Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1151/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (62/2009)
Completul 2
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
Decizia civilă nr. 1151
Ședința publică de la 06.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
GREFIER - I -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1330 din 17.10.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
are ca obiect succesiune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 29.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 06.07.2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.09.2005, pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr. 4713/2005, reclamantele, în calitate de administrator al proprietății defunctului în și România, numit ca atare de Tribunalul d e Testamente din, Districtul, Statul, la data de 26.11.2002 și, în calitate de legatar cu titlu universal și soră a aceluiași defunct, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare și rezervatar legal, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului, obligarea pârâtei să raporteze la masa succesorală fructele rezultate din închirierea imobilelor aflate în stare de indiviziune, instituirea unui sechestru judiciar asupra bunului imobil - proprietatea defunctului din B,-, sector 1, cu numirea unui administrator sechestru pentru conservarea proprietății respective până la vânzarea ei de.
Prin sentința civilă nr. 1363/25.11.2005, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 16.01.2006, sub nr. 1374/2006 (număr în format nou -).
La primul termen de judecată, din 20.02.2006, reclamantele au formulat cerere de restrângere și precizare a cererii de chemare în judecată, solicitând deschiderea succesiunii defunctului, cu dublă cetățenie română și americană, cu ultimul domiciliu în, decedat la 24.05.2002, să se constate că moștenitorii defunctului sunt, zisă și, în calitate de soră și moștenitor testamentar, cu cota de din masa succesorală și, în calitate de soție supraviețuitoare și moștenitor rezervatar cu cota de din masa succesorală, să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din: apartamentul nr. 1 compus din 3 camere și dependințe, împreună cu terenul aferent în suprafață de 21. situat în B,-,. 1, sector 1, dobândit prin moștenire, conform certificatului de moștenitor nr. 188/29.01.1993, emis de pe urma defunctei, în dosarul succesoral nr. 152/1993, de către notariatul de Stat Sector 1, în baza testamentului autentificat sub nr. 15774 din 21.08.1990 și contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6939/1944; terenul în suprafață de 1322. (din măsurători rezultând suprafața de 1344,18.), situat în intravilanul orașului,-, județul P, dobândit prin moștenire, conform certificatelor de calitate de moștenitor nr. 165/30.08.2001, emis în dosarul nr. 178/2001, de către Biroul Notarilor Publici, - și Asociații, de pe urma defunctului - și nr. 175/20.09.2001, emis în dosarul nr. 191/2001, de, - și Asociații, de pe urma defunctei și în baza titlului de proprietate nr. 14353/13.10.1999, emis de Comisia Județeană P pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor; apartamentul situat în B,-, grupa a III a,. B,.12, sector 1, dobândit prin moștenire conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 175/20.09.2001, emis în dosarul nr. 191/2001, de către, - și Asociații de pe urma defunctei și în baza sentinței civile nr. 5372/1997 a Judecătoriei Sectorului 1 B, a Dispoziției nr. 843/24 iunie 1997 Primarului General al Municipiului B și a procesului verbal de predare-primire nr. 7658/19.08.1997; apartamentul situat în B,-, parter,. 1, sector 2, dobândit prin moștenire conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 175/20.09.2001, emis în dosarul nr. 191/2001 de către, - și Asociații, de pe urma defunctei și în baza sentinței civile nr. 2922/1997 a Judecătoriei Sectorului 2 B, a Dispoziției nr. 973/24 iunie 1997 Primarului General al Municipiului B și a procesului verbal de predare-primire nr. 8931/21.08.1997; apartamentul situat în B,-,. 1-2,.2, sector 2, dobândit prin moștenire conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 175/20.09.2001, emis în dosarul nr. 191/2001, de către, - și Asociații, de pe urma defunctei și în baza sentinței civile nr. 2922/1997 a Judecătoriei Sectorului 2 B, a Dispoziției nr. 973/24 iunie 1997 Primarului General al Municipiului B și a procesului verbal de predare-primire nr. 8931/21.08.1997; apartamentul situat în B,-, mansarda, sector 2, dobândit prin moștenire, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 175/20.09.2001, emis în dosarul nr. 191/2001, de către, - și Asociații de pe urma defunctei și în baza sentinței civile nr. 2922/1997 a Judecătoriei Sectorului 2 B, a Dispoziției nr. 973/24 iunie 1997 Primarului General al Municipiului B și a procesului verbal de predare-primire nr. 8931/21.08.1997; partajarea și ieșirea din indiviziune asupra bunurilor mai sus menționate, în cotă de pentru, zisă și, în calitate de soră și moștenitor testamentar și în cotă de din masa succesorală pentru, în calitate de soție supraviețuitoare și moștenitor rezervatar; atribuirea către reclamanta a bunurilor ce compun masa succesorală, cu obligarea sa la plata unei sulte corespunzătoare către pârâta.
Totodată, reclamantele au susținut prin cererea precizatoare că înțeleg să renunțe la judecata capetelor de cerere privind obligarea pârâtei la raportarea la masa succesorală a fructelor civile rezultate din închirierea bunurilor aflate în stare de indiviziune și anume a apartamentului nr. 1, situat în B,-, sector 1; instituirea unui sechestru asigurator, precum și valorificarea terenului din,- și a apartamentului nr. 1, situat în B,-, sector 1.
La termenul din 13.03.2006, reclamantele au formulat o altă precizare a cererii de chemare în judecată, solicitând să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din: apartamentul nr. 1 compus din 3 camere și dependințe, împreună cu terenul aferent în suprafața de 21. situat în B,-,. 1, sector 1; terenul în suprafață de 1322. (din măsurători rezultând suprafața de 1344,18.), situat în intravilanul orașului,-, județul P; apartamentul situat în B,-, grupa a III-a,. B,. 12, sector 1; apartamentul situat în B,-, mansardă, sector 2.
Prin sentința civilă nr. 798/14.01.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis acțiunea privind pe reclamanta (cunoscută și ); a constatat deschisă succesiunea după defunctul, decedat la data de 24 mai 2002, la B, sectorul 1; a constatat că moștenitorii defunctului sunt reclamanta, în calitate de soră și legatar universal, în cotă de și pârâta în calitate de soție supraviețuitoare și moștenitor rezervatar, în cotă de din masa succesorală; a constatat că masa succesorală după defunct se compune din apartamentul nr. 1 și terenul aferent, situat în B,-,.1, sector 1; terenul în suprafață de 1322. situat în intravilanul orașului,-, P; apartamentul nr.12, situat în B,-, gr. a III a,. B, sector 1; apartamentul situat în B,-, mansardă, sector 2, valoarea totală a masei de împărțit fiind de 1.401.449 lei; a atribuit reclamantei lotul 1 compus din următoarele bunuri: imobilul apartament nr. 1, situat în B,-,.1, apartamentul situat în B,-, gr. a III a,. B,.12, sector 1 și terenul în suprafață de 1322. (1344,18 din măsurători), situat în intravilanul orașului,-, jud. P, valoarea totală a lotului fiind de 1.122.459 lei; a atribuit pârâtei lotul 2 compus din apartament situat în B,-, mansardă, în valoare de 278.990 lei; a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 71.372,25 lei, cu titlu de suItă, și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că numitul a decedat la data de 24 mai 2002, în B, sectorul 1, astfel cum rezultă din certificatul de deces depus la dosar.
Prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 81 din 10.08.2005, autentificat de Asociați și -, a cărui valabilitate nu a fost contestată, s-a stabilit că au calitatea de moștenitori ai defunctului, pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare și moștenitor rezervatar și, în calitate de legatar cu titlu universal, în baza testamentului defunctului autentificat sub nr. 863 din 15.05.1998, de notarul public și soră a defunctului.
În ceea ce privește drepturile efective asupra succesiunii ale moștenitorilor, având în vedere că legatarul universal al defunctului, reclamanta care vine în concurs cu soțul supraviețuitor, are și calitatea de colateral privilegiat, față de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 319/1944, potrivit căruia rezerva soțului supraviețuitor este de din cota succesorală ce i se cuvine în calitate de moștenitor legal, ( din cota legală de ), pârâtei îi revine cota de din moștenirea după defunctul, iar reclamantei cota de .
La stabilirea masei succesorale, prima instanță de fond a avut în vedere și faptul că defunctul a avut calitatea de unic moștenitor acceptant al mamei sale, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 175 din 20.09.2001, precum și al defunctei, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 188 din 29 ianuarie 1993. Față de cele expuse, având în vedere titlurile de proprietate de la dosar, instanța a reținut că în masa succesorală după defunct intră următoarele bunuri imobile:apartamentul nr.1 și terenul aferent în suprafață de 21. situat în -,. 1, sector 1, dobândit prin moștenire, conform certificatului de moștenitor nr. 188/29.01.1993, emis de pe urma defunctei, în dosarul succesoral nr. 152/1993, de către Notariatul de Stat Sector 1, în baza testamentului aut. sub nr. 15774 din 21.08.1990 și contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 6939/1944;terenul în suprafață de 1322. (1344,18 din măsurători), situat în intravilanul orașului,-, județul, dobândit prin moștenire, conform certificatelor de calitate de moștenitor nr. 165/30.08.2001, emis în dosarul nr. 178/2001, de către Biroul Notarilor Publici, - și Asociații, de pe urma defunctului - și nr. 175/20.09.2001, emis în dosarul nr. 191/2001, de, - și Asociații, de pe urma defunctei și în baza titlului de proprietate nr. 14353/13.10.1999, emis de Comisia Județeană P pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.;apartamentul situat în -, grupa a III a,. B,. 12, sector 1, dobândit prin moștenire conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 175/20.09.2001, emis în dosarul nr. 191/2001 de către, - și Asociații de pe urma defunctei și în baza sentinței civile nr. 5372/1997 a Judecătoriei Sectorului 1 B;apartamentul situat în B,-, mansarda, sector 2, dobândit prin moștenire, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 175/20.09.2001, emis în dosarul nr. 191/2001 de către, - și Asociații de pe urma defunctei și în baza sentinței civile nr. 2922/1997 a Judecătoriei Sectorului 2 B, a Dispoziției nr. 973/24 iunie 1997 Primarului General al Municipiului
Susținerile pârâtei în sensul că reclamanta nu poate pretinde partajarea bunurilor imobile cu excepția apartamentului nr. 1 din B,-,. 1, sector 1, întrucât prin declarația autentică dată în 29.01.2003, în fața Consulului Unite ale Americii din Republica Germană, Landul, a renunțat la drepturile sale asupra acestora, au fost apreciate de către instanță ca neîntemeiate, reținând că, potrivit art. 66 din Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat "moștenirea este supusă în ce privește bunurile imobile legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat, iar art. 67 din același act normativ prevede că legea aplicabilă moștenirii stabilește inclusiv condițiile și efectele opțiunii succesorale". Or, potrivit legii civile române, cel care a acceptat moștenirea în orice mod (tacit sau expres) nu mai poate reveni asupra acceptării, actul de renunțare fiind lipsit de orice efecte asupra acceptării. Mai mult, atât renunțarea, cât și acceptarea, în dreptul succesoral român sunt acte juridice indivizibile, iar succesibilul nu poate renunța în parte la dreptul său succesoral pentru a accepta restul.
Față de cele expuse, reținând că reclamanta a acceptat în mod voluntar și expres succesiunea după defunct, în termenul de opțiune succesorală de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, potrivit art. 700 alin 1 Cod civil, astfel cum rezultă din declarația dată în cuprinsul procurii autentificate sub nr. 2448 din 29 mai 2002, orice act ulterior de retractare a acceptării succesiunii este lipsit de efecte.
Mai mult, calitatea de moștenitor testamentar a reclamantei a fost recunoscută prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 81 din 10.08.2005, autentificat de Asociați și -, valabilitatea acestuia nefiind contestată.
Astfel, în raport de criteriile prevăzute de art. 6739Cod procedură civilă, ținând seama de cota majoritară a reclamantei, de cererile ambelor părți, respectând totodată ultima voință a defunctului cuprinsă în testament, în sensul că toate bunurile dobândite prin moștenire să rămână în familie, instanța a alcătuit două loturi, în lotul reclamantei fiind incluse imobilele dobândite de defunct de la părinții săi, iar în lotul pârâtei fiind inclus imobilul dobândit de defunct de la sa,.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 21.03.2008, a declarat apel pârâta, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, la 03.05.2008.
Prin decizia civilă nr. 1330A/17.10.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă și a obligat apelanta la plata către intimată a 5.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că motivul de apel potrivit cu care instanța în mod eronat a unit cu fondul și apoi a respins excepția lipsei calității procesuale active este neîntemeiat, întrucât excepția calității procesuale active este o excepție de fond, peremptorie și absolută, ce poate fi unită cu fondul dacă instanța apreciază că pentru soluționarea acesteia sunt necesare administrarea de probe comune fondului, în speța administrându-se proba cu înscrisuri pe acest aspect.
Criticile aduse modului în care instanța de fond a soluționat excepția sunt de asemenea nefondate, întrucât declarația de acceptare a succesiunii defunctului este dată în termenul de acceptare prev. de art. 700 Cod civil, aceasta ca act unilateral fiind irevocabilă, astfel că declarația ulterioară de renunțare la succesiune nu o poate revoca, cu atât mai mult cu cât în baza acestei acceptări sub aspectul calității de moștenitor s-a emis certificatul de moștenitor nr. 81/10.08.2005, care nu a fost desființat.
Fiind vorba de o succesiune în care masa succesorală cuprinde bunuri aflate pe teritoriul României, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 105/1992, în ce privește efectele declarației de acceptare în dreptul romanesc, drept aplicabil succesiunii.
Cum nu s-a putut ține seama de actul de renunțare la succesiune, venind în concurs soția supraviețuitoare și sora defunctului-colateral privilegiat care întrunea pe lângă calitatea de moștenitor legal și aceea de moștenitor cu titlu universal, cotele asupra dreptului succesoral au fot corect stabile de instanța de fond, față de întinderea acestor drepturi modalitatea de partajare fiind în acord cu disp. art. 673 Cod procedură civilă, cheltuielile de administrare a bunurilor succesorale dând posibilitatea apelantei să se îndrepte împotriva comoștenitorului cu o acțiune în pretenții.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 12.11.2008, a declarat recurs pârâta, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 12.01.2009, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului - Tribunalului București; iar în subsidiar, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea hotărârii apelate, cu consecința respingerii cererii de ieșire din indiviziune în ceea ce privește imobilele ce fac obiectul renunțării reclamantei, ca fiind introdusă de o persoană care nu justifică legitimare procesuală activă; dispunerea ieșirii din indiviziune în ceea ce privește imobilul - apartamentul nr. 1 din B,-,. 1, sector 1; constatarea pârâtei, în calitate de moștenitor rezervatar - soț supraviețuitor, ca fiind îndreptățită la din moștenire; atribuirea bunului în proprietatea pârâtei, cu obligarea acesteia la plata unei sulte în favoarea reclamantei.
În motivare, a arătat că "Hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură"- motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 Cod procedură civilă.
Astfel, instanța de apel i-a respins în mod nejustificat cererea de administrare a probei cu înscrisuri, deși a indicat în mod expres, atât înscrisurile de care înțelege să se folosească în susținerea motivelor de apel, cât și teza probatorie avută în vedere.
În acest sens, la termenul din data de 3.10.2008, recurenta-pârâtă a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, probă solicitată atât în cuprinsul memoriului de apel, în condițiile art. 287 alin. 1 Cod procedură civilă, justificând, totodată, și necesitatea de a fi administrată, în condițiile art. 295 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, instanța de apel, deși investită prin motivele de apelsă analizeze calitatea procesuală activă a reclamantei, precum șisă stabilească masa partajabilă în raport de renunțarea la dreptul subiectiv asupra unora dintre bunurile imobilece fac obiectul cererii de chemare în judecată, a respins solicitarea pârâtei de a depune la dosar înscrisuri din care rezultăatât renunțarea părții adverse, cât și împrejurarea că această renunțare a stat la baza stabilirii drepturilor succesorale și partajării celorlalte bunuri cuprinse în moștenirea dezbătută în
II. "Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, soluția pronunțată de instanța de apel fiind întemeiată pe motive străine de natura pricinii" - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Instanța de apel nu a identificat în concret niciun motiv de natură să conducă la respingerea excepției lipsei calității procesuale active pe care a invocat-o, cu privire la o parte din bunurile indicate în cererea de ieșire din indiviziune sau care au determinat includerea acestora în masa partajabilă.
Motivele de apel formulate au fost înlăturate exclusiv în raport de prevederile art. 700 Cod civil, în condițiile în care nici nu a invocat o renunțare a reclamantei la succesiunea de pe urma defunctului, motivarea instanței de apel fiind din această perspectivă întemeiată pe considerente străine de natura pricinii.
Niciuna din instanțele de fond nu motivează cum a ajuns la concluzia că ar fi vorba de o renunțare la moștenire, deși atât în motivele întâmpinării față de cererea de chemare în judecată, cât și în motivarea apelului, la care se adaugă concluziile scrise în cele două grade de jurisdicție, pârâta a argumentat pe larg și din toate perspectivele posibile de ce ne aflăm în fața unei renunțări la anumite drepturi și nu a unei renunțări la moștenire.
III. "Hotărârea recurată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, instanța schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia" -motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Astfel, interpretarea dată de prima instanță și menținută în apel, cu privire la natura juridică a actului de renunțare pe care l-a invocat în susținerea excepției lipsei calității procesuale active, precum și în susținerea cererii de excludere din masa partajabilă a bunurilor în privința cărora s-a exercitat renunțarea, se circumscrie întrutotul noțiunii de interpretare greșită a actului dedus judecății, în sensul art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
Este evident că, în condițiile în care o succesiune reprezintă unansamblu de drepturi și obligații,fiind compusă dinactivșipasiv,actul prin care se renunțănumaila unele drepturi, respectivnumaila unele elemente ale activului,nu poate în niciun caz a fi considerat o renunțare la succesiunea însăși.
Indică în acest sens actul procedural prin careadministratorul proprietății de pe urma defunctului în Statele Unite ale Americii (așa cum menționează în cererea de chemare în judecată), notifică în data de 5 februarie 2003 în dosarul nr. 3241-02 al Tribunalului din, Districtul,"primirea renunțării lui laanumite proprietăți românești în România".
Mai mult decât atât, conținutul fără echivoc alDecontului depus de administratorul succesiuniidin în dosarul nr. - al Curții a Statului -, în care se menționează expres pentru fiecare din bunurile cuprinse în actul de renunțare că "s-arenunțat în favoarea soției supraviețuitoare la data de 01/2003"și că a fost"Primit de soția supraviețuitoare în februarie 2003 prin renunțarea făcută de"este o dovadă esențială nu numai a renunțării la orice drept cu privire la imobilele în discuție, dar și aîmprejurării că această renunțare a fost folosită de reclamantă cu ocazia stabilirii drepturilor succesorale ale pârâtei asupra bunurilor din
IV."Hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită
a legii"- motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Din această perspectivă, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală, pe de o parte în raport derenunțare,iar pe de altă parte, față destabilirea eronată a rezervei sale în calitate de soție supraviețuitoareși aplicarea greșită a prevederilor art.6739care reglementează criteriile de atribuire a bunurilor.
(i) În speță, de vreme ce recurenta a făcut dovada faptului că reclamanta a renunțat în mod irevocabil în favoarea sa la orice pretenție cu privire la imobilele ce au făcut obiectul renunțării, rezultă că nu se putea reține în mod legal legitimarea procesuală activă a acesteia în promovarea unei cereri de ieșire din indiviziune cu privire la chiar aceste imobile.
(ii) În ceea ce privește determinarea rezervei recurentei în calitate de soție supraviețuitoare, arată că, de asemenea, este greșit raționamentul celor două instanțe care au reținut că rezerva acesteia urmează a fi determinată prin aplicarea unei cote deasupra moștenirii luide cuius,de vreme ce recurenta a cules această moștenire în concurs cu reclamanta, aceasta din urmă în calitate de moștenitoare testamentară.
Astfel, deși a solicitat atribuirea în natură a acestui apartament în calitate de moștenitor rezervatar ca soție supraviețuitoare, cu obligarea de a plăti suIta corespunzătoare valorii de către moștenitoarea testamentară,instanțele de fond au respins această solicitare și au stabilit rezerva prin aplicarea cotei de, încălcând astfel dispozițiile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 319/1994.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 1 coroborate cu cele ale art. 2 din Legea nr. 319/1994, rezerva succesorală a soțului supraviețuitor este de J (1/2) din moștenire în cazul în care nu vine în concurs cu moștenitori legali.
Or, în urma decesului soțului recurentei, aceasta, soție supraviețuitoare, a venit în concurs la moștenirea acestuia culegatara cu titlu universal, ce a cules moștenirea în această calitate, astfel încâtrezerva succesorală ce i se cuvine este de 1/2 din moștenire.
(iii) Referitor la soluția pronunțată în ceea ce privește modalitatea de ieșire din indiviziune asupra bunurilor supuse împărțelii, recurenta a arătat că hotărârea recurată a fost dată și cuaplicarea greșită a prevederilor art.6739,care reglementează criteriile de atribuire a bunurilor.
Astfel, de vreme ce recurenta a administrat singură acest bun de la decesul soțului său, încercând menținerea sa la nivelul de întreținere existent la acea dată, suportând în mod exclusiv toate sarcinile ce sunt în seama proprietarului și achitând toate cheltuielile legate de administrarea bunului precum și impozitele și taxele aferente acestuia, a solicitat în temeiul art. 6739Cod procedură civilă, atribuirea cu obligarea sa la plata sumei ce reprezintă contravaloarea cotei-părți cuvenite reclamantei, în spiritul dispozițiilor art. 6739Cod procedură civilă.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
La data de 03.02.2009, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În motivare, a arătat că, cu privire la criticile aduse modului în care instanța de fond a soluționat excepția, că acestea sunt nefondate, întrucât declarația de acceptare a succesiunii defunctului este dată în termenul de acceptare prevăzută de art. 700 Cod civil, aceasta ca act unilateral fiind irevocabilă, astfel că declarația ulterioară de renunțare la succesiune nu o poate revoca, cu atât mai mult cu cât în baza acestei acceptări sub aspectul calității de moștenitor, s-a emis certificatul de moștenitor nr. 81/10.08.2005, care nu a fost desființat.
Fiind vorba de o succesiune în care masa succesorală cuprinde bunuri aflate pe teritoriul României, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 105/1992, în ceea ce privește efectele declarației de acceptare în dreptul românesc, drept aplicabil succesiunii.
Cum nu s-a putut ține seama de actul de renunțare la succesiune venind în concurs soția supraviețuitoare și sora defunctului - colateral privilegiat care întrunea pe lângă calitatea de moștenitor legal și aceea de moștenitor cu titlu universal, cotele asupra dreptului succesoral au fost corect stabilite de instanța de fond.
Potrivit art. 88 din Legea nr.36/1995 ". certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte."
