Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 131/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2071/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.131
Ședința publică de la 02.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 538 din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 26.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 02.02.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.06.2007, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B, sub nr-, reclamanta a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, în contradictoriu cu pârâtul, să se constate calitatea ei de unică moștenitoare a defunctei, să se constate că pârâtul nu a acceptat succesiunea acesteia, fiind străin de succesiune, să se stabilească masa succesorală, compusă din dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 5/8 din imobilul teren, situat în B,-, sector 1 și din terenul arabil, în suprafață de 21.400. situat în satul, județ D, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință din 16.11.2007, instanța a admis excepția conexității și a unit cauza ce forma obiectul dosarului nr- al Judecătoriei sectorului 1 B cu prezenta cauză.
Prin cererea conexată, pârâtul a solicitat instantei, în contradictoriu cu reclamanta și cu pârâtul G, să se constate valabilitatea testamentului, autentificat sub nr.11870/06.06.1994, de către notariatul de Stat al Sectorului 1 B, prin care a fost instituit legatul cu titlu particular și să se constate existența dreptului său exclusiv de proprietate asupra terenului, în suprafață de 560. din B,-.
Prin sentința civilă nr. 4204/28.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; a admis acțiunea principală formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții și G; a constatat că reclamanta este unica moștenitoare a defunctei, decedată la data de 22.03.2006; a constatat că masa succesorală se compune din cota indiviză de 5/8 din dreptul de proprietate asupra terenului, în suprafață de 560 mp, situat în B,-, sector 1; cota indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului, în suprafață de 21.400 mp, situat în., jud. D; a respins, ca neîntemeiată, cererea conexată și l-a obligat pe pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta, în cuantum de 1.557,3 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a respins-o ca neîntemeiată. Pârâtul Gap recizat, la solicitarea instanței, că înțelege să rămână străin de succesiune.
Analizând fondul acțiunii principale și al cererii conexate, instanța a constata ca, la data de 22.03.2006, a decedat; de pe urma defunctei, a rămas următoarea masă succesorală: dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 5/8, din imobilul teren, în suprafață totală de 560 mp, situat în B,-, sector 1. Defuncta a dobândit cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului arătat, prin cumpărare, împreună cu soțul său, astfel cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2303 din 1951, transcris la Tribunalul Municipiului B sub nr. 4082/1951 și cota indiviză de, prin moștenire, de la defunctul soț, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 812/1974, eliberat de Notariatul de Stat Sector 6
Suprafața de 3/8 din terenul în cauză, precum și construcția aflată pe acesta, aparțin pârâtului, astfel cum rezultă din contractul de donație autentificat sub nr. 11857 din 06.06.1994 la Notariatul de Stat al Sectorului 1; dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din terenul arabil, în suprafața totală de 21.400 mp, situat în satul, jud. Defuncta a dobândit cota indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului arătat, prin reconstituirea dreptului de proprietate, astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr. 81032/28.11.1996, eliberat de T
Cealaltă cotă de 1/2 aparține reclamantei, care a dobândit dreptul de proprietate asupra acesteia, prin moștenire, de la defunctul, tatăl său, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 587/19.12.1997 eliberat de BNP " ".
În cursul vieții sale, defuncta a instituit trei testamente, a căror ordine cronologică este următoarea: la 06.06.1994, legat cu titlu particular, în favoarea pârâtului, cu privire la cota de 5/8 din dreptul de proprietate asupra terenului situat în str. -; la 27.11.1998 - legat universal, în favoarea reclamantei; la 10.02.2003 - legat universal, în favoarea pârâtului
Analizând conținutul celui de-al doilea testament, instanța constată că dispozițiile acestuia sunt incompatibile cu legatul cu titlu particular, care trebuie considerat ca fiind revocat tacit.
Astfel, testamentul universal exprimă voința defunctei ca, la momentul încetării sale din viată, toate bunurile care se vor găsi în patrimoniul său să revină reclamantei, implicit, si cel care făcuse obiectul legatului cu titlu particular.
Legatul universal, ulterior legatului cu titlu particular, îl revocă pe acesta, cu singura excepție ca, din modul de redactare al legatului universal, să rezulte voința defunctului ca cele două testamente să se execute împreună (de exemplu, printr-o exprimare de genul:toate bunurile mele lui X, mai puțin bunul lăsat lui), ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
De altfel, aceasta este si concluzia autorului citat de pârât în cererea conexă; pârâtul redă însă, în cererea sa, doar partea introductivă a argumentației autorului, pe care acesta o expune, pentru aoc ombate, nu pentru a si-o însuși.
In aceste condiții, este lipsită de relevantă problema acceptării sau nu a legatului cu titlu particular în termen, cât timp acesta este revocat.
La rândul său, al doilea testament a fost revocat prin cel de - al treilea testament, această împrejurare neavând însă nici o relevantă în ceea ce privește revocarea primului testament, așa cum prevede expres art. 922 Cod civil.
În privința celui de-al treilea testament, beneficiarul acestuia, G, a înțeles să renunțe la succesiune, astfel încât titlul său de moștenitor s-a stins.
Prin urmare, nici unul dintre cele trei testamente nu a produs efecte, condiții în care a renăscut vocația succesorală legală.
Or, singurii moștenitori legali ai defunctei sunt reclamanta, în calitate de nepoată de frate, și pârâtul G, în aceeași calitate.
