Speta Legea 10/2001. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 90
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
GREFIER: - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 10 martie 2009 privind apelurile formulate de apelanții reclamanți, cu domiciliul în C,-, județul D, cu domiciliul în V D,-, județul S și apelanta intervenientă, cu domiciliul în T,-,. 1, județul T, împotriva sentinței civile nr. 288 de la 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI C, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data de 10 martie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra apelurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.11.2006, reclamanții și au chemat în judecată Primarul Mun.C, solicitând anularea Dispoziției nr. 14900 din 13.10.2006 emisă de Primăria Mun. C prin Primar, și pe cale de consecință, să se dispună restituirea în natură a terenului intravilan în suprafață de 16.000 mp situat în C,-.
În motivare, reclamanții au susținut că prin notificarea nr.764/N/2001 au solicitat restituirea în natură a terenului în litigiu, care a aparținut autorilor și (fostă ) și respectiv și ( fostă ), fiica lui și. Terenul a aparținut autorului potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 255/1927 și a procesului verbal nr. 05.01.1927 eliberat de Tribunalul Dolj, secția a II-
Reclamanții au contestat mențiunile din dispoziție potrivit cărora nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, respectiv că nu au făcut dovada preluării de către stat a imobilului solicitat, susținând că au depus acte din care rezultă atât calitatea de persoane îndreptățite, cât și preluarea imobilului de către stat.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate în vederea stabilirii situației actuale a imobilului.
La data de 08.09.2008 s-a depus cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienta, prin care solicitat admiterea cererea promovată de către reclamanți. În motivare, intervenienta a susținut că este fiica lui, decedat la 13.12.1996, la rândul său fiul autorilor și și prin urmare se bucură de aceleași drepturi ca fratele său. A depus acte de stare civilă.
Prin sentința civilă nr.288 din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de reclamanți și cererea de intervenție în nume propriu formulată de, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Primăria Municipiului
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, deși reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, în sensul legii 10/2001, nu au probat faptul preluării abuzive a bunului imobil de către stat, caz în care dispoziția contestată, prin care s-a respins notificarea, este legală și temeinică.
Cererea de intervenție în interes propriu s-a respins, avându-se în vedere că intervenienta nu a făcut dovada că a urmat procedura prevăzută de legea 10/2001, respectiv nu a formulat notificare prin executorul judecătoresc.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, au declarat apel atât reclamanții, cât și intervenienta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanții reclamanți au susținu prin apelul comun că s-a făcut dovada atât a dreptului de proprietate al autorului reclamanților, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 50/5.01.1927, cât și preluării abuzive a terenului, prin extrasul de la Arhivele Naționale nr. 373/16.03.2006, privind Decretul nr. 76/17.03.1955, copie depusă la fila 81 din dosarul primei instanțe.
Au mai arătat că, în condițiile în care expertiza efectuată în cauză a conchis că terenul nu este susceptibil de restituire în natură, fiind ocupat de construcții edificate de terți, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 10, alin.1, din legea 10/2001, și să constate îndreptățirea persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent.
Apelanții reclamanți au mai susținut că în măsura în care Primăria aprecia că nu are calitatea de unitate deținătoare, avea obligația legală să identifice și să comunice persoanei îndreptățite deținătorul, căruia să îi înainteze spre soluționare notificarea.
Au solicitat în principal admiterea apelului, desființarea sentinței civile, și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru cercetarea fondului raportului juridic.
În subsidiar, au solicitat schimbarea sentinței civile, admiterea contestației, anularea dispozițieinr.14900/13.10.2006 emisă de Primăria C, și restituirea în natură a terenului în suprafață de 14.187. sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. Cod pr. civ. Legea 10/2001, art. 21 din Constituție și art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Apelantul reclamant a formulat și motive separate de apel ( filele 22 și 23), prin care a criticat hotărârea primei instanțe și în ceea ce privește identificarea terenului solicitat prin notificare, susținând că în situația în care construcțiile noi edificate pe teren nu sunt autorizate sau sunt ușoare sau demontabile, ori nu mai sunt necesare unității deținătoare, se poate dispune restituirea în natură a terenului.
Pentru lămurirea acestor aspecte, a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, cerere de probatorii respinsă motivat de instanță.
Apelanta intervenientă a susținut că în mod eronat s-a apreciat că nu are calitatea de persoană îndreptățită, deoarece nu a formulat notificare în baza Legii 10/2001. A arătat că legea specială de reparație a operat o repunere de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru toate persoanele îndreptățite să solicite restituirea imobilelor ce cad sub incidența sa, categorie din care face parte și intervenienta, care, de altfel, nu a formulat nici o cerere expresă de renunțare.
Cu privire la fondul cererii de intervenție, a arătat că instanța nu a dat dovadă de rol activ, întrucât nu a introdus în cauză societățile comerciale ocupante ale terenului, evidențiate de expert, și nu a pus în vedere acestora să facă dovada titlului în baza căruia dețin bunul imobil.
Apelanta intervenientă a formulat întâmpinare față de apelul reclamanților, la data de 2.03.2009, solicitând admiterea acestuia, iar apelantul reclamant a formulat, la rândul lui, întâmpinare față de apelul intervenientei, la data de 5.03.2009, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Apelul intervenientei este nefondat, și potrivit art. 296, cod pr. civ. se va respinge, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală activă, ca element al acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecății.
Potrivit dispozițiilor art. 26 din legea 10/2001, calitate procesuală activă în formularea unei contestații împotriva deciziei sau dispoziției prin care s-a respins notificarea sau cererea de restituire în natură are persoana îndreptățită, care, evident, s-a adresat cu notificare, în termenul legal, în vederea declanșării procedurii administrativ jurisdicționale obligatorii prevăzută de legea specială.
În cauză, notificarea a fost formulată doar de către reclamanți, iar dispoziția contestată nr.14.900/13.1o.2006 i-a privit doar pe aceștia, ceea ce înseamnă că intervenienta nu are calitate procesuală activă în prezentul demers judiciar, iar cererea sa de intervenție în interes propriu s-a respins în mod corect.
Este adevărat că potrivit art. 4 din lege 10/2001, succesibilii care după data de 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi, însă dovada acceptării succesiunii se realizează tocmai prin cererea de restituire, potrivit art. 22,din acest act normativ, respectiv prin formularea notificării, care în speță, nu a fost adresată de intervenientă, în termenul legal, unității deținătoare.
Criticile formulate de reclamanți sunt parțial fondate, pentru următoarele considerente:
Conform art. 22 din legea 10/2001, notificarea se adresează persoanei juridice deținătoare a imobilului solicitat spre restituire sau persoanei juridice abilitată de lege să soluționeze notificarea cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său.
Unitatea deținătoare, în sensul legii 10/2001, este orice persoană juridică de drept public sau privat creată de stat sau de autoritățile administrației publice centrale sau locale, precum și de organizațiile cooperatiste care dețin cu orice titlu imobilele preluate în mod abuziv în condițiile prevăzute de art. 2 din lege.
În situația în care entitatea căreia i se adresează notificarea nu deține bunul solicitat, are obligația legală de informare, potrivit art. 27 din lege, respectiv de a comunica titularului notificării toate datele de identificare ale deținătorului, ori, după caz, faptul că nu este în măsură să îl cunoască, comunicarea realizându-se potrivit alin.3 al aceluiași articol, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În nici un caz, entitatea căreia i-a fost adresată notificarea și care nu deține bunul nu poate respinge cererea de acordare de măsuri reparatorii, justificându-și soluția pe acest considerent, întrucât persoana îndreptățită se poate adresa, în situația în care este imposibilă identificarea deținătorului, cu acțiune împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor, potrivit art. 28, alin.3, din legea 10/2001, pentru a obține restituirea în natură sau prin echivalent, după caz.
În speță, cererea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent a fost respinsă prin dispoziția nr. 14900/13.10.2006 emisă de Primarul Mun. C pentru lipsa calității de persoane îndreptățite a solicitanților, lipsa dovedirii caracterului abuziv al preluării imobilului de către stat, dar și pentru imposibilitatea identificării terenului notificat.
În cadrul contestației formulate împotriva dispoziției, s-a administrat proba cu expertiză tehnică specialitatea topometrie, iar concluziile lucrării întocmite de exp. tehnic - ( fila 159) au fost în sensul că terenul solicitat prin notificare, identificat potrivit schiței anexă la raport, este afectat parțial de construcții aparținând unor societăți comerciale. Expertul nu a fost însă în măsură să stabilească titlul juridic în baza căruia terenul este deținut de terți, deoarece nu a putut examina actele lor de proprietate.
În aceste condiții, Tribunalul trebuia să constate că Mun. C nu are calitate de unitate deținătoare și nici competență legală de soluționare a notificării, potrivit Legii 10/2001, caz în care dispoziția emisă și contestată provine de la o persoană juridică necompetentă, și este nulă absolut.
Ca urmare a constatării nulității, actul atacat se desființează, iar părțile sunt repuse în situația anterioară emiterii lui, ceea ce înseamnă că notificarea adresată unui organ necompetent se găsește în situația de a nu fi soluționată.
Intimata pârâtă, căreia i se va trimite notificarea și actele anexate, conform art. 28, alin.1 din Legea 10/2001, urmează, potrivit art. 28, alin.3 din lege, să identifice unitatea deținătoare și, fie să comunice persoanelor îndreptățite elementele de identificare ale acesteia, fie împrejurarea că identificarea nu este posibilă, caz în care solicitanții se pot îndrepta cu acțiune împotriva Statului prin Ministerul Finanțelor Publice.
Instanța de judecată nu poate soluționa direct notificarea, întrucât persoanele îndreptățite nu și-au extins contestația și cu privire la deținătorul real al bunului imobil, care, de altfel, nici nu a fost identificat cu certitudine.
Celelalte critici formulate de apelanții reclamanți vizând fondul cauzei, respectiv calitatea de persoane îndreptățite, caracterul abuziv al preluării și forma măsurilor reparatorii la care sunt îndreptățiți nu pot fi analizate în prezenta cauză, față de argumentele care au determinat constatarea nulității absolute a dispoziției, respectiv absența identificării unității deținătoare abilitată de lege să soluționeze notificarea.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază fondat apelul declarat de reclamanți, și potrivit art. 296, Cod pr. civ. îl va admite, va schimba în tot sentința civilă, în senul că va admite contestația formulată de reclamanți, și va constata nulitatea absolută a dispoziției nr. 14900/13.10.2006 emisă de Primarul Mun. C, căreia i se vor înainta notificarea și actele doveditoare în vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de art. 28 din Legea 10/2001.
Apelul declarat de intervenientă se va respinge, față de considerentele care preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți, cu domiciliul în C,-, județul D, cu domiciliul în V D,-, județul împotriva sentinței civile nr. 288 de la 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI
Respinge apelul declarat de apelanta intervenientă, cu domiciliul în T,-,. 1, județul T, împotriva sentinței civile nr. 288 de la 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI
Schimbă sentința, în sensul că admite contestația formulată de reclamanți și constată nulitatea absolută a dispoziției nr.14900/13.10.2006, emisă de Primăria Municipiului
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2009.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
Red. și tehnored. / 7 ex// 26.03.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț
