Speta Legea 10/2001. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 93/A/2008
Ședința publică de la 16 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor formulate de reclamanții, și pârâtele SC SRL, SC Comercial SRL, SC SRL, Primăria B, SC Stop, SC SRL, SC Com B și SC B împotriva sentinței civile nr.39/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr- având ca obiect Legea 10/2001, în contradictoriu cu pârâta intimată AVAS.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din 02 mai 2008 și 09 mai 2008, care fac parte integrală din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față reține,
Prin sentința civilă nr. 333/14.05.2005 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a fost admisă acțiunea reclamanților, și, dispunându-se anularea dispoziției nr. 798/2002 emisă de Primăria Municipiului B, și obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții în conformitate cu art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, de restituire în natură a imobilelor solicitate sau prin echivalent dacă restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 3206 nr. top. 59, 60 și 48/b, nu este posibilă.
In motivare s-a reținut că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut de către stat fără titlu valabil astfel că respingerea nemotivată a notificării contestatorilor este nelegală.
In temeiul acestei sentințe s-a emis dispoziția nr. 903/2004 prin care a fost restituit în natură imobilul cu nr. top. 59/1, 139 mp din nr. top. 48/b, fiind acordate titluri de valoare folosite exclusiv în procesul de privatizare pentru restul nr. top. 48/b și pentru nr. top. 60. S-a motivat că Primăria Municipiului B nu deține nr. top. 59/2 indicând ca entitate deținătoare pe SC SA
Impotriva acestei din urmă dispoziții cei trei reclamanți au formulat contestația de față solicitând anularea dispoziției și obligarea pârâtelor să lase în deplină proprietate și posesie imobilele revendicate, anularea contractelor de închiriere având ca obiect terenuri sau construcții, înlocuirea măsurii acordării titlurilor de valoare nominală cu măsura acordării prin compensație a unor bunuri de același gen sau valoare, ridicarea construcțiilor provizorii de pe teren, obligarea Primăriei B la plata sumelor încasate cu titluri de chirii iar prin concluziile scrise, anularea tuturor actelor de proprietate ale SC SA
Prin sentința civilă nr. 908/2005 pronunțată de Tribunalul Hunedoaraa fost admisă contestația, anulată parțial dispoziția atacată și obligată intimata Primăria Municipiului B să restituie în natură și imobilul teren cu nr. top. 48/b cu excepția suprafeței de 66 mp, afectată de construcții edificate pentru care urmează să se stabilească măsuri reparatorii prin echivalent, a fost menținută în rest dispoziția și s-a dispus respingerea contestației față de SC SA.
Prin decizia civilă nr. 81/A/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA, au fost admise apelurile declarate de contestatori și intimata Primăria Municipiului B împotriva sentinței civile nr. 908/2005 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, fiind desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, motivat de faptul nepronunțării asupra tuturor capetelor de cerere ale acțiunii.
După desființarea cu trimitere, contestatorii au formulat o precizare de acțiune solicitând să fie introduși în cauză, pârâții: S B și succesorii rezultați din divizarea SC SA, solicitând anularea parțială a contractelor de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 184/31.05.1995 și nr. 365/12.07.1995 și nulitatea procesului de divizare a SC SA.
Judecând după desființarea cu trimitere, Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 39/2007 pronunțată în dosar nr- a admis excepția prescripției acțiunii privind nulitatea contractelor de vânzare - cumpărare de acțiuni invocată de pârâții SC Comercial SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC Com SRL, SC SRL, SC Stop SRL în calitate de succesoare ale SC SA B și S
A fost admisă în parte acțiunea civilă precizată introdusă de reclamanți împotriva pârâților Primăria Municipiului B, SC Comercial SRL, SC SRL și SC SRL și în consecință:
A fost anulată parțial dispoziția atacată în sensul că a fost obligată pârâta Primăria Municipiului B să restituie reclamanților în natură și imobilul teren înscris în CF 3206 B, nr. top. 48/ A fost menținută în rest dispoziția.
Au fost obligate pârâtele SC Comercial SRL B, SC SRL și SC SRL să restituie în natură reclamanților imobilul teren și construcții înscrise în CF nr. 3206/b B; nr. top. 52/2/1, 59/2/2, 59/2/3 și 59/2/4 rezultate din parcelarea nr. top. 59/2.
S-a dispus rectificarea CF 3206/b B și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților. Pârâtele au fost obligate să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele retrocedate.
A fost respinsă în rest acțiunea față de ceilalți pârâți.
S-a constatat ca rămasă fără obiect cererea privind anularea contractelor de închiriere încheiate de Primăria Municipiului B pentru imobilul înscris în CF nr. 3206 B, nr. top. 59/1.
Pârâta Primăria Municipiului Baf ost obligată la 900 lei RON cheltuieli de judecată iar pârâtele SC Comercial SRL, SC SRL, SC SRL, la câte 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți.
S-a disjuns cererea privind nulitatea divizării SC SA și s-a dispus constituirea unui nou dosar care a fost transpus la Secția Comercială a Tribunalului Hunedoara, de asemenea, au fost disjunse cererile privind desființarea de lucrări și despăgubiri declinându-se competența de soluționare a acestora în favoarea Judecătoriei Brad.
In considerentele sentinței s-a reținut că dreptul la acțiunea privind nulitatea contractelor de privatizare este prescris și că oricum reclamanții nu justifică un interes legitim în acest sens deoarece prin contract nu s-au transmis elemente de patrimoniu cum ar fi clădiri sau terenuri.
Din expertiza tehnică întocmită în cauză rezultă că imobilul cu nr. top. 48/b este liber de construcții cu excepția unei suprafețe de 66 mp despre care s-a afirmat că ar fi afectată de amplasamentul administrației financiare, deși actele dosarului nu relevă existența vreunui contract de concesiune în favoarea acestei instituții. Ca atare, prima instanță a apreciat că acesta poate fi restituit în natură, în întregime.
Măsurile reparatorii prin echivalent stabilite pentru construcțiile demolate s-a constatat a fi corect reținute, instanța neputându-se substitui Comisiei Centrale înființată pentru stabilirea despăgubirilor, nemaiexistând nici posibilitatea acordării altor bunuri ca măsură reparatorie.
In privința nr. top. 59/2 s-a reținut că Primăria Municipiului B nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 25 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 de a comunica unitatea deținătoare pentru partea de imobil pe care n-o deținea, iar prin decizia civilă nr. 81/A/2006 a Curții de APEL ALBA IULIAs -a stabilit că SC SA este unitate notificată în termen.
Fiind stabilit că titlul statului nu este valabil și că imobilul există în materialitatea lui, în temeiul art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9 din Legea 10/2001, cererea de restituire în natură a top. 59/1 a fost apreciată ca întemeiată, cererile privind despăgubirile și desființarea de lucrări s-a considerat că sunt de competența instanței de drept comun în raport de valoare și că cererea privind nulitatea divizării SC SA are caracter comercial, dispunându-se disjungerea acestora.
Totodată, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă.
Impotriva acestei din urmă sentințe au declarat apel pârâții.
SC SRL, SC Comercial SRL, SC SRL, Primăria Municipiului B, SC Stop, SC SRL B, SC Com SRL, SC SRL și reclamanții, și.
Prin apelul formulat, pârâtele SC SRL, SC Comercial SRL și SC SRL au solicitat admiterea acestuia și respingerea pretențiilor invocate asupra imobilului înscris în CF 3206/b, nr. top. 59/2, așa cum a fost divizat și înlăturarea obligației pârâtelor de restituire în natură a imobilelor pe care le dețin.
In expunerea motivelor de apel se arată că Legea 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, este de imediată aplicare, și că art. 29 al acesteia modifică art. 27 în sensul că nu se mai face distincția între imobile preluate cu sau fără titlu valabil, astfel că singura condiție impusă de text pentru ca persoanelor îndreptățite să li se acorde despăgubiri este ca imobilele solicitate să fie evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate.
Susțin că SC SA a fost privatizată prin cumpărarea acțiunilor în 1995 și că instanța de fond a interpretat greșit art. 29 din Lege, care este o excepție de la art. 9 ce stabilește cadrul general de restituire a imobilelor preluate abuziv, fiind de strictă interpretare și aplicare.
Interpretând textul excepției în sensul larg "reparator", instanța a eludat legea, înlăturând aplicarea acestui text tocmai unei situații încadrabile în ipoteza prevederii legale, și, totodată, adaugă la lege o condiție de valabilitate a titlului care în mod expres a fost exclusă din lege încă din 4.04.2005.
Instanța reține greșit că întabularea din 1997 SC s-a făcut în timp ce se derula contestația împotriva primei dispoziții, în 1997 nefiind încă apărută Legea 10/2001.
Primăria nu a comunicat societății pârâte notificarea, astfel că aceasta nu a avut cunoștință de existența ei decât cu ocazia procesului de față, iar Curtea de Apel prin decizia nr. 81/A/2006, nu a stabilit că societatea este notificată în termen ci că nu s-a verificat fondul.
Privatizarea SC SA nu are legătură cu L B, astfel că se susține fără temei că la obținerea certificatului de atestare se cunoștea despre anumite procese.
Societatea pârâtă s-a desprins din B și nu a cumpărat active de la stat pentru a trebui să convingă că statul este un proprietar legal.
Instanța acorda mai mult decât s-a avut în proprietate de către antecesorii lui și decât s-a cerut, restituind nr. top. 59/2/4 deși expertiza arată că acea suprafață nu aparține nr. top. 59 dar și construcțiile ridicate în 1967 de antecesoarea SC SA ( ) doar pe nr. top. 59/1 existând construcții anterior preluării de către stat nu și pe nr. top. 59/2.
Nu există capăt de cerere prin care să se solicite instanței obligarea celor trei societăți să le restituie terenurile, în contradictoriu cu acestea solicitându-se doar anularea parțială a contractelor de vânzare - cumpărare de acțiuni și nulitatea procesului de divizare.
Instanța pronunță o soluție contradictorie atunci când anulează dispoziția pentru top. 48/b menținând în rest dispoziția și deci, și nerestituirea nr. top. 59/2 iar pe de altă parte dispune restituirea parcelelor rezultate din acest nr. top.
Mai arată că în mod greșit instanța respinge acțiunea față de SC SRL fără obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
In drept invocă dispozițiile Legii nr. 10/2001, art. 282 și urm. cod procedură civilă.
Prin apelul promovat, reclamanții solicită modificarea sentinței, în sensul de a obliga pârâta Primăria Municipiului B la despăgubiri pentru imobilul demolat și acoperit de construcții și alei pietonale de pe nr. top. 60 al CF nr. 3206 B respectiv:
-să le acorde prin echivalent bunuri imobiliare de același gen și aceeași valoare, sau
-să le acorde despăgubiri materiale prin obligarea pârâtei să facă plata la mână a sumelor stabilite prin cele două expertize.
De asemenea, solicită acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 41 alin. 1 din Legea 10/2001 aferente degradărilor produse prin proasta gospodărire a imobilului dar și modificarea erorii notate în dispozitivul sentinței în loc de top. 52/2/1 urmând să se treacă corect top. 59/2/1.
In motivarea apelului arată că instanța de fond nu a invalidat dispoziția atacată în privința desdăunărilor pentru top. 60 prin acordarea de titluri de valoare, susținând că titlurile de valoare nu pot fi transformate în numerar la sfârșitul procesului fiind o măsură strict formală.
Procesul verbal de restituire a imobilului cu nr. top. 59/1 avut în vedere de instanță atunci când respinge cererea de despăgubiri pentru degradări nu este un document perfectat cu părțile ci doar o ciornă, reclamantul refuzând să preia imobilele în starea de degradare în care ajunseseră.
Mai arată că din eroare în dispozitiv s-a notat un imobil din cele care nu fac obiectul judecății, respectiv 52/2/1 în loc de 59/2/1.
La rândul său, pârâta Primăria Municipiului B, prin apelul formulat, a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți împotriva sa.
Pârâta aduce critici sub aspectul neluării în considerare de către instanța de fond a faptului că doar o suprafață de 139 mp din imobilul cu nr. top. 48/b poate fi restituit în natură, pe restul suprafeței existând construcții edilitare: teren de joacă pentru copii, o parte din terenul de baschet precum și construcții subterane formate din agenți de termoficare cu rețea de canal termic.
Precizează, de asemenea că terenul de joacă face parte din domeniul public al Municipiului B și solicită în dovedirea celor de mai sus efectuarea unei contraexpertize.
In drept invocă dispozițiile art. 282 și urm. cod procedură civilă.
Apelurile declarate de pârâtele SC SRL, SC SRL, SC Com SRL și SC SRL B nu au fost motivate în fapt și în drept.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta SBa invocat lipsa calității sale procesuale pasive ( invocată și în fața primei instanțe) întrucât privatizarea s-a realizat prin transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor iar nu prin înstrăinarea imobilelor dar și excepția lipsei de interes a reclamanților în ceea ce privește acțiunea în anularea parțială a contractelor de vânzare - cumpărare pe acțiuni pentru același motiv, respectiv pentru că nu au avut ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului.
Pe fond solicită menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate sub aspectul respingerii acțiunii față de această pârâtă.
Reclamanții au solicitat respingerea apelului Primăriei Municipiului B, întrucât susținerea vizând ocuparea terenului de construcții edilitare și subterane nu este conformă cu realitatea.
De asemenea, au cerut și respingerea apelurilor declarate de societățile pârâte arătând că la data introducerii notificării și a pronunțării sentinței în materie era aplicabil art. 27 din Legea nr. 10/2001, și că oricum reclamanților li se aplica legea mai favorabilă. In privința apelurilor nemotivate solicită respingerea acestora ca lipsite de interes.
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea a constatat următoarele:
Apelantele pârâte SC SRL, SC SRL B, SC Com SRL și SC SRL B nu dețin suprafețe revendicate de reclamanți iar acțiunea formulată împotriva lor a fost respinsă de către prima instanță.
In aceste condiții, apelurile declarate de acestea împotriva soluției instanței de fond apar ca fiind lipsite de interes, urmând a fi respinse ca atare.
Apelul reclamanților este nefondat.
Raportului juridic dedus judecății îi sunt aplicabile prevederile Legii 10/2001 în forma aflată în vigoare la data promovării acțiunii ( 27.08.2004) potrivit principiului tempus regit actum.
Din interpretarea prevederilor art. 24 din Legea 10/2001 în forma în vigoare la data la care instanța a fost investită, rezultă că atunci când restituirea în natură nu este posibilă, se pot acorda măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești numai în cazul imobilelor care au avut destinația de locuință.
Imobilul cu nr. top. 60 nu poate fi restituit în natură, aspect necontestat de către reclamanți. Pe acest imobil era edificat la data preluării un hotel, astfel că nu se poate reține că acesta ar fi avut destinație de locuință care să justifice acordarea despăgubirilor bănești, solicitate de reclamanții apelanți. Imprejurarea că antecesorii reclamanților au locuit în acest hotel este lipsită de relevanță, neputând afecta destinația construcției - așa cum a fost stabilită mai sus. In acest context dispoziția emisă de Primăria B apare ca fiind legală sub aspectul acordării de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală pentru acest imobil așa cum corect a constatat și prima instanță. Dealtfel, trebuie observat că prin acțiunea introductivă reclamanții nici nu au solicitat acordarea de despăgubiri pentru acest imobil ci bunuri de același gen în compensație, astfel că cererea de stabilire de despăgubiri apare ca fiind oricum inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 294 alin. 1 cod procedură civilă.
Se constată că soluția primei instanțe, de respingere a capătului de cerere de compensare cu alte bunuri este la adăpost de critica reclamanților apelanți întrucât nu s-a dovedit disponibilitatea vreunui bun de același gen și valoare care să poată forma obiect al unei compensări în sensul prevederilor Legii 10/2001.
Examinând acțiunea introductivă cât și toate precizările formulate ulterior de reclamanți în dosarele de fond, Curtea constată că acestea nu conțin nici un petit prin care să se solicite acordarea vreunor despăgubiri decurgând din degradarea imobilului ci doar plata de către Primăria Municipiului Bas umelor aferente chiriilor încasate începând cu anul 2001.
Față de această împrejurare dar având în vedere și soluția adoptată de prima instanță în sensul disjungerii capătului de cerere privind despăgubirile și declinării acestuia în favoarea Judecătoriei Brad, se constată ca fiind rămasă fără obiect critica apelanților reclamanți vizând luarea în considerare de către prima instanță a procesului verbal de restituire din 5 ianuarie 2004 ( 82 dos. nr. 9198/2004).
Ultima susținere a reclamanților apelanți și care vizează eroarea consemnării nr. top. 59/2/1 ca fiind 52/2/1 va fi analizată odată cu apelul societăților pârâte întrucât se referă la același imobil.
Apelul declarat de Primăria Municipiului B se constată a fi fondat în măsura și pentru motivele ce se vor arăta:
Expertiza topografică dispusă de instanța de apel relevă faptul că nu întreaga suprafață a imobilului cu nr. top. 48/b poate fi restituită în natură.
Astfel, suprafața de 66 mp cu nr. top. nou propus 48/b/3 cuprins deja în nr. top. 39/x/2 este ocupată de administrația financiară iar terenul având nr. top. nou 48/b/5 în suprafață de 80 mp este cuprins în trotuarul străzii -.
Față de concluziile raportului de expertiză se impune schimbarea sentinței primei instanțe în sensul că cele două suprafețe menționate vor fi excluse de la restituirea în natură, urmând ca pentru acestea să fie păstrată măsura restituirii prin echivalent conform dispoziției atacate.
Expertiza nu relevă prezența vreunor construcții edilitare definitive pe suprafețele ce se vor restitui în natură iar faptul că o parte a acestora este ocupată de un teren de baschet și de un teren de joacă pentru copii nu constituie un impediment la retrocedarea în natură conform prevederilor Legii 10/2001.
Nici existența rețelelor subterane reținute de expertul topograf nu poate afecta restituirea în natură a terenului liber raportat la dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și 2 și art. 9 din Legea 10/2001 care consacră prioritatea restituirii în natură a imobilelor, ci, eventual, regimul de autorizare al unor lucrări viitoare pe care proprietarii ar dori să le edifice pe teren.
Prin urmare, critica formulată sub acest aspect de către apelanta Primăria Municipiului B urmează a fi înlăturată.
In privința apelului declarat de pârâtele SC SRL, SC Comercial SRL și SC SRL, Curtea constată că și acesta este fondat în parte, pentru următoarele considerente:
Legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare acest principiu fiind consacrat în chiar art. 1 cod civil dar și în art. 15 alin. 2 din Constituție.
Având în vedere acest principiu, în speță, Curtea va examina raporturile juridice deduse judecății prin prisma prevederilor Legii 10/2001, în forma aflată în vigoare la momentul la care a fost investită instanța fondului, înainte de rejudecare, așa cum dealtfel s-a arătat mai sus.
Susținerea societăților apelante în sensul aplicării imediate a Legii 10/2001 modificate prin Legea nr. 247/2007, respectiv a art. 27 așa cum a fost modificat devenind art. 29 nu poate fi luată în considerare în condițiile în care principiul aplicării imediate a legii noi este specific normelor de procedură civilă iar nu celor de drept material cuprinse în articolul invocat.
Oricum, art. 27, indiferent de conținutul modificat sau nu, conform art. 29, nu prezintă nici o relevanță în dezlegarea pricinii, incidente cauzei fiind dispozițiile art. 10 din Legea 10/2001 aflată în vigoare la data promovării contestației.
Conform alin. 2 al acestui text de lege, în cazul în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat construcții, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, urmând să se respecte documentațiile de urbanism aprobate.
Restituirea în natură se poate cere, potrivit alin. 3 al aceluiași articol, și pentru terenurile ocupate cu construcții neautorizate în condițiile legii, edificate după 1 ianuarie 1990, sau de construcții ușoare și demontabile.
Rezultă astfel că nu pot fi restituite în natură imobilele pe care după preluarea abuzivă s-au edificat construcții definitive.
In speță, se regăsește exact această situație cu referire la nr. top. 59/2 deținut de cele 3 societăți apelante.
Din raportul de expertiză tehnică în construcții întocmit în apel rezultă că imobilul cu nr. top. 59/2 este în întregime afectat de construcții edificate în anul 1967 de M B, construcții care sunt realizate cu fundație și cu materiale ce nu pot fi demontate rapid, deci nu sunt construcții ușoare sau demontabile, ci construcții definitive.
Față de concluziile raportului de expertiză în construcții și în conformitate cu prevederile art. 10 alin. 2 și 3 din Legea 10/2001, societățile apelante nu pot fi obligate la restituirea în natură a imobilului.
Neexistând posibilitatea restituirii în natură a acestui imobil, reclamanții au dreptul în concordanță cu prevederile Legii 10/2001, și cu principiile consacrate de jurisprudența O în materie, la măsuri reparatorii prin echivalent.
Potrivit Legii 10/2001 acestea revin tot în sarcina unităților deținătoare și pot consta în speță, în titluri de valoare nominală sau acțiuni la societăți comerciale ( art. 10 alin. 8). Despăgubirile bănești sunt excluse întrucât imobilul a avut altă destinație decât aceea de locuință ( art. 9 alin. 2) iar compensarea cu alte bunuri nu poate opera, neexistând dovezi că cele trei pârâte ar deține imobile disponibile în acest scop.
In condițiile reținerii incidenței dispozițiilor art. 10 din Legea 10/2001, conform celor mai sus expuse, apare ca inutilă și lipsită de relevanță, analizarea criticilor aduse de societățile apelante sub aspectul aplicării și interpretării art. 27 ( 29) din Legea 10/2001 din punctul de vedere al titlului statului, al existenței bunului în patrimoniul societăților privatizate și al procedurii de reparație.
De asemenea, cum nu se mai menține dispoziția de restituire în natură a acestui imobil, rămâne fără obiect și critica vizând restituirea nr. top. 59/2/4 care ar fi aparținut antecesorilor reclamanților, cea prin care se susține pronunțarea unei soluții contradictorii de către tribunal dar și critica reclamanților apelanți sub aspectul erorii materiale strecurate cu ocazia menționării nr. top. 52/2/1.
Urmează să se constate totodată ca lipsită de interes critica societăților apelante adusă soluției fondului pentru neacordarea cheltuielilor de judecată în favoarea SC, SC Com și SC SRL, nedovedind că această soluție le-ar fi adus vreo vătămare.
Motivul de apel prin care se susține că reclamanții nu au notificat societățile pârâte este nefondat.
Deși investirea celor 3 societăți comerciale cu soluționarea notificării nu s-a făcut în mod direct de către reclamanți, această investire s-a realizat ca urmare a deciziei emise de Primăria Municipiului
Art. 22 alin. 4 din Legea 10/2001 stabilește că notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. 1 chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
Oricum, se constată că după introducerea în cauză, pârâtele au luat cunoștință de toate înscrisurile doveditoare depuse de contestatori și, apoi, până la pronunțarea soluției, a avut posibilitatea de a cere toate lămuririle necesare și de a-și formula apărarea în raport cu notificarea depusă la Primăria Municipiului B, astfel că, față de scopul primordial al Legii 10/2001 care rezidă în repararea prejudiciilor cauzate prin atingerile aduse dreptului de proprietate și în celeritatea soluționării cererilor, se constată a fi nefondată și susținerea potrivit căreia reclamanții nu au formulat contestația și împotriva acestor pârâte.
Având în vedere toate considerentele expuse cât și dispozițiile art. 296 cod procedură civilă, Curtea va admite apelurile pârâtelor SC SRL, SC Comercial SRL, SC SRL și Primăria Municipiului B, va înlătura dispoziția de obligare a societăților comerciale la restituirea în natură a imobilului cu nr. top. inițial 59/2, la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a acestuia cât și cea vizând rectificarea CF și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților.
Vor fi obligate cele trei pârâte să emită dispoziție de restituire prin echivalent pentru acest imobil.
Pârâta Primăria Municipiului B va fi obligată să restituie în natură doar nr. top. noi 48/b/1 de 716 mp, 48/b/2 de 167 mp și 48/b/4 de 59 mp.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.
Se vor respinge apelurile declarate de reclamanți și de celelalte pârâte.
In baza art. 274 cod procedură civilă, reclamanții intimați vor fi obligați să plătească pârâtei apelante SC SRL, 1456 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu expert ( 116 și 140 vol. I - apel).
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite apelurile declarate de pârâtele SRL, SC Comercial SRL, SC SRL și Primăria mun.B prin Primar, împotriva sentinței civile nr.39/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, schimbă în parte sentința atacată și în consecință:
Înlătură dispoziția sentinței de obligare a pârâtelor SC Comercial SRL B, SC SRL și SC SRL la restituirea în natură a imobilului teren și construcții înscrise în CF nr.3206/b B, nr.top.59/2/1, 59/2/2, 59/2/3 și 59/2/4 rezultate din parcelarea nr.top.52/9 și la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a acestuia cât și dispoziția referitoare la rectificarea CF nr.3206/b B și înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților.
Obligă pârâtele menționate să emită dispoziție de restituire prin echivalent prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital pentru imobilul cu nr.top.59/2 în suprafață de 884,93 mp la valoarea reală de la data acordării.
Obligă pârâta Primăria mun.B să restituie în natură următoarele suprafețe din imobilul cu nr.top.48/b: parcela cu nr.top. nou 48/b/1 în suprafață de 716 mp, parcela cu nr.top. nou 48/b/2 în suprafață de 167 mp și parcela cu nr.top. nou 48/b/4 în suprafață de 59 mp.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge apelurile declarate de reclamanții, și și de pârâtele, SC SRL, SC Com SRL și SC SRL împotriva aceleiași sentințe.
Obligă reclamanții intimați să plătească pârâtei apelante SC SRL suma de 1456 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - - semn. Vicepreședintele Curții de Apel |
Grefier, - -- semn. Grefier - șef R |
.
Tehn.
14 ex/09.07.2008
-
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară
