Speta Legea 10/2001. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 98/
Ședința publică din 05 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor civile declarate de contestatorii, domiciliată în Rm.V-,-, județul V și, domiciliat în B,-, sector 4 și de pârâtul MUNICIPIUL RM.V - PRIN PRIMAR, Rm.V, str.G-ral nr.14, județul V, împotriva sentinței civile nr.191 din 06 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile de fond asupra apelurilor au avut loc la data de 29 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate înscris, în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Constată că la data de 13.06.2007, petiționarii, și au formulat contestație împotriva Dispozițiilor nr.3949 și 3950/11 aprilie 2007, ambele emise de Primarul Mun. Rm. V, solicitând ca în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Râmnicu V, reprezentat prin Primar, să se dispună anularea în parte a acestora, la art.1 și art.2 din fiecare dintre cele două dispoziții, unde se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru întreaga suprafață de teren expropriată autorului lor și se constată că imobilul nu poate fi restituit în natură, întrucât după expropriere a fost ocupat de blocurile de locuințe, cu obligarea pârâtului la emiterea unor noi dispoziții în sensul de restituire în natură a suprafețelor rămase libere și neocupate de construcții, conform expertizei ce se va întocmi în cauză, pe lângă propunerile de despăgubiri pentru suprafețele din aceste terenuri ocupate efectiv de construcții.
În motivarea contestației, au arătat că, în calitate de moștenitori ai autorului, au solicitat restituirea în natură, pe cât este posibil și sub forma de despăgubiri pentru ceea ce nu se mai poate restitui în natură, pentru toate imobilele preluate abuziv din proprietatea tatălui acestora, sens în care, în baza Legii nr.10/2001 modificată, au notificat pe pârât cu Notificarea nr.489/2001 printre imobilele solicitate figurând și cel de 550 din Rm. V,- (în prezent nr.24), precum și cel de 650. din Rm. V,-, și, cum Primăria Municipiului Rm. V nu a răspuns notificării, petenții au depus apoi și alte cereri în vederea soluționării acesteia.
Au susținut că pentru preluarea abuzivă a imobilelor respective, au deținut doar adresele menționate în notificare, nu și Decretele de expropriere de care se susține în preambulul dispozițiilor că aceștia nu le-ar fi depus, că, ulterior, deplasându-se și la fața locului, au înțeles că de fapt aceste suprafețe sunt și acum în parte libere, depunând astfel cererea nr.37771/29.01.2005, prin care au solicitat restituirea în natură a porțiunilor rămase libere, alături de despăgubirile în bani, pentru restul imobilelor pentru care nu se putea lua măsura restituirii în natură.
În concret, au pretins că din imobilul de 550. teren din-, cumpărat de autorul lor cu actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.244/1955, a mai rămas liberă o porțiune de aproximativ 200. în spatele blocului de locuințe T1 de pe str. - -, teren care nu este ocupat de conducte de alimentare cu sau gaze și este nefolosit pentru că are o foarte înclinată de la stradă până la bloc, în acest spațiu fiind montat doar un bătător de covoare de către locatarii din bloc.
Din imobilul de 650. teren din-, a mai rămas neocupată o suprafață de aproximativ 600. în spatele blocului nr.60 de pe str. - -, teren viran, liber, fără nici un element de urbanism, care nu este ocupat de conducte de alimentare cu sau gaze, în dreptul proprietății lui existând o cale de acces, cu toate că aceasta mai are un acces pe partea opusă, care duce și în spatele blocului pentru ridicarea gunoiului.
Prin întâmpinarea din 29 august 2007 (fila 8 dosar), pârâtul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât prin cele două dispoziții ale Primarului s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților, conform art.10.3 din nr.HG250/2007 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, respectiv, prin Dispoziția nr.3949/11.04.2007 s-au propus despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de 550. și construcție, situat în-, deoarece nu s-a putut restitui acest teren, fiind ocupat de blocul T1 cu amenajările aferente din str. - -, terenul având o parte foarte înclinată și fiind ocupat de un bătător de covoare.
De asemenea, aceeași situație este și în ceea ce privește Dispoziția nr.3950/11.04.2007, în care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru terenul de 650. din-, ocupat de blocul de locuințe nr.60, cu amenajările aferente: alei pietonale, spații verzi, loc de joacă pentru copii, parcare.
În dovedirea contestației petenții au administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică-judiciară, la rândul său, pârâtul prezentând o serie de înscrisuri în susținerea poziției procesuale avute în dosar.
Astfel, petenții au depus la filele 10-21 înscrisurile reprezentate de Dispozițiile nr.3949 și nr.3950/11.04.2007, dovada comunicării dispozițiilor atacate, Notificarea adresată inițial Prefecturii Județului V cu privire la imobilele în litigiu, cererea prin care petiționarii solicită restituirea în natură a terenurilor sau acordarea de despăgubiri pentru mai multe terenuri între care și cele care fac obiectul prezentului proces, cererea nr.37771/29.11.2005 privind restituirea în natură și acordarea de măsuri compensatorii cu privire la terenurile din Rm. V,- și-, certificat de deces seria - nr.-/440 din 14 iulie 2004 eliberat de Primăria Mun. Rm V privind pe contestatoarea, adresa nr.4273/12.05.1987 a fostei Întreprinderi Județene de Gospodărie Comunală și Locativă V către, ca răspuns la scrisoarea acestuia din 06.04.1987 privind exproprierea conform Decretului nr.18/1987 a terenului din-, copia legalizată de notariatul de Stat Județean V, la data de 26.03.1975, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.425/15.06.1955, transcris sub nr.244/1975 de Grefa Tribunalului Vâlcea, încheiat între vânzătoarea și cumpărătorii și cu privire la un teren cu casă de locuit, de circa 510. situat în Rm. V,-.
Contestatorii au mai depus la filele 82-83 dosar schița de plan din anul 1975 pentru imobilul din str. - - (și str.- -), planul cadastral pentru terenul din str. - -, iar la filele 97-104, au prezentat și alte înscrisuri, între care o Notificare către pârât, emisă la 15.01.2008, în sensul de a nu se aduce modificări terenului din-, precum și un set de fotografii privind lucrările pretins începute spre realizare la terenul menționat.
La rândul său, pârâtul a depus înscrisurile de la filele 50-59 constând în adrese ale Comisiei de Analiză pentru aplicarea Legii 10/2001 din cadrul Primăriei Râmnicu V, înregistrate sub nr.37038/10.10.2007, nr.37037/ 10.10.2007 și nr.37037/10.10.2007, ca fiind remise către, Distribuție (), respectiv, în sensul de a figura pe planul de situație anexat toate trasele utilităților, respectiv și canal, rețele de electricitate și de alimentare cu energie termică, dacă acestea există, fiecare fiind însoțită și de planul de situație la care se face referire.
S-a constat că, după introducerea acțiunii, petenta a decedat la data de 14.07.2007, conform actului de deces de la fila 10 dosar, procesul fiind continuat de către ceilalți contestatori, în nume personal și în calitate de moștenitori ai săi, conform precizărilor făcute în ședință publică (fila 22 dosar).
Prin sentința nr.191 din 6 martie 2008, Tribunalul Vâlceaa Admis contestația formulată de petiționarii-contestatori, atât în nume propriu, cât și ca moștenitori ai contestatoarei inițiale, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Rm.V, prin Primar.
A anulat în parte Dispoziția nr.3949/2007 (la art.1 și art.2), în sensul că: a obligat pe pârât să emită o nouă Dispoziție privind restituirea în natură a suprafeței de 178. teren situat în Municipiul Râmnicu V, cu acces la str. - -, identificat în schița Anexă nr.2, de la fila 92 dosar, la completarea la Raportul de expertiză întocmit de expert ing., delimitat de punctele 12, 27, 13, 21, 19, 18, 44, 43, 42, 41, cu vecinii: N -str. - -, S -- E -moșt. -, V -casă particulară și a menținut restul Dispoziției contestate pentru diferența de teren de 372
A respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de către aceiași petiționari-reclamanți, împotriva Dispoziției nr.3950/11.04.2007, cu privire la terenul din Rm. V,-, jud. V, în contradictoriu cu pârâtul.
A obligat pe pârât la plata sumei de 1.125 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată față de contestatori.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că terenurile, a căror restituire în natură se solicită în suprafețele menționate, au aparținut autorului comun, fiind expropriate de stat în scopul edificării unor blocuri de locuințe prin Decretele nr.116/1983 - în str. - - și Decretul nr.18/1987 - în str. - -, astfel cum reține și pârâtul prin Dispozițiile contestate.
Prin raportul de expertiză tehnică-judiciară atașat la filele 70-77 dosar, întocmit de expert tehnic specialitatea cadastru ing., urmat de completarea efectuată în urma obiecțiunilor formulate de părți și în urma aplicării la fața locului a înscrisurilor prezentate în cauză, depusă la filele 87-95 dosar, se menționează că fosta proprietate a contestatorilor din str. - -, colorată cu roșu în Anexa 1, fost în suprafață de 653. stabilind că pe o parte din aceasta se află construit blocul 60, colorat cu maro în Anexa 1, și se concluzionează în final că: o suprafață de 233. colorată cu albastru în aceeași anexă, configurată grafic între punctele 1, 9, 5, 31, 24, 4, 3, 2, cu vecinii: Nord -alee acces bloc 60; Sud -platformă betonată spre alee acces; -,; Vest -Primăria Rm. V, poate fi restituită în natură, deoarece nu se află edificate construcții, este liberă, nu are utilități care să afecteze zona, ca și lucrare publică pe aceasta fiind un spațiu și o alee de acces, care nu este absolut necesară pentru accesul în bloc, locatarii având și o altă alee de acces, anume pe lângă blocul 60, colorată cu galben în Anexa 1 la raport.
Cât privește fosta proprietate din- (nr.24), teren expropriat prin Decretul nr.116/1983, expertiza a concluzionat că a avut suprafața totală de 594. colorată cu roșu în Anexa 2, că pe o parte din teren se află construit blocul V1, care are o scară de acces din str. - -, colorat cu maro în Anexa 2 și propune, în final, ca terenul de 178. colorat cu portocaliu în Anexa 2 din str. - -, configurat între punctele 12, 27, 13, 21, 19, 18, 44, 43, 42, 41, cu vecinii: Nord -str. - -; Sud --; -moșt. -; Vest -casă particulară, să fie restituit în natură, cu mențiunea că este posibil aceasta întrucât pe teren nu se află edificate construcții, este liber și nu are utilități care să afecteze zona, rețeaua de gaze și canalizare fiind configurate în Anexa 1 la raport, care nu afectează respectiva suprafață.
Expertiza a mai stabilit că din aceeași suprafață de 594. o porțiune de 48. colorată cu mov în Anexa 2, este ocupată de către vecinul de la al proprietății contestatorilor, fapt care nu a fost contestat de vreuna dintre părți.
Potrivit art.10 din Legea nr.10/2001, reglementare actualizată, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber iar pentru terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent (alin.1). În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent (alin.2). Se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare (alin.5). Dacă terenul nu este liber, măsurile reparatorii pentru acesta se stabilesc în echivalent (alin.6, teza a II-a).
Conform pct.10.1. din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin nr.HG250/2007: Ipoteza restituirii în natură a terenului liber are scopul de a limita restituirea în natură numai la acele suprafețe de terenuri care nu sunt ocupate de noi construcții ori nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale. În cazul în care o parte din terenul inițial aferent construcției are o astfel de afectațiune, restituirea se va limita numai la construcția existentă și la terenul liber. Pentru partea de construcție demolată și pentru terenul ocupat de noi construcții ori afectat servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale restituirea se va converti în măsurile reparatorii în echivalent strict determinate la alin.(10) al art.10 din lege (compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri acordate în condițiile legii speciale sau modalitățile reparatorii combinate).
Cât privește contestația împotriva Dispoziției nr.3950/2007, se constată că aceasta nu este întemeiată și urmează a fi respinsă, deoarece, așa cum rezultă din ansamblul probelor existente în dosar, suprafața de 653. este afectată la ora actuală în mod efectiv prin construcția blocului de locuințe nr.60, iar diferența de 233. solicitată din aceasta este și ea destinată spațiilor verzi și afectată de o cale de acces la imobil, care nu a fost ignorată nici de expert, chiar dacă se susține că nu este absolut necesară, în realitate fiind în mod cert realizată pentru uzul public al locatarilor din zona în litigiu, fiind irelevant dacă pentru proprietatea mai există și o altă cale de acces la imobil pe partea opusă.
În concret, deși pârâtul a pretins că la nivelul Comisiei din cadrul Primăriei Rm. V s-au identificat ambele terenuri și s-a stabilit că nu pot fi restituite în natură, propunând acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, motivat de afectațiunea unor amenajări de utilitate publică, în fapt nu a dovedit această apărare decât în privința imobilului - teren ce face obiectul Dispoziției nr.3950/2007, cel situat în str. - -, pe care se află o alei de acces asfaltate, destinată public în zona în litigiu, precum și spații verzi, lucrări necesare pentru confortul și pentru accesul locatarilor în imobilele din apropiere.
Totodată, nu s-a confirmat nici situația relevată de pârât cum că terenul de 178. ar fi traversat de utilități publice, precum: rețele de agent termic, gaze și canalizare sau de energie electrică, expertul cauzei valorificând actele prezentate.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal au declarat apel pârâtul Municipiul Rm.V, precum și reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive în esență.
Reclamanții au formulat o singură critică și anume aceea că în mod greșit instanța de fond nu a admis contestația și împotriva dispoziției nr.3950/11.04.2007, emisă de pârâtă, în sensul restituirii în natură a suprafeței de 233 mp. teren.
Motivarea sentinței instanței de fond încalcă dispozițiile Legii nr.10/2001 și mai ales normele de aplicare ale acesteia, reglementate prin nr.HG250/2007, în sensul că terenul precizat mai sus nu este afectat de utilități publice, alei de acces sau spații verzi și nici de o cale de acces la imobilul proprietatea, deoarece din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că familia are acces la proprietatea sa și prin altă parte, situație asemănătoare având și locatarii blocului 60 (accesul acestora se poate realiza și pe altă intrare).
Pârâtul Primarul Municipiului Rm.V a criticat sentința instanței de fond pe considerentul că în mod greșit a fost admisă contestația și dispusă restituirea în natură cu privire la terenul în suprafață de 178 mp. deoarece acest teren este traversat de o conductă de termoficare, fapt dovedit de planul de situație vizat de, precum și de faptul că acest teren aparține domeniului public fiind încălcate dispozițiile art.10 alin.3 din nr.HG250/2007, în sensul că este interzisă restituirea terenurilor afectate de utilități publice și de dotări tehnico-edilitare subterane.
În ședința din 23 mai 2008, Curtea a dispus efectuarea unei noi expertize de către același expert care a efectuat expertiza la instanța de fond, la cererea părților, care să aibă ca obiective precizarea dacă terenul de 233 mp. reprezintă cale de acces către blocul 60 sau către proprietatea particulară a numitului și dacă acesta din urmă mai are o altă posibilitate de acces către locuința proprietate personală; să se precizeze în mod expres dacă suprafața de teren reprezintă în mod clar una din cele două căi de acces absolut indispensabile la intrarea în blocul respectiv; pentru același teren să se precizeze dacă este afectat de detalii de sistematizare și utilități publice, iar pentru terenul de 178 mp. să se precizeze dacă este afectat de utilități publice, respectiv conducte de alimentare cu, gaze, energie electrică și cabluri telefonice, conform Legii nr.10/2001; dacă face parte din domeniul public și respectiv în baza cărei hotărâri privind inventarul bunurilor proprietate publică.
În aceeași ședință a fost admisă și proba cu înscrisuri de la apelantul-pârât în sensul de a se depune la dosar acte privind inventarul bunurilor proprietate publică pentru cele două terenuri, respectiv de 233 mp. și 178 mp. iar cu privire la terenul de 178 mp. să fie depuse acte de la Distrigaz, -Canal, telefonie etc. privind afectarea terenului de utilități publice, să se depună la dosar actul prin care s-a dispus afectarea terenului de 233 mp. cu utilități publice și amenajarea ca spațiu, respectiv includerea în planurile zonale de urbanism.
A fost respinsă proba cu martori ca inadmisibilă pe teza probatorie solicitată și care de fapt a reprezentat obiectivele stabilite pentru efectuarea expertizei.
În ședința din 12 septembrie 2008, s-a depus un borderou cu acte de către apelantul-pârât, iar Curtea a pus în vedere acestei părți să depună la dosar act de la Distrigaz și privind afectarea terenurilor în litigiu de utilități publice și completarea raportului de expertiză în raport de actele depuse la termenul de astăzi de către aceeași parte.
De asemenea, s-a făcut adresă la expert să refacă lucrarea cu citarea legală a părților, cu obiectivele stabilite în încheierea de ședință din 23 mai 2008 și să aibă în vedere actele depuse la acest termen de judecată.
S-a depus refacerea raportului de expertiză tehnică la filele 187 și următoarele din dosar, iar în ședința din 5 decembrie 2008, apărătorul apelanților-contestatori a precizat că are obiecțiuni la raportul de expertiză în sensul că expertul a identificat pe un teren o conductă cu, iar pe celălalt o conductă cu energie termică, însă în fapt acestea nu se regăsesc pe teren și solicită completarea raportului de expertiză cu identificarea fizică a conductelor în cauză, precum și numirea unui expert-consilier.
Instanța a admis obiecțiunile formulate de apelanții-contestatori și a emis o adresă către expert să completeze lucrarea, urmând să precizeze în mod concret dacă există conducte în subteran și dacă cele două terenuri în litigiu sunt afectate de către acestea.
La efectuarea completării raportului de expertiză, expertul cauzei va lua legătura cu câte un reprezentant de la pentru rețelele de agent termic și cu V pentru rețelele de și canal.
La filele 208 și urm. din dosar s-a depus această completare la raportul de expertiză, precum și opinia separată a expertului observator, la completarea fiind anexate și acte din partea
În ședința din data de 20 martie 2009, s-au făcut din nou obiecțiuni la raportul de expertiză din partea apelanților-contestatori, în sensul că expertul nu consemnează în lucrare punctul său de vedere cu privire la constatările efectuate, ci punctul de vedere al reprezentanților
La același termen instanța a admis din nou obiecțiunile formulate de apelanții-contestatori și a dispus refacerea completării raportului de expertiză, în sensul de a se preciza în mod expres din constatările sale personale și nu din spusele reprezentanților dacă există conducte în subteran și dacă cele două terenuri în litigiu sunt afectate de acestea, urmând a se dispune și convocarea expertului la completul de judecată, în cameră de consiliu, respectiv în data de 31.03.2009 la ora 1000pentru a i se da lămuriri.
În fine, s-a dispus și ultima completare la raportul de expertiză și de această dată apărătorul apelanților-contestatori a formulat obiecțiuni în ședința din 29 mai 2009, invocând pe de o parte faptul că expertul nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanță prin încheierea de ședință din 20 martie 2009, în sensul că nu s-a deplasat în teren și nu a citat părțile. Totodată, s-a solicitat înlocuirea expertului cu un altul, specialist în instalații, care să răspundă la obiectivul care se referă la utilități.
Curtea, a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, constatând că expertul s-a deplasat în teren pentru efectuarea lucrării, a convocat părțile pentru termenul stabilit și a răspuns la obiectivele stabilite de instanță în prima completare, iar în ultima completare expertul a făcut numai precizări la cea inițială, situație față de care nu se mai impunea citarea părților.
În plus, Curtea a apreciat că expertul desemnat în cauză, respectiv de specialitate topo, are pregătirea necesară pentru a stabili dacă terenul este afectat de detalii de sistematizare și utilități publice în înțelesul Legii nr.10/2001, situație care nu impune în nici un fel înlocuirea acestuia cu un expert în instalații.
Pe de altă parte, se reține de către C faptul că dosarul se află de multă vreme pe rolul instanței judecătorești, s-a răspuns la toate obiectivele stabilite de instanță, s-a refăcut raportul de expertiză și a fost completat de mai multe ori prin încuviințarea obiecțiunilor formulate de către apelanții-contestatori.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată prin prisma motivului de apel invocat de apelantul-pârât, Curtea va constata că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța de fond a admis contestația formulată de apelanții-contestatori și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 178 mp. cu motivarea că acesta este liber și neafectat de detalii de sistematizare.
În realitate, așa după cum rezultă din raportul de expertiză, așa cum a fost refăcut și completat în apel d e către inginer expert terenul respectiv este afectat atât de rețeaua de termoficare, care are rolul de a alimenta cu căldură blocul 6, cât și de rețeaua de alimentare cu a aceluiași bloc, respectiv: o conductă de canalizare menajeră și un cămin de canalizare.
De remarcat este faptul că și expertul observator ales de parte, a formulat aceleași concluzii și anume că terenul în suprafață de 178 mp. este afectat de conductele arătate mai sus și nu se poate dispune restituirea lui în natură.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanții-contestatori prin care se solicită restituirea în natură și a terenului de 233 mp. cu privire la care prima instanță a respins contestația, se reține de către C că nici acest teren nu poate fi restituit în natură.
Astfel, din concluziile aceluiași raport de expertiză a rezultat că terenul de 233 mp. este afectat de conducte în subteran, respectiv rețea de alimentare cu a blocului 60, trei branșamente de ale aceluiași bloc, trei cămine de apometru, o conductă de canalizare menajeră și cămine de canalizare, situație care rezultă fără echivoc atât din constatările expertului, cât și din înscrisurile depuse la dosar de către aflate la filele 210-211 dosar.
În legătură cu existența acestor utilități publice instanța trebuie să ia în considerare dispozițiile HG nr.930/2005 și anume: Regulamentul Cadru de Organizare și Funcționare a Serviciilor Publice de Alimentare cu și, sens în care vor fi respectate toate normele privitoare la zonele de protecție sanitare sau de siguranță a obiectivelor de alimentare cu pe acest amplasament.
Astfel, este interzisă cu desăvârșire amplasarea de construcții pe aceste zone de protecție sanitară, afectarea de orice fel a funcționării rețelelor publice de alimentare cu și de canalizare. De asemenea, în cazul producerii unor avarii la rețelele de și de canalizare situate pe aceste suprafețe de teren, unitățile specializate trebuie să intervină, având accesul necondiționat pentru remedierea eventualelor avarii.
De asemenea, terenul de 233 mp. reprezintă și calea de acces a locatarilor din blocul 60, știut fiind că toate blocurile au două căi de acces, neputând a se impune locatarilor să folosească o singură cale de acces, fără să paralizeze atributele dreptului de proprietate forțată, comună, respectiv dreptul de folosință.
Potrivit dispozițiilor art.10 pct.3 din nr.HG250/2007, privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicarea unitară a Legii nr.10/2001, nu se pot restitui în natură, terenurile afectate de utilitate publică, iar prin sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale se are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoilor comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, precum și altele.
În speța dedusă judecății se reține de către C că ambele terenuri, respectiv de 178 și 233 mp. sunt afectate de amenajări subterane, respectiv conducte de alimentare cu și agent termic, reprezintă și căi de acces ale locatarilor din blocul 60, situație față de care nu se poate dispune restituirea lor în natură.
Așa fiind, cum din toate probele administrate în cauză rezultă că terenurile în litigiu sunt afectate de amenajări de utilitate publică, care fac incidente dispozițiile art.11(4) din Legea nr.10/2001, republicată, în sensul că măsurile reparatorii ce pot fi acordate apelanților-reclamanți sunt cele în echivalent, conform titlului VI din Legea nr.247/2005 și care, de altfel, au fost propuse prin dispozițiile contestate.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de pârât și va schimba în parte sentința, în sensul că va respinge contestația și față de dispoziția nr.3949/11.04.2007 emisă de Primarul Municipiului Rm.
Va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții-contestatori.
Va menține în rest sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul MUNICIPIUL RM.V - prin PRIMAR, cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.14, județul V, împotriva sentinței civile nr.191/6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge contestația și față de Dispoziția nr.3949 din 11 aprilie 2007 emisă de Primarul Municipiului Râmnicu
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-contestatori, domiciliată în Rm.V-,-, județul V și, domiciliat în B,-, sector 4, împotriva aceleiași sentințe.
Menține în rest sentința apelantă.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./15.06.2009
EM/GM/7 ex.
Jud.fond:
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei
