Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1146/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Șecția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1146/R/2009
Sedința publică din: 07.05.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
- -
GREFIER:- -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de recurenții-reclamanți, împotriva deciziei civile nr. 52/A/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimații-reclamanți, precum și pe intimații pârâți C-N, având ca obiect succesiune.
Se constată că, la dosar, au fost depuse, prin registratura instanței, concluzii scrise de către recurenții reclamanți și.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 30.04.2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 07.05.2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 11030/13.10.2008 a Judecătoriei Cluj -, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții, și, având ca obiect succesiune, reclamanții fiind obligați să le plătească pârâților, cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei. S-a respins cererea privind cheltuielile de judecată, formulată de pârâtul.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, potrivit Certificatului de moștenitor nr. 1716/1978, succesorii defunctului, decedat la data de 15 septembrie 1978, sunt și, în calitate de fii, în cote egale de parte fiecare, fiind renunțători la moștenire următorii:, toți copii ai defunctului.
În condițiile existenței unui certificat de moștenitor prin care s-au stabilit moștenitorii, primul petit din acțiunea reclamanților, prin care se solicită să se constate că au calitatea de moștenitori ai defunctului, a fost respins, reclamanții nejustificând nici dobândirea calității de moștenitori în temeiul Legii nr. 18/1991, întrucât nu au făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Cererea de reconstituire trebuie făcută în nume personal sau prin mandatar, dar, în speță, mandatul nu a fost dovedit, astfel că nu se poate aprecia că o cerere făcută de un alt moștenitor s-a făcut pentru toți cei care ar fi avut vocație la moștenire.
De asemenea, în cauză, nu s-a făcut dovada că în masa succesorală rămasă după defunctul intră trenurile avute de în. Terenurile avute de au fost naționalizate de Statul Român, deci, la data decesului lui, adică 15.09.1978, nu puteau fi în proprietatea sa, iar, după apariția legilor de retrocedare, dreptul de proprietate a fost reconstituit în favoarea ui, prin Titlul de proprietate nr-.
Prin decizia civilă nr. 52/A/4.02.2009 a Tribunalului Cluj,apelul declarat de și a fost anulat ca netimbrat, iar apelul declarat de, a fost respins ca nefondat, apelanții fiind obligați să le plătească intimaților, suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele acestei decizii, tribunalul a reținut că situația înscrisă în CF 20829 C-N, în care antecesoarea apelanților, numita, apare înscrisă ca proprietar tabular asupra cotei de 4177/- parte din pădurea composesorală înscrisă sub și cota de 1712/349 080 parte din pășunea composesorală înscrisă sub nu mai este actuală, întrucât pășunea și pădurea la care se referă înscrierile au fost preluate de Stat mai înainte de decesul lui și nu mai putea face parte din masa succesorală lăsată de defunctă la data decesului.
Dreptul de proprietate asupra acelor terenuri puteau fi reconstituite în favoarea succesorilor fostei proprietare în temeiul dispozițiilor Legii 1/2000.
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut composesoratului are loc tot prin formularea unei cereri, ca și în cazul celorlalte terenuri ce au făcut obiectul legii, în condițiile art. 13 din Legea 18/1991 republicată succesorii fiind socotiți repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii prin formularea cererii.
Apelanții nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut fostei proprietarei, astfel încât nu sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii.
Singurii care au formulat cerere pentru aceste terenuri sunt pârâții, și.
Emiterea titlului de proprietate pe seama ui a fost precedată de întocmirea anexei nr. 51 în care au fost cuprinși solicitanții reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în proprietatea composesoratului.
În această anexă, validată prin hotărârea 227 din 30.10.2003, sunt înscriși la poziția 86 numiții antecesorul pârâtei, și, nu și apelanții, care nu au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs reclamanții, și,solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului lor, reclamanții învederează că greșit nu au reținut instanțele de fond calitatea de membru în composesorat a numitei, calitate care se răsfrânge și asupra moștenitorilor ei, care sunt reclamanții și care este esențială raportat la disp. art. 26 din Legea nr. 1/2000, terenurile fiind restituite ui și nu individual și nominal membrilor acestuia, așa cum rezultă din titlul de proprietate.
Chiar dacă, prin certificatul de moștenitor nr. 1716/1978, au fost stabiliți ca moștenitori doar și, succesorii defunctului au fost repuși în termenul de acceptare prin disp. Legii nr. 18/1991, cum și firesc, întrucât unii succesori nu puteau renunța la ceva ce nu se afla la data moștenirii în patrimoniul defunctului.
Legea nu stabilește un termen limită în care o persoană poate dobândi calitatea de membru într-un composesorat, astfel că reclamanților nu li se poate opune excepția tardivității. lor fiind membră în composesorat, această calitate o au și reclamanții, pârâții acționând cu rea credință, în sensul ascunderii față de ceilalți moștenitori a drepturilor pe care aceștia le au, motiv pentru care reclamanții nu au beneficiat de posibilitatea depunerii personale a cererii.
Față de aceștia, nu se justifică un tratament discreționar, doar pe motiv că nu au depus cererea personal, câtă vreme aceasta a fost făcută de composesorat pentru toți membrii, inclusiv pentru moștenitorii membrilor săi.
Pârâții, și, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, pe motiv că, deși defuncta a avut calitatea de membră ui ilor din, ea și-a pierdut această calitate, alături de ceilalți membrii, când persoana juridică a fost desființată și bunurile sale preluate de stat abuziv, legile fondului funciar impunând persoanelor îndreptățite obligația de face o cerere însoțită de documente justificative privind dreptul lor, or cerere au formulat doar pârâții.
Pârâta intimată este altă persoană juridică decât fostul al iștilor din, titlul de proprietate fiind emis pentru, însă în baza anexei nr. 51, validată prin hotărârea nr. 227/30.10.2003, în această anexă fiind trecuți asociații care au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, adică pârâții.
Pârâtul, prin întâmpinare, solicitat, de asemenea, respingerea recursului, pe motiv că asociații săi sunt trecuți în anexa 51, printre aceștia figurând doar pârâții și nu și reclamanții recurenți, reconstituirea dreptului de proprietate făcându-se în temeiul cererii fostului composesor sau a moștenitorilor acestuia, în temeiul art. 45, respectiv 46 din Legea nr. 18/1991 modificată și nu la cererea composesoratului ori din oficiu, chiar dacă titlul de proprietate a fost emis în favoarea acestuia.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, așa cum corect au reținut instanțele de fond, reclamanții nu au calitatea de moștenitori, nici pe dreptul comun, întrucât terenurile nu se aflau în patrimoniul antecesoarei lor la data decesului acesteia, nici în baza legii speciale, întrucât nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în temeiul legilor fondului funciar, nefiind, astfel, repuși în termenul de opțiune succesorală, conform art. 13 din Legea nr. 18/1991.
De altfel, prin decizia nr. XI din 5 februarie 2007, pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. ultim pr. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că renunțării nu beneficiază de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991, nefiind repuși în termenul de opțiune succesorală printr-o eventuală cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Este adevărată susținerea reclamanților în sensul că dreptul de proprietate a fost reconstituit în favoarea composesoratului, însă în favoarea composesoratului în constituirea de la data hotărârii comisiei județene, composesoratul fiind creat, de fapt, în considerarea acestui scop special, conform dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 1/2000, reclamații neavând calitatea de membri la acea dată.
În temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. curtea, din considerentele arătate, va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 alin. 1. pr.civ, reclamanții vor fi obligați să le plătească pârâților cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 17.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 52 din 4 februarie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurenții să le plătească intimaților, și suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/3.06.2009
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Chiș
