Speta Legea 10/2001. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ,CIVILĂ PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVIĂ NR. 93/
Ședința publică din 09 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare apelul declarat de contestatoarea, domiciliată în comuna sat ,-, județul V, împotriva sentinței civile nr. 1025 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.--.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta- contestatoare - prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2008, emisă de Baroul B- Cabinet individual și intimata " " prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimatele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru apelanta- contestataoare susține că nu s-a realizat tranzacția pentru care a solicitat 2 termene de judecată.
Părțile prezente susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta- contestatoare susține că din probele de la dosar rezultă cu certitudine că terenul în litigiu a fost expropriat abuziv de la autorul său.Solicită admiterea apelului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Vâlcea, iar pe fond admiterea contestației și restituirea în natură a suprafeței de teren în suprafață de 3359 Așa cum rezultă și din hotărârea nr.5 din 17 martie 2008 Consiliului de Administrație din cadrul Rm. V, aceștia au fost de acord cu restituirea suprafeței solicitate și o consideră ca o achiesare la apelul declarat de contestator.
Reprezentantul intimatei " Rm. susține că în cauza de față sunt două variante și lasă la apreciere cu privire la soluția ce se va pronunța. Se impune admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de fond și restituirea în natură a suprafeței de teren sau admiterea apelului, schimbarea sentinței, iar pe fond respingerea contestației ca lipsită de obiect. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată la 11 decembrie 2006, la Tribunalul Vâlcea, contestatoarea - a solicitat anularea Hotărârii nr.3 din 3 noiembrie 2006 emisă de SC SA Râmnicu V și obligarea acesteia la restituirea în natură a suprafeței de teren de 3800 mp, situată în comuna, pct. "", jud.
În susținerea contestației s-a arătat de contestatoare că este moștenitoarea autorilor și -, titularii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3800 mp, pct. "", dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat la nr. 174/1927, transcris sub nr. 8206/1927, de la numitul care, la rândul său, îl cumpărase prin actul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 3879/1902.
Potrivit ui agricol din anul 1941, autorul figura ca titular de rol cu terenul situat în pct. "În " în suprafață de 5000 mp, actualmente pct. "".
Mai susține că terenul a fost preluat în mod abuziv de stat, în baza Decretului de expropriere nr. 674/1956, anexa 4, nepublicat și consideră că se află în cazurile de restituire în natură prevăzute de art. 2 alin.1 lit.f din Legea nr. 10/2001.
Prin notificarea nr. 13 din 1 februarie 2002, transmisă în condițiile art.28 din Legea nr.10/2001, a solicitat Primăriei comunei restituirea în natură a terenului în litigiu, iar aceasta i-a comunicat cu adresa nr. 5581 din 17 august 2006 că notificarea a fost înaintată spre soluționare intimatei SC SA.
Ulterior, a adresat notificarea nr. 41 din 13 octombrie 2006 și intimatei.
Prin întâmpinarea depusă (27-29 din dosar) intimata a invocat excepția de ordine publică privind tardivitatea notificării nr. 13/2002, cât și a celor ulterioare comunicate de contestatoare, precizând că nu a fost în termenul prevăzut de art. 21(5) din Legea nr. 10/2004.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că terenul revendicat de contestatoare nu are nici o legătură cu terenul proprietatea societății, deoarece fosta SC SA B, antecesoarea sa, l-a dobândit anterior naționalizării, fiind unul dintre cele patru terenuri menționate în de proprietăți rurale, aflat în dosarul nr. 29/1940.
Terenul pretins de contestatoare este în realitate sediul actual al societății, eliberându-se și certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria 03 nr. 8722/18 februarie 2002.
Intimata este continuatoarea vechii persoane juridice, depunând în acest sens acte ce relevă istoricul societății și statutul juridic actual, cât și construcțiile edificate pe teren, de-a lungul timpului.
S-a susținut că terenul autorului contestatoarei a fost expropriat prin Decretul nr. 674/1956 pentru construirea unei căi ferate forestiere și se află amplasat în alt punct.
În partea finală a întâmpinării, a solicitat introducerea în cauză a Autorității pentru Valorificarea Activelor invocând în drept disp.art. 27 din Legea nr. 10/2001, ce reglementează ipoteza în care s-ar pune în discuție restituirea imobilului prin echivalent.
Instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimată, a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului(AVAS).
La rândul ei, intimata AVAS a formulat întâmpinare (63-66 din dosar) prin care a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că cererea dedusă judecății, neîntrunind condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 10/2001 și vizând restituirea în natură a imobilului.
Procedura de restituire în natură este reglementată de disp.art.21 și urm. din Legea nr.10/2001 și notificarea se adresează unității deținătoare a imobilului, în cazul de față, intimatei SC SA.
Prin sentința civilă nr.1025 din 11 decembrie 2007, Tribunalul Vâlceaa respins excepția tardivității notificării invocată de intimata " ", a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a respins contestația formulată de - împotriva Hotărârii nr.3 din 3 noiembrie 2006, emisă de " " în baza Legii nr.10/2001 (hotărâre asimilată cu o dispoziție/decizie).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a unit excepțiile invocate cu fondul cauzei și le-a examinat cu prioritate, datorită caracterului peremptoriu, după administrarea probelor și în context cu dispozițiile art.136 Cod pr.civilă, după cum urmează:
Cu privire la excepția tardivității notificării s-au reținut a fi neîntemeiată, întrucât Legea nr. 10/2001 a fost publicată în O la data de 14 februarie 2001 și a intrat în vigoare la 6 luni după adoptarea ei, respectiv 14 august 2001. Termenul de introducere a notificării de persoana îndreptățită a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001 până la data de 14 februarie 2002, termen de decădere.
Din verificarea înscrisurilor depuse la dosar, a rezultat că - a transmis împreună cu mama sa, notificarea prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc la data de 1 februarie 2002 (13 și 116 din dosar).
Notificarea din data de 13 octombrie 2006 poate fi asimilată cu o "revenire" la cea inițială, în condițiile în care nu a primit nici un răspuns și ca urmare a adoptării Legii nr. 247/2005, Capitolul VII.
În prima notificare se menționează suprafața de teren de 10.000 mp, iar în cea de-a doua, suprafața de 3800 mp, ceea ce demonstrează că nu aveau indicii exacte cu privire la suprafața de teren avută în proprietate de autor și ulterior expropriată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei AVAS ridicată prin întâmpinarea depusă, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată față de obiectul contestației (restituirea în natură a imobilului) și incidența dispozițiilor art.29 din Legea nr.10/2001 care reglementează legitimitatea calității procesuale pasive a AVAS-ului doar în situația în care s-ar solicita restituirea prin echivalent, după o prealabilă notificare.
În speță, contestatoarea a solicitat restituirea în natură a imobilului, motiv pentru care nici nu a notificat AVAS-ul.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a fi neîntemeiată contestația pentru următoarele considerente:
SC SA Baf ost naționalizată prin Legea nr. 119/1948.
Prin decizia nr.7861/4.XI.1948 a fost schimbată denumirea SC SA în Industria de Stat - Fabrica de Cherestea și B, județul
În anul 1773, prin reorganizarea Combinatului de Exploatare și Industrializarea, prin nr. 1882/26.IX.1969, s-au înființat întreprinderile de stat, Combinatul de Prelucrarea Rm. V (), având ca obiect de activitate principal - mobilă, iar Întreprinderea Forestieră de Exploatare și Transport Rm. V (T Rm. V), având ca structură organizatorică ( Rm. V, UFET, UFET și UFET B (fostă Fabrica de Cherestea și UFET B avea în componență și sectorul de exploatare, cu sediul în clădirea ce se află pe terenul în litigiu.
În anul 1991 prin HG nr-, prin desființarea forțată a Intreprinderii de Stat de exploatare și prelucrare a, s-au înființat de exploatare, transport și prelucrarea primară a - VF. și - Rm. V s-a reorganizat în cadrul Regiei în Sucursala de Exploatare și prelucrarea a Rm. V ( Rm. V) în Sucursala de transport tehnologic a Rm. V ( Rm. V).
În anul 1994, prin HG nr.15/1994, Naționale și prelucrarea primară a s-au desființat și s-au înființat societăți comerciale, inclusiv SC SA Rm.
SC SA Rm. V s-a înființat prin reorganizarea celor două succesoare ale Regiei ( Rm. V și Rm. V).
Inițial, denumirea societății a fost SC SA Rm. V care a fost schimbată în SC SA Rm.
Sediul de sector a fost construit în anul 1951, având an de funcționare 1951, conform listei de mijloace fixe.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2953 din 15 aprilie 1924, vinde SC terenurile de la pct. 1 și 2 din act, care se regăsesc la pct. nr. 46 și 47 din de proprietăți rurale ale societății întocmit în anul 1940.
Înscrisurile depuse de intimată sunt utile identificării terenului pe care l-a deținut în comuna dar și în raport de actele primare de proprietate ale autorului contestatoarei.
Expertiza topo efectuată în cauză de expert a identificat terenul în litigiu, pe baza cronologică a actelor de proprietate prezentate de părți, constatând că el corespunde cu terenul pe care se află amplasat sediul actual al societății.
Din redarea succesivă a înstrăinărilor efectuate s-a reținut că terenul cumpărat de la (vânzătorul terenului către SC,prin cele două acte din 29 iulie 1922 și 9 aprilie 1925) nu s-a învecinat cu terenul cumpărat de autorul Șt. (bunicul contestatoarei), între ei interpunându-se proprietatea altei persoane fizice.
Prin urmare, terenul societății și al contestatoarei nu au fost limitrofe și în concluzie, nu există suprapunere de proprietăți. Nu există identitate de terenuri, ceea ce demonstrează fără echivoc, că terenul autorului contestatoarei expropriat în anul 1956 pentru construirea unei căi ferate forestiere poate fi amplasat în alt punct.
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert constructor, s-a reținut că terenul în litigiu constituie sediul actual al SC SA, iar o parte din construcții au o vechime de peste 56 ani (anul de construcție 1951).
Instanța a coroborat înscrisurile de la dosar cu cele două rapoarte de expertiză tehnică efectuate în cauză și a apreciat că terenul în litigiu este proprietatea societății, fiind stăpânit continuu de la data cumpărării de antecesoarea sa de la numitul.
Ulterior, intimatei i s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria 03 nr.8722/2004 pentru suprafața de teren de 4208 mp, ce constituie terenul aferent construcțiilor existente necesare desfășurării activității, conform obiectului stabilit, vizat de OCPI V cu nr. 81 din 21 iunie 2005 și transcris la Cartea funciară cu nr. 388.
Rezultă așadar, că terenul pretins de contestatoare a fost proprietatea SC SA, antecesoarea intimatei, scos din circuitul civil după anul 1948, deși fizic l-a stăpânit continuu, reintrat după anul 1989 în proprietatea acesteia, constituind sediul și incinta, teren inclus în suprafața de 4208 mp, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Din actele depuse de contestatoare - " din anul 1941" s-a observat că bunicul ei, Șt. avea la rol suprafața de 1000 mp - curți,grădini și suprafața de 5000 mp -, pădure, arătură. Prin Decretul nr. 674/1956 a fost expropriată de la tatăl contestatoarei, suprafețele de teren de 2984 mp și 540 mp (poz.1 și 20).
Conform adeverințelor de rol nr. 2779 și 2480/2000, s-a reținut că mama contestatoarei deținea în proprietate în pct."V satului" suprafața de 5400 mp, contestatoarea suprafața de 1400 mp, iar fiul acesteia, suprafața de 500 mp.
Deci, familia contestatoarei stăpânește în prezent suprafața de 6915 mp, aproape aceeași suprafață cu care figura la rol autorul ei (în din 1941).
S-a mai reținut că nici contestatoarea nu a putut identifica terenul cu exactitate, prin cele două notificări exprimând suprafețe diferite (13 și 15 din dosar). Într-o notificare a solicitat restituirea suprafeței de 10.000 mp, iar în altă notificare suprafața de 3800 mp, aceasta din urmă fiind preluată și în contestația de față.
Pentru aceste considerente a fost menținută ca legală hotărârea emisă de intimată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel contestatoarea -, susținând că este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- s-a constatat că intimata " " este succesoarea în drepturi a Societății "", fără a exista un temei de drept în acest sens;
- nu s-a luat în considerare și nu a fost analizat raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, precum și actele de proprietate, constatând eronat că terenul în litigiu a fost proprietatea Societății "" și nu a autorului acesteia,;
- s-a omis faptul că terenul în litigiu a fost expropriat în mod abuziv de la autorul său și că acesta este deținut în prezent de intimată;
- s-a dat o interpretare și aplicare greșită atât a dispozițiilor Decretului nr.31/1954, Legea nr.15/1990, Legea nr.31/1990, cât și a disp.art.2 alin.1 lit.a și f, art.21 din Legea nr.10/2001 și art.480 din Codul civil;
- hotărârea pronunțată la fond îi încalcă grav dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, drept care nu a fost pierdut prin neuz, așa cum statuează Legea nr.10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
- nu s-au avut în vedere actele de proprietate coroborate cu raportul de expertiză topografică efectuat în cauză în care nu se arată că terenul în litigiu a aparținut Societății "", ci a stabilit că terenul în litigiu este cel preluat abuziv de la autorul său, că nu se poate stabili dacă este identic cu cel deținut de societatea sus amintită, dar se știe că între terenul deținut de aceasta și autorul său existau alte terenuri;
- din analiza corectă a actelor de la dosar, rezultă că s-a reținut greșit situația terenului în litigiu și eronat s-a dispus respingerea contestației formulată de către aceasta.
În apel, deși s-a depus întâmpinare de către intimată prin care inițial s-a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, părțile de comun acord au solicitat termen în vederea soluționării cauzei pe cale amiabilă (254-255).
La termenul din 19 martie 2008 s-a depus de către intimată, la dosar, Hotărârea nr.5 din 17 martie 2008 prin care s-a dispus la art.1 anularea Hotărârii nr.3 din 3 noiembrie 2006 a Consiliului de Administrație al " " privind respingerea în totalitate a cererii d-nei - privind restituirea terenului în suprafață de 3.800 situat în comuna, pct."", iar la art.2 s-a aprobat restituirea în natură către aceasta a suprafeței de teren de 3.359 identificat ca fiind S4 (A-40-41-49-50-51-71-66-63-64-99-98-97-68-67-B) din raportul de expertiză efectuat în cauză, din terenul de 4.208 aflat în proprietatea societății din pct."", Sediul Sector.
Având în vedere acest act, s-a acordat un nou termen de judecată pentru ca apelanta să ia cunoștință de acesta (260).
Întrucât prin actul nou depus la dosar în apel, intitulat "Hotărârea nr.5 din 17 martie 2008", emis de intimată, s-a anulat Hotărârea nr.3 din 3 noiembrie 2006 care a format obiectul contestației de față și care a fost analizată prin sentința apelată și s-a dispus restituirea către contestatoare a suprafeței de 3.359 teren, astfel cum a fost identificată prin expertiza tehnică efectuată la instanța de fond, urmează a se reține ca lipsită de obiect contestația formulată de petentă.
Drept urmare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă urmează a se admite apelul și a se schimba sentința, în sensul că pe fond se va respinge contestația ca lipsită de obiect, fiind inutilă analizarea motivelor de apel invocate, față de reconsiderarea unității deținătoare a punctului de vedere cu privire la terenul din litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de contestatoarea, domiciliată în comuna, sat,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.1025 din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, intimați fiind " " cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1, str.-.- . nr.50 și STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă sentința, în sensul că pe fondul cauzei respinge contestația formulată de -, împotriva Hotărârii nr.3 din 3 noiembrie 2006, emisă de intimata " " Râmnicu V, ca lipsită de obiect.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.8/17.04.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă
