Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1296/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1296/R/2009
Ședința publică din 25 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Ana Ionescu Carmen Maria
---
GREFIER:
S-au luat în examinare, recursul declarat de reclamanții, G și și recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 38/A din 12 februarie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect succesiune și partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanții recurenți și personal și reprezentanta pârâtului recurent, avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind reclamantul recurent și pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, Curtea constată că, prin registratura instanței, la data de 18 mai 2009, reclamanții recurenți și G au depus un script la care au atașat chitanța care atestă plata diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 921 lei și timbre judiciare în valoare de 2 lei, recursul declarat de reclamanți fiind astfel legal timbrat.
De asemenea, constată că prin fax, la data de 22.05.2009, reclamantul recurent a depus la dosar o procură judiciară autentificată sub nr. 693/24.04.2008 la, din Tg. N, prin care acesta a împuternicit-o pe mama sa, să-i reprezinte interesele în prezenta cauză.
Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar chitanța care atestă plata diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 566 lei, recursul declarat de pârât fiind astfel legal timbrat.
Întrebați fiind, reclamanții recurenți și G arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că s-a solicitat includerea în masa succesorală a bunurilor personale ale defunctei și a autoturismului "Wolkswagen Passat", iar din probele administrate în cauză, rezultă că părțile în timpul căsătoriei au realizat venituri disproporționate, respectiv pârâtul recurent a realizat venituri de cinci ori mai mari decât soția sa, în prezent decedată. Având în vedere aceste aspecte, invocă excepția de neconstituțio-nalitate a dispozițiilor art. 30 din Codul familiei, susținând că prevederile criticate încalcă următoarele dispoziții constituționale: art. 1 alin (3) și (5), art. 20, art. 44 alin. (1), (2), (3), art. 46, art. 136 alin. (5), art. 154 alin. (1). Depune la dosar un script prin care face referire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 30 din Codul familiei și comunică un exemplar din acest script reclamanților recurenți și. Totodată, arată că potrivit dispozițiilor art. 23 și art. 29 din Legea nr. 47/1992 excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Codul familiei este admisibilă și având în vedere incidența acestei excepții asupra soluționării cauzei, solicită suspendarea judecării recursului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Codul familiei de către Curtea Constituțională.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamanților recurenți și G posibilitatea să se pronunțe cu privire la admisibilitatea excepției și la cererea de suspendare a judecării recursului și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Codul familiei, invocată de reprezentanta pârâtului recurent.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții recurenți și G, și reprezentanta pârâtului recurent, lipsă fiind reclamantul recurent.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 29 alin.6 din Legea nr. 47/1992 republicată, pune în discuția părților inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate invocată de pârâtul recurent, făcând trimitere la următoarele decizii ale Curții Constituționale: Decizia nr.184/26.02.2008, Decizia nr. 237/09.03.2006, Decizia nr. 784/20.09.2007 și Decizia nr. 993/06.11.2007.
Reclamanții recurenți și G solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă și a arătat că se urmărește doar tergiversarea soluționării cauzei. Totodată, arată că doresc judecarea recursului la prezentul termen de judecată.
Reprezentanta pârâtului recurent insistă pentru suspendarea judecării recursului și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru soluțio-narea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Codul fami-liei, arătând că există posibilitatea admiterii excepției invocate, iar Curtea Constituțională, prin deciziile menționate de către instanță, s-a pronunțat în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Codul familiei, astfel că nu există autoritate de lucru judecat.
Curtea, după deliberare, respingând ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra excepțiilor invocate de pârâtul recurent prin întâmpinarea depusă la doarul cauzei și asupra celor două recursuri declarate în cauză.
Reclamanții recurenți și G arată că se opun admiterii oricăror excepții invocate de pârâtul recurent, solicită admiterea recursului declarat de reclamanți, așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs și respingerea recursului declarat de pârât, ca fiind nefondat.
Instanța, din oficiu, invocă inadmisibilitatea acelor motive de recurs formulate de pârât, care vizează reaprecierea probelor administrate în cauză.
Reclamanții solicită admiterea excepției.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că toate motivele invocate prin memoriul de recurs sunt motive de nelegalitate a hotărârii recurate și se încadrează în prevederile art. 304.pr.civ. astfel că solicită admiterea recursului declarat de pârât, așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele arătate în memoriul de recurs, pe care le susține oral.
De asemenea, solicită admiterea excepțiilor invocate prin întâmpinarea depusă de pârâtul recurent, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare și respingerea recursului declarat de reclamanții recurenți, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată pentru recurs, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei și onorariul avocațial în cuantum de 1190 lei, conform bonului fiscal pe care-l depune la dosar. Arată că reclamanții G și nu puteau să declare recurs, deoarece hotărârea pronunțată de instanța de fond a rămas irevocabilă față de cei doi reclamanți, aceștia nedeclarând apel împotriva sentinței civile nr. 1562/04.06.2008 pronunțată de Judecătoria Vișeu d S u
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1562/4.VI.2008 pronunțată în Dosarul cu numărul unic - al Judecătoriei Vișeu d e, s-a admis acțiunea reclamanților G, și, împotriva pârâtului, a cărui cerere reconvențională a fost respinsă.
În consecință, s-a stabilit că masa succesorală rămasă după defuncta, se compune din cota de parte din imobilul casă, curte și grădină de 7.091. situate în Vișeul de - jud. M, în valoare totală de 240.541 lei (RON) din care reclamanții au avut o contribuție proprie de 1.710,28 lei, și din alte bunuri mobile enumerate la pozițiile 5-129, în valoare totală de 31.830 lei (din care 7.460 lei reprezintă bunurile proprii ale defunctei).
Apoi constatând că pasivul succesoral, se compune din 4.990 lei cheltuieli de înmormântare suportate de pârât și 1.620 lei părăstas, suportat de reclamanți, și că moștenitori sunt soțul supraviețuitor în cotă de 1/3 parte și reclamanții, în calitate de părinți și frate, în cotă de 2/3 parte, s-a dispus sistarea stării de indiviziune, atribuind pârâtului întreaga masă succesorală, cu excepția bunurilor proprii ale defunctei enumerate la punctul VII din dispozitiv, în valoare de 7.460 lei, atribuite reclamanților fără sultă.
Totodată, pârâtul a fost obligat să predea reclamanților bunurile lor proprii, enumerate la punctul IV din dispozitiv și constatându-se calitatea de bunuri proprii ale pârâtului, cele de la punctul V din dispozitiv, acesta a fost obligat să plătească cu titlu de sultă reclamanților, câte 29.478 lei fiecăruia, respingându-se petitul din acțiunea introductcivă, vizând obligarea pârâtului la plata sumei de 111.000.000 lei, în favoarea reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, instanța raportat la materialul probator administrat în cauză, a reținut că deși pârâtul, în calitate de medic la Spitalul Orășenesc Vișeu de, a avut un salariu mai mare decât soția lui, care era doar asistentă medical, cota de contribuție a fost egală, înlăturându-se susținerea pârâtului vizând contribuția lui diferențiată de 70%.
În acest sens instanța a statuat că familia defunctei, a prestat multiple activități permanente, începând cu renovarea construcției, grădinărit și menaj, aspect dovedit pe deplin prin martorii audiați în cauză, iar munca efectivă prin intermediul familiei, trebuie luată în considerare și evaluată procentual.
Asupra bunurilor imobile, părțile au fost de acord că dobândirea lor, s-a făcut și cu contribuția reclamanților, motiv pentru care aceasta, a fost inclusă în masa succesorală, respectiv în cotă de parte din imobile.
Aceeași cotă egală de contribuție a foștilor soți, a fost reținută și în privința bunurilor mobile, evaluate de expert, mai ales că o parte au fost primite de defunctă,de la mama ei, după căsătorie.
Bunurile proprii ale reclamanților, dovedite cu acte, nu au fost incluse în compunerea masei succesorale, pârâtul fiind obligat să le predea reclamanților, în schimb cele personale ale defunctei ce au fost incluse.
În privința autoturismului, s-a reținut că acesta aparține Cabinetului de Policlinică Dr., astfel că nu face parte din masa succesorală.
Cheltuielile de înmormântare, au fost recunoscute fără rezerve, însă cele de pomenire, deși s-a susținut că nu au nimic cu înmormântarea, în virtutea obiceiului locului, s-au inclus în pasivul succesoral.
Apoi împrumuturile de 3.480 USD și respectiv 2700 euro, fiind restituite înainte de decesul soției, nu s-au cuprins în pasivul succesoral și nici împrumutul de la BRD de 38.800.800 lei și de 10.000.000 pe card, pentru cumpărarea autoturismului trecut în acte pe Policlinică, fiind vorba de un bun fără legătură cu patrimoniul defunctei.
De asemenea, împrumuturile de la fratele pârâtului, destinate îngrijirii defunctei bolnave și deplasărilor în străinătate, s-a considerat că întră în sfera obligației de întreținere, iar celelalte fie au fost restituite, fie nu s-a făcut dovada primirii lor.
Petitul prin care reclamanții au cerut obligarea pârâtului, la plata sumei de 111.000.000 lei, reprezentând munca în gospodărie, a fost respins deoarece aceasta, s-a luat în considerare la cota de contribuție a defunctei, la dobândirea bunurilor comune.
Pârâtul a fost de acord, să predea reclamanților fără plată, bunurile proprii ale soției, inventariate prin expertiză și cu modalitatea de partaj cerută de reclamanți, în sensul de a-i fi atribuită întreaga masă succesorală.
Apelul pârâtului a fost admis în parte, prin decizia civilă nr.38/12.II.2009 a Tribunalului Maramureș, fiind schimbată sentința atacată, în sensul că s-a admis în parte cererea reconvențională a pârâtului, constatându-se că acesta are un drept special de moștenire, asupra obiectelor aparținând gospodăriei casnice în valoare totală de 22.665 lei, constând în aparatură electro-casnică, mobilier, covoare, tablouri, vase, cuverturi, perdele, candelabre, plapume, perne, etc.
Apoi, constatându-se că masa succesorală, este grevată de un pasiv succesoral în sumă de 6.610 și 1.500 dolari, pe care fiecare dintre părți este obligată să-l suporte, în raport de cota succesorală cuvenită, reclamanții și G au fost obligați la câte 291,75 lei, iar reclamantul la 2.203 lei reprezentând pasiv succesoral.
În final pârâtul a fost obligat să plătească câte 20.187 lei, fiecăruia dintre soții și 40.374 lei reclamantului, cu titlu de sultă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Prin aceeași decizie, s-a respins ca nefundat apelul reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că autoturismul Wolkswagen Passat, fiind înmatriculat pe o persoană juridică, aparține acesteia, iar eventuala participare financiară a soților, la achiziția bunului, nu conduce la nașterea unui drept de proprietate, ci cel mult a unui drept de creanță.
În privința celorlalte bunuri enumerate în apel, s-a apreciat că raportat la materialul probator administrat în cauză, reclamanții nu au dovedit existența altor bunuri, decât cele recunoscute de pârât și incluse în masa succesorală de prima instanță, simpla lor susținere nefiind suficientă.
Referitor la apelul pârâtului, s-a reținut că în baza art.5 din Legea nr.319/1944, soțul supraviețuitor are un drept special de moștenire, asupra bunurilor mobile casnice, motiv pentru care acestea au fost excluse de la partaj, considerându-se că reclamanții nu au nici un drept asupra lor.
De asemenea, s-a apreciat că în mod corect a reținut instanța de fond, cote egale de contribuție, a foștilor soți, chiar dacă veniturile pârâtului au fost superioare celor realizate de fosta soție, întrucât munca femeii în gospodărie și ajutorul substanțial al familiei, au suplinit acest decalaj.
bunurile casnice, Tribunalul a considerat că rămân supuse împărțelii, imobilele în valoare totală de 240.541 lei, precum și restul bunurilor mobile în valoare totală de1.705 lei, fără cele proprii ale defunctei, pentru care pârâtul a optat să fie atribuite "fără plată" reclamanților.
Prin urmare, s-a stabilit că masa bunurilor care rămâne de împărțit, are o valoare de 242.246 lei, iar în masa succesorală intră doar cota de parte, ceea ce, în echivalent valoric, reprezintă 121.123 lei. Părțile au fost de acord cu atribuirea bunurilor, în favoarea soțului supraviețuitor (exceptând bunurile proprii ale defunctei). Cota de moștenire a acestuia fiind de 1/3 parte din masa succesorală, înseamnă că în limita sumei de 40.374 lei, pârâtului i se cuvin bunurile moștenirii, iar pentru restul datorează o sultă totală de 80.749 lei.
Prin urmare reclamanților, în calitate de părinți și respectiv fratele defunctei, li se cuvine potrivit prevederilor art.671, 673 cod civil din cota de 2/3 (rămasă după raportarea cotei soțului supraviețuitor la întreaga moștenire) următoarele cote: 1/4 din 2/3 reclamanta, 1/4 din 2/3 reclamantul G și 1/2 din 2/3 reclamantul. Deci din suma de 80.749 lei cât reprezintă în echivalent valoric cota de 2/3 parte, reclamanta are dreptul la o sultă în valoare de 20.187, tatăl defunctei la fel, iar fratele acesteia la o sultă în valoare de 40.374 lei.
Prin declarația martorei, audiată în apel, s-a dovedit faptul că, în timpul căsătoriei defunctei cu pârâtul, cei doi au împrumutat suma de 3000 dolari de la martoră, împrumut restituit prin efectuarea unui alt împrumut de 3000 dolari, de la fratele pârâtului și nerestituit până în prezent. În conformitate cu prevederile art.32 din Codul familiei, aceasta constituie o datorie comună a soților, în masa succesorală a defunctei intrând doar cota de 1/2 parte din sumă, respectiv 1.500 dolari.
Masa succesorală fiind grevată de un pasiv succesoral, compus din această sumă, de 1.500 dolari și 6610 lei reprezentând cheltuieli cu înmormântarea și pomenile ulterioare, din care cheltuielile în sumă de 4990 lei au fost suportate de pârât și 1.620 lei de către reclamanții și Suma de 1500 dolari, fiind datorată unui terț, nu a fost supusă reglării datoriilor, născute între părțile din proces. Însă, a fost avută în vedere suma de 6610 lei, care trebuie suportată de părți, în conformitate cu cotele de moștenire, astfel că ținând cont de sumele achitate până în prezent de părți, reclamanții și G, trebuie să achite pârâtului câte 291,75 lei, iar reclamantul, suma de 2203 lei, aceluiași pârât.
Împotriva deciziei rezumate mai, reclamanții, G și, au declarat recurs în termen legal, solicitând modificarea ei, în sensul excluderii din pasivul succesoral, a datoriei comune de 1.500 dolari, care nu a fost dovedită cu probe pertinente.
De asemenea, s-a mai solicitat atribuirea în favoarea reclamanților, a bunurilor personale a defunctei, fiind ultima dorință a acesteia, înlăturarea atribuirii bunurilor casnice în favoarea pârâtului, în baza art.5 din Legea nr.319/1944 și includerea lor în masa succesorală, întrucât pârâtul într-un moment de furie, a distrus toate bunurile casnice.
Apoi s-a cerut obligarea pârâtului, la restituirea bunurilor personale ale reclamanților, enumerate în anexa IV, întrucât nu au fost date cadou tinerilor și pârâtul nu are nevoie de aceste obiecte, iar autoturismul Wolkswagen Passat, constituie bun comun, dobândit în 6.XI.2003, prin contribuția comună a foștilor soți.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat inadmisibilitatea recursurilor declarate de reclamanții G și, întrucât aceștia nu au promovat apel, împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, astfel că aceasta a rămas irevocabilă, prin neapelare pentru reclamanții arătați.
Restul criticilor aduse de reclamanți, vizează aspecte de netemeinicie și reaprecierea probelor existente la dosar.
La rândul său pârâtul, a atacat cu recurs aceeași decizie, solicitând în principal modificarea ei, în sensul admiterii în totalitate a apelului promovat, iar în subsidiar casarea aceleiași decizii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței de fond.
Sintetizând în continuare, soluțiile ambelor instanțe inferioare și considerentele avute în vedere, invocă ca motiv de casare a deciziei recurate, faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor petitelor din cererea reconvențională, respectiv cele vizând bunurile gospodăriei casnice și cota diferențiată a foștilor soți.
Totodată este greșită și obligarea la sultă, întrucât se impunea pe de o parte, calcularea cotei ascendenților privilegiați, iar pe de altă parte a colateralului privilegiat, aspect ce se regăsește și în dispozitivul deciziei date în apel, cotele reclamanților nefiind stabilite individual, consideră că acest aspect, atrage casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță.
De asemenea, casarea se impune și pentru efectuarea unei expertize tehnice, pentru reevaluarea imobilului, a cărui valoare a scăzut datorită crizei economice, iar bunurile trebuie evaluate la momentul partajului. În plus, coeficienții cu care au operat experții, nu reflectă realitatea, comițându-se erori, care pun la îndoială concluziile raportului de expertiză.
Ca motiv de modificare a deciziei recurate, se invocă contribuția diferențiată a pârâtului, în cuantum de 70%, la dobândirea bunurilor comune, urmând a fi cuprinsă în masa succesorală a defunctei, doar cota ei de contribuție de 30%.
În acest sens, arată că la dosar există suficiente dovezi, ce atestă că veniturile pârâtului erau de 4 ori mai mari decât ale soției, iar în privința muncilor ocazionale prestate de reclamanți, este vorba de obligații naturale, nesupuse repetețiunii conform art.1092 alin.2 Cod civil.
Curtea asupra recursurilor promovate de părți, reține următoarele:
Reclamanții G și, într-adevăr nu au uzitat de calea de atac a apelului, aceștia achiesând fără rezerve, la toate dispozițiile sentinței pronunțate de prima instanță, în virtutea prevederilor art.377 alin.1 și 2 pct.2 pr.civ. pentru aceștia sentința instanței de fond, a devenit definitivă și irevocabilă.
Cu alte cuvinte, putând forma obiect al recursului, în primul rând hotărârile pronunțate în apel, apare cu evidență faptul că recursul reclamanților, nu poate fi exercitat "omisso medio", adică trecând peste calea de atac a apelului, așa cum au procedat reclamanții.
Pe cale de consecință Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la dispozițiile mai indicate, va respinge ca inadmisibil recursul reclamanților G și.
Referitor la recursul promovat de reclamantă, critica vizând înlăturarea din pasivul succesoral, a datoriei de 1.500 USD, pe considerentul că nu fost dovedită cu probe pertinente, reclamă reaprecierea materialului probator existent la dosar, ceea ce nu este posibil în cadrul recursului, raportat la reglementarea cuprinsă în art.304 alin.1 pr.civ. care restrânge sfera motivelor de recurs, numai la cele de nelegalitate, enunțate la punctele 1-9 din același articol.
Apoi, atribuirea bunurilor personale ale defunctei, pe seama reclamanților, a rămas fără obiect, în condițiile în care prima instanță, prin punctul VII din dispozitivul sentinței, le-a atribuit în totalitate reclamanților, fără sultă, această dispoziție fiind menționată și de instanța de apel.
Situația este identică și în privința restituirii bunurilor personale ale reclamanților, enumerate și restituite acestora la punctul IV din dispozitivul aceleiași sentințe, menținut în apel, astfel că această critică apare ca lipsită de interes, deoarece bunurile în discuție, le-au fost deja atribuite și respectiv restituite reclamanților, sentința fiind susceptibilă sub acest aspect, de execuție silită.
De asemenea, împrejurarea că pârâtul sub stăpânirea furiei, ar fi distrus toate bunurile gospodăriei casnice, nu este de natură să înlăture incidența dispozițiilor art.4 și 5 din Legea nr.319/1944, pentru dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor, consacrat prin acest act normativ, în vigoare și în prezent.
În fine, Curtea examinând și ultimul motiv de recurs formulat de reclamantă, referitor la autoturismul marca "Wolkswagen Passat", înmatriculat pe o persoană juridică, respectiv Cabinet Policlinică Dr., constată că în mod corect a stabilit Tribunalul regimul juridic al acestui bun, proprietatea asupra lui, nefiind susceptibilă fi cuprinsă în masa bunurilor comune și implicit în masa succesorală a defunctei, ci doar un drept de creanță, nesolicitat însă de reclamanți.
În ce privește recursul pârâtului, împrejurarea că prima instanță a inclus bunurile gospodăriei casnice, în compunerea masei succesorale a defunctei, neacordând ulterior eficiență juridică dispozițiilor art.4 și 5 din Legea nr.319/1944, nu înseamnă că nu s-a pronunțat, asupra tuturor petitelor formulate în cererea reconvențională.
Oricum, acest inconvenient fiind remediat în totalitate de instanța de apel, această critică nu este de natură să atragă casarea cu trimitere spre rejudecare, la prima instanță, câtă vreme pârâtul a obținut câștig de cauză în privința tuturor bunurilor gospodăriei casnice.
De asemenea, nu se poate susține că instanța de fond, nu s-a preocupat de cota diferențiată, pretinsă de pârât în procent de 70%, în condițiile în care a analizat și sintetizat materialul probator administrat în acest sens la dosar, ajungând la concluzia că cererea reconvențională este neîntemeiată, motiv pentru care a și respins-o "in corpore", cu toate capetele de cerere formulate.
Apoi, împrejurarea că ambele instanțe, nu au stabilit individual cotele de succesiune cuvenite celor trei reclamanți, în calitate de ascendenți privilegiați și respectiv colateral privilegiat, ci au circumscris cota tuturor reclamanților la 2/3 parte, din masa succesorală, nu constituie motiv de casare cu trimitere la prima instanță, câtă vreme reclamanții, prin însăși acțiunea introductivă de instanță, au pretins împreună această cotă, înțelegând să rămână între ei, în indiviziune.
În acest context, apare cu evidență faptul că instanțele, nu au făcut altceva, decât să se pronunțe în limitele cadrului procesual, prefigurat de reclamanți prin acțiunea introductivă, instanța fiind legată strict de această învestire, nu putea acorda ceea ce nu s-a cerut, știut fiind că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității.
Pe de altă parte, cota de succesiune a pârâtului, nu a fost afectată cu nimic, prin această modalitate de abordare a cotelor de succesiune, astfel că pârâtul nu este în măsură să se substituie intereselor reclamanților, care așa cum s-a arătat, au optat să rămână împreună în indiviziune, privind cota ce le revine tuturor, în concurs cu soțul supraviețuitor.
Ca atare, această critică este pur formală, neavând nici o repercusiune asupra soluției finale, întrucât sultele au fost stabilite individual pe seama reclamanților și au fost corect calculate de Tribunal, corelativ cotei legale cuvenite fiecăruia.
De asemenea, critica vizând necesitatea efectuării unei noi expertize tehnice, pentru reevaluarea imobilelor, va fi înlăturată, întrucât acestea au fost evaluate la un moment apropiat partajului judiciar, dispus de instanța de fond, iar obiecțiunile privind coeficienții cu care au operat experții și erorile comise de aceștia, trebuiau invocate, în conformitate cu art.212 alin.2 pr.civ. la primul termen de judecată, după depunerea lucrării respective.
Or, pârâtul s-a prevalat de acest drept, formulând la termenul din 16.2007, obiecțiuni la raportul de expertiză privind evaluarea casei de locuit și aplicarea coeficientului de uzură, obiecțiuni încuviințate de instanță, la care s-a și răspuns, fiind lămurite aspectele legate de coeficienții folosiți de expertul (filele 224 dosar fond).
Mai mult, pârâtului i s-a încuviințat la termenul din 13.II.2007, inclusiv proba cu o contraexpertiză, fiind inițial numit în acest sens expertul judiciar, înlocuit ulterior cu expertul, însă pârâtul în ședința publică din 24.IV.2007, personal a renunțat la proba privind contraexpertiza și reevaluarea imobilului supus partajului.
Aceeași poziție procesuală, a fost adoptată de pârât și în cadrul apelului, arătând în mod expres, prin precizarea motivelor de apel înregistrate în data de 3.2008, că nu mai solicită reevaluarea casei de locuit și că acceptă valoarea de circulație a imobilului, stabilită la fond (fila 30 dosar apel).
Deci, raportat la poziția procesuală a pârâtului, care nu a înțeles în cadrul apelului, să mai critice raportul de expertiză imobiliară, administrat de prima instanță, însușindu-și toate concluziile acestuia, reflectate mai apoi în soluția pronunțată de ambele instanțe, concluzia ce se impune este aceea că astfel de critici, privind coeficienții folosiți de expert, ori eventualele erori comise de acesta, nu mai pot fi învederate direct în recurs.
Referitor la cota diferențiată a pârâtului, la dobândirea bunurilor comune, apreciată procentual de acesta, la 70% din masa bunurilor comune, făcând trimitere la veniturile de patru ori mai mari, realizate de pârât, în comparație cu defuncta, Curtea reține că stabilirea întinderii efective, a cotei de contribuție a foștilor soți, este o chestiune ce ține de netemeinicia soluției pronunțate atât la fond, cât și în apel, care reclamă cu necesitate, reaprecierea materialului probator existent la dosar.
Or, din perspectiva prevederilor art.304 alin.1 pr.civ. care limitează cu claritate, controlul judiciar al instanței de recurs, exclusiv la motive de nelegalitate, operațiunea de analizare și reapreciere a probelor, după abrogarea punctelor 11 și 10 ale art.304 pr.civ. nu mai este permisă în cadrul recursului.
Acest aspect de ordine publică, fiind din oficiu invocat de instanță și pus în discuția contradictorie a părților, urmează că nici critica vizând întinderea cotei diferențiate a pârâtului, nu va fi primită, iar textul invocat al art.1092 alin.2 Cod civil, nu are legătură cu obiectul cauzei dedus judecății.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondate recursurile promovate de reclamantă și de pârât.
Toate părțile fiind în culpă procesuală, incidența dispozițiilor art.274 pr.civ. este exclusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul reclamanților G și.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta și respinge ca nefondat și recursul pârâtului împotriva deciziei civile nr. 38/A din 12 februarie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
Red./Dact.
2 ex./05.06.2009
Jud.fon: și
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Ana Ionescu Carmen Maria
