Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1143/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1143/
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 118/Ap/28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 1 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 7 octombrie 2009 și apoi pentru astăzi, 14 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin decizia nr.118/2009 Tribunalul Brașova admis apelul declarat de către apelantul-reclamant G, împotriva Sentinței civile nr. 11676/2008 a Judecătoriei Brașov, pe care o schimbă în tot.
A admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată de către reclamantul G în contradictoriu cu pârâta și, în consecință:
A constatat nulitatea certificatului de moștenitor nr. 83/2003, eliberat de către;
A constatat că reclamantul și pârâta au calitatea de unici moștenitori ai defunctului G, decedat la data de 05.11.2001, în calitate de descendenți de gradul I, cu câte o cotă de fiecare din masa succesorală;
A constatat că masa succesorală se compune din cota de din dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în com., jud. B, dobândite de către defunct prin reconstituire, conform Titlului de proprietate nr. 00486/26.03.2001 și Titlului de proprietate nr. 00449/18.05.1994, eliberat de către Comisia Județeană B pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor;
A dispus eliberarea unui nou certificat de moștenitor, conform celor de mai sus.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantului suma de 46,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru pronunța această decizie instanța a reținut următoarele: prin Sent. civ. nr.11676/2008 Judecătoria Brașova respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G, cu domiciliul procesual în mun. B,-,. B,. 1, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în com.,-, jud.
Pentru a pronunța aceasta sentința instanța a reținut ca potrivit art. 700 alin. 1.civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
Data deschiderii succesiunii este data decesului.
Pârâtul a cunoscut data decesului luide cujuschiar de la data producerii evenimentului.
Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul nu a efectuat nici un act sau fapt din care să rezulte că a acceptat expres ori tacit, în termenul legal de opțiune succesorală anterior arătat, moștenirea defunctului.
Pretinsa luare și folosire a unor bunuri din masa succesorală nu a fost dovedită.
De asemenea, reclamantul nu a probat efectuarea altor acte de administrare definitivă, acte de dispoziție sau acte de folosință, neechivoce, din care să rezulte în mod indubitabil faptul că și-a însușit calitatea de moștenitor al defunctului.
Prin urmare, instanța a constatat că pârâtul este străin de moștenirea defunctului.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul G care a solicitat desfiintarea sa si admiterea actiunii
Verificand, in conformitate cu prevederile art.295 alin.1 proc.civ. stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, in limitele motivelor de apel, tribunalul a reținut ca recursul este intemeiat.
Din analiza coroborata a depozitiilor martorilor audiati in prima instanta si in apel, rezulta ca apelantul a folosit partial terenurile din litigiu, cu ajutorul martorului, inca dinainte de decesul tatalui sau. Astfel, martorul a aratat ca aceasta folosinta a durat din anul 1993 pana in anul 2000 inclusiv, iar martorul Gad eclarat ca martorul il ajuta pe apelant inainte de plecarea acestuia din tara iar el, la randul sau, l-a ajutat pe martor sa transporte produsele de pe teren. In primavara anului 2002 luat cunostinta de faptul ca martorul urma sa-l reprezinte pe apelant "in gestionarea partii de pamant care ii revenea acestuia", aspect pe care i l-a adus la cunostinta intimata. Aceasta i-a mai spus ca dorinta tatalui partilor a fost ca "acesta" sa nu se ocupe de terenul respectiv si sa nu patrunda pe teren.
Asadar, dupa decesul antecesorului sau, apelantul l-a imputernicit pe martorul sa gestioneze partea de pamant care ii revenea (59). Intimata-parata l-a contactat pe martorul in anul 2000 si i-a spus sa nu-l mai lase pe martorul sa recolteze terenul, ceea ce inseamna ca la acea data apelantul folosea terenul prin intermediul martorului, iar intimata incerca sa-l obstructioneze.
folosinta exercitata de catre apelant asupra terenurilor din masa succesorala anterior decesului tatalui sau justifica aplicarea, in temeiul dispozitiilor art.1203 civil, a prezumtiei ca nu a fost dezinteresat de acestea dupa decesul proprietarului si nu a renuntat la mostenire.
Atitudinea intimatei de a-l obstructiona pe mandatarul apelantului in anul 2000 in folosinta terenului precum si afirmatiile facute fata de martorul G in sensul ca dorinta tatalui partilor a fost ca "acesta" sa nu se ocupe de terenul respectiv si sa nu patrunda pe teren dovedesc, la randul lor, ca intimata a incercat sa-l inlature de la mostenire pe apelant si, ca urmare, ca acesta a avut pretentii la mostenire.
De asemenea, apelantul a dispus de bunurile mobile ramase dupa defunct insusindu-si astfel calitatea de erede si a facut acte de dispozitie cu privire la aceste bunuri donandu-le, astfel dupa cum au aratat in apel martorii si (23-26).
Ca urmare, apelantul a acceptat tacit mostenirea tatalui sau in termenul de optiune succesorala de sase luni si a dovedit acest fapt.
In consecința certificatul de moștenitor nr.83/2003 eliberat de catre este lovit de nulitate relativa întrucât nu reflecta realitatea cu privire la persoanele care au calitatea de moștenitori ai defunctului
OGIn atare situație, fata de prevederile art.296 proc. civ. Tribunalul va admite apelul declarat de către apelantul-reclamant G împotriva Sent. civ. nr.11676/2008 a Judecătoriei Brașov, pe care o va schimba in tot.
Împotriva deciziei a formulat recurs, în termen și motivat, pârâta solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii apelului. Invocă art.304 pct.9 Cod proc.civ., susținând că starea de fapt a fost greșit reținută.
1. S-au interpretat greșit conotațiile juridice pe care instanța de apel le-a atribuit împrejurărilor reținute ca acte ce denotă acceptarea tacită a moștenirii.
Astfel, instanța de apel a reținut greșit "prezumția" că, dacă anterior decesului lui G sen. Reclamantul s-a ocupat de administrarea bunurilor în cauză "rezultă că după deces nu s-a dezinteresat de soarta acestora".
Actele de acceptare tacită a moștenirii trebuie raportate la perioada ulterioară decesului, or din probele administrate, inclusiv din declarația martorului - unul dintre arendașii terenurilor ce aparținuseră defunctului -, rezultă că reclamantul nu s-a mai interesat nici personal nici prin interpuși de soarta terenurilor.
2. Intimatul nu a dovedit existența nici unui fapt de folosire a terenurilor incluse în masa succesorală în interiorul termenului de opțiune succesorală.
3. Actele de acceptare a succesiunii trebuie să rezulte din manifestarea de voință personală a succesibilului, nu din acte de executare prin mandatari.
4. Nu s-a probat că actele de acceptare tacită au fost realizate în termenul de acceptare a moștenirii, respectiv până la data de 5.05.2002.
5. Pretinsele acte de acceptare a moștenirii efectuate cu privire la înstrăinarea unor bunuri mobile succesorale, nu au fost făcute în termenul legal. Pe de altă parte, aceste bunuri mobile au fost preluate din casa intimatului și aparțineau acestuia nu făceau parte din masa succesorală rămasă după defunct.
6. S-a reținut greșit că plata anumitor impozite pe anul 2002 suportată de intimat, echivalează cu acceptarea tacită a moștenirii. Aceste impozite priveau casa intimatului pe care a dobândit-o de la defunct în timpul vieții acestuia cu titlu de vânzare-cumpărare, iar impozitul care s-ar fi achitat pentru terenuri nu este probat deoarece la nivelul anului 2002 nu se datora nici un fel de impozit pentru terenurile agricole.
În temeiul art.304 pct.9 Cod proc. civ. se solicită reanalizarea actelor de acceptare a succesiunii pentru a se verifica dacă ele pot primi conotațiile unei acceptări tacite a succesiunii.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Susține că actele de acceptare tacită au fost corect apreciate de instanța de fond, că potrivit practicii, acceptarea tacită a succesiunii poate fi făcută și prin reprezentant dacă se dovedește că prin împuternicirea dată, succesibilul acceptant a lucrat nu numai pentru sine ci și pentru ceilalți, ca un simplu gestor de afaceri, iar gestiunea a fost notificată în termenul de opțiune succesorală.
Din probatoriul administrat rezultă că intimatul a efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii atât în mod personal cât și prin mandatari.
În termenul de opțiune succesorală, intimatul reclamant se află plecat în Italia. Datorită faptului că în acea perioadă locuia fără forme legale în Italia, nu s-a putut prezenta în fața unui notar public pentru a face o declarație expresă e acceptare a succesiunii, fiind de notorietate faptul că în această tară, în fața notarului, te puteai prezenta doar dacă locuiai în mod legal.
Analizând recursul formulat, instanța constată că acesta nu este întemeiat.
Este vorba de verificarea legalității deciziei atacate, respectiv de aplicarea corectă a dispozițiilor art.700 și art.689 Cod civil, care reglementează dreptul de acceptare a succesiunii.
Potrivit art.689 Cod civil, săvârșirea anumitor acte de către succesibil, implică în mod logic că el acceptă moștenirea prin faptul că se comportă ca un stăpân și proprietar al averii succesorale. Trebuie făcută o distincție între actele de dispoziție și actele de administrare provizorie precum și cele cu caracter conservator. Această din urmă categorie de acte prezintă un netăgăduit caracter de urgență și îndeplinirea lor este de natură a profita tuturor succesibililor. Astfel nu pot fi considerate ca echivalând cu o acceptare a succesiunii, actele de strângere a recoltelor.
Susținerea recurentei prin care arată că instanța de fond a "prezumat" greșit că "dacă intimatul s-a ocupat de administrarea terenurilor în timpul vieții tatălui părților", se poate reține că a continuat să se ocupe de administrarea lor și după decesul acestuia, respectiv după 5.11.2001 este corectă, însă nu poate conduce la admiterea recursului și modificarea sentinței deoarece, din declarațiile martorilor audiați rezultă că intimatul a efectuat acte de administrare cu privire la aceste terenuri și după decesul tatălui său, prin intermediari ce au acționat ca "gestori de afaceri", ceea ce se poate reține ca un act de acceptare tacită cu atât mai mult cu cât au fost îndeplinite în termen de 6 luni de la deces.
Trebuie verificate în speță actele de administrare a bunurilor întreprinse în primăvara anului 2002, deci după deces, deoarece în funcție de caracterul lor ele pot echivala cu acte de acceptare tacită a succesiunii. Actele întreprinse în toamna anului 2001 nu sunt elocvente pentru nici una dintre părți deoarece au fost întreprinse înainte de decesul defunctului proprietar al terenurilor (5.11.2001) și chiar dacă s-ar fi îndeplinit de vreunul dintre moștenitori după deces, actele întreprinse cu titlu de "acte de conservare", respectiv strângerea recoltei - așa cum au declarat o parte din martori -, ele nu pot justifica o acceptare tacită, căci așa cum s-a notat și mai sus, actele cu caracter conservator prezintă un netăgăduit caracter de urgență, îndeplinirea lor fiind de natură a profita tuturor succesibililor.
De aceea caracterul actelor ce valorează ca o acceptare tacită a moștenirii trebuie verificat, pentru cele executate de intimat personal sau prin interpuși începând cu primăvara anului 2002, deoarece operațiunile de însămânțare a terenurilor pot reprezenta acte cu conotațiile unei acceptări tacite a moștenirii, intenția cu care au fost executate explicând poziția intimatului de a se comporta ca un adevărat proprietar față de averea succesorală.
În speță, s-a dovedit că în cele 6 luni de după deces, mai clar în primăvara anului 2002 - aprilie 2002, intimatul a executat astfel de lucrări, adică a însămânțat terenul ce a aparținut defunctului prin numitul.
Martorul Gad eclarat la fond că i-a fost adus la cunoștință chiar de pârâta, în primăvara anului 2002, că îl reprezintă pe reclamant în gestionarea părții de pământ care-i revine acestuia.
Iată că însăși recurenta recunoaște calitatea de succesibil a intimatului și acceptă actele de administrare pe care acesta le întreprinde printr-un mandatar, echivalând cu o presupusă convenție a succesibililor, după moartea lui de cujus, cu privire la administrarea bunurilor succesorale.
Recurenta arată, în motivele de recurs, că raporturile contractuale în temeiul cărora martorii și au exploatat terenurile, datau din timpul vieții lui, fiind încheiate direct de acesta, nefiind continuate și de intimat. Susține că doar martorul a primit permisiunea de a cultiva una din parcele (cea în suprafață de 2500 mp) după decesul antecesorului părților, însă acordul în acest sens l-a manifestat exclusiv recurenta nu și intimatul.
Este firesc să se întâmple așa deoarece un alt martor ( ) confirmă că exista o înțelegere a părților cu privire la administrarea terenurilor - suprafața de 25oo mp era folosită de pârâtă, iar restul terenului adică 25.000 mp era folosit de martorii și - arendași în baza unui contract de arendă încheiat de defunct. Așa cum a reținut și instanța de apel, există probe (declarația martorilor, ), care confirmă că după decesul lui, reclamantul s-a implicat în administrarea acestei părți de terenuri prin mandatari - persoane împuternicite verbal, fiind corect reținute dispozițiile art.689 cod civil față de aceste stări de fapt.
Susținerile recurentei cu privire la neaprecierea ca acte de acceptare tacită a plății impozitului de către martorul la cererea intimatului este corectă, însă nu duce la modificarea deciziei recurate în baza art.304 pct.9 Cod proc.civ., deoarece nu a constituit mijloc de probă util la pronunțarea deciziei, instanța de apel nefăcând nici o referire la acest aspect tocmai pentru considerentul că impozitul plătit viza imobilul - casă și teren - pe care intimatul îl deținea în proprietate exclusivă și pentru faptul că în perioada 2002 - ian.2003, importantă pentru verificarea acceptării în termen a succesiunii, erau în vigoare dispozițiile legale care nu prevedeau plata impozitelor pe terenurile agricole (nr.OG36/2002).
În ceea ce privește susținerea recurentei că instanța de apel a reținut greșit că reclamantul a efectuat acte de dispoziție cu privire la bunurile mobile, confundând caracterul acestor bunuri și reținând greșit că acestea sunt din patrimoniul defunctului - în realitate ele aparținând exclusiv reclamantului -, se constată că recurenta a interpretat greșit declarația martorului pe care își fundamentează această susținere.
Martorul a declarat că "bunurile mobile care mi-au fost date după decesul tatălui părților, aparțineau acestuia, nu apelantului", deci aparțineau defunctului.
Prin urmare, chiar dacă instanța de apel a reținut greșit în motivarea deciziei că folosința exercitată de apelant asupra terenurilor din masa succesorală anterior decesului autorului părților, marchează prezumția că acesta nu a fost dezinteresat de acestea și după decesul lui senior, analizat starea de fapt prin prisma probelor administrate fără a se baza exclusiv pe prezumții.
Decizia pronunțată este legală sub aspectul interpretării actelor de administrare și dispoziție înfăptuite de apelant exclusiv sau prin împuterniciți, în termenul legal de opțiune succesorală și în consecință, în temeiul art.304 pct.9 lit. a raportat la art.312 alin.1 Cod proc. civ. va respinge recursul formulat și va menține decizia pronunțată în apel.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva deciziei civile nr. 118/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. AP-12.11.09 - -
Dact.GG - 17.12.09/4 ex.
Președinte:Anca PârvulescuJudecători:Anca Pârvulescu, Camelia Juravschi, Cristina Ștefăniță
