Speta Legea 10/2001. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.92
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 1605/06.07.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile care au avut loc în prezenta cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care a fost amânată pronunțarea cauzei la data de 23 aprilie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1605/PI/6.07.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu Primarul Municipiului
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată, contestatorii calitate de moștenitori legali ai defunctului junior, decedat la data de 2.11.2002, au solicitat anularea dispozițiilor nr.563 din 08.03.2004 și nr.2071 din 3 august 2006 emisă de Primarul Municipiului T, prin care s-a respins notificarea prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul preluat în mod abuziv și demolat abuziv, situat în T, înscris în CF nr.12685 T, nr.top.23587, casă, curte și fânaț în, cu suprafața de 2140. nr.top.23588 și 23589 având descrierea de fânaț în, în suprafață de 5.070.p primul și arabil în, în întindere de 1,2624 ha cel de-al doilea, transcrise din CF-ul inițial 12685 T în CF 18.055
Ambele notificări au fost respinse cu motivarea că imobilul fac obiectul de reglementare al legilor fondului funciar.
Tribunalul, în urma probelor administrate în cauză, a constatat că imobilelor le sunt aplicabile dispozițiile legilor fondului funciar, deoarece, atât la data deposedării, cât și în prezent, sunt situate în extravilanul municipiului
Prin decizia civilă nr. 531/A din 3 decembrie 2007, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins apelul declarat de reclamanții.
Instanța de apel a reținut că imobilele solicitate, nr. top. 23588 și 23589, înscris în CF nr. 18055 T, sunt situate în extravilanul municipiului T, situație în care nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, iar imobilul înscris în CF nr. 12685 T, nr. top. 23587, se află în proprietatea numitului, nefiind preluat de către Statul Român.
A mai reținut instanța de apel, că reclamanții au contestat actele emise de Primăria Municipiului T, sub aspectul calificării terenurilor solicitate ca fiind situate în extravilan și că s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate, prin care s-a stabilit că terenurile sunt situate în extravilan.
În această situație nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii în termen legal, au declarat recurs reclamanții.
Prin decizia civilă nr. 5673 din 09.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție B admite recursul reclamanților și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând în esență că, în lipsa unor dispoziții derogatorii, calea de atac împotriva hotărârii prin care s-a soluționat contestația împotriva unei decizii sau dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001, este apelul, în sistemul român de drept căile de atac sunt date de lege, ele neputând sta la liberul arbitrariu al părții și nici măcar al instanței de judecată, fiind și cazul clarificării celor două cererii conexe ale reclamanților.
Verificând sentința civilă apelată, în limitele cererii de apel și în raport de probele de la dosar administrate la prima instanță, Curtea urmează, ca în temeiul art. 297 al. 1 Cod procedură civilă să admită prezentul apel al reclamanților de mai sus și să desființeze sentința civilă atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, pe fond, aceleiași prima instanțe, respectiv Tribunalul Timiș - secția civilă, întrucât această primă instanță nu a cercetat fondul pricinii, fiind necesar a se dispune și admiterea altor noi probe în dosar, după cum se va reda, în continuare, mai jos.
Astfel, apare evident că prima instanță a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților, reținând în esență că terenurile în litigiu, pretinse de acestea, se sustrag sferei de aplicare a Legii nr. 10/2001, deși este clar în dosar că obiectul litigiului se constituie contestația întemeiată pe dispozițiile art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001, împotriva dispoziției emise în baza acestei legi speciale, acest text legal prevăzând în mod expres că decizia/dispoziția poate fi atacată la secția civilă a tribunalului, în a cărei circumscripție jurisdicțională se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării și nu cuprinde nici o dispoziție de natură a exclude hotărârile pronunțate de tribunalele competente de la calea de atac a apelului.
Curtea constată că prima instanță a administrat un probatoriu insuficient pentru a stabili corectă stare de fapt și în baza căreia să facă o corectă aplicare a legii corespunzătoare, în materie, întrucât prin cele două cererii conexe, reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenurilor înscrise în CF 12685 T, nr. top. 23587,23588 și 23589 și acordarea de despăgubiri pentru construcțiile transcrise la nr. top 23587, aceste cereri ale reclamanților vizând așadar mai multe suprafețe de teren și construcții demolate, susținând că în privința imobilului înregistrat sub nr. top. 23587, proprietarul tabular nu a avut posibilitatea să dispună de bunul său, deoarece imobilul, care face parte din intravilan, a fost dat în administrarea operativă a Institutului, arătând și că acest imobil a fost preluat în fapt, casa a fost demolată, solicitându-se despăgubiri, și imobilele, fiind administrate de o stațiune de cercetare din agricultură, nu cad sub incidența Legii nr. 18/1991 și nici a Legii nr. 10/2001.
În consecință, prima instanță este datoare, cu prilejul rejudecării cauzei, pe fond, să verifice susținerile reclamanților privind preluarea în fapt a bunului în litigiu, demolarea construcțiilor existente pe teren și deținerea imobilului de către Institutul, precum și regimul juridic al imobilelor aflate - conform precizărilor acelorași reclamanți - în administrarea unei stațiuni de cercetare din agricultură.
Toate aceste împrejurări de fapt de mai sus sunt esențiale pentru stabilirea existenței dreptului reclamanților la măsuri reparatorii pentru imobilul care face obiectul prezentei cauze deduse judecății.
De aceea, în rejudecarea pricinii pe fond, prima instanță este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale de probă, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii unei juste stări de fapt și a adevăratelor raporturi juridice ale părților în litigiu, și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, dând dovadă de rolul activ impus de prevederile art. 129 al. 5 și 6 Cod procedură civilă, hotărând numai asupra obiectului cererii cu care a fost legal investită.
În vederea lămuririi împrejurărilor de fapt sus - indicate și realizării acestor scopuri procesual - civile, prima instanță va pune în discuția părților necesitatea efectuării unei lucrări de expertiză tehnico-judiciară de către trei experți, specialiști în materie de topometrie, construcții și merceologie, în condițiile art. 201 și urm. Cod procedură civilă, în vederea identificării tuturor nr. topografice menționate în considerentele deciziei civile de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, a clarificării aspectelor vizând împrejurarea în patrimoniul cărei unități administrative se află fiecare dintre aceste numere topografice, cum și dacă pe aceste numere topografice s-au aflat construcții, dacă acestea s-au demolat și care este valoarea lor, precum și care este suprafața de intravilan din aceste numere topografice și regimul ei juridic actual, aferent și de asemenea dacă pe nr. topo 23587 - T, se află construcții demolate, dacă sunt situate în intravilan și dacă a intrat sau nu în patrimoniul Institutului, căruia i-a fost dat în administrare operativă directă.
Toate aceste aspecte trebuie clarificate pe deplin de către prima instanță, în considerarea ideii neprivării părților litigante de un grad legal de jurisdicție, și asigurarea unei judecăți unitare, prin prisma legislației naționale, interne și jurisprudenței CEDO, în materie de respectare a dreptului de proprietate privată, prin neîngrădirea dreptului reclamanților la accesul în justiție și la un proces echitabil, prin rezolvarea și soluționarea problemei reclamanților, nu în abstract, ci pe fond, la lumina împrejurărilor specifice și particularităților concrete ale pricinii de față, prin neafectarea substanței însăși a dreptului pretins de reclamanți, prima instanță neprocedând la o cercetare a fondului cauzei, deși reclamanții au formulat o acțiune complexă.
Așa fiind, prin admiterea apelului reclamanților de mai sus, Curtea va desființa sentința civilă apelată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, pe fond la ribunalul Timiș - secția civilă - potrivit tuturor argumentelor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 1605/06.07.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, pe care o desființează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Timiș - secția civilă.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică cu:
Reclamanții apelanți
- Nouă, nr. 248, jud.
- T, nr. 18,. 18, jud.
- Nouă, nr. 248,. A, jud.
- T, nr. 18,. 18, jud.
Pârâtul intimat
PRIMARUL MUNICIPIULUI T - B-dul -, nr. 1
Red. /18.05.2009
Tehnored /27.05.2009
Ex.7
Primă instanță:
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
