Speta Legea 10/2001. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 93/
Ședința publică din 23 aprilie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelantul reclamant, domiciliat în, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1329, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 14 august 2007, în dosarul nr- (nr. în format vechi 2794/2006), în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în, județul C, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru apelantul reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsind intimatul pârât.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul apelantului reclamant depune la dosar, în copie conform cu originalul, notificarea către Primăria comunei și dovada comunicării acesteia (executor judecătoresc ); învederează că pe acel teren se află o construcție. - arată că acest înscris se mai afla, depus în copie, și la fila 11 dosar fond. - depune la dosar extras Legea nr. 10/2001: art.21 pct.1 Normele metodologice aprobate prin nr.HG 498/2003:pct.21, practică judiciară
Întrebat fiind, apărătorul apelantului reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului apelantului reclamant, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat. Nu solicită cheltuieli de judecată. Se referă doar la cheltuielile privind raportul de expertiză.
Face trimitere la fila 43 dosar fond și arată că, în cadrul notei de probe depusă de reclamant, acesta a precizat că nu solicită restituirea în natură, ci acceptă și despăgubiri bănești.
Solicită a se observa și practica, în sensul că instanța poate să restituie - dacă se cere, în natură, ori să acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
Menționează că reclamantul și-a exprimat clar poziția, atât prin notificare cât și prin cerere.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei, anularea deciziei emisă de pârât sub nr. 121/5.07.2007 și restituirea în natură a unui teren în suprafață de 1000 mp corespunzător terenului preluat abuziv de stat și imposibil de restituit în natură, iar pentru construcția demolată, acordarea de despăgubiri bănești.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin notificarea înregistrată la BEJ sub nr. 712/2001 a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul compus din teren în suprafață de 1000 mp și construcție preluată abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, de la autorul său.
Prin dispoziția nr. 121/5.07.2006 Primarul Comunei a respins notificarea reclamantului, motivat de faptul că acesta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului.
Prin sentința civilă nr. 1329/14.08.2007 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată contestația. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că dispoziția contestată a fost emisă de un funcționar care nu avea competența legală de aoe mite, întrucât reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul preluat abuziv, iar conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, notificarea prin care se solicitau despăgubiri erau de competența prefectului, iar nu a primarului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul, acesta criticând legalitatea și temeinicia hotărârii sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit prima instanță a reținut că Primarul comunei nu avea calitatea să emită dispoziția nr. 121/5.07.2006 și să facă propuneri pentru acordarea de despăgubiri reclamantului pentru imobilul preluat abuziv.
Dispoziția a fost emisă după adoptarea Legii 247/2005, act normativ care impune pârâtului să identifice și să evalueze imobilul notificat, să verifice dacă restituirea în natură a terenului era posibilă și să propună despăgubiri pentru construcția demolată.
2. În mod greșit Primarul Comunei a reținut că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, fostă proprietate a autorului său, teren ocupat în prezent după demolarea vechii construcții, de Casa. În cauză era incidentă o prezumție simplă de preluare a bunului, conform Normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001, prezumție ce nu a fost răsturnată de pârât.
Analizând legalitatea hotărârii apelată în raport cu criticile reclamantului, se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
1. Critica ce vizează competența Primarului Comunei de a soluționa notificarea formulată de autorul reclamantului -, prin intermediul BEJ din M, este întemeiată.
Prin notificarea nr. 712/2001 depusă la BEJ, autorul contestatorului a solicitat acordarea de despăgubiri bănești, conform Legii 10/2001 pentru imobilul teren în suprafață de 1000 mp și construcție compusă din: un local, un corp de prăvălie compus din 2 camere, un salon cu 2 camere, un corp de casă cu o cameră, o sală și o pivniță, preluat abuziv de către stat, construcțiile fiind demolate după preluare, iar terenul, afectat construcției Casei.
Notificarea a fost înaintată spre soluționare Primarului Comunei, iar prin Dispoziția nr. 121/5.07.2007 emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 a fost respinsă cu motivarea că imobilul nu a fost preluat abuziv și nu a făcut obiectul Legii nr. 10/2001
Opinia Tribunalului Constanța conform căreia, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, unitate administrativ teritorială, prin primar nu are competența să emită o dispoziție motivată cu ofertă de restituire prin echivalent titularilor notificării, conform art. 26 alin.(1) din Legea 10/2001 republicată nu are fundament legal.
Art. 16 alin.(1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede că deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume ce urmează a se acorda ca despăgubire se înaintează Secretariatului Comisiei Centrale, care după evaluare va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri.
Din modul de formulare a textului art. 16 alin.(1) din Titlul VII al Legii 247/2005, care se referă la decizii/dispoziții emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, la ordine ale conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor în care s-au consemnat sume ce urmează a se acorda ca despăgubire, care trebuie predate Secretariatului Comisiei Centrale în cel mult 60 de zile de la data intrării în vigoare a Legii 247/2005, rezultă că este vorba de notificări soluționate până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Se reține că dispozițiile art. 16 alin.(1) din Titlul VII al Legii 247/2005 nu sunt aplicabile în speță, notificarea reclamanților nefiind soluționată anterior intrării în vigoare a Legii 247/2005, ci ulterior acestei date, prin dispoziția nr. 121/5.07.2006.
Dimpotrivă alin.(2) art. 16 din Titlul VII privește numai notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii 247/2005, statuând că deciziile, dispozițiile sau ordinele conducătorilor administrației publice centrale care conțin propunerile motivate de acordare a despăgubirilor vor fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale în termen de 10 zile de la data adoptării lor.
Numai prin Legea nr. 247/2005 s-a introdus un articol nou, art. 1 alin. 21, potrivit căruia măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri și servicii se acordă prin decizia/dispoziția motivată a entității investită cu soluționarea notificării, în timp ce măsurile reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, se propun a fi acordate prin decizia/dispoziția entității investită cu soluționarea notificării.
Legea nouă se aplică imediat situațiilor obiective care iau naștere sub imperiul ei. Dreptul subiectiv reclamat își are fundamentul direct și imediat în preluarea abuzivă a imobilului pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, adică într-un raport juridic trecut. Efectele viitoare ale acestui raport sunt imperativ stabilite de legea nouă - Legea 247/2005, existentă la momentul emiterii deciziei/dispoziției, de imediată aplicare.
Întrucât în planul dreptului intertemporal, dispozițiile cuprinse în legea în vigoare la data soluționării notificării, de imediată aplicare din momentul intrării lor în vigoare, sunt imperative, iar după intensitatea și puterea lor, obligatorii, rezultă că legea veche rămâne fără aplicare.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005 unitatea administrativ teritorială investită cu soluționarea notificării este obligată, în ipoteza în care restituirea în natură a bunului nu mai este posibilă, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Din dispozițiile legale mai sus invocate rezultă că legiuitorul a stabilit în mod expres care este procedura de urmat în cazul acordării de despăgubiri bănești, precum și autoritățile competente în desfășurarea acesteia, iar în aceste condiții, tribunalul în mod greșit a apreciat că Primarul comunei nu avea competența să se pronunțe asupra notificării formulate de reclamanți.
2. Și critica ce vizează greșita soluționare a notificării în sensul că bunul notificat se încadrează în dispozițiile art. 2 din Legea 10/2001, fiind preluat abuziv este fondată.
Pornind de la rațiunea adoptării Legii 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Conform dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
Reclamantul s-a legitimat ca unic succesor al defunctului, decedat la 21.11.2002 ( fila 8), acesta din urmă semnatar al notificării nr. 712/2001 și moștenitor al defunctului, fostul proprietar al imobilului notificat, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 293/1927 ( filele 12 - 15 dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită în condițiile art. 3 lit.(a) și ale art. 22 din Legea 10/2001.
Prin noțiunea de acte doveditoare, în sensul art. 22 din lege se înțelege orice acte translative de proprietate, acte care atestă calitatea de persoană îndreptățită - titular al bunului preluat sau moștenitorul acestuia ( acte de stare civilă, certificat de moștenitor) și acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.
Art. 3.1. din Normele de aplicare a Legii 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003 prevede că în cazul în care pentru imobilul preluat nu se face dovada formală a preluării de către stat, iar imobilul respectiv se găsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării abuzive, soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă - deci fără titlu.
În cauză se reține că terenul în suprafață de 1000 mp, fosta proprietate a autorului reclamantului, a fost identificat prin expertiza efectuată la prima instanță de arhitect, la intersecția străzii ( fostă Bisericii) cu str. 1 - ( fostă str. -) din localitatea, județul C, fiind în prezent ocupat de construcția fostei Case a și de un bloc de locuințe tip etaje ( filele 58 - 63).
Din adeverința nr. 4152/4.09.1991 emisă de Primăria Comunei rezultă că numitul autorul notificării, a figurat în rolul fiscal al localității, "la poziția nr. 604 până în anul 1963 cu un imobil proprietate personală și suprafața de teren ( curți, clădiri) 1000 mp" ( fila 9).
În adeverința nr. 1731/3 decembrie 1963 emisă de Sfatul Popular al Comunei, Raionul, Regiunea D se atestă faptul că, moștenitorul lui, deține în comuna o locuință ( care era demolată 50%) ce urmează a fi demolată complet în vederea eliberării terenului necesar construirii Casei ( fila 10).
În aceeași adresă se menționează că proprietarul a cumpărat o altă casă de locuit de la numitul din C și, urmează a fi întocmite actele de vânzare-cumpărare.
Conform expertizei efectuată în cauză, în perioada 1963-1964 imobilul proprietatea lui a fost demolat, iar pe teren s-au edificat Casa și un bloc de locuințe IAS compus din etaje, situație confirmată de pârâtă cu adresa nr. 2240/11.07.2007 ( fila 84 dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Inexistența unui act formal de preluare a acestui teren și deținerea lui de către comuna, care a realizat 2 construcții - Casa și blocul de locuințe - constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă a bunului, prezumție ce nu a fost răsturnată de pârât. Se reține că pârâtul nu a administrat nici o probă din care să rezulte că la momentul preluării terenului și demolării construcțiilor în vederea realizării Casei, proprietarul bunului a fost despăgubit sau că acesta a donat imobilul statului pentru realizarea obiectivului de interes public.
Prin urmare, se reține că reclamantul a făcut dovada preluării abuzive a imobilului - teren și construcții, proprietatea autorului său, bunul încadrându-se în categoria imobilelor preluate abuziv - art. 2 lit. (i) din Legea 10/2001, reclamantul fiind îndreptățit la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001.
Conform dispozițiilor art. 10 alin.(2) din Legea 10/2001, în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a parții din teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Din probele administrate în cauză rezultă că terenul în suprafață de 1000 mp este ocupat integral de construcții și de accesul la aceste clădiri, iar restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii cuvenite reclamantului urmând a fi acordate în echivalent.
Art. 26 din Legea 10/2001 republicată, prevede că în ipoteza în care restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, iar măsura compensării cu alte bunuri sau servicii nu este posibilă sau persoana îndreptățită la despăgubiri nu o acceptă, unitatea deținătoare este obligată să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv ( Titlul VII din Legea nr. 247/2005).
Cuantumul despăgubirilor urmează a fi stabilit în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 de societatea de evaluare aflată la dispoziția Comisiei Centrale și menționat în Decizia Comisiei Centrale, care poate fi atacată în justiție în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296.proc.civilă se va admite apelul reclamantului și, reținându-se că terenul notificat nu este restituibil în natură, iar construcțiile existente pe teren la data preluării abuzive au fost demolate, se va schimba în tot hotărârea apelată în sensul că se va constata că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii, constând în despăgubiri conform Titlului VII din Legea 247/2005, pentru imobilul compus din 1000 mp teren și construcțiile demolate, astfel cum sunt descrise în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 293/1927 încheiat între în calitate de vânzător și autorul reclamantului, în calitate de cumpărător ( fila 12 dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelului civil formulat de apelantul reclamant, domiciliat în, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1329, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 14 august 2007, în dosarul nr- (nr. în format vechi 2794/2006), în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în, județul C, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Schimbă în tot hotărârea apelată, în sensul că admite contestația și anulează Dispoziția nr. 121/5.07.2006 emisă de Primarul Comunei.
Stabilește că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii constând în despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în comuna, județul C, la intersecția străzilor 1 - și, compus din 1000 mp teren și construcțiile reprezentând o cu un salon și o cameră, o prăvălie cu salon, două camere, pivniță și dependințe, o casă cu o cameră, sală și pivniță, în prezent demolate.
Obligă Primarul Comunei să emită dispoziție cu propunere de despăgubire pentru imobilul mai sus menționat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
Grefier,
- -
Jud.fond.
Red.jud.apel MP/13.05.2008
Tehnored.gref.AM
6 ex./16.05.2008.
Emis 2 com.
azi, 20.05.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
