Speta Legea 10/2001. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(102/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 94
Ședința publică de la 12.02.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul pârât MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 1504 din 29.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU, GUVERNUL ROMÂNIEI, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 04.04.02.2009, a unor cereri formulate de către intimatele pârâte Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care solicită comunicarea motivelor de apel, în vederea pregătirii apărării.
Curtea, în urma deliberării, constată că intimatului reclamant i-au fost comunicate motivele de apel și, față de împrejurarea că prin hotărârea împotriva căreia s-a exercitat prezenta cale de atac, instanța de fond a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților pârâți Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, respinge cererile de amnare a cauzei, formulate de cele două intimate pârâte. Pe de altă parte, motivele de apel, vizează fondul litigiului, fără nici o legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive reținută la judecata în primă instanță.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat și față de împrejurarea că apelantul pârât solicită judecarea pricinii în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1504 F/29.09.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU și GUVERNUL ROMÂNIEI, a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu acești intimați, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis contestația formulată de contestator în contradictoriu cu MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, a constatat calitatea de persoană îndreptățită a contestatorului cu privire la imobilul situat în B,- I, sector 1, construcție și teren în suprafață totală de 146,5 mp, preluat abuziv, a dispus restituirea prin echivalent, reprezentând despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului construcție demolat (două dormitoare, bucătărie, magazie), suprafață construită desfășurată 55 mp, conform fișei imobilului și terenul în suprafață totală de 146,5 mp, a respins capătul de cerere privind daunele cominatorii.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a stabilit că cererea contestatorului reprezintă o pretenție formulată în calitate de persoană îndreptățită a acestuia, în situația refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificarea persoanei interesate, împrejurare în care, în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr.XX din 19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, obligatorie pentru instanțe,s-a apreciat că se impune soluționarea pe fond a cererii contestatorului.
S-a constatat că persoana îndreptățită a formulat notificare în temeiul dispozițiilor art.26 din Legea nr.10/2001.
În conformitate cu dispozițiile art.3 alin.1 din Legea nr.10/2001, tribunalul a stabilit că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită în sensul acestei legi cu privire la imobilul în litigiu pentru cota de, respectiv pentru două dormitoare, bucătărie, magazie, cu terenul aferent.
Reclamantul a moștenit imobilul în calitate de legatar cu titlu particular de la defuncta, terenul aferent cotei părți trecând în proprietatea statului în baza art.30 alin.2 din Legea nr.58/1974 (certificat de moștenitor nr.1346/29.09.1981 și decizia nr.345/19.03.1983).
Ulterior, prin Decretul nr.427/1983 imobilul a fost expropriat contestatorul figurând la poziția 25/27 pe tabelul anexă nr.26 la decretul susmenționat.
Potrivit notei de reconstituire aflată la dosarul cauzei imobilul în litigiu este ocupat în totalitate de elemente de sistematizare - stradă, carosabil, spațiu aferent bloc - situație care face imposibilă restituirea în natură.
S-au avut în vedere și dispozițiile art.11 alin.4 din Legea nr.10/2001, întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, situație în care contestatorului i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil.
Capătul de cerere referitor la acordarea de daune cominatorii pe zi de întârziere a fost respins de tribunal în conformitate cu dispozițiile art.5803din Codul d e procedură civilă.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat cerere de apel la data de 18.11.2008 pârâtul MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, prin care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001 au stabilit că unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii.
Prin urmare, instanța de judecată nu se putea subroga într-un drept pe care legiuitorul l-a stabilit în sarcina unității deținătoare și nu putea soluționa fondul notificării, atâta timp cât procedura administrativă nu a fost finalizată.
Termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire poate avea două date de referință - fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.
Persoana îndreptățită era obligată de legea specială să precizeze în mod expres că nu deține alte probe în susținerea cererii de restituire a imobilului preluat abuziv în stăpânirea statului.
Termenul de 60 de zile stabilit prin dispozițiile art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001 este un termen de recomandare, norma legală susmenționată având caracter dispozitiv, iar nu imperativ.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce urmează;
Termenul prescris de legea specială pentru răspunsul unității deținătoare este de 6o de zile de la data înregistrării notificării, termen care deși nu are caracterul unui termen de decădere, acesta fiind un termen de recomandare, nu poate fi configurat in afara exigentelor unui termen rezonabil.
Orice contestație prin care se urmărește valorificarea unui drept patrimonial - real sau de creanța - indiferent de modalitatea concreta de soluționare prescrisa de lege, inclusiv printr-o procedura prealabila, trebuie sa beneficieze de toate exigentele dictate de caracterul echitabil al procedurii (chiar si sub aspectul termenului rezonabil de soluționare a notificării), cu atât mai mult cu cat litera si spiritul legii speciale obliga la celeritate.
Legea nr.10/2001 are caracterul unei legi speciale de reparație civila, ai cărei beneficiari sunt persoanele îndreptățite la restituire - art.3 din lege.
Procedura de restituire este declanșata de manifestarea de voința a persoanei îndreptățite, calitate pe care apelantul pârât nu o contestă, materializata in cuprinsul notificării, urmata de obligația de a face a unitarii deținătoare, respectiv obligația de a emite o dispoziție motivata asupra cererii de restituire in natura-prin echivalent a imobilului.
Autoritățile statului sunt obligate să-și aducă contribuția la operațiunea de clarificare a situației juridice a imobilelor care constituie obiectul de reglementare al legii speciale, întrucât dețin în propriile arhive informații relevante pentru clarificarea raporturilor juridice pendinte, pentru a ajuta, pe de o parte, la eficiența acțiunii legii de reparație civilă și, pe de altă parte, la exercițiul efectiv al atributelor dreptului de proprietate și la protecția acestui exercițiu.
Instanța de judecată nu s-a subrogat în nici un drept al unității deținătoare, și aceasta rezultă cu evidență din conținutul deciziei nr.XX din 19 martie 2007 Înaltei Curți de casație și justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, care a statuat după cum urmează", în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, atribuția instanței judecătorești de a soluționa calea de atac exercitată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererii de restituire a imobilului în natură nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziții în locul celei pe care o anulează, ci impune ca, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în această materie prin vreo dispoziție legală, să dispună ea direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.
De altfel, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, precum și respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă ar contraveni și principiului soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte.
În același timp, în cazul când unitatea deținătoare sau unitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația instituită prin art.25 și 26 din Legea nr.10/2001, de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură ori să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, se impune, de asemenea, ca instanța învestită să evoce fondul în condițiile prevăzute în art.297 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și să constate, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire în natură.
Într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art.21 alin.(2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime".
Pentru considerentele de fapt si de drept ce preced, Curtea in conformitate cu dispozițiile art.296 din Codul d e procedură civilă, va respinge apelul formulat ca nefondat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1504/29.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în B, șos.- nr.23 A,.1 A,.A,.11,.54, sector 2, cu intimații - pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în B, nr.202, sector 1, CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU, cu sediul în B,-, sector 1, GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B,-, sector 1 și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, nr.202, sector 1.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
MARI
GREFIER
Red.
./
9 ex./02.03.2009
TB-5 -
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie
