Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1239/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 29.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 1239/
Ședința publică din 18 decembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarat de reclamanta și de pârâta împotriva Deciziei civile nr. 363/A din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă personal și asistată de domnul avocat și pârâta recurentă personal și asistată de domnul avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei recurente învederează instanței că nu poate produce dovada că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecării prezentei cauze. Depune la dosar răspuns la întâmpinare, care se comunică reprezentantului pârâtei recurente. Solicită suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 Cod procedură civilă. Depune la dosar chitanța nr. 131/2008, în valoare de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentantul pârâtei recurente se opune suspendării cauzei, având în vedere că nu a fost depusă la dosar dovada că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecării prezentei cauze.
Curtea, având în vedere dispozițiile încheierii anterioare, precum și faptul că reclamanta recurentă nu a depus la dosar dovada că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecării prezentei cauze, respinge cererea de suspendare și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului său și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului, și a menținerii sentinței Judecătoriei ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs, pe care le susține și oral în fața instanței.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului pârâtei, modificarea în parte a hotărârii atacate și, pe cale de consecință, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 10208/2007 a Judecătoriei Timișoara, în sensul admiterii cererii reconvenționale integral, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în cererea de recurs, pe care le reiterează instanței, cu precizarea că recursul vizează, de fapt, valoarea apartamentului. Solicită respingerea recursului reclamantei, pentru motivele arătate în întâmpinare.
Cu privire la recursul pârâtei recurente, reprezentantul reclamantei recurente pune concluzii de respingere, pentru motivele arătate în întâmpinare și în răspunsul la întâmpinarea pârâtei recurente.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr. 363/A din 6 mai 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâta- reclamantă reconvențională împotriva Sentinței civile nr. 10208 din 24.10.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a atribuit pârâtei imobilul înscris în CF ind. nr. 13173 T, a obligat pârâta să-i plătească reclamantei intimate suma de 136.500 lei reprezentând echivalentul valoric a cotei părți ce i se cuvine și a dispus înscrierea în cartea funciară menționată a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei, cu titlu de sistare stare de coproprietate, păstrând în rest dispozițiile sentinței atacate.
Judecătoria, prin sentința pronunțată în primă instanță, a admis în parte acțiunea principală a reclamantei și în parte cererea reconvențională a pârâtei și în consecință: a dispus sistarea stării de coproprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 13173 T, nr. cadastral 199/IV, în valoare de 273.000 lei, prin atribuirea imobilului către reclamantă; a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 136.500 lei cu titlu de sultă; a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei; a constatat că în masa bunurilor succesorale rămase după defunctul, decedat la 09.05.2006, intră și bunurile mobile menționate în dispozitivul sentinței, în valoare totală de 12.768 lei; a dispus partajarea acestor bunuri mobile prin formarea a două loturi, atribuind lotul I, în valoare de 6456 lei, reclamantei, iar lotul II, în valoare de 6312 lei, pârâtei; a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 72 lei cu titlu de sultă; a respins în rest acțiunea principală și cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, rezumând motivarea, că potrivit extrasului CF nr. 3173 T nr. top 199/IV, părțile sunt coproprietare, în cote egale de câte parte, asupra imobilului înscris în această carte funciară, cu titlu de moștenire testamentară.
La atribuirea imobilului, care nu este partajabil în natură, prima instanță a ținut cont de faptul că pentru reclamantă imobilul are o valoare sentimentală, datorită gradului de rudenie dintre aceasta și defunct, că aceasta a copilărit în imobil, precum și că are mijloace materiale de plată a sultei (hotărârile judecătorești se pronunță luând în considerare posibilitatea executării acestora), iar pârâta în timpul procesului a donat un apartament fiului său, care are domiciliul în Franța.
Astfel, în temeiul art. 728 cod civil și art. 673 ind. 10 alin. 4 teza a II-a Cod procedură civilă, prima instanță a dispus sistarea stării de coproprietate asupra imobilului în litigiu, în valoare de 273.000 lei (așa cum a fost stabilită prin răspunsul la obiecțiuni la raportul de contraexpertiză efectuat în cauză de experții, și ), prin atribuirea imobilului către reclamantă.
În baza art. 673 ind. 5 alin. 2 și art. 673 ind. 10 alin. 4 Cod procedură civilă, prima instanță a obligat pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 136.500 lei cu titlu de sultă, reprezentând contravaloare cotei de parte din valoarea imobilului, iar în temeiul art. 22 din Legea nr.7/1996 a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei, respingând petitul din cererea reconvențională privind atribuirea imobilului pârâtei.
Prima instanță a respins ca neîntemeiat în temeiul art. 1169 Cod civil petitul din acțiunea principală și cererea reconvențională privind includerea acțiunilor "" în masa succesorală și partajarea acestora, întrucât părțile au depus la dosar doar certificatul de acționar -/24.10.1996, prin care se atestă calitatea de acționar a lui la T, dar nu au făcut dovada că în prezent acesta mai are calitatea de acționar la societatea menționată (privatizată între timp) și în caz afirmativ numărul și valoarea acțiunilor.
Prin apelul declarat în cauză, pârâta- reclamantă reconvențională a solicitat schimbarea în parte a soluției atacate, în sensul admiterii în totalitate a cererii sale reconvenționale, criticile aduse hotărârii vizând stabilirea valorii de circulație a imobilului (apelanta opinând pentru cea stabilită în prima expertiză efectuată în cauză), atribuirea acestuia (apelanta apreciind că criteriile legale de atribuire operează în favoarea sa ), modalitatea de partajare a bunurilor mobile, precum și cheltuielile de judecată la care a fost obligată.
Tribunalul a apreciat că este întemeiat apelul pârâtei, reținând că, atribuind imobilul reclamantei, prima instanță a făcut o apreciere eronată a criteriilor de atribuire prevăzute cu titlu exemplificativ în art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă, în sensul că prima instanță a reținut numai valoarea sentimentală pe care ar avea-o imobilul în litigiu pentru reclamantă, fără a observa că aceasta nu a mai locuit din copilărie în apartament și că în ultimii 7 ani (din 2001) cea care a locuit efectiv este pârâta apelantă.
Tribunalul a mai avut în vedere că cea care l-a îngrijit în mod continuu pe defunct și, totodată, a administrat imobilul în ultimii ani este tot pârâta apelantă și nu reclamanta intimată, cu toate că aceasta din urmă era nepoata soției lui iar dovada că defunctul a apreciat serviciile și devotamentul pârâtei apelante este aceea că i-a lăsat J din averea sa, cealaltă J testând-o în favoarea reclamantei intimate, probabil în amintirea soției sale și în considerarea legăturii de rudenie cu aceasta.
Totodată, Tribunalul a reținut că, într-adevăr, pârâta apelantă a avut un apartament pe care l-a donat fiului său, dar reclamanta intimată este proprietara a trei apartamente, ceea ce înseamnă că, dintre cele două, pârâta apelantă este cea care are nevoie de un spațiu de locuit și nu reclamanta intimată.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului, reclamanta recurentă a invocat dispozițiile art.304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, arătând că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii și străine cauzei, iar criteriile invocate în sprijinul pârâtei pentru atribuirea imobilului sunt create prin deformarea realității, aplicându-se greșit dispozițiile art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă, pentru că: pârâta nu a locuit în apartament decât în calitatea sa de menajeră pentru îngrijirea defunctului; pârâta nu a administrat imobilul, ci doar achitat facturile la solicitarea defunctului; pârâta avea în proprietate apartamentul său unde își avea domiciliul; pârâta și-a creat această situație de a nu avea locuință prin înstrăinarea (donația) formală a proprietății către fiul ei, care nici nu locuiește în țară.
Reclamanta recurentă a mai învederat că apartamentul în litigiu a fost cumpărat în anul1957, cu banii proveniți de la bunicii ei, în cotă de pe numele tatălui său și cota de pe numele surorii lui, și a soțului ei, iar în anul 1974 tatăl ei a renunțat la cota sa în favoarea surorii sale, precizând că toată copilăria și-a petrecut-o în această casă, întrucât sa și soțul ei nu aveau copii.
Reclamanta recurentă a susținut, de asemenea, că pârâta a ajuns să locuiască în imobilul în litigiu ca urmare a angajării sale contra unei sume importante de bani pentru a-l îngriji pe unchiul său, defunctul, captându-i bunăvoința și presându-l psihic, până când a încheiat testamentul în forma agreată de ea, precizând că la circa două luni după decesul unchiului său, pârâta schimbat yala de la intrare, fiind nevoită să promoveze cerere de ordonanță președințială pentru a reglementa această situație.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs și pârâta, care a solicitat admiterea recursului său și modificarea în parte a ambelor hotărâri în sensul admiterii în totalitate a cererii reconvenționale.
Pârâta recurentă și-a motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că înțelege să solicite schimbarea hotărârilor cu privire la valoarea de circulație a imobilului și cu privire la includerea în masa partajabilă a acțiunilor deținute de defunct la "".
Astfel, pârâta recurentă a învederat că valoarea de circulație a imobilului este greșit calculată, deoarece s-a luat în calcul valoarea dependințelor/anexelor din subsolul și podul imobilului, deși acestea reprezintă părți comune indivize și nu s-a luat în considerare un criteriu de corecție a valorii, și anume gradul de seismicitate al zonei și cel al poluării, fiind majorată nejustificat valoarea imobilului cu peste 13.000 Euro.
Cu referire la acțiunile de la "", recurenta a arătat că ambele părți au fost de acord cu partajarea acestora.
La filele 11 și 15 ale dosarului ambele părți au depus întâmpinări, pe care Curtea de caracterizează ca fiind concluzii scrise, deoarece nu au fost formulate în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 7,8,9 și art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat recursul reclamantei și că este neîntemeiat recursul pârâtei, pentru considerentele ce în continuare sunt relevate.
Potrivit art. 673 ind.9 Cod procedură civilă "La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea".
Din partea finală a textului, rezultă că enumerarea criteriilor de împărțire a bunurilor este exemplificativă și nu limitativă, iar în speța de față în mod greșit Tribunalul a apreciat că se impune atribuirea imobilului în litigiu pârâtei.
Astfel, Curtea reține că imobilul în litigiu a aparținut familiei reclamantei, în sensul că în anul 1957, când a fost cumpărat, cota de părți a aparținut tatălui ei, iar cealaltă cotă de părți a aparținut surorii lui și soțului acesteia, ulterior, în urma unor aranjamente de familie, devenind proprietatea acestora din urmă.
Așadar, având în vedere că o parte din imobil a aparținut tatălui reclamantei, că reclamanta a copilărit în imobil, precum și legătura de rudenie dintre reclamantă și defunctul, Curtea apreciază că soluția atribuirii imobilului către reclamantă, dată de către prima instanță, este cea corectă.
În acest context, este de observat că nu pot fi luate în considerare ca și criterii de atribuire către pârâtă a imobilului, faptul că aceasta a locuit în ultimii ani în imobil și faptul că nu are altă locuință, întrucât, pe de o parte, pârâta a locuit în imobil în calitate de menajeră a defunctului, iar pe de altă parte, ea este cea care și-a creat această situație, în sensul că, pe parcursul litigiului, a donat un apartament fiului ei, care nu locuiește în țară, nefiindu- permis să invoce propria turpitudine pentru a obține foloase în avantajul său.
Cât privește recursul pârâtei, Curtea reține că motivul de recurs vizând reducerea valorii de circulație a imobilului nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, valoarea stabilită prin valoarea de contraexpertiză, avută în vedere și de prima instanță, îi profită pârâtei în condițiile în care imobilul este atribuit reclamantei, deoarece contravaloarea cotei sale, ce-i revine cu titlu de despăgubire, este mai mare.
În sfârșit, motivul de recurs privind acțiunile deținute de defunct la "" este inadmisibil, atâta timp cât acest motiv nu a fost invocat în apel, fiind exercitat omisso medio.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantei și va modifica decizia recurată, în sensul că va respinge apelul declarat de pârâta împotriva hotărârii primei instanțe.
Totodată, va respinge recursul declarat de pârâta, urmând ca în baza art. 274 Cod procedură civilă să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva Deciziei civile nr. 363/A din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în tot decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta împotriva Sentinței civile nr. 10208 din 24.10.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva aceleiași decizii.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 3500 lei cheltuieli de judecată în apel și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, pt. JUDECĂTOR, pt. JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
aflat în concediu de odihnă aflat în concediu de odihnă
semnează semnează
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE
GREFIER,
- -
Instanță de apel: Tribunalul Timiș; Judecători: și
Primă instanță: Judecătoria Timișoara; Judecător:
Red. OG- 29.12.2008;
Tehnored. - 30.12.2008; 2 ex.
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Cristian Pup, Florin Șuiu
