Speta Legea 10/2001. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.9
Ședința publică din data de: 14.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
GREFIER -- -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă împotrivasentinței civile nr.648/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilăîn contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelanta reclamantă personal și asistată de avocat cu împuternicirea avocațială aflată la fila 11 din dosar, lipsind intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care,
Reprezentantul apelantei reclamante învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul apelantei reclamante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în raport de motivele de apel formulate în scris, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, iar pe fond a se admite acțiunea ca fiind întemeiată. În susținerea apelului solicită a se avea în vedere că apelanta reclamantă întrunește și a respectat toate condițiile legale, astfel că este îndreptățită la retrocedarea prin echivalent, în speță fiind incidente prevederile art. 1 și art. 2 din Legea nr.10/2001. Concluzionând mai arată că imobilele au fost expropriate în baza Decretului Consiliului de Stat la. nr.1006/31.12.1962 deci în temeiul unui titlu valabil, iar aceste imobile se încadrează în prevederile art. 1 și ale art. 2 alin 1 lit.h din Legea nr.10/2001, astfel că acțiunea formulată de reclamantă este fundamentată legal. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr.648/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMARUL GENERAL.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București -secția Va C ivilă sub nr- la data de 11.12.2008, reclamanta a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin Primar General să dispună retrocedarea prin echivalent a imobilelor, teren în suprafață de 283,50 mp și casă din cărămidă, compusă din trei camere, acoperită cu tablă situate în B,-, sector 4.
În motivarea cererii, se arată că bunicii paterni, și au deținut, în calitate de proprietari, imobilele teren în suprafață de 293,50 mp și casă din cărămidă, compusă din trei camere, acoperită cu tablă, situate în B,-, sector 4. a decedat la data de 11 iunie 1949, iar la data de 30 octombrie 1986. Moștenitor, așa cum atestă certificatul de moștenitor nr. 1052/ 27 iunie 1995, rămas, tatăl reclamantei. A mai arătat că a decedat la data de 20 iunie 2005, rămânând ca unică moștenitoare reclamanta în calitate de fiică, așa cum atestă certificatul de moștenitor nr. 84/ 23 iulie 2008.
La data de 16 iulie 2001, tatăl său, a depus notificare, solicitând măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești pentru imobilele teren în suprafață de 283,50 mp și casă demolată, situate în B,-, sector 4, dar până în prezent nu a primit nici un răspuns la notificare, ceea ce echivalează cu refuzul nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificare și justifică totodată prezenta acțiune.
Cu referire la terenul de 283,50 mp și casa din cărămidă, compusă din trei camere, acoperită cu tablă, imobile situate în B,-, sector 4, proprietatea bunicilor și, a căror retrocedare prin echivalent a solicitat-om se aduce la cunoștință că aceste imobile au fost expropriate în scopul construirii unui bloc, prin Decretului Consiliului de Stat al nr. 1006 din 31 decembrie 1962. Casa a fost demolată, iar pe teren a fost construit blocul L,--7, sector 4, așa cum atestă schița-cadastru atașată.
În drept, au fost invocate prev. art. 4 alin. 2, art. 11 alin. 4-8, art. 24 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, Decizia nr. XX din 19 martie 2007 ICCJ.
Prinsentința civilă nr. 648 / 08.05.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția a Va Civilă în dosar nr-, a fost respinsă cererea ca nefondată.
În motivarea sentinței, se arată că autorul reclamantei s-a adresat pârâtei în temeiul Legii nr. 10/2001 prin notificarea înregistrată la BEJ sub nr. 1010/16.07.2001, în sensul acordării măsurilor reparatorii pentru acest imobil, fără a primi răspunsul impus de art. 25 alin. 1 din actul normativ mai sus menționat.
Soluționând notificarea în raport de Decizia nr. XX a ICCJ, tribunalul a constatat că reclamanta a făcut dovada calității de moștenitor a autorilor săi prin certificatul de moștenitor nr. 1052/ 27 iunie 1995 și certificat de moștenitor nr. 84/ 23 iulie 2008.
În ceea ce privește dreptul de proprietate ai autorilor reclamantei asupra imobilului, din anexa decretului de expropriere rezultă că au fost expropriați autorii reclamantei, astfel că, în raport de dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, existența și întinderea dreptului de proprietate al autorilor reclamantei se prezumă a fi cea din actul normativ de autoritate prin care s-a dispus măsura abuzivă a preluării.
În speță, însă, reclamanta nu a făcut dovada trecerii abuzive a imobilului în patrimoniul statului, câtă vreme din actele cauzei nu rezultă că pentru imobilul expropriat nu s-au încasat despăgubiri, astfel că în speță nu sunt incidente disp. art. 1 din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care se acordă măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv în patrimoniul statului și art. 2 din același act normativ unde se indică elementele și modalitățile preluării abuzive, instanța neputând verifica incidența acestor dispoziții în raport și de art. 6 din Legea nr. 213/1998, potrivit cu care bunurile preluate fără titlu în patrimoniul statului sunt cele preluate cu nerespectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România este parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel la data de 07.07.2009 reclamanta, prin care a solicitat schimbarea în totalitate a sentinței apelate, iar pe fond admiterea acțiunii.
În motivarea apelului, s-a arătat că instanța de apel a respins acțiunea, recurgând la argumente speculative, interpretând în mod eronat dispoziții legale sau ignorând pur și simplu prevederile legale în materie. Se arată că argumentarea instanței din partea finală a sentinței este eronată, fiind consecința interpretării greșite a dispozițiilor legale. Însăși instanța de fond, referindu-se la întinderea dreptului de proprietate, arată că se prezumă a fi cea din actul normativ de autoritate prin care s-a dispus măsura abuzivă a preluării, dar în alineatul următor se arată că nu s-a făcut dovada trecerii abuzive a imobilului în patrimoniul statului, făcându-se două afirmații contradictorii.
Se arată că apelanta este îndreptățită la retrocedarea prin echivalent, deoarece, potrivit art. 11.2 din Normele Metodologice ale Legii nr. 10/2001, apelanta a prezentat instanței o declarație autentificată că nu a încasat despăgubiri, iar în speță sunt incidente prevederile art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001 și art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998.
În speță, imobilele au fost expropriate în baza Decretului Consiliului de Stat al nr. 1006 din 31.12.1962, deci în temeiul unui titlu valabil, iar aceste imobile se încadrează în prevederile art. 1 și 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de apel formulate de apelantă, precum și a probelor administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
În fapt, reclamanta este moștenitoarea defunctului, conform certificatului de moștenitor nr. 84/ 23.07.2008 eliberat de BNP, care la rândul lui a fost unicul moștenitor al defunctei, conform certificatului de moștenitor nr. 1052/ 27.06.1995.
Prin Decizia Comitetului Executiv al Sfatului Popular al, s-a comunicat Decretul Consiliului de Stat al nr. 1006 din 31 decembrie 1962, privind exproprierea unor terenuri și construcții situate pe raza teritorială a Raionului, în anexă fiind menționată numita, ca și moștenitoare după pentru imobilul din- reprezentând teren de 283,50 mp și construcție de 139,44 mp.
Conform adresei nr. 639/16.07.2001 emise de SC SA, s-a comunicat autorului reclamantei că, pentru a se preciza sumele acordate drept despăgubire, acesta este îndrumat a se adresa serviciului financiar-contabil al.
În drept, Curtea constată că potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată, "în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive."
Aplicând această prezumție legală cauzei de față, coroborat și cu actele de stare civilă și certificatele de moștenitor depuse la dosar, Curtea constată că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului ei asupra imobilului a cărui restituire prin echivalent se solicită, dar și cu privire la calitatea sa de persoană îndreptățită la restituire, în calitate de moștenitor al fostului proprietar.
Prin urmare, acest motiv de respingere a cererii reclamantei, conținut de sentința apelată, este înlăturat ca nefiind temeinic și legal.
Cât privește cel de-al doilea motiv de refuz, prima instanță a reținut că nu rezultă că pentru imobilul expropriat nu s-au încasat despăgubiri, astfel că în speță nu sunt incidente disp. art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, instanța neputând verifica incidența acestor dispoziții în raport și de art. 6 din Legea nr. 213/1998, potrivit cu care bunurile preluate fără titlu în patrimoniul statului sunt cele preluate cu nerespectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România este parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Cu privire la acest aspect, de asemenea criticat de apelantă, Curtea reține că, potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001, imobilele expropriate și ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale. Dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare. În această situație, valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren și construcții - care nu se poate restitui în natură, stabilită potrivit alin. (5) și (6).
Conform art. 11. din HG nr. 250/2007 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin utilizarea sintagmei generice "imobilele expropriate", legiuitorul a avut în vedere includerea sub incidența legii a tuturor exproprierilor făcute în perioada de referință, indiferent de calificarea titlului în temeiul cărora acestea au fost expropriate (ca fiind valabil sau nu). Important pentru stabilirea incidenței acestor norme speciale este dovedirea faptului că preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri dispuse ca atare în baza unui act normativ generic sau individual de expropriere (nu are relevanță asupra incidenței legii faptul că exproprierea a privit numai construcții sau numai terenuri, deoarece aceasta era o formă abuzivă de a restrânge cuantumul despăgubirilor). În aceste cazuri persoana îndreptățită este ținută a indica sau, după caz, a depune în cadrul notificării sau actelor doveditoare actul normativ ori decizia administrativă în temeiul căreia s-a făcut sau s-a dispus exproprierea.
La alineatul următor, se prevede că, în cazul în care persoana îndreptățită susține că nu s-au încasat despăgubiri pentru imobilul expropriat și nici unitatea deținătoare nu poate dovedi plata acestora, se va solicita persoanei îndreptățite prezentarea unei declarații autentificate prin care aceasta declară pe propria răspundere că pentru imobilul respectiv nu s-au încasat despăgubiri și totodată își asumă obligația rambursării acestora în cazul în care, ulterior acordării beneficiului legii, se constată și se dovedește că totuși s-au acordat despăgubiri.
Reclamanta a depus la dosar declarația autentificată sub nr. 165/ 22.04.2009 de BNP, prin care a declarat pe propria răspundere că nu s-au încasat despăgubiri de nicio formă pentru imobilul situat în B,- și totodată, că își asumă obligația rambursării acestora, în cazul în care, ulterior acordării beneficiului legii, se constată și se dovedește că totuși s-au încasat despăgubiri.
Rezultă că apelanta s-a conformat întocmai dispoziției legale, astfel încât motivul de apel formulat pe acest aspect este întemeiat.
Din raportul de expertiză întocmit de exp. th. întocmit la prima instanță, reiese că terenul revendicat este afectat în partea de vest de construcția blocului L din--7 pe o suprafață de cca 80 mp, obturându-se astfel accesul la strada -, iar diferența de 200 mp este neconstruită și se află în curtea interioară a blocului menționat, dar nu poate fi retrocedată în natură, deoarece astfel s-ar împiedica accesul la de gunoi a blocului.
Astfel, concluzia expertizei a fost aceea că terenul este afectat de construcția blocului L din--7 și de acces la de gunoi a blocului, aspecte ce fac imposibilă retrocedarea terenului în natură.
Constatând astfel imposibilitatea restituirii în natură, dincolo de aspectul că însăși reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, Curtea, în temeiul art. 11 raportat la art. 1, 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, va admite apelul, va chimba în tot sentința apelată, în sensul că va admite în parte cererea; va constata că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în B,-, sector 4, preluat prin Decretul CS nr. 1006/1962, compus din teren în suprafață de 283,50 mp și construcție în suprafață de 139,44 mp, imposibil de restituit în natură.
Curtea nu va putea însă dispune și asupra formei de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri bănești (așa cum a solicitat reclamanta), deoarece, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, competența exclusivă de a stabili acest aspect aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, partea având apoi deschise căile de atac specifice prevăzute de actul normativ menționat anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă, cu domiciliul în B,-, -C,. A,. 3, sector 3 în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMAR GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.648 / 08.05.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția a Va Civilă în dosar nr-.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte cererea.
Constată că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în B,-, sector 4, preluat prin Decretul CS nr. 1006/1962, compus din teren în suprafață de 283,50 mp și construcție în suprafață de 139,44 mp, imposibil de restituit în natură.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. Jud. AV-4 ex
Sentința civilă nr.648 / 08.05.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția a Va Civilă în dosar nr-
Judecător fond:
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă
