Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1088/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1088/
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 11/Ap din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au recurenta reclamantă asistată de avocat și avocat pentru intimații pârâți, lipsă fiind intimat pârât Comuna Mari prin Primar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătoarea recurentei reclamante depune la dosar un ziar local de unde rezultă valoarea unui imobil în zona în care se află imobilul în litigiu.
Instanța admite în temeiul dispozițiilor art 305 Cod procedură civilă, proba cu înscrisul depus și nemaifiind formulate alte cereri, în baza art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât pentru o soluționare corectă și echitabilă este necesară admiterea unei probe.
Consideră că valoarea de circulație a imobilului a scăzut considerabil, astfel că recurenta nu mai poate fi obligată la plata unei sume care nu mai reflectă realitatea stabilită de către prima instanță. De asemenea trebuie să se țină cont de degradarea imobilului,
Apărătoarea recurentei reclamante solicită instanței să se constate că o parte din bunurile mobile enumerate în sentință nu mai există, fiind vândute de către antecesorul părților în timpul vieții, iar existența unora nici nu a fost dovedită.
În apel s-a solicitat efectuarea unei noi expertize privind valoarea imobilului și probe pentru a se stabili valoarea bunurilor vândute și sumele depuse la CEC Decizia pronunțată în apel este netemeinică, nu a cuprins o motivare pentru care probele solicitate de către reclamantă au fost respinse.
Instanța de apel trebuia să aibă în vedere degradarea imobilului, o casă dărăpănată în care nu se poate locui, de asemenea să aibă în vedere că expertiza a fost efectuată în 1 aprilie 2008, astfel că reclamanta nu mai poate fi obligată la plata unei sulte acre nu mai reflectă valoarea reală a imobilului.
Sentința pronunțată în apel este neconformă cu prevederile art 7175Cod procedură civilă încălcând principiul egalității părților
Avocat menționează că la fond nu se cunoștea împrejurarea că antecesorul părților a vândut bunuri, iar banii au fost depuși la CEC, astfel că a solicitat proba testimonială în apel, cu martorul propus dorind să evidențieze aceste aspecte.
Pentru motivele prezentate pe scurt și față de cele dezvoltate pe larg în scris, solicită admiterea recursului și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Avocat solicită respingerea recursului în primul rând pentru că recursul poate fi promovat pentru motive de nelegalitate, ori toate criticile vizează motive de netemeinice, prin urmare recursul nu se încadrează în norma legală.
În ceea ce privește valoarea imobilului, în zona unde se găsește imobilul valoarea de circulație nu a scăzut, nefiind o zonă în care creșterea valorii imobilelor să fie artificială. Mai mult, în întâmpinare a arătat că valoarea imobilului este mai mare ca cea din expertiză însă nu s-au făcut obiecțiuni pentru nu se tergiversa soluționarea cauzei. Dacă nu se are în vedere acest aspect, atunci urmează a se observa ciclicitatea economică, astfel că s-ar putea ca după o scădere a valorii să urmeze o nouă creștere, caz în care cu siguranță reclamanta nu va solicita efectuarea unei noi expertize.
În ceea ce privește valoarea bunurilor mobile, menționează că pentru acestea, care de altfel nu au o valoare prea mare, s-au audiat deja 7 martori, ceea ce reprezintă un probatoriu suficient. Faptul că antecesorul părților a vândut bunuri și a depus banii la CEC nu poate fi probat cu martori, este o probă inadmisibilă, trebuiau aduse ca dovadă înscrisuri care să dovedească acest aspect. În întâmpinare și în concluziile scrise depuse în apel s-a arătat că bunurile mobile au fost dovedite cu martori și prin decizie irevocabilă.
În ceea ce privește critica privind atribuirea tuturor bunurilor către reclamantă și obligarea la plata sultei, a fost singura soluție atâta timp cât aceasta a negat la interogatoriu existența tuturor acestor bunuri.
Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr.1965 din 15 octombrie 2008 Judecătoria Sf.G a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților, și Comuna prin primar.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții și, împotriva reclamantei și pârâtei Comuna Mari, prin primar.
A constatat că masa succesorală rămasă după defunctul, decedat la data de 17.03.2007 se compune din cota de -a parte din clădiri și cota de 475/2153-a parte din teren în suprafață de 2153 mp, înscris în nr.1477 Mari, nr.top 94, precum și din cota de -a parte din următoarele bunuri mobile:
1 tractor cu remorcă în valoare de 3.000 lei;
1 motocositor și plug în valoare de 2.000 lei;
1 circular în valoare de 200 lei;
2 incubatoare în valoare de 700 lei;
1 frigider și 1 congelator în valoare de 500 lei;
1 moară de cereale în valoare de 200 lei;
1 pompă de apă în valoare de 200 lei;
Iar moștenitori legali sunt pârâții reclamanți și, în calitate de frați cu o cotă de -a parte fiecare.
A constatat că imobilul construcție înscris în CF nr.1477 Mari, nr.top 94, fost degradat în timpul vieții de defunctul, iar valoarea degradărilor este de 4.478 lei, conform Raportului de expertiză tehnică nr.57/01.04.2008 întocmit de expert.
A dispus sistarea stării de indiviziune.
A atribuit reclamantei-pârâte, în deplină proprietate și liniștită posesie clădirea înscris în CF nr.1477 Mari, nr.top 94, în cotă de 1/1-a parte, în valoare de 111.324 lei, conform Raportului de expertiză tehnică nr.57/01.04.2008 întocmit de expert, precum și cota de 2090/2153-a parte din terenul în suprafață de 2153 mp înscris în CF nr.1477 Mari, nr.top 94, restul cotei de 63/2153-a parte rămânând proprietatea comunei.
A dispus întabularea în CF conform celor arătate mai sus, cu titlu de partaj.
A constatat că valoarea terenului în suprafață de 2153 mp înscris în CF nr.1477 mari, nr.top 94 este de 42.050 lei, conform Raportului de expertiză tehnică nr.57/01.04.2008 întocmit de expert.
A atribuit reclamantei-pârâte, în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri mobile:
1 tractor cu remorcă în valoare de 3.000 lei;
1 motocositor și plug în valoare de 2.000 lei;
1 circular în valoare de 200 lei;
2 incubatoare în valoare de 700 lei;
1 frigider și 1 congelator în valoare de 500 lei;
1 moară de cereale în valoare de 200 lei;
1 pompă de apă în valoare de 200 lei;
în valoare totală de 6.800 lei.
A obligat pârâții-reclamanți și la plata către reclamantă pârâtă, a sumei de 3.358,5 lei, respectiv câte 1.679,25 lei fiecare, cu titlu de despăgubiri.
A obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâții-reclamanți și, a sumei totale de 40.508 lei, respectiv câte 20.254 lei către fiecare, cu titlu de sultă.
A dispus radierea dreptului de uzufruct viager de pe numele defunctului.
A respins toate celelalte cereri din acțiune și cerere reconvențională ca neîntemeiate.
A obligat reclamanta la plata către pârâții și, a sumei de 108 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A compensat celelalte cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta,
Tribunalul Covasna, prin decizia 11/12.03.2009 a respins ca neîntemeiat apelul formulat de reclamanta.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Zona în care se află imobilul (com.) nu este o zonă de interes rezidențial și nici industrial iar în acest context valoarea stabilită de expert reprezintă prețul la care s-ar putea valorifica acest imobil și în momentul de față.
De altfel valoarea construcției este mai mare decât cea stabilită în raportul de expertiză întrucât în expertiză nu s-a luat în calcul valoarea estetică și istorică a imobilului, construcția fiind de tip respectând tradiția arhitecturală a epocii în care a fost construit.
Pretenția apelantei de a i se plăti întreaga valoare a degradărilor care sunt o datorie față de indiviziune este neîntemeiată deoarece intimaților le revine numai cota de 1/4 din indiviziune.
În ce privește bunurile mobile, acestea au existat iar valoarea acestora a fost dovedită prin Sentința civilă nr.1108/2004 a Judecătoriei Sf.G rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.53/A/2005 a Tribunalului Covasna. Nu există nicio dovadă că bunurile ar fi fost vândute ulterior și că banii obținuți din vânzare ar fi fost puși în depozit la CEC și că ar fost folosiți de intimați.
Bunurile mobile au fost atribuite apelantei întrucât se află în posesia ei. Aceasta a închis casa după decesul antecesorului părților și nu a permis accesul pârâților-intimați în imobil. Ieșirea din indiviziune prin atribuirea bunurilor reclamantei-apelante era singura variantă viabilă și posibilă de a fi executată.
Față de cele prezentate, instanța de apel a respins ca neîntemeiat apelul reclamantei în temeiul art.296 pr.civ. și a păstrat hotărârea atacată.
Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs reclamanta.
Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs se arată că nu există o motivare pentru care proba cu o nouă expertiză și proba testimonială au fost respinse. Instanța trebuia să ia în considerare devalorizarea accentuată a imobilelor în urma crizei economice de 30%- 40% în urma cărora tranzacțiile sunt cvasi - blocate.
În ceea ce privește bunurile mobile, soluția nu corespunde criticilor prevăzute de art. 673/5 Cod procedură civilă, în sensul de a da fiecăruia pe cât se poate aceeași cantitate de mobile drepturi sau creanțe.
Bunurile mobile existente și inexistente au fost atribuite recurentei pe considerentul că această modalitate era singura variantă viabilă și posibilă de a fi executată, o afirmație fără suport, neexistând nici o dovadă că recurenta ar fi înstrăinat sau ascuns bunurile.
Intimații pârâți au formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat ca nefondat
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate instanța constată că recursul este nefondat.
Critica din recurs privind respingerea unor probe noi în apel cu expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, determinate de criza economică nu se circumscrie niciunuia din motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
implicit al sentinței instanței de apel fiind raportul de expertiză efectuat în cauză, care a stabilit prețul de plată al imobilului la momentul partajului în raport de o serie de factori obiectivi, cum ar fi valoarea imobilelor vândute în zonă, locul situării imobilului pe o stradă principală, precum și faptul că nu au fost efectuate lucrări de reparații și întreținere.
Perioada potențată de o accentuată instabilitate monetară, nu poate avea consecințe asupra probelor administrate, mai ales asupra modului de calcul a valorii unui imobil, numai datorită fluctuației prețului.
Asupra existenței bunurilor mobile spuse partajului și a valorii acestora s-a statuat cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 1108/2004 a Judecătoriei Sf. G rămasă definitivă ca urmare respingerii apelului. La ieșirea din indiviziune prin atribuirea bunurilor mobile recurentei reclamante s-au avut în vedere elemente de apreciere, respectiv posibilitatea de executare, cât și împrejurarea că bunurile sunt în posesia recurentei. Ori, singura în măsură să procedeze la formarea loturilor și distribuirea lor este instanța de judecată. Potrivit art. 673/5 Cod procedură civilă, în cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani. Procedând în acest mod, instanța a pronunțat o soluție legală. O astfel de obiecție contrazice îndatorirea esențială, în materie de partaj a copărtașului atributar al bunului de a plăti celorlalți copărtași, echivalentul exact al cotelor părți, ca singura modalitate de realizare a egalității între copărtași.
Susținerea potrivit căreia bunurile obiect al partajului au fost vândute, iar banii obținuți din vânzare ar fi fost depozitați într-un cont CEC și folosiți de intimați, nu are suport probator.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul declarat va fi respins.
Reținându-se culpa procesuală a recurentei, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimați, în cuantum de 1.400 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 11/12.03.2009 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților și 1.400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 08 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 26.10.2009
Dact AG 9.10.2009/ 6 ex
Jud fond
Jud apel L /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi, Cristina Ștefăniță
