Speta Legea 10/2001. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.98/
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Solea
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
Grefier - -
Penrtru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil declarat de reclamanții, domiciliat în B, nr.72,.1,.5, sector 1, cu domiciliul în B,. nr.252, Bloc 55 A,.1,.1, sector 1, cu domiciliul în B, str.- - -.3,.3,.69 împotriva sentinței civile nr.542/06.08.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.03.2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.03.2009, când,
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, formulată de reclamanții, și, în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 7 și 8 din Legea nr. 10/2001, au chemat în judecată Societatea Comercială Dunărea B cu sediul în B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să le restituie în natură, un ce a fost proprietatea autorului, situat pe raza fermelor 9 și 10.
Prin cererea depusă la data de 20.05.2008 (fila 173), reclamanții au solicitat în temeiul dispozițiilor art. 132 Cod de procedură civilă, completarea acțiunii introductive, în sensul că, în situația în care nu este posibilă restituirea în natură a imobilului, solicită să se constate dreptul la acordarea de despăgubiri și să fie obligată pârâta să predea Secretariatului Comisiei Centrale notificarea formulată, însoțită de documentația aferentă acesteia, conform Capitolului V, art. 16 din Legea nr. 247/2005, însoțită de propunerea de acordare de despăgubiri.
În fapt, reclamanții au motivat că sunt moștenitorii defunctului, decedat la data de 19 septembrie 1961.
În timpul vieții, acesta a deținut în proprietate un imobil () compus dintr-o locuință executată din cărămidă, acoperită cu tablă, formată din 4 camere, bucătărie, baie, cramă și separat o altă locuință din paiantă, acoperită cu tablă, compusă din 4 camere, completată cu o baie și o hală pentru atelaje și utilaje; în curtea conacului mai exista o altă construcție din paiantă, acoperită cu tablă, având tot 4 camere, folosită ca locuință pentru muncitori, iar în continuare un grajd pentru animale.
mai era dotat cu magazie de beton și cărămidă, acoperită cu tablă, pentru depozitarea cerealelor, două porumbare și un alt grajd mare, de 20 și lat de 10, din paiantă, acoperit cu stuf, care era folosit pentru adăpostirea animalelor.
Conform susținerilor părților, conacul avea o suprafață de 2,50 ha teren - curte și construcții, împrejmuit cu gard din lemn.
și celelalte terenuri au fost expropriate prin Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispoziții din Legea nr. 187/1945 și se află situat pe raza fermelor 9 și 10 ale pârâtei.
Reclamanții au estimat valoarea imobilului la 800 milioane lei.
Prin notificarea din 26.10.2001 înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 1427/2001 au solicitat pârâtei să le restituie în natură imobilul respectiv în până în prezent nu au dat curs notificării, deși au revenit cu o nouă notificare la data de 23 ianuarie 2003.
Față de motivele invocate, consideră un refuz nejustificat din partea pârâtei și solicită obligarea acesteia la restituirea în natură a imobilului.
Pentru dovedirea acțiunii au solicitat proba cu înscrisuri pe care le-au depus în copie la dosar.
În drept au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Pârâta SC Dunărea SA cu sediul în B, a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, motivând că nu are în proprietate sau administrare imobilul revendicat de reclamanți.
Aceasta a susținut că proprietarul terenului pe care s-a aflat conacul este, care a dobândit terenul și bunurile ce au aparținut pârâtei (ferma nr.10), prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 999/19.02.2000.
Operațiunea de vânzare - cumpărare se putea ataca în termen de 3 luni, astfel că acest termen a fost depășit în cauză.
Vânzătorul și cumpărătorul au fost de bună credință încheind actul de transmitere a proprietății în strictă concordanță cu legislația în vigoare la acea dată.
De asemenea, a mai susținut că Hotărârea nr. 79 din 7.03.2001 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor emisă în baza Legii nr. 1/2000 și nu în temeiul Legii nr. 10/2001, de care se prevalează reclamanții, nu cuprinde nici o obligație pentru pârâtă de a ceda terenuri pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Consideră că pârâta nu poate restitui fizic bunuri care nu îi aparțin (terenuri și conacul ce nu mai există), deoarece din data de 17.01.2000 au fost adjudecate de actualul proprietar prin licitație publică.
Solicită respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune al reclamanților în ceea ce privește constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 999/19 februarie 2000, încheiat în procesul de privatizare cu pârâta Dunărea
Consideră că a dobândit imobilul cu bună credință și nu poate fi obligat la restituirea lui.
Prin cererea depusă la data de 20.05.2008 (fila 173), reclamanții au completat acțiunea introductivă, solicitând ca în situația în care nu este posibilă restituirea în natură a imobilului, să se constate dreptul acestora la despăgubiri și să fie obligată pârâta să predea Secretariatului Comisiei Centrale, notificarea formulată însoțită de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestuia așa cum prevăd dispozițiile din Capitolul V art. 16 din Legea nr. 247/2005, însoțită de decizia de propunere de acordare de despăgubiri.
Prin sentința civilă nr.542/06.08.2008 a Tribunalului Brăilas -a respins ca nefondată acțiunea completată în contradictoriu cu pârâta SC Dunărea SA B și s-a respins pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.
Pentru a decide astfel, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanții au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a construcțiilor trecute în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949 pentru completarea unor dispoziții din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, potrivit art. 31 alin.1 și 3 din Legea nr. 1/2000, așa cum rezultă din Hotărârea nr.79/7.03.2001 emisă de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și tabelul nominal din 26.07.2001, emis de Primăria comunei, județul B (filele 3, 4).
Potrivit tabelului nominal ce cuprinde foștii proprietari sau moștenitorii acestora, cărora li se restituie la cerere construcțiile de orice fel aparținând exploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949 pentru completarea unor dispoziții din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, reclamanții, și u, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar sunt nominalizați cu un, fără a fi specificată suprafața de teren.
Reclamanții au notificat SC Dunărea SA B în baza art. 21 alin.1 din Legea nr. 10/2001 pentru a li se restitui în natură imobilul situat pe raza comunei, aflat în patrimoniul acestei societăți.
Prin notificarea din data de 23 august 2001, reclamanții au somat unitatea pârâtă să li se predea conacul ce a aparținut autorului lor, așa cum s-a stabilit prin Hotărârea nr. 79 din 27.III.2001 a Comisiei Județene B prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă.
Prin adresa nr. 348/4.06.2001 emisă de SC Dunărea SA B (fila 36), se face cunoscut Prefecturii Județului B, faptul că cele două active, respectiv fermele nr.9 și 10, ce fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 1/2000, au fost vândute la licitație în lunile februarie și aprilie 2000, cu motivarea că la acea dată nu avea nici o cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 1/2000.
Așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 999/19 februarie 2000 (fila 40), SC Dunărea SA a vândut către căsătorit cu, Ferma nr. 10 situată în extravilanul comunei, județul B, compusă din teren în suprafață de 6229 mp și construcțiile amplasate pe acesta.
Împotriva contractului de vânzare cumpărare nr. 999/2000 s-a formulat acțiune în constatarea nulității absolute, ce a fost disjunsă prin încheierea din 23 iunie 2003 și trimisă spre competentă soluționare la Judecătoria Brăila.
Prin sentința civilă nr. 1449 din 1 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Brăilas -a admis acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților SC Dunărea SA B, și și în consecință, s-a anulat procesul-verbal de licitație din data de 10.02.2000 și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 999/19 februarie 2000.
Prin decizia civilă nr.116/14.06.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- (număr vechi 1071/c/2006) s-a respins ca nefondat apelul declarat de SC Dunărea SA B și și împotriva sentinței civile nr. 1449 din 1 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Brăila.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 943 din 18.03.2003 (fila 168), pârâta SC Dunărea SA a vândut către SC Serv SRL, imobilul situat în comuna, județul B, format din teren de construcții în suprafață de 4487 mp și construcțiile notate cu C1-C9.
Urmare a încheierii acestui act prin care imobilul revendicat de reclamanți a fost înstrăinat, reclamanții și-au completat acțiunea și au solicitat să se constate că sunt îndreptățiți la despăgubiri, conform Legii nr. 247/2005 și să se înainteze decizia de propunere de acordare a despăgubirilor către Secretariatul Comisiei Centrale.
Din situația de fapt prezentată pe baza probelor existente la dosar, rezultă că reclamanții au acționat pe două căi juridice, în temeiul unor acte normative diferite ce reglementează regimuri juridice diferite.
Astfel, mai întâi au acționat în temeiul Legii nr. 1/2000 privind fondul funciar, pe baza căreia au obținut un titlu, respectiv Hotărârea nr. 79 din 7.03.2001 emisă de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilului intitulat, situat pe raza fermelor 9 și 10 aparținând SC Dunărea SA cu sediul în
Această hotărâre, însoțită de tabelul nominal din 26.07.2001 întocmit de Primăria Comunei, Județul B, constituie titlul în baza căruia reclamanții trebuie să își valorifice dreptul reconstituit cu privire la imobilul revendicat, în temeiul Legii nr. 1/2000 și nu al Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.
În drept, acțiunea nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.
Nu se poate realiza un drept prin mai multe modalități juridice și nici nu se pot obține mai multe titluri de proprietate sau acordarea de despăgubiri pentru același imobil.
Acțiunea a fost formulată de reclamanți la data de 20.02.2003, când nu era în vigoare Legea nr. 247/2005 și nu se poate solicita un drept ce a fost deja recunoscut printr-o lege anterioară, invocându-se un act normativ adoptat ulterior.
Temeiul legal invocat în acțiunea introductivă nu se referă la Legea nr. 10/2001 și cu atât mai puțin la Legea nr. 247/2005.
Din conținutul cererii rezultă în mod clar și neechivoc, faptul că reclamanții au solicitat punerea în executare a Hotărârii nr. 79 din 7 martie 2001 Comisiei Județene B pentru stabilirea dreptului de proprietate privată privind conacul cu împrejurimile de 2,50 ha ce au fost expropriate în baza Decretului nr. 83/1949 pentru completarea Legii nr. 187/1945 privind reforma agrară.
Prin urmare, nu se poate solicitat același bun, sau despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 completată cu Legea nr. 247/2005.
Reclamanții au posibilitatea să pună în executare titlul obținut în baza Legii nr. 1/2000 fie în modalitatea restituirii în natură, fie prin acordarea de despăgubiri în situația în care imobilul nu mai poate fi restituit în natură.
În nici un caz, instanța nu poate dispune aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, deoarece imobilul nu intră sub incidența acestei legi, chiar dacă prin cererea ulterioară s-au solicitat despăgubiri.
Dispozițiile Capitolului V, art. 16 din Legea nr. 247/2005 nu sunt aplicabile în speță, având în vedere că imobilul a fost preluat de stat printr-un act normativ ce nu este menționat de Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare, nu intră sub incidența acestei legi, terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000 precum și Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În speță, imobilul compus din teren și construcții agricole revendicat de reclamanți este situat în extravilanul comunei, județul B și intră sub incidența Legii nr. 1/2000.
Această lege reglementează regimul juridic al terenurilor situate în extravilan, precum și al construcțiilor situate pe aceste terenuri, preluate o dată cu terenurile agricole din extravilan.
Față de aceste dispoziții, Tribunalul constată că acțiunea formulată de reclamanți, astfel cum a fost completată nu este întemeiată.
Cu privire la excepțiile invocate Tribunalul a reținut următoarele:
În raport de obiectul acțiunii, pârâta SC Dunărea SA B are calitate procesuală pasivă deoarece a fost deținătorul imobilului revendicat, a fost investită cu notificarea formulată reclamanți în vederea punerii în executare a Hotărârii nr. 79 din 7.03.2001 emisă de Comisia Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor emisă în baza Legii nr. 1/2000.
Chiar dacă imobilul a fost înstrăinat de pârâtă, aceasta rămâne investită printr-o hotărâre irevocabilă pronunțată în baza Legii nr. 1/2000 pentru plata despăgubirilor.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul, este întemeiată, având în vedere că prin acțiunea introductivă nu au fost chemați în judecată, iar cererea prin care au fost chemați în judecată pentru constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare nr. 999/19.02.2000,având ca obiect imobilul revendicat de reclamanți, s-a disjuns și a format obiectul altui dosar.
Punerea în executare a unei hotărâri date în temeiul Legii nr. 1/2000 privește Comisia Județeană și Comisia Locală de aplicarea legii fondului funciar, precum și unitatea deținătoare a terenurilor din extravilan și a construcțiilor amplasate pe acestea.
Impotriva acestei decizii au declarat apel reclamanții care au criticat sentința instanței de fond sub următoarele aspecte:
a) Reclamanții au solicitat să se judece cu pârâtul doar
pentru capătul de cerere în anulare contract vânzare-cumpărare și deși acesta a fost disjuns, instanța a dispus citarea în continuare a pârâtului și obligarea la cheltuieli de judecată.
b) Deși prin H 79/07.03.2001 a Comisiei Județene s-a validat
propunerea Comisiei locale de restituire în natură a imobilului, în prezent nu mai e posibilă emiterea titlului de proprietate deoarece printr-o hotărâre irevocabilă a fost menținut procesul-verbal de licitație și implicit contractul de vânzare-cumpărare, astfel că în prezent singura posibilitate de acordare a despăgubirilor este cea prev. de Titlul VII din Legea nr.247/2005. Indiferent de legea reparatorie aplicabilă Legii 18/1991, Legii 1/2000, Legii 10/2001 modalitatea de acordare a despăgubirilor este aceeași.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel, instanța reține
următoarele:
a) Primul motiv de apel ce vizează obligarea reclamanților la plata de judecată către pârâtul este fondat.
Astfel, inițial reclamanții au formulat o contestație în baza Legii 10/2001, în
contradictoriu cu pârâta SC Dunărea SA La termenul din 11.III.2003 au formulat o cerere completatoare având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare 999/2000 în contradictoriu cu SC Dunărea SA B și, cerere ce a fost disjunsă prin încheierea din 23.06.2003 și trimisă la Judecătoria Brăila, spre competentă soluționare.
In consecință, în mod nejustificat a fost citat pârâtul în continuare în
dosarul -, dosar ce nu-l viza și în mod greșit au fost obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
c)Al doilea motiv de apel este, de asemenea, fondat:
Prin H 79/07.03.2001 a Comisiei Județene pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor s-a validat propunerea Comisiei locale și reclamanții au fost incluși în anexa 46 pentrurestituirea în natură a imobilului(3-4 dosar fond).
Ulterior, nu a mai fost posibilă emiterea titlului de proprietate, deoarece fermele 9 și 10, ce făceau obiectul reconstituirii dreptului de proprietate au fost vândute la licitații în anul 2000, cumpărători fiind și SC Serv SRL (36-40 dosar fond).
Reclamanții au încercat soluționarea problemei pe calea Legii 10/2001, adresând o notificare pârâtei SC Dunărea SA B, notificare ce nu e soluționată nici până în prezent. Totodată au promovat și o acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare a fermei 10, acțiune care a fost admisă prin sentința civilă nr.1449/2004 a Judecătoriei Brăila, definitivă la 14.06.2007 prin respingerea recursului.
Ulterior, reclamanții au mai aflat de existența altui contract de vânzare-cumpărare încheiat după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, prin care SC Dunărea SA înstrăinează suprafața de 4487 mp. și construcțiile notate cu C1-C9 către SC Serv SRL
La acel moment, reclamanții au abandonat ideea restituirii în natură și au solicitat acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Potrivit art.5 din Titlul I al Legii 247/2005:
"Notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii având ca obiect construcții de orice fel, situate în extravilanul localității, aparținând exploatațiilor agricole se înaintează în termen de 60 de zile comisiilor comunale, orășenești și municipale, constituite potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991, Legii nr.1/2000 și Legii 169/1997 cu modificările și completările ulterioare".
Cum reclamanții se află în situația prev. de art.5 din Titlul I, iar pârâta SC SA nu și-a îndeplinit obligația instituită de lege, urmează în conformitate cu disp.art.296 Cod procedură civilă să admită apelul, să schimbe în tot sentința civilă, în sensul de a admite contestația și a obliga pe pârâta SC Dunărea SA B să înainteze Comisiei Locale a Comunei notificarea formulată de reclamanți spre competentă soluționare, având în vedere și poziția reclamanților care sunt de acord și cu această rezolvare a cauzei.
Va înlătura din sentința apelată dispozițiile privind respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului și de obligare la plata cheltuielilor de judecată, deoarece reclamanții nu au înțeles să se judece cu această persoană în contestația formulată la Legea 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apeluldeclarat de reclamanții, domiciliat în B, nr.72,.1,.5, sector 1, cu domiciliul în B,. nr.252, Bloc 55 A,.1,.1, sector 1, cu domiciliul în B, str.- - -.3,.3,.69 împotriva sentinței civile nr.542/06.08.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința civilă 542/2008 a Tribunalului Brăila și în consecință:
Admite contestația formulată de reclamanți.
Obligă pe pârâta SC Dunărea SA să înainteze Comisiei Locale de aplicare a Legii 18/1991 a Comunei notificarea formulată de reclamanți spre competentă soluționare.
Inlătură din dispozitiv mențiunile privind respingerea acțiunii pentru lipsă calitate procesuală pasivă a pârâtului și de obligare la cheltuieli de judecată către această parte.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2009.
Președinte, Judecător,
-
Grefier,
- -
Red.SB-12.03.2009
Dact.MH-17.03.2009/8 ex.
Fond:
Președinte:Luminita SoleaJudecători:Luminita Solea, Simona Bacsin
