Speta Legea 10/2001. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 94
Ședința publică de la 04 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Marica
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții G, domiciliați în D T S,-, bloc 2,. 3,.3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 509 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA DTS, PREFECTURA M, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții reclamanți G, asistat prin avocat și, reprezentată de același avocat, intimatul pârât DTS, reprezentat prin consilier juridic, lipsind intimații pârâți PRIMĂRIA DTS și PREFECTURA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra apelului civil de față.
Avocat, pentru apelanții reclamanți G și, critică hotărârea primei instanțe ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a DTS și s-a respins acțiunea față de aceasta. De asemenea, în mod nelegal și ca urmare a aprecierii eronate a probelor a fost respinsă acțiunea față de intimații pârâți PRIMĂRIA DTS și PREFECTURA
A menționat că, deși reclamanții au formulat notificare în baza Legii 10/2001, înregistrată la PREFECTURA M, cu nr. 13695/03.12.2001, la aceasta nu s-a primit nici un răspuns, cu atât mai mult să fie soluționată printr- decizie sau dispoziție, așa cum prevede Legea 10/2001.
Sub aceste aspecte, consideră că instanța de judecată nu a soluționat fondul cauzei și pe cale de consecință, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru soluționare pe fond la Tribunalul Mehedinți.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât DTS, cu privire la primul motiv invocat prin cererea de apel, a susținut în continuare că excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată și că, potrivit disp. art. 5 din Legea nr. 18/1991, terenurile pe care sunt amplasate construcțiile de interes public, aparțin domeniului public, iar, terenul în litigiu a făcut obiectul exproprierii, conform Decret Prezidențial nr. 141/1984, așa încât potrivit art. 5 din Legea nr. 48/1991, a trecut în proprietatea statului.
Cu privire la cel de al doilea motiv invocat prin cererea de apel, a considerat că instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului cauzei reținând în mod corect că reclamanții sunt moștenitorii autoarei, căreia în temeiul Legii 18/1991 i-a fost reconstituit, prin titlu definitiv de proprietate și prin titlul provizoriu, dreptul de proprietate pentru suprafețele de teren deținute anterior și expropriate în anul 1984 prin Decretul Prezidențial nr. 141, iar în momentul exproprierii aceste terenuri se găseau în proprietatea CAP, fiind terenuri agricole fapt ce reiese din anexele la Decretul Prezidențial.
Față de cele arătate, arată că, în cauză, devin incidente și operabile disp. art. 8 din Legea 10/2001, respectiv pct. 13 din Legea nr. 247/2005.
Pentru cele învederate, consilier juridic, pentru intimatul pârât DTS, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată acestei instanțe, la data de 6.02.2007, reclamanții G și au chemat în judecată pe pârâta, pentru ca, prin hotărâre judecătorească. să se dispună obligarea pârâtei la plata c/val. lipsei de folosință a terenurilor în suprafață totală de 1400 mp, situate în Tr. S, str. - -., nr.17 și 35, în sumă de 140.000 lei RON, cu cheltuieli de judecată.
Au arătat că, sunt proprietarii a două suprafețe de 10.000 mp, respectiv 5000 mp, situate în Tr. S, str. - -., nr.17, respectiv 35, suprafața de 10.000 mp fiind învecinată La V-, E-, N-rest proprietate și S- Stația de Transformare de 110-200 kv, iar suprafața de 5000 mp are drept vecinătăți V-, E-, N-rest proprietate și S- - -..
Au susținut că, sunt în imposibilitate de a exploata corespunzător suprafețele de teren în întregime, deoarece pe aproximativ 1400 mp sunt amplasate de către pârâtă conductele de termoficare care le cauzează un prejudiciu constând, pe de o parte, în lipsa de folosință a acestei suprafețe, pe de altă parte, în imposibilitatea exploatării corespunzătoare a întregii suprafețe.
Au învederat că, solicită obligarea pârâtei la plata de despăgubiri bănești și nu la despăgubiri în echivalent, acest drept fiind conferit de Legea 247/2005, lege pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea.
Au depus la dosar titlul definitiv de proprietate nr.59744/21.10 2002, notificarea nr.4/N/2006, adresată Prefecturii M, certificat de moștenitor nr.39/06.03.2003, act de vânzare cumpărare din 18 iulie 1938, titlu provizoriu de proprietate, schiță terenuri.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamanților, motivând că, potrivit art.5 din Legea 18/1991, terenurile pe care se află amplasate construcțiile de interes public aparțin domeniului public, astfel că rețeaua de distribuție a agentului termic, fiind construcție de interes public, terenul pe care se află este proprietatea statului, fiind insesizabilă, imprescriptibilă și inalienabilă.
La prima zi de înfățișare, în prezența apărătorului ales, reclamanții și-au modificat cererea de chemare în judecată, solicitând instanței acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul de 1400 mp, conform notificării adresate în temeiul Legii 10/2001 Prefecturii
Urmare a modificării de către reclamanți cererii de chemare în judecată, pârâta a formulat o nouă întâmpinare, invocând excepțiile prematurității introducerii cererii de chemare în judecată modificate, a lipsei calității procesuale a sa, iar pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, dat fiind că reclamanții nu dețin acte de proprietate pentru terenul ocupat de conducte de termoficare, despre care pretind că este proprietatea lor.
Prin sentința civilă nr. 509 din 18.10.2007, a Tribunalului Mehedinți, s-a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamant împotriva pârâtelor Primăria Dr. Tr. S și Prefectura M și totodată, s-a dispus respingerea acțiunii împotriva pârâtei DTS, pentru lipsa calității procesuale.
Din motivarea acestei hotărâri se poate reține că, din suprafața de 1400mp, solicitată pentru a fi restituită, o parte de 641,71mp a fost deja reconstituită pe Lg. 18/1991, iar pentru restul s-a emis doar un titlu provizoriu de reconstituire, conform Lg. 18/1991. Terenul așadar nu poate constitui obiectul restituirii pe Lg. 10/2001, ce trebuie să fie restituit pe dispozițiile Lg. 18/1991.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții G și, solicitând schimbarea ei ca nelegală și netemeinică, cu admiterea pe fond a cererii de plată a c/valorii despăgubirilor pe terenul de 1400mp.
Apelanții au susținut că au făcut dovada că sunt proprietarii terenului, că acest teren nu le-a fost restituit și nici reconstituit și că din acest motiv au solicitat plata c/valorii terenului, care fiind destinat transportului unor conducte de termoficare, nu poate fi restituit în natură.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a stabilit obiectul acțiunii formulată de reclamanți.
Aceștia în acțiunea precizată în instanță au arătat că, în temeiul unei notificări formulate în baza Lg. 247/2005, solicită despăgubiri pentru terenul lor proprietate și care nu le-a fost restituit conform Lg. 18/1991.
Ori, în această situație, instanța avea obligația să verifice dacă notificarea reclamanților era legal formulată și dacă această notificare formulată la data de 20.01.2006 îndeplinea cerințele de termen și formă ale Lg. 10/2001.
De asemenea, instanța trebuia să verifice dacă notificarea putea fi legal formulată în baza Lg. 247/2005, dat fiind că dispozițiile acestei legi sunt restrictive și se aplică restituirilor la Lg. 10/2001, doar în anumite situații și în anumite condiții strict determinate.
Pe de altă parte, este de remarcat că reclamanții se adresează direct instanței.
Ori, conform dispoz. Lg. 10/2001, art. 26, alin.3, petenții pot ataca la instanțe doar decizia de respingere a notificării.
Așadar, instanța nu poate soluționa pe dispoz. Lg. 10/2001 decât plângerile împotriva deciziilor de respingere a notificării, iar, în cauză, o astfel de decizie nu există, actele dosarului atestând că în prezent notificarea petenților este în curs de soluționare, neexistând un refuz din partea organului administrativ de rezolvare a respectivei notificări.
Petenții se pot adresa, de principiu și direct, instanței, dar în această situație acțiunea lor trebuie să urmeze calea dreptului comun, dat fiind că dispoz. Lg. 10/2001 se bazează pe existența unei prime faze administrative în analizarea notificării și doar apoi pe dreptul instanței de a verifica răspunsul la notificare.
Ori, în cauză, este cert că un răspuns la notificare nu există, iar în ce privește notificarea, instanța nu a făcut nici o verificare care să vizeze natura juridică și legalitatea formulării ei, mărginindu-se să indice reclamanților să formuleze o acțiune pe Lg. 18/1991.
Se impune, în consecință, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare, în conformitate cu considerentele prezentei hotărâri.
Instanța trebuie să definească cu precizie obiectul cauzei, după care, să verifice legalitatea sesizării, legalitatea așa-zisei notificări și apoi, dacă este cazul, temeiurile de fond ale solicitărilor reclamanților.
- stabilească cu certitudine dacă cererea acestora este o acțiune de drept comun, așa cum a și fost inițial formulată sau dacă este o plângere de Lg. 10/2001, iar în raport de aceasta să-și definească competența. - stabilească, dacă este cazul, dacă petenților li s-a restituit tot terenul sau dacă o parte din teren a rămas sau nu restituit, după care, să stabilească în ce măsură restituirea este posibilă în natură sau prin despăgubiri.
Aceste situații legate de obiectul acțiunii pot fi făcute numai de către instanța de fond, ceea ce și justifică desființarea cu trimitere, conform art. 297 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții G, domiciliați în D T S,-, bloc 2,. 3,.3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 509 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA DTS, PREFECTURA M, cu sediul în Dr. Tr. S, - -., nr., jud.
Desființează sentința atacată și trimite cauza pentru soluționare pe fond la Tribunalul Mehedinți.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 martie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
7 ex./06.03.2008
Președinte:Emilian LupeanJudecători:Emilian Lupean, Alexandrina Marica
