Speta Legea 10/2001. Decizia 91/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

Dosar nr-

(1300/2007)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.91

Ședința publică de la 8 februarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Fănica Pena

JUDECĂTOR 2: Cristina Nica

GREFIER - - -

* * * * * * * * * * *

Pe rol se află pronunțarea apelului declarat de apelantul - intimat SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII prin M 0198, împotriva sentinței civile nr.141 din 24.01.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-contestatori, --reprezentată de mama sa și -reprezentată de curator.

are ca obiect - Legea nr.10/2001 - contestație.

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 25.01.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea la 1.02.2010 și apoi la 8.02.2010, hotărând următoarele:

CURTEA,

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

La data de 26 noiembrie 2003, reclamanții, și, reprezentanți prin mandatarul, au chemat în judecată Serviciul Român de Informații, în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, solicitând admiterea contestației formulate împotriva deciziei nr. 32 din 13 octombrie 2003 de respingere a notificării având ca obiect revendicarea proprietății din B,-, cartier, județul B, teren în suprafață de 13.298,40 mp. și o clădire (corpul 2) subsol + parter + etaj cu o suprafață utilă de 421,63 mp. înscrisă în Cartea funciară nr. 3562.

În motivarea contestației, s-a arătat că reclamanții au formulat notificare pentru imobil în termenul legal prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 anexând actele doveditoare ale dreptului de proprietate deținute, respectiv: Cartea funciară nr. 3562, B, eliberată în copie legalizată de Judecătoria Brașov la data de 22 aprilie 2003 care constituie actul translativ de proprietate asupra imobilului care a aparținut autorului reclamanților, care atestă preluarea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român conform art. 3 din Decretul nr. 218/1960 și a dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 (art. 2 (1). 9 din lege); acte de stare civilă și certificate de moștenitor spre a se dovedi calitatea de moștenitori ai reclamanților, respectiv calitatea de "persoane îndreptățite" la aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001; alte înscrisuri.

S-a arătat - că în mod greșit s-a respins notificarea cu motivarea că reclamanții nu și-ar fi dovedit dreptul de proprietate, deși s-au depus actele corespunzătoare, că nu s-ar fi făcut dovada calității de reprezentant, deși s-a expediat procura nr. 1298 din 27 iulie 2001 emisă de Biroul Notarului Public " " și procura nr. 1272 din 31 iulie 2001 emisă de Biroul Notarului Public " ", în plus exista posibilitatea completării dosarului, prin comunicarea directă cu părțile în cauză și că nu s-ar fi depus toate actele solicitate prin adresa nr. 35607 din 27 iunie 2003, până la termenul limită 15 august 2003, deși petenții nu au primit o astfel de adresă.

Contestatorii au depus în sprijinul contestației înscrisuri certificate conform art. 139 Cod de procedură civilă: decizia de respingere a notificării nr. 32 din 13 octombrie 2003, extrasul de Carte funciară nr. 3562 din B din 22 aprilie 2003 din care rezultă că imobilul a aparținut autorului - proprietar, autorul reclamanților, fiind preluat de Statul Român și intabulat conform art. 3 din Decretul nr. 218/1960 și Decretul nr. 712/1966, în prezent fiind intabulate mai multe corpuri de clădire cu terenul aferent, certificate de moștenitor nr. 188/1968, nr. 96/1984, nr. 98/1996 și nr. 197/1997, acte de stare civilă, procurile autentificate de reprezentare a petenților prin mandatarul pentru revendicarea imobilului în litigiu compus din teren în suprafață totală de 13.298,40 mp. și construcție (denumit Corpul 2) având subsol + parter + etaj care a aparținut autorului unchi.

Intimatul Serviciul Român de Informații a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea contestației, arătând în esență, că notificatorii n-au depus în timpul stabilit 15 august 2003, comunicat cu adresa nr. 35607 din 27 iunie 2003, toate actele doveditoare solicitate în formă legalizată, existând neconcordanțe între suprafața revendicată și cea aflată în administrarea sa, în plus pe teren fiind construit de către Statul Român, noul sediu mai puțin clădirea - corpul 2, în care-și desfășoară activitatea unități militare cu caracter special, fiind incidente și prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, precizând că există și un dosar de revendicare a acestui imobil la Tribunalul Brașov - dosarul nr. 4762/2000 - în prezent suspendat și în care se puneau probleme de dovedire a calității de moștenitori a titularilor acțiunii.

S-au depus și înscrisuri: copii de pe acțiunea în revendicare, hotărâri judecătorești, schițe ale imobilului, relații privind situația juridică, expertiză extrajudiciară și HG nr. 178 din 13 martie 2000 privind transmiterea spre administrare a imobilului, în comun de către Serviciul Român de Informații și Ministerul Administrației și Internelor, teren și cădire, Serviciul Român de Informații având menționat caterenîn administrare 8.211 mp. (cotă indiviză) și Ministerul Administrației și Internelor 6.768 mp. (cotă indiviză).

În sprijinul contestației s-a administrat și un interogatoriu scris intimatului, răspunsurile fiind depuse la dosar (filele 146 - 147 dosar fond nr. 4345/2003).

Prin sentința civilă nr. 617 din 25 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV Civilă, în dosarul nr. 4345/2003, s-a respins contestația ca neîntemeiată, cu motivarea că imobilul este ocupat de o instituție publică și intră sub incidența art. 16 din Legea nr. 10/2001, petenții având deschisă doar calea obținerii de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobil, în pluseinu au depus toate actele solicitate de Serviciul Român de Informații, pentru clarificare unor neconcordanțe privind suprafețele revendicate.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentinței a fost admis prin decizia civilă nr. 1302 din 07 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV Civilă în dosarul nr.4397/2004, sentința fiind desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare, Tribunalului București - Secția Civilă, reținându-se că prima instanță nu a răspuns criticilor aduse deciziei de respingere a notificării prin contestație, fiind doar preluate argumentele intimatei din decizia contestată, în plus constatându-se că în cauză, dimpotrivă, contestatorii au depus toate actele pe care au înțeles să-și întemeieze notificarea, respectiv contestația, atât în timpul de până la emiterea deciziei, cât și în fața primei instanțe, pe care aceasta nu le-a analizat, în mod greșit, contestația putând fi dovedită cu orice mijloc de probă în instanță.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III Civilă cu dosarul nr-.

Intimatul Serviciul Român de Informații a depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea contestației, întrucât există divergențe între moștenitori, fiind și alte persoane care revendică imobilul, în dosarul nr. 4762/2000 al Tribunalului Brașov.

Reclamanții au solicitat un termen mai pentru că rudele reclamantului, respectiv fiul acestuia, nora (și soție supraviețuitoare a fiului ) și nepotul, au inițiat procedura de punere sub interdicție a acestuia, spre a se numi un tutore legal, având în vedere starea sa gravă de sănătate, suferind și un atac cerebral, urmând ca instanța să dispună numirea unui curator în cauză.

S-au depus noi relații privind situația juridică a imobilului, de la organele locale, Serviciul Român de Informații și Ministerul Administrației și Internelor, din care rezultă demolarea mai multor clădiri vechi de pe terenul în litigiu și construirea de clădiri noi, imobilul funcționând ca sediu de unitate militară, supus și afectațiunii de interes public, Serviciul Român de Informații având în administrare teren de 8.211 mp. din care 2.384 mp. au fost construiți de statul român, în perioada 1948 - 1990, intabulate în carte funciară B, potrivit actelor anexate în acest sens.

Prin Dispoziția nr. 2626 din 12 decembrie 2006, Primăria Sectorului 2 Bai nstituit curatela asupra reclamantului, fiind numit curator, potrivit art. 152 lit. b Codul familiei.

S-au mai depus la dosar o serie de hotărâri judecătorești, între acestea și sentința civilă nr. 392 S din 07 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 829/2001 prin care s-a constatat cu caracterirevocabil, calitatea de proprietar al lui asupra imobilului situat în B,-, înscris în Carte funciară nr. 3562 B, număr topo 4513, 4525/1, 4525/2, 4526/1, 4526/2, 4526/3, 4527, 4528, până la data preluării imobilului de către statul român, fiind respinsă cererea reclamantului privind constatarea calității sale de moștenitor față de autorul, în lipsa celorlalți moștenitori ai defunctului (așadar, pe inadmisibilitate), dar și decizia civilă nr. 42 din 30 ianuarie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă -rămasă irevocabilă, în dosarul nr. 4614/2000, prin care s-a admis revendicarea altui imobil al autorului, de către titularul acțiunii, și intervenienții și - situat în B,-.

Prinsentința civilă nr. 141 din 24 ianuarie 2007pronunțată -în rejudecarede Tribunalul București - Secția a III Civilă în dosarul nr- s-a admis contestația, s-a anulat decizia de respingere a notificării nr. 32/2003 emisă de intimatul Serviciul Român de Informații, și s-a dispus restituirea în natură către cei trei contestatori -, și - în condițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 modificată, a cotei părți deținută de intimat, respectiv 8.211 mp. din imobilul situat în B,-, cartier.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că potrivit art. 23 din Lege nr. 10/2001 republicată, termenul pentru depunerea înscrisurilor doveditoare prevăzut ca fiind până la data soluționării notificării, vizează numai procedura desfășurată la unitatea deținătoare, nu și în fața instanței de judecată unde, persoanele îndreptățite pot folosi orice mijloc de probă legală pentru dovedirea temeiniciei și legalității contestației, altfel contestarea deciziei ar fi formală.

S-a constatat astfel, că reclamanții sunt îndreptățiți în fața instanței, să combată motivele de respingere a notificării prindecizia contestată, atât cu privire la dreptul de proprietate al autorului acestora, cât și cu privire la calitatea de moștenitori, potrivit art. 22 pct. 1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003.

Raportat la înscrisurile depuse de reclamanți la dosar, în completarea probatoriului anterior administrat, Tribunalul Bucureștia constatat că imobilul a fost naționalizat din patrimoniul autoarei reclamanților, aceștia fiind îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului, în cotă - parte deținută de intimatul Serviciul Român de Informații, respectiv 8.211 mp. din imobilul situat în B,-, cartier.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Serviciul Român de Informații prin 0198, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit art. 298 Cod de procedură civilă coroborat cu prevederile art. 129 alin. 5 Cod de procedură civilă.

În motivarea apelului, s-a arătat că în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a imobilului, deși:

1. Nu s-a dovedit identitatea imobilului revendicat cu cel deținut de către apelant, nefiind administrată în mod corespunzător o expertiză tehnică de specialitate în acest sens;

2. S-a dispus restituirea în natură a imobilului, în condițiile în care, apelantul a administrat dovezi pe aspectul că imobilul este de interes public, fiind ocupat de construcții - sediul

3. S-a ignorat faptul nedepunerii de către contestatori, în termenul limită prevăzut de lege, a actelor doveditoare solicitate privind dreptul de proprietate și calitatea de moștenitori ai autorului proprietar;

4. S-a aplicat sancțiunea civilă a anulării Deciziei nr. 32/2003 emisă de Serviciul Român de Informații, pentru motive neimputabile emitentului.

Astfel, contestatorii au solicitat prin notificare o suprafață de 13.298,40 mp. în timp ce Serviciul Român de Informații deține doar 8.211 mp. din totalul de 14.979 mp. existent în incinta sediului din-, restul de 6.768 mp. aflându-se în administrarea Ministerului Administrației și Internelor, iar construcția identificată de către contestatori sub denumirea de Corpul 2, subsol + parter + etaj nu se află în administrarea Serviciul Român de Informații, ci a Ministerului Administrației și Internelor.

Contestatorii n-au depus schițe ale vechilor construcții, demolate, spre a se putea calcula, eventuale despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001, or dintr-o expertiză efectuată într-un alt dosar nr. 4274/2000 aflat pe rolul Tribunalului Brașov se precizează că din fostele construcții, doar clădirea2mai există, restul construcțiilor de pe teren fiind edificate de către Statul Român din fondurile sale și folosite de unități militare cu caracter special.

Or, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001 se impun a fi efectuate expertize tehnice de specialitate.

Sentința de restituire a imobilului nu a ținut seama de faptul că există impediment la restituirea în natură, avându-se în vedere prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 privind destinația imobilului, de realizare a unui interes public, încălcându-se astfel și dispozițiile art. 136 din Constituția României, privind inadmisibilitatea și inviolabilitatea bunurilor proprietate publică.

S-a mai arătat că - la momentul emiterii deciziei - contestatorii nu au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 potrivit art. 3 alin 1 lit. c din lege.

Contestatorii nu au răspuns la adresele apelantului de a se depune actele doveditoare în original ori copii legalizate, astfel cum impun dispozițiile art. 22.2 din HG nr. 498/2003, în vigoare la data emiterii deciziei, anularea acesteia neavând la bază vreo culpă a apelantului, acesta respectând condițiile impuse de lege în soluționarea notificării.

Apelantul a mai arătat că pe rolul Tribunalului București se afla - pentru imobilul în litigiu - o acțiune în revendicare în dosarul nr. 4762/2000, în care s-a pus în discuție calitatea de moștenitori ai fostului proprietar al imobilului în acțiunea reclamantei, intervenienții forțați, și și respectiv intervenientele în interes propriu și.

Tot astfel, pe rolul Judecătoriei Brașovs -a aflat dosarul nr. 13980/1997 prin care reclamanta l-a chemat în judecată pe pârâtul pentru a se constata calitatea sa de moștenitoare a autorului, unde s-a formulat și cerere de intervenție în interes propriu de către și, or prin sentința civilă nr. 3681/1998 rămasă definitivă și irevocabilă, instanța a respins acțiunea reclamantei, dar și cererea în interes propriu a sus-numitelor.

Tot pe rolul Tribunalului Brașovs -a aflat și dosarul nr. 829/2001, prin care reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Serviciul Român de Informații și Ministerul Administrației și Internelor - între altele - și să se constate calitatea sa de moștenitor al autorului, iar prin sentința civilă nr. 392/2001 s-au respins pretențiile reclamantului, cu motivarea că stabilirea calității de moștenitor a reclamantului nu se poate face, decât în contradictoriu cu ceilalți descendenți ai defunctului, într-o dezbatere contradictorie.

Aceste divergențe între moștenitori au luat naștere prin faptul că în certificatul de moștenitor nr. 96 din 27 ianuarie 1984 se menționează că de pe urma defunctei, au rămas opt moștenitori cu titlu universal și o moștenitoare legală, respectiv, ai cărei moștenitori sunt contestatorii în cauza pendinte, iar unul dintre legatarii cu titlu universal, a pretins aceleași drepturi de pe urma defunctei.

Față de aceste aspecte, se impunea depunerea actelor de proprietate și certificatele de moștenitori, acte de stare civilă în mod corespunzător, or aceste acte nu s-au depus nici pe această cale contencioasă.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și respingerea contestației ca neîntemeiată.

În probațiune s-a solicitat administrarea de înscrisuri și expertiză topo-cadastrală.

Intimații - contestatori au depusîntâmpinarela dosar solicitând respingerea apelului ca nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Critica în sensul că nu s-a făcut dovada identității între trenul revendicat și cel deținut de apelant, cel puțin parțial - s-a arătat că nu este fondată, întrucât potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, apelantul avea obligația să determine în ce măsură deține terenul notificat, iar nu contestatorii.

2. imobilului - de interes public - nu constituie un motiv pentru nerestituirea în natură, avându-se în vedere prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 raportat la anexa nr. 2 lit. a) care precizează singura restricție, ca fiind aceea de menținere a afectațiunii imobilului restituit, pe o perioadă de trei - cinci ani, după caz.

3. Dovada calității de persoane îndreptățite s-a făcut încă în procedura administrativă, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, cu Cartea funciară nr. 3562 B, eliberată în copie legalizată de Judecătoria Brașov la data de 22 aprilie 2003 care constituie un act translativ de proprietate și din care rezultă deținerea proprietății de către autorul și preluarea de către Statul Român conform art. 3 din Decretul nr. 218/1960 și a dispozițiilor Decretului nr. 712/1966, și respectiv cu actele juridice care atestă calitatea petenților de moștenitori ai autorului - proprietar - redepuse în copii legalizate în fața primei instanțe de fond.

4. Critica privind aspectele neclare privind calitatea moștenitorilor de pe urma autorului ce rezultă din mai multe litigii aflate pe rolul instanțelor - s-a arătat că nu este fondată, întrucât prin sentința civilă nr. 1001 din 04 octombrie 2000 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III Civilă - menținută de Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă prin decizia civilă nr. 42/A/2001, s-a constatat în mod definitiv și irevocabil că prezenții contestatori sunt moștenitori ai autorului unchi matern și totodată, că față de defunct, numitul nu are calitatea de moștenitor.

Prin întâmpinare s-a mai precizat că a decedat după pronunțarea sentinței apelate, respectiv la data de 19 martie 2007, potrivit certificatului de deces Seria - nr. - din 20 martie 2007 eliberat de Primăria Sectorului 2 B, urmând a fi introduși în cauză moștenitorii astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 32/2007 eliberat de Biroul Notarului Public " ", după cum urmează: (fiu) și, - minoră și - reprezentată prin curator - toți trei în calitate de nepoți de fiu predecedat, prin reprezentarea defunctului lor tată, (cel de-al doilea fiu al lui ).

În sprijinul întâmpinării s-au depus la dosar certificatul de deces și certificatul de calitate de moștenitor nr. 32/2007, respectiv Dispoziția emisă de Primăria Sectorului 2 B nr. 2193 din 08 iunie 2007 privind numirea unui curator moștenitoarei, în persoana numitei.

S-a reținut că susnumita curator este și reprezentanta legală a minorei, în calitate de mamă, a acesteia.

Față de actele depuse în sprijinul întâmpinării, Curtea a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor susmenționați, inclusiv prin reprezentanții lor legali.

La data de 04 septembrie 2007 s-a înregistrat în cauză și o cerere de intervenție în interes propriu formulată de De și prin mandatar pentru ca instanța de apel să constate că susnumiții sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură a cotei părți ce se cuvine bunicii acestora, și mătușii - teren în suprafață de 13.926 mp. situat în B,-, cartier, teren ce a aparținut autorului lor, pentru care s-a depus o cerere înregistrată sub nr. 80742 din 25 noiembrie 2005 în baza Legii nr. 18/1991, respectiv a Legii nr. 1/2000 la Primăria

Față de opunerea intimaților - contestatori în cauză, potrivit dispozițiilor art. 50 Cod de procedură civilă, Curtea a respins această cerere de intervenție ca inadmisibilă prin încheierea din ședință publică de la data de 01 octombrie 2007.

S-a încuviințat părților administrarea probelor cu înscrisuri, iar apelantului și proba cu oexpertiză topograficăavând ca obiective, identificarea terenului revendicat prin compararea hărților topometrice întocmite la nivelul anului 1940 și a Cărții funciare, a suprafețelor de teren liber ce pot fi restituite în natură, afectarea lor de construcții și utilități - și cu o expertiză în specialitateaconstrucțiiavând ca obiective, identificarea construcțiilor vechi și noi de pe terenul revendicat, aria desfășurată a corpurilor de clădire, adăugiri de corpuri pe orizontală ori verticală, deținerea acestora prezentă - fiind desemnați experți tehnici din cadrul Biroului local de expertize de pe lângă Tribunalul Brașov.

S-au efectuat cele două expertize - topografică de către expertul și în construcții de către expertul, fiind depuse rapoartele privind constatările și concluziile cu schițele anexe - filele 82 - 102 și respectiv 103 - 118.

Din expertiza topografică de la dosar a rezultat că din totalul terenului revendicat de 13.297,80 mp. suprafață înscrisă în Cartea funciară, doar 10.837,60 mp. se află în incinta imobilului aflat în folosința Serviciul Român de Informații și B - Ministerul Administrației și Internelor, suprafața de 780,60 mp. fiind ocupat de domeniul public - str. - și str. -, iar suprafața de 1.679,60 mp. fiind în vecinătatea imobilului din-, ocupată de construcții (case), cu precizarea parcelelor corespunzătoare înscrise în schița Cărții funciare

S-au menționat apoi suprafețele de teren aferente fiecărui corp de clădire și cele corespunzătoare aleilor betonate de acces și zonele - verzi din incinta imobilului din-, concluzionându-se că nu există teren liber care să poată fi restituit în natură, suprafețele sus-menționate asigurând funcționalitatea cădirilor respective: birouri, garaje, magazii, punct control, stație reglare gaz.

În răspunsul la obiecțiunile formulate în cauză de către contestatori, încuviințate de instanță, expertul tehnic în specialitatea topografie și-a menținut concluziile și constatările din expertiza efectuată (filele 328 - 329), cu precizarea că nu pot fi restituite suprafețe de teren libere, întrucât acestea sunt necesare pentru buna funcționare a obiectivelor (construcțiilor), inclusiv aleile de acces existente.

Din raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții efectuat în baza măsurătorilor din teren, a planurilor orașului B - Arhivele Naționale, planurile puse la dispoziție de serviciul patrimoniu al B și ridicarea topografică în cadrul expertizei topografice efectuată în cauză, s-a constatat că din clădirile vechi, a rămas o singură clădire cu o vechime de 100 ani, identificată prin corpul2aflată pe un teren de 604 mp. la data preluării suprafața construită fiind de 521,26 mp. diferența până la 604 mp. constând în extindere la nivelul parterului efectuate de stat în anii 1985 - 1986, respectiv: pe latura de N-V, un corp grup alimentar parter cu subsol în prelungirea2, pe latura N-E o rampă de acces cu scări de acces la grupul alimentar și pe colțul S-V un corp grup electrogen din zidărie cu fundații de beton - clădirea fiind administrată de Serviciul Român de Informații și Ministerul Administrației și Internelor.

S-au identificat și celelalte corpuri de clădire efectuate cu fonduri ale statului, în locul demolării vechilor clădiri (casă baie, casă de piatră la nr. 12 vechi, casă la nr. 14 vechi, clădire nr. topo 4526/3) - în răspunsul la obiecțiunile formulate de contestatori și încuviințate de instanță (filele 283 - 288 și filele 324 - 325), astfel:

- Construcția 1 parter + 2 etaje edificate de Statul Român (zidărie și fundație beton);

- Construcția 3 parter + etaj (atelier și garaje) edificată în întregime de Statul Român;

- Construcția 4 (garaj, ateliere, magazie - parter) edificată de Statul Român;

- Construcția 5 (punct control) parter + mezanin, zidărie pe fundații de beton, efectuată de Statul Român;

- Construcția 6 - magazii parter, zidărie pe fundații de beton, edificate de Statul Român;

- Construcția 7 - magazii parter, zidărie pe fundații de beton, edificate de Statul Român;

- Construcția 8 - post transformare electrică, parter, zidărie pe fundații de beton, edificată de Statul Român, ce aparține SC SA;

- Construcția 9 - stație de măsurare și control gaze naturale din zidărie pe fundații de beton, edificată de Statul Român - ce aparține Distrigaz Sa.

Cu privire la clădirea veche revendicată - Corpul2s-a făcut precizarea că 10% se află în administrarea Serviciul Român de Informații, iar 90% în administrarea B, astfel:

- spațiile de la parter - un hol, un grup sanitar și două încăperi cu destinații specifice sunt folosite în exclusivitate de apelantul Serviciul Român de Informații - 0623 B;

- spațiile de la parter - o sală de mese, o sală de ședințe și o sală de protocol - sunt folosite în comun cu B;

- toate spațiile de la etaj sunt administrate și folosite de către

La dosar s-au depus extrase de Carte funciară B în care sunt intabulate vechile clădiri și cele actuale, inclusiv de Statul român după preluarea în patrimoniul său, de la autorul contestatorilor, înscrisuri privind edificarea de noi clădiri cu afectațiune specifică din perioada anilor 1985 - 1986, planurile de amplasament, HG nr. 178 din 13 martie 2000 cu anexa din care rezultă că Ministerului d e Interne i-a fost dat în administrare, din imobilul din-, B, o suprafață de teren de 6.768 mp. (cotă indiviză), iar Serviciului Român de Informații, o suprafață de teren de 8.211mp. (cotă indiviză).

La solicitarea instanței privind depunerea la dosar a autorizațiilor de construire - a noilor corpuri de clădire din incinta imobilului din - nr. 10, B, apelantul a depus toată documentația existentă cu privire la aprobările instituționale de edificare a clădirilor noi însoțite de precizări în sensul că pentru clădirea Corp 1 edificările au avut loc în 1953 - 1954 și ulterior în 1965, clădiri garaje, ateliere s-au dat în exploatare între anii 1948 - 1949, iar celelalte clădiri s-au edificat înainte de anul 1958, iar în perioada edificării acestor clădiri cu destinație specifică, nu era necesară emiterea autorizațiilor de construcție, fiind incidente prevederile art. 19 din Decretul nr. 144 din 29 martie 1958 în materie de autorizare de construcții - care stipulează că "nu intră în prevederile prezentului Decret,lucrările privind construcțiile militare și speciale" (sublin. red.).

Expertul tehnic în specialitatea în construcții a răspuns și la obiecțiunea privitoare la lipsa de intabulare a corpului vechi de clădire2, în sensul că s-a preluat o eroare de identificare și înscriere în Cartea funciară, din extrasul de Carte funciară nr. 22300 din 14 august 1991, în sensul că în locul acestei clădiri, figurează doar grădină de 5.596,20 mp. - aspect preluat și în operațiunile ulterioare, expertul identificând acest corp de clădire ca amplasament, în parcela nr. topo 4526/2 în Cartea funciară B (fila 325).

Analizând apelul declarat în cauză în raport de probele administrate în cauză, Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Prima critică din apel, se constată a fi întemeiată, având în vedere că în primă instanță, în rejudecare, contestatorii nu au administrat expertize tehnice de specialitate privind identificarea imobilului ce a făcut obiectul notificării, acestea fiind probe esențiale spre a conduce la o soluție temeinică și legală în cauză, înscrisurile depuse la dosar nefiind pe deplin lămuritoare.

Prin administrarea noilor probe în apel, inclusiv a celor două expertize, topografică și în construcții, această critică din apel rămâne parțial, fără obiect.

Se constată astfel că soluția de restituire în natură a avut ca obiect - cota - parte deținută de apelantul - intimat din imobil, respectiv 8.211 mp. fără a se preciza dacă este vorba doar de teren sau și de clădiri și fără a fi fost clarificată situația existentă în concret, respectiv situația juridică a întregului imobil aflat în-, B, cartier.

Curtea constată că în prezentul apel, cele două expertize clarifică pe deplin situația construcțiilor noi edificate, după demolarea celor vechi, cu excepția corpului2de clădire încă existent, la care s-au efectuat îmbunătățiri cu titlu de extinderi la parterul clădirii - corp grup alimentar, corp electrogen și rampa de acces, având un amplasament prezent la sol, pe o suprafață de 604 mp.

Noile construcții edificate, de sine stătătoare, din zidărie pe fundații de beton, din fondurile Statului Român, pentru a servi afectațiunii speciale au respectat - astfel cum rezultă din documentația depusă de apelant la dosar - rigorile legislative în materie de construcții, inclusiv prevederile art. 19 din Decretul nr. 144/1958 privind reglementarea autorizațiilor de construire, reparare și desființare a construcțiilor, precum și a celor referitoare la înstrăinările și împărțelile terenurilor cu sau fără construcții.

Aceste construcții -1,3,4,5,6,7,8și9astfel cum s-au identificat în expertiza în construcții sunt excluse de la restituirea în natură, conform art. 10 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată, persoanele îndreptățire având doar dreptul eventual, la măsuri reparatorii în echivalent, potrivit art. 32 din legea sus-menționată, competența de soluționare a notificării cu privire la acestea, având doar Primarul unității administrative - teritoriale

Curtea constată însă, că poate face obiectul restituirii în natură, potrivit ar. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilul - corpul2de clădire - regula în materie fiind aceea a restituirii în natură, iar nu aceea a acordării de măsuri reparatorii în echivalent.

Având în vedere că în speță se soluționează o contestație având ca obiect decizia nr. 32/2003 emisă de apelantul - intimat privind notificarea cu privire la imobil, Curtea constată că restituirea în natură vizează doar partea de 10% deținută și folosită de către apelantul - intimat Serviciul Român de Informații din corpul2de clădire, respectiv a spațiilor utilizate în mod exclusiv ori în comun cu B, astfel cum au fost identificate prin expertiza în construcții (răspuns la obiecțiuni).

Curtea constată că pentru restul spațiilor de circa 90% din clădirea2subsol + parter + etaj care se află în administrarea și folosința Ministerului Administrației și Internelor - B, Ministerul Administrației și Internelor are competență de soluționare, ca entitate deținătoare, a notificării vizând măsuri reparatorii la Legea nr. 10/2001, pentru aceste spații (inclusiv cele deținute în comun cu apelantul Serviciul Român de Informații), potrivit art. 22 din lege.

Cea de-a doua critică din apel referitoare la faptul ignorării de către prima instanță a impedimentului de restituire în natură a imobilului destinat unei activități de interes public potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, nu este fondată, având în vedere modificările de lege efectuate prin noile prevederi ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției care a ridicat acest impediment, singura limitare temporară fiind obligația în sarcina persoanelor îndreptățite cărora le-a fost restituite în natură imobilul, de a-i păstra afectațiunea, timp de trei, respectiv cinci ani, de la restituire, pentru imobilele menționate în anexa la Legea nr. 10/2001 nr. 2 lit. a pct. 1 și 2, respectiv pct. 3 și 4.

Curtea observă însă, că această critică a apelantului ar fi fost întrucâtva justificată, anterior modificărilor efectuate prin Legea nr. 247/2005, și în orice caz, la data emiterii deciziei nr. 32/2003, care, dacă ar fi soluționat pe fond notificarea, eventual ar fi respins-o, cu motivarea afectațiunii de interes public a imobilului.

În prezent, o astfel de susținere nu mai are suport legal.

Cea de-a treia critică din apel privind nedepunerea în termenul legal, respectiv în termenul comunicat contestatorilor,a tuturor actelor doveditoare ale dreptului de proprietate, respectiv ale calității de moștenitori, în copii legalizate, astfel cum obligă prevederile corespunzătoare din Normele metodologice de aplicare unitară în vigoare la data emiterii deciziei contestate nr. 32/2003, nu poate fi primită, întrucât s-a dovedit în cauză că aceste înscrisuri solicitate s-au depus, inclusiv în instanță, iar privitor la actul de proprietate, acesta era depus în dosarul nr. 4762/2000 al Judecătoriei Brașov, în copie legalizată, în acțiunea în revendicare, în contradictoriu cu însuși intimatul Serviciul Român de Informații - respectiv extrasul Cărții funciare B privind intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în care figura proprietar autorul contestatorilor - înscrierea în Cartea funciară Bap roprietății asupra bunului dovedind pe deplin dreptul de proprietate.

Dacă nedepunerea tuturor actelor în termenul solicitat de apelant, în forma prevăzută de Normele metodologice impuse entității deținătoare, justifică respingerea notificării prin decizia nr. 32/2003, nu mai puțin, contestația formulată în instanța judecătorească permite accesul la justiție, cu toate apărările și probele admise de lege în cadrul procesual creat, inclusiv cu înscrisuri legalizate - astfel cum s-au și depus - respectiv certificate "conform cu originalul" potrivit art. 139 Cod de procedură civilă și cu administrarea de expertize tehnice de specialitate - expertize administrate în faza procesuală a apelului.

Astfel cum și Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat într-un recurs în interesul legii în materie, instanța de judecată este chemată să soluționeze contestația la Legea nr. 10/2001, nu numai cu privire la aspectele de nelegalitate și netemeinicie ale deciziei de la data emiterii sale, ci să soluționeze pe fond notificarea, în baza tuturor probelor legale admise într-un proces echitabil, dar și în raport cu modificările legislative apărute în beneficul contestatorilor, până la soluționarea cauzei.

Este cert faptul că noile modificări ale Legii nr. 10/2001 exclude culpa apelantului - intimat Serviciul Român de Informații într-o soluționare nefavorabilă contestatorilor a notificării, la nivelul anilor 2001 - 2003, avându-se în vedere prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001 în forma inițială.

Curtea însă, nu poate ignora noile prevederi legale dispuse în favoarea contestatorilor - moștenitori ai fostului proprietar al imobilului din-, B,.

Prin considerentele sus-menționate s-a răspuns practic, la cea de-a patra critică din apelul declarat în cauză.

Critica apelantului privind contestarea calității de moștenitori ai fostului proprietar, a contestatorilor în cauză, nu poate fi însă primită, având în vedere că acest aspect s-a tranșat în mod definitiv și irevocabil (prin nerecurare), prin sentința civilă nr. 1001 din 04 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III Civilă și decizia civilă nr. 42 din 30 ianuarie 2001 Curții de Apel București - Secția a III a Civilă (filele 74 - 97 dosar fond în rejudecare), care nu poate fi ignorat în cauza prezentă, dezlegarea situației legale a contestatorilor impunându-se cu putere de lucru judecat, inclusiv privind respingerea cererii de constatare a calității de moștenitor a intervenientului.

vizând calitatea de moștenitori ai autorului din alte dosare civile invocate de către apelant în criticile sale, nu sunt de natură că înlăture cele statuate în mod irevocabil prin hotărârile sus-menționate, în raport de care, Curtea constată că prezenții contestatori sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii la Legea nr. 10/2001, potrivit art. 4 alin. 2, 3 și 4 din lege.

Revenind la criticile vizând fondul cauzei, cu privire la teren, Curtea va avea în vedere constatările expertizei tehnice topografice.

În acest sens, va reține că din totalul suprafeței revendicate de 13.297,80 mp. doar suprafața de 10.837,60 mp. se află în incinta imobilului din-, B, restul de teren în suprafață de 780,60 mp. fiind ocupat de domeniul public (str. - și str. -) și în suprafață de 1.679,60 mp. se află în vecinătatea imobilului din-, fiind ocupată de locuințe particulare (filele 328 - 329 răspuns la obiecțiuni).

Din terenul de 10.837,60mp. o suprafață de 604 mp. este terenul (la sol) de sub corpul2de clădire revendicat, inclusiv cu extinderile efectuate în prelungirea clădirii (corp grup alimentar, rampă de acces și corp grup electrogen) și care se impune a fi restituit în natură - în cota indiviză deținută de apelantul Serviciul Român de Informații, calculat în procent de 55% (în raport de suprafața primită în administrare de 8.211 mp. față de cea de 6.768 mp. teren primită în administrare de către Ministerul Administrației și Internelor, prin aceeași Hotărâre de Guvern nr. 178din 13 martie 2000și căruia i-ar corespunde în administrare o cotă indiviză de 45%), și din perspectiva prevederilor art. 19 alin-2 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Pentru celelalte suprafețe de teren, de 780,60 mp. aflate în domeniul public (str. - și str. -) și respectiv de 1.679,60 mp. aflate în vecinătatea imobilului, ocupată de locuințe particulare, Curtea constată că potrivit art. 21 alin. 4, competența privind soluționarea notificării aparține Primăriei B la nivel de unitate administrativ teritorială, această instituție având competența soluționării notificării și cu privire la construcțiile vechi demolate, astfel cum s-au identificat în expertiza în construcții - răspuns la obiecțiuni (file 287 dosar apel), potrivit art. 32 din lege.

Privitor la restul terenului aflat în incinta imobilului de până la 10.837/,60 mp. scăzând terenul de 604 mp. de sub clădirea corp2, Curtea constată că restituirea în natură a clădirii2impune restituirea în natură și a terenului zona de lângă această clădire în partea de N-V, cu betonată de acces spre fața imobilului și continuată cu zona până în linia arborilor și a împrejmuirii la-, continuând pe această linie a arborilor și împrejmuirii, până la limita intrării de lângă punctul de control, traversând apoi de acces betonată până în punctul 44 al clădirii2, astfel cum apare pe schița anexă la expertiza topografică - în cota indiviză de 55% deținută de apelantul - intimat Serviciul Român de Informații.

Se apreciază astfel, că restituirea în natură a acestor suprafețe care apar delimitate prin punctele în schița topo, se impun cu necesitate, spre a se asigura funcționalitatea normală a clădirii:2restituită în natură, cu acces direct la calea publică --.

Celelalte suprafețe de teren, zone verzi de pe lângă celelalte clădiri edificate din fondurile statului, alee de beton de acces și terenurile de sub aceste clădiri1,3,4,5,6,7,8și9, sunt apreciate ca asigurând funcționalitatea normală a acestor corpuri de clădire, astfel că nu pot forma obiectul restituirii lor în natură, impunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 - tot în limita cotei indivize de 55% a Serviciului Român de Informații, constatându-se dimpotrivă, că pentru cota indiviză de 45% asupra acestor suprafețe, competența de acordare a măsurilor reparatorii la Legea nr. 10/2001 o are, potrivit art.22din lege, Ministerul Administrației și Internelor.

Este necesar a fi precizat faptul, că anularea deciziei nr. 32/2003 emisă de apelantul - intimat se impune, în raport de considerentele reținute - soluție legală și temeinică a primei instanțe pe care Curtea o va menține - nefiind o sancțiune îndreptată împotriva emitentului, astfel cum se susține în cea de-a patra critică din apel, soluționarea contestației vizând rezolvarea notificării pe fondul ei de către instanța judecătorească, pe baza întregului probatoriu administrat și avându-se în vedere și modificările substanțiale intervenite după emiterea deciziei contestate nr. 32/2003, ale Legii nr. 10/2001, în beneficiul persoanelor îndreptățite, prin Legea nr. 247/2005.

Susținerea că instanța ar fi limitată doar la analizarea legalității și temeiniciei deciziei, de la momentul emiterii, este nefondată, întrucât contestația ar primi o rezolvare pur formală, ceea ce nu a constituit voința legiuitorului.

Curtea va mai reține și faptul că din extrasul de Carte funciară B depus la dosar, rezultă preluarea de la fostul proprietar a imobilului revendicat, de către Statul Român, conform art. 3 din Decretul nr. 712/1966, art. 2 (1).9 din lege, așadar în mod abuziv, astfel cum este calificată preluarea prin art. 2 modificat prin Legea nr. 247/2005 din Legea nr. 10/2001.

Având în vedere considerentele reținute, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă, Curtea va admite apelul intimatului Serviciul Român de Informații, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va dispune obligarea intimatului Serviciul Român de Informații reprezentat de 0198 să restituie în natură către contestatori - cu respectarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, parțial a imobilului în litigiu din-, B, cartier, județul B, respectiv spațiile deținute exclusiv ori în comun (1/2) cu B de la parterul corpului de clădire2, cota indiviză de 55% din terenul de 604 mp. aflat sub corpul2de clădire și cota de 55% cota indiviză din terenul care asigură funcționalitatea clădirii2astfel cum s-a reținut mai sus - spațiu, alee acces betonată, exprimată în punctele corespunzătore de pe anexa la expertiza topografică (cotă indiviză cu B - Ministerul Administrației și Internelor), fiind omologate cele două rapoarte de expertiză tehnică, topografică și în specialitatea construcții.

Va constata că reclamanții sunt persoane îndreptățite la despăgubiri conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 sau alte măsuri reparatorii în echivalent pentru cota (indiviză) de 55% din terenul ce nu face obiectul restituirii în natură, rămas din totalul de 10.837,60 mp, aflat în incinta imobilului situat în-, B, constatând că pentru cealaltă cotă indiviză de 45%, competența de soluționare a notificării aparține Ministerul Administrației și Internelor ( B).

Va constata că pentru restul terenului de 2.460,20 mp. revendicat ce face parte din domeniul public - zonă de sistematizare - străzi, terenuri aferente caselor de locuit - și pentru construcțiile vechi demolate, competența de soluționare a notificării aparține Primăriei municipiului

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Referitor la concluziile depuse de intimații - contestatori, în sensul că nu au cunoscut care sunt unitățile deținătoare ale imobilului, decât abia în apelul prezent, în urma expertizelor efectuate, astfel că s-ar impune eventual, desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, spre a fi introdus în cauză și Ministerul Administrației și Internelor, pentru o soluție unitară a revendicării, Curtea constată că susținerea nu poate fi primită, având în vedere cadrul procesual deja creat,potrivit principiului disponibilității, de către contestatori, dar și faptul că prezenta contestație vizează nelegalitatea și netemeinicia deciziei emise de intimatul Serviciul Român de Informații nr. 32/2003, nefiind incidente nici prevederile art. 297 alin. 1 Cod de procedură civilă.

Curtea mai constată că nici la prima instanță într-un prim ciclu procesual, dar nici în rejudecarea cauzei la prima instanță, contestatorii nu au administrat probele cu expertizele topografică și în construcții - care erau esențiale, pentru identificarea imobilului revendicat, care nu poate fi pusă pe seama unității deținătoare, astfel cum se susține în întâmpinare, fiind incidente, dimpotrivă, prevederile art. 1169 cod civil potrivit cărora, cel ce face o propunere (pretenție), inclusiv în fața instanței, trebuie s-o dovedească prin probe concludente, pertinente și utile cauzei.

Este o culpă a contestatorilor că nu au administrat probele cu cele două expertize necesare cauzei, la prima instanță.

Este motivul pentru care s-au admis cele două expertize necesare, solicitate însă de apelantul - intimat în apel, dar care s-au dovedit a fi în beneficiul contestatorilor.

Pentru acest considerent esențial, dar și pentru faptul că soluția de admitere a apelului, îi situează pe intimații - contestatori, din punct de vedere procesual, ca părți căzute în pretenții, Curtea potrivit art. 274 Cod de procedură civilă îi va obliga pe contestatori la plata în favoarea apelantului, a sumei de 5.535 lei un titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariile plătite de apelant pentru efectuarea celor două expertize în cauză, în faza de judecată a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul - intimat Serviciul Român de Informații prin 0198 cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 141 din 24 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - contestatori, reprezentantă de mama sa și reprezentantă de curator toți cu domiciliul ales la.Av. " și Asociații" în B,-, - 4,. 4,. 2,. 96, sector 3.

Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că dispune obligarea intimatului Serviciul Român de Informații reprezentat de 0198, să restituie în natură, către contestatori, în condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare, parțial a imobilului situat în B,-, cartier, care se află în administrarea exclusivă a intimatului Serviciul Român de Informații ori în indiviziune cu Ministerul Administrației și Internelor - B, identificat prin expertizele tehnice în construcții și topografice efectuate de experții și, pe care instanța le omologhează, după cum urmează:

Din corpul de clădire2aflat pe terenul în suprafață de 604 mp.:

1) de la parter, respectiv un hol, un grup sanitar și două încăperi cu destinații specifice, deținute în mod exclusiv de intimatul Serviciul Român de Informații - 0198;

2) Cota de din spațiile de la parter, respectiv o sală de mese, o sală de ședință și o sală de protocol deținute în comun cu Ministerul Administrației și Internelor - B;

3) Cota de 55% de teren de sub clădirea2în suprafață de 604 mp. deținută în indiviziune cu Ministerul Administrației și Internelor - B;

4) Cota de 55% din terenul care asigură funcționalitatea clădirii2- respectiv spațiul situat în partea de N-V a clădirii2, de acces, zona situată spre strada - - reprezentat în planul de situație, anexă la expertiza topografică în suprafața cuprinsă între punctele 123 - 164 - 165 - 156 - 405 - 223 - 229 până în linia arborilor și împrejmuire inclusiv, care se continuă pe această linie cu punctele 9 - 11 - 50 - 44 (prin linie dreaptă trasată între punctele 50 - 44) (în indiviziune cu Ministerul Administrației și Internelor - B).

Constată că reclamanții sunt persoane îndreptățite la despăgubiri conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 sau alte măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 55% din terenul ce nu face obiectul restituirii în natură, rămas din totalul de 10.837,60 mp. aflat în incinta imobilului din-, B cartier (în indiviziune cu Ministerul Administrației și Internelor - B).

Constată că Ministerul Administrației și Internelor ( B) are competența de soluționare a notificării având ca obiect restituirea în natură sau echivalent, a restului imobilului corp2de clădire și cota indiviză de 45% din suprafața de 10.837,60 mp. de teren, situate în B,-, cartier, aflate în administrarea Ministerul Administrației și Internelor - B (în indiviziune cu intimatul Serviciul Român de Informații).

Constată că Primăria B are competența de soluționare a notificării având ca obiect măsuri reparatorii pentru restul terenului în suprafață de 2.460,20 mp. revendicat și pentru construcțiile demolate identificate în rapoartele de expertiză topografică și în construcții.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Obligă pe intimații - contestatori la plata către apelant a sumei de 5.535 lei/ron cheltuieli de judecată reprezentând onorarii expertize.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08 februarie 2010.

Președinte, Judecător, Grefier,

Red.

.

9ex./19.02.2010

-3.-

Președinte:Fănica Pena
Judecători:Fănica Pena, Cristina Nica

Vezi şi alte speţe de drept civil:

    Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 91/2010. Curtea de Apel Bucuresti