Speta Legea 10/2001. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 90
Ședința publică de la 13 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de, și împotriva sentinței civile nr. 2016 din 03 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului I,având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelanții, și,lipsă fiind reprezentantul intimatului Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este la al treilea termen de judecată,nu se solicită judecata în lipsă; apelanții au depus prin serviciul de registratură înscrisuri în susținerea apelului,cu borderou în care este menționat conținutul înscrisurilor.
Avocat pentru apelanții, și depune la dosar adresa nr. 2860 din 17 ianuarie 1986 emisă de Primarul Municipiului I,fișa suprafețelor primite în proprietate privind pe nr.2480 R,schiță,fișa suprafețelor primite în proprietate nr. 2480 și schița,cu duplicat.
La interpelarea instanței,avocat pentru apelanți susține că este străbunica apelanților,moștenitoarea sa este,bunica apelanților,iar moștenitoarea acesteia din urmă este,autoarea apelanților.
La interpelarea instanței,avocat susține că la data decesului lui,autoarea apelanților, era în viață,iar certificatul de calitate de moștenitor a fost emis în anul 2003 pe numele nepoților,deși era în viață și. Precizează că apelanții au stat în pasivitate și au dezbătut succesiunea mamei ulterior dezbaterii succesiunii bunicii.
La interpelarea instanței cu privire la probele administrate în susținerea apelului,avocat susține că toate probele de care a înțeles să se folosească în susținerea apelului le-a depus la dosar,respectiv înscrisuri pe care le-a obținut în urma demersurilor efectuate la Arhivele Naționale și copie a registrului agricol din anul 1956,din care rezultă existența casei de locuit. Precizează că în ceea ce privește terenul,apelanții dețin titlu de proprietate.
La interpelarea instanței avocat susține că după anul 1962 terenul a trecut la IAS -.
La interpelarea instanței cu privire la probe referitoare la existența construcției la momentul preluării terenului,avocat susține că de la Arhivele Statului i s-a comunicat că nu dețin documente în acest sens. Precizează că toate înscrisurile pe care a reușit să le obțină cu privire la construcție le-a depus deja la dosar și nu deține nici un alt înscris cu privire la preluarea construcției. Arată că în ceea ce privește terenul,apelanții au formulat o acțiune pentru modificarea titlului de proprietate ce le-a fost emis,dar nu cunoaște în ce constă modificarea solicitată.
La interpelarea instanței,avocat arată că nu are alte probe de administrat în susținerea apelului cu privire la construcția ce apare în rolul lui până în anul 1956,a fost preluată de stat fără titlu,însă nu deține acte cu privire la aceasta.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de solicitat,instanța consideră apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru apelanții, și având cuvântul,solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat,apreciind că prin probele administrate în cauză a făcut dovada în ceea ce privește construcția,că aceasta a fost în proprietatea lui și a fost preluată de către stat.
Solicită a se avea în vedere că a depus la dosar copia registrului agricol din anul 1956 din care rezultă existența construcției respective și declarația autentică a unui martor care povestește situația de fapt existentă cu privire la construcție.
Apărătorul precizează că și la momentul actual pe teren există un beci care era situat lângă casa de locuit.
Apreciază că raportat la înscrisurile depuse apelanții sunt îndreptățiți la acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv,solicită admiterea apelului,desființarea sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii,cu cheltuieli de judecată.
La interpelarea instanței,avocat susține că parte din construcție a rămas în posesia IAS -.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași, la data de 18.06.2008 reclamanții, și contestă dispoziția nr. 2694/28.12.2007 emisă de Primarul Municipiului I prin care s-a respins notificarea formulată de (autoarea reclamanților) pentru a se acorda despăgubiri pentru casa demolată din I, Șoseaua -, motivată pe faptul că nu s-au depus înscrisuri doveditoare privind calitatea de persoană îndreptățită.
Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 2016 din 3 decembrie 2008 respinge contestația, stabilind situația de fapt și motivează în drept, astfel:
Prin notificarea formulată prin Biroul Executorului Judecătoresc din I nr. 265/2002, a solicitat " recunoașterea dreptului de proprietate și de despăgubire pentru casa demolată din Șos. - - I", vizând doar imobilul construit ce ar fi fost demolat, fără a se revendica în baza legii speciale și teren.
Reclamanții au depus la dosarul notificării certificatul nr. 730/04.03.1991 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului din care rezultă că în Registrul Agricol nr. 8/ 1956-1958, locuitoarea din- figura cu o suprafață totală de teren de 0,48 ha, din care: 0,46 ha arabil, 0,02 curți și clădiri. Reține tribunalul că în accepțiunea Legii 10/2001, lege cu un caracter reparatoriu, sintagma "acte doveditoare ale dreptului de proprietate "are, asemene celorlalte acte normative cu caracter asemănător, un conținut mai larg decât cel al noțiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie dar ceea ce este important în accepțiunea legii speciale este de a se stabili exact dacă bunul revendicat s-a aflat în proprietatea notificatorilor.
Astfel, se arată în considerentele hotărârii, prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțeleg orice înscrisuri translative ale dreptului de proprietate, acte juridice care atestă calitatea de moștenitor etc. - extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, orice act emanând de la o autoritate administrativă din acel timp care atestă direct sau indirect că imobilul a aparținut celui care-l revendică sau autorilor lui. Notificanta nu avea calitatea de persoană îndreptățită a obține măsuri reparatorii în baza Legii 10/2001 conform dispozițiilor art.3 alin.1, lit. a din Legea 10/2001 republicată, Scopul și rațiunea legii speciale este acela de a se acorda măsuri reparatorii foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioadele de referință. În acest sens, în art. 3 din lege, legiuitorul definește persoanele îndreptățite la aceasta, categoriile respective fiind enumerate limitativ, restrictiv, prevăzându-se că sunt îndreptățite persoanele fizice, proprietare la data preluării în mod abuziv a imobilului.
Se reține că nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul construcție, la faptul că acesta a fost preluat de stat, că la momentul preluării ea era proprietară și, implicit, nici a calității de persoană îndreptățită la restituire, în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea 10/2001, iar notificatoarea și, ulterior decesului acesteia, reclamanții nu au depus nici un înscris care să dovedească dreptul de proprietate și preluarea abuzivă a imobilului notificat, în mod corect, Primarul Municipiului I, prin decizie motivată a respins notificarea nr.265/2002 prin care s-a revendicat în baza Legii 10/2001 imobilul construit din I, șoseaua -.
Împotriva hotărârii Tribunalului Iași au declarat apel reclamanții, invocând următoarele motive:
- sentința este nelegală și netemeinică, din lucrările dosarului, înscrisurile depuse fiind făcută dovada că, autoarea reclamanților și după decesul acesteia apelanții sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii;
- despăgubirile se impun a fi acordate pentru suprafața de 200 teren, ce nu s-a restituit conform Legii nr. 18/2001, și construcția demolată în suprafață de 89 a locuinței;
- pe terenul în litigiu în anul 1918 s-a construit locuința pe numele, în I,-, menționată și în registrul agricol.
În susținerea apelului se solicită proba cu înscrisuri, fiind depusă la dosar declarația extrajudiciară a martorului, autentificată sub nr. 2223/2008 la, persoană care a locuit până în anul 1949 în vecinătatea imobilului din I,-, adresă la care a deținut o casă, copia filei din Registrul agricol pentru perioada 1956 - 1958, certificat de calitate de moștenitor a reclamanților (autor ) nr. 6/7.02.2003 emis de
În exercitarea rolului activ, instanța a pus în discuția părților incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001, a neconcordanței între înscrisurile ce atestă dezbaterea succesiunii lui și, ce are ca succesori pe reclamanți, deși era în viață la data decesului. Curtea a acordat termene pentru administrarea probei cu înscrisuri cu privire la existența construcției la data pretinsă a preluării abuzive de la proprietara, ce are ca moștenitoare pe, autoarea reclamanților - și data preluării efective.
Sarcina probei revine persoanei îndreptățite și, respectiv, moștenitorilor acesteia, dovadă ce nu s-a făcut în cauză.
Apelanții au depus la dosar înscrisurile în temeiul cărora s-a emis titlul de proprietate lui cu nr. -/1995 emis de Comisia jud. I pentru aplicarea Legi nr. 18/1991 și fișa de punere în posesie, pentru suprafața de4800. în municipiul I - zona -, acte de stare civilă, invocate ca mijloace de probă și în faza judecății în primă instanță.
Apelanțiiau declarat că nu au alte probe de administrat, ulterior anului 1962imobilul a fost preluat de stat. Apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
În aplicarea art. 3 și 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii suntpersoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluăriiîn mod abuziv a acestora, cât și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Condiția impusă de lege, în speță, pentru construcție, este de a se afla în proprietatea autorului apelanților.
Faptul că a avut locuință construită în anul 1918, evidențiată alăturat celorlalte terenuri deținute în proprietate în total 4.800 (0,46 arabil, 0,02 ha. curți și clădiri) în perioada 1956 - 1958 în registrul agricolnu instituie prezumțiaîn sensul art. 24 din Legea nr. 10/2001 și Normelor Metodologice de aplicare unitară aprobate prin H, nr. 250/2007, că pe teren se afla locuința, la data preluării cu sau fără titlu.
Astfel, Direcția Județeană a Arhivelor Naționale - I comunică cu adresa nr. 297/2003 că în perioada 1959 - 1963 din I,- nu figurează în registrele agricole, Agroindustriala - (fost IAS -) comunică autoarei apelanților cu nr. 340/2003 că nu a avut în administrare niciodată sau în proprietate un imobil situat în I, Soseau - nr. 107, și nu poate preciza dacă a fost preluat cu titlu sau fără titlu.
Apelanții au solicitat măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pentru 200 și locuința de 89 în condițiile în care are drept de proprietate reconstituită în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru 4800
În conformitate cu art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin legea fondului funciar nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000.
Curtea constată că autoarea apelanților nu este îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, terenul preluat de stat fiind supus reconstituirii în temeiul Legii nr. 18/1991, art. 36, titlul de proprietate s-a emis pentru 4800 în extravilan, nefiind contestat sub aspectul întinderii dreptului ce este stabilit la ceea ce a avut în proprietate, conform dispozițiilor legii fondului funciar.
Referitor la construcție s-a făcut dovada existenței în patrimoniul lui numai până în anul 1958 și nu la data preluării terenului precizată de apelanți a fi anul 1962.
Deși probă extrajudiciară, martorul face referiri numai la anul 1949, iar datele din registrul agricol sunt anterioare preluării abuzive.
În consecință, instanța de prim grad a aplicat corect dispozițiile legale în materie, în cauză nu s- făcut dovada preluării abuzive a construcției pentru care a notificat autoritatea administrativă locală, iar terenul nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă instanța respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de, și împotriva sentinței civile nr. 2016/3.12.2008 dată de Tribunalul Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
09.06.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Cristiana Angelescu