Astfel că, atât timp cât există un certificat de moștenitor emis de notarul public, ce face dovada deplin a calității de moștenitor al defunctului în favoarea intimatei-reclamante, recurenta-pârâtă nu poate invoca faptul că sub reclamanta ar avea calitatea de succesor al defunctului său frate în privința anumitor bunuri din moștenire, cu atât mai mult cu cât nu se poate vorbi în legislația noastră de o renunțare parțială.
Conform legii române, dacă succesiunea a fost acceptată (lucru pe care intimata-reclamantă, zisă și l-a făcut la data de 29 mai 2002, așa cum rezultă din procurile autentificate sub nr.2446, 2447, 2448/29.05.2002), succesibilul acceptant nu mai poate renunța.
Intimata a mai arătat că acceptarea succesiunii a fost făcută anterior acelei declarații din 29 ianuarie 2003, invocată de către pârâta.
Faptul că stabilirea calității de moștenitori de pe urma defunctului în favoarea intimatei, zisă și și a recurentei-pârâte a fost supusă dezbaterii notariale rezultă și din certificatul de grefă nr. 2884 din 16.12.2002, eliberat de către Biroul Notarilor Publici, - și Asociații, din care rezultă că la acel moment fusese deschisă procedura succesoral a încă din data de 04.06.2005, aceasta fiind în curs de soluționare.
Procedura succesorală a fost suspendată ulterior, până la terminarea procedurilor administrative din Statele Unite ale Americii, pentru ca apoi să fie emis, după repunerea pe rol, certificatul de calitate de moștenitor nr. 81/10.08.2005.
De asemenea, intimata reclamantă a invocat declarația dată de pârâta, autentificată sub nr.1726 din data de 23.05.2003, prin care aceasta solicita reducțiunea până la limita cotității disponibile, a liberalității excesive făcute de defunctul prin testamentul autentificat sub nr. 863/15.05.1998 de notarul public, prin care acesta i-a instituit în mod alternativ, ca legatari universali, pe intimata-reclamantă, zisă și, în calitate de soră, și, respectiv, pe nepotul de soră, -.
Dacă renunțarea datată 29.01.2003 a lui, zisă și, ar fi fost producătoare de efecte juridice și ar fi fost valabilă, o astfel de declarație dată de recurenta-pârâtă nu ar mai fi fost necesară.
În dovedirea susținerilor lor, recurenta pârâtă a depus înscrisurile întocmite în purtând apostila prevăzută de Convenția d l Haga din 5.10.1961, iar intimata reclamantă declarația autentificată sub nr. 1726/26.05.2003.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
C de-al cincilea motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. 2.pr.civ.
Referitor la prima critică formulată de către recurenta pârâtă, Curtea reține că aceasta, deși este principial corectă, nu poate fi reținută, întrucât este lipsită de suport probator.
Afirmația recurentei pârâte potrivit căreia, solicitând administrarea probei cu înscrisuri, a indicat în mod expres înscrisurile de care înțelege să se folosească în susținerea motivelor de apel, cât și teza probatorie avută în vedere nu este confirmată nici de conținutul cererii de apel și nici de cel al încheierii de ședință din 3.10.2008. Mai mult decât atât, din încheierea de dezbateri rezultă că unul din motivele pentru care instanța de apel a respins această probă a fost acela că nu au fost precizate aspectele ce urmează a se dovedi cu actele respective.
II. C de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că: "Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârilor. trebuie să se convingă că s-a făcut dreptate și că judecătorul a examinat probele administrate. În plus, enunțarea problemelor de drept și de fapt pe care judecătorul s-a întemeiat trebuie să-i permită justițiabilului să aprecieze șansele de succes ale unui recurs". (cauza Hadjianastassiou contra Greciei, hotărârea din 16.12.1992).
Raportând motivele de apel la considerentele deciziei civile recurate, se constată că, într-adevăr, instanța de apel nu a contracarat cel mai important argument invocat către apelantă referitor la declarația autentică dată de reclamantă la 29.01.2003 în fața Consulului Unite ale Americii la, și anume acela că renunțarea respectivă nu are caracterul unei renunțări la moștenire ulterior acceptării acesteia, ci este o renunțare la drept, care are drept premisă necesară acceptarea valabilă succesiunii, privită ca universalitate de drepturi și obligații. Existența unei acceptări valabile a moștenirii este premisa valabilității renunțării la unele dintre drepturile succesorale concrete câștigate prin moștenire.
Calificarea actului juridic în discuție nu constituia o judecată de valoare, care să nu poată fi astfel demonstrată, ci o problemă de drept strictă, care impunea, în fapt, stabilirea voinței părții și, în drept, încadrarea sa într-o instituție juridică, pe baza unui raționament ca trebuia expus în considerente.
Ca atare, nu era suficientă prezentarea concluziei raționamentului instanței, conform căreia actul în cauză este o declarație ulterioară la succesiune.
III. C de-al optulea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8.pr.civ. vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În cauza de față, s-a pus problema interpretării declarației autentice date de reclamantă la 29.01.2003 în fața Consulului Unite ale Americii.
Potrivit acestei declarații: "Eu, rezident permanent și cetățean, cu domiciliul în Am 42, 53177, Germania, sub jurământ mărturisesc: "Prin prezentarenunț la drepturilemelenumai la următoarele proprietățidin Româniala care am dreptul ca beneficiar al testamentuluilui (1983) și al codicilului lui (1998). Aceste proprietăți sunt identificate după cum urmează: (1) pământul din satul, România, (2) studioul din bd. - nr. 9, B, România, (3) blocul din-, B, România, (4) primul apartament localizat în-, B, România, (5) al doilea apartament localizat în-, B, România, (6) compensație de la Guvernul României pentru proprietatea distrusă aflată odată pe Bd. - 334 B, România, compensația menționată fiind evaluată la 746,301 $. Nu am primit și nici nu voi primi nicio considerație în bani pentru această renunțare de la nicio persoană care să aibă interes".
Dificultățile de interpretare a acestui act juridic pornesc de la faptul că este redactat în limba engleză și este emis în cadrul procedurii judiciare americane de dezbatere a succesiunii defunctului - astfel cum rezultă din preambulul său -, care se desfășoară potrivit regulilor unui sistem de drept diferit de cel român.
Problema care se pune este aceea a traducerii sintagmei "ritghs- I am intitled as a beneficiary of the will-", deoarece potrivit interpretării date de către recurenta pârâtă, intimata reclamanta a renunțat la un drept care se afla în patrimoniul său, consecință a acceptării anterioare a moștenirii în cadrul termenului de opțiune succesorală, în timp ce conform interpretării acesteia din urmă, prin acea declarație a arătat că nu își însușește titlul de moștenitor pentru bunurile enumerate, desființând cu efect retroactiv vocația sa de a-i fi transmise din patrimoniul defunctului în propriul patrimoniu.
Potrivit " American - of the, 2000 " verbul "To entitle" înseamnă " To furnish with a right or claim to something: coupon entitles the bearer to a 25 percent savings. citizen is entitled to equal protection under the law". Prin urmare, expresia din limba engleză folosită în cuprinsul declarației s-ar putea traduce aproximativ "drepturile - pe care le pot pretinde ca beneficiar al testamentului", fiind susceptibilă într-adevăr de două interpretări, termenul "drepturile" putând desemna atât exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra imobilelor dobândite ca beneficiar al testamentului, cât și drepturile pe care le-ar putea dobândi în calitate de beneficiar al testamentului.
De aceea, actul juridic care formează obiectul analizei trebuie privit din perspectiva primei reguli de interpretare a actelor juridice civile, prevăzute de Codul civil în art. 977, și aceea de a avea în vederevoința internă a părții, în cazul actului juridic unilateral. În acest sens, trebuie avut în vedere contextul în care reclamanta a dat această declarație, care relevă exteriorizarea aceleiași intenții reale a părții.
Tocmai faptul acceptării anterioare exprese a succesiunii în fața unui notar public, prin procura autentificată sub nr. 2448/29.05.2002, nu lasă nicio îndoială asupra cunoașterii de către reclamantă a dobândirii bunurilor pe cale succesorală, cu atât mai mult cu cât și-a desemnat un mandatar în vederea dezbaterii moștenirii, și este greu de admis că, într-o asemenea situație, ar fi dispus a doua oară cu privire la succesiune.
Mai mult decât atât, deși teoretic este posibil ca aceasta să se fi aflat într-o eroare de drept și să nu fi avut cunoștință despre caracterul irevocabil al actului de opțiune succesorală, în condițiile în care la data de 6.02.2003, mandatara sa, avocat, care are pregătire juridică și cu care este imposibil să nu se fi consultat, într-un fax adresat unei Curți din statul în legătură cu respectiva declarație, s-a referit expres la cedarea proprietăților menționate (said properties) această probabilitate se găsește sub o limită rezonabilă.
Prin urmare, declarația autentică dată de reclamantă la 29.01.2003 în fața Consulului Unite ale Americii trebuie considerată un act de renunțare la anumite drepturi litigioase, care profită părții adverse, fiind acceptat de aceasta în cadrul procedurii judiciare americane de dezbatere a succesiunii defunctului.
Pe de altă parte, declarația autentificată sub nr. 1726/26.05.2003 de notar public -, dată de recurenta pârâtă, prin care aceasta a solicitat, în condițiile art. 2 din Decretul-Lege nr. 319/1944 reducțiunea până la limita cotității disponibile, a liberalității excesive făcute de soțul său prin testamentul acestuia, prin care i-a instituit, în mod alternativ, ca legatari universali pe sora acestuia și, respectiv, pe nepotul de soră nu este de natură să contrazică această concluzie.
În primul rând, după cum valabilitatea unui act juridic nu este dată de recunoașterea acestuia de către o altă persoană, nici nulitatea sa nu poate fi confirmată de un alt subiect de drept.
În al doilea rând, nu este exclus ca valoarea bunurilor dobândite de recurenta pârâtă de la intimata reclamantă să fie sub limita cotității disponibile sau să nu fi avut cunoștință despre declarația de renunțare.
IV. C de-al nouălea motiv de recurs are în vedere pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
(i). Consecință a reținerii greșitei calificări a declarației de renunțare date de intimata reclamantă la data de 29.01.2003, critica privind includerea bunurilor menționate în cuprinsul ei în masa de partaj apare ca fiind întemeiată. Deși aceste bunuri fac parte dinpatrimoniul succesoral, fiind dobândite în indiviziune la data deschiderii moștenirii de către ambele părți, subsecvent actului de renunțare al intimatei reclamante ele au devenit proprietatea exclusivă a recurentei pârâte și, ca atare, nu mai pot face obiect al partajului.
Ca atare, Curtea va constata că din masa partajabilă nu fac parte următoarele bunuri: apartamentul situat în B,-, gr. a III-a,..12, sector 1, terenul în suprafață de 1322. (1344,18. din măsurători), situat în intravilanul orașului,-, jud. P și apartamentul situat în B,-, mansardă.
(ii). Luarea în considerare a calității unei persoane de colateral privilegiat, chiar atunci când vine la moștenire în calitate de legatar, în concurs cu soțul supraviețuitor, constituie interpretarea dată cu precădere dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 319/1944 atât în jurisprudență, cât și în literatura de specialitate.
(iii). Nu este întemeiată nici critica referitoare la aplicarea criteriilor de atribuire în privința imobilul apartament nr. 1, situat în B,-, etaj 1, sector 1.
Potrivit art. 6739Cod procedură civilă:"La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților,mărimea cotei-părțice se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea".
Întrucât intimata reclamantă are o cotă de din bun, niciuna dintre părți nu are domiciliul în România, iar recurenta pârâtă, contrar art. 1169 Cod civil, nu a făcut dovada faptului că ar fi adus îmbunătățiri imobilului, Curtea va menține dispoziția instanțelor de fond cu privire la persoana căreia îi este atribuit.
Față de aceste considerente, reținând că instanțele au interpretat greșit declarația autentică dată de reclamantă la 29.01.2003 în fața Consulului Unite ale Americii, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă să admită recursul și să modifice în tot decizia recurată și în temeiul art. 296 Cod procedură civilă să admită apelul și schimbe în parte sentința apelată, în sensul că va constata că din masa partajabilă nu fac parte următoarele bunuri: apartamentul situat în B,-, gr. a III-a,..12, sector 1, terenul în suprafață de 1322. (1344,18. din măsurători), situat în intravilanul orașului,-, jud. P și apartamentul situat în B,-, mansardă, va atribui reclamantei imobilul apartament nr. 1, situat în B,-, etaj 1, sector 1, în valoare de 398.738 lei și va obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 99.684,51 lei, cu titlul de sultă, menținând totodată celelalte dispoziții ale sentinței.
Pe cale de consecință și în raport de culpa procesuală reținută conform celor expuse mai sus, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va înlătura obligația apelantei la plata către intimată a cheltuielilor de judecată din apel, va obliga intimata să plătească recurentei suma de 33 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din apel și recurs și va respinge cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 1330/17.10.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr. 798/21.01.2008, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Constată că din masa partajabilă nu fac parte următoarele bunuri: apartamentul situat în B,-, gr. a III-a,..12, sector 1, terenul în suprafață de 1322. (1344,18. din măsurători), situat în intravilanul orașului,-, jud. P și apartamentul situat în B,-, mansardă.
Atribuie reclamantei imobilul apartament nr. 1, situat în B,-, etaj 1, sector 1, în valoare de 398.738 lei.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 99.684,51 lei, cu titlul de sultă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Înlătură obligația apelantei la plata către intimată a cheltuielilor de judecată din apel.
Obligă intimata să plătească recurentei suma de 33 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din apel și recurs.
Respinge cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
I -
Red. /Tehnodact. /
2 ex./15.07.2009
- Secția a V-a Civ. -;
Jud. Sectorului 1. - Civ. -
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe, Fănica Pena