Pârâtul Gar enunțat însă atât la calitatea de moștenitor testamentar, cât și la calitatea de moștenitor legal, în declarațiile aflate la dosar el precizand expres acest lucru.
Prin urmare, reclamanta este singura moștenitoare a defunctei.
Pârâtul nu are vocație succesorală legală, fiind fiu vitreg, neadoptat, al defunctei.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea principală și a respins cererea conexată, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul, ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta, în cuantum de 1.557,3 lei, reprezentând 1.500 lei-onorariu de avocat, conform chitanțelor nr. 121/10.09.2007 și 115/06.09.2007, 57 lei - taxă judiciară de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii principale, admiterea cererii conexe, în sensul constatării valabilității testamentului autentificat sub nr. 11870/06.06.1994 de Notariatul de Stat al Sectorului 1 si a legatului cu titlu particular, instituit prin acesta, și să se constate dreptul exclusiv de proprietate al apelantului pârât asupra terenului, in suprafața de 560 mp, situat in B,-, Sector 1.
Prin decizia civilă nr. 538/A/01.04.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul declarat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr. 4204/28.03.2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B; a admis în parte acțiunea principală, a admis în parte cererea conexă; a constatat că reclamanta are calitate de unic moștenitor legal și pârâtul reclamant are calitatea de legatar cu titlu particular, în baza testamentului autentificat sub nr.11870/06.06.1994; a constatat că masa succesorală este compusă din dreptul de proprietate asupra cotei de din terenul situat in comuna, care revine reclamantei și din dreptul de proprietate asupra cotei de 5/8, din terenul din B,-, sector 1, care revine pârâtului reclamant; a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că testamentul universal ulterior trebuie "să revoce anume pe cel anterior"; întocmirea testamentului ulterior constituie o revocare a celui dinainte, numai atunci când dispozițiile sunt " necompatibile sau contrare".
În aceeași dată - 6 iunie 1994, proprietară a cotei de 5/8 din imobilul din- (teren și construcție), împreună cu, (proprietar al cotei de 3/8) își exprimă acordul la înstrăinarea, prin donație, a cotei sale din construcție, si, respectiv, din construcție și teren, prin testament - filele 9 și 10.
Testamentul întocmit la 6 iunie 1994 este făcut cu intenția de a întregi, în favoarea legatarului, dreptul său de proprietate asupra imobilului.
Prin testamentul din noiembrie 1998, reclamantei"toate bunurile mobile și imobile ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului".Prezumția că testamentul ulterior îl revocă pe cel anterior nu este reglementată. Dispoziția legală din art. 921 cod civil reglementează regula ca testamentul ulterior nu revocă implicit un testament anterior, ci revocarea trebuie să fie "anume".
De aceea, față de modul în care s-a întocmit testamentul anterior, în aceeași zi ca și donația, Tribunalul a reținut că testatoarea a lăsat legatarului universal acele bunuri care se găseau în patrimoniul său, mai puțin bunul testat anterior (cu intenția de a întregi dreptul de proprietate asupra imobilului, în întregime).
De altfel, acțiunea prin care reclamanta a contestat dreptul pârâtului asupra terenului aferent construcției este întemeiată pe neacceptarea succesiunii, iar nu pe revocarea testamentului. Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, împrejurarea că prima instanță nu a pus în discuția părților aspectul revocării testamentului nu este o cauză pentru trimiterea spre rejudecare.
Cu privire la acceptarea succesiunii de către apelant, Tribunalul a reținut că nu poate fi primită apărarea apelantului, cu privire la dobândirea calității de legatar, în lipsa îndeplinirii condiției de acceptare a succesiunii. Art. 899 Cod civil reglementează posesia de drept asupra bunului testat, fără a fi necesară " trimiterea în posesie", prin eliberarea certificatului de moștenitor. Art.905, art.909 Cod civil reglementează obligațiile ce se din calitatea de legatar, astfel că nu se poate reține că o persoană este obligată la "acceptarea" calității de erede. In cauza, față de înscrisurile de la filele 46- 52, apelantul și-a însușit titlul de proprietar asupra întregului imobil, după moartea testatoarei, în termenul de 6 luni, prevăzut de art. 700 Cod civil.
Potrivit acestor considerente, s-a reținut calitatea de moștenitor a apelantului, potrivit dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă, hotărârea urmând a fi schimbată în acest sens.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului pârâtului intimat și menținerii în tot a sentinței civile nr.4204/28.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
În dezvoltarea motivelor de nelegalitate, recurenții, după reiterarea situației de fapt și a soluțiilor pronunțate în cauză, au susținut următoarele:
1. Instanța de apel, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Astfel, dispozițiile testamentului autentificat sub nr. 1706 din 27.11.1998, de BNP, prin care recurenta este instituită legatar universal, sunt, în opinia acesteia, foarte clare în ceea ce privește voința ultimă a testatoarei, instanța interpretând greșit actul dedus judecății și atribuind un sens eronat și în contradicție totală cu voința testatoarei, care reieșea expres din acest act -toate bunurile mobile și imobile ce se vor găsi în patrimoniul meu la data decesului- implica cu necesitate inclusiv cota de 5/8 din imobilul teren, în absența altor mențiuni de excludere a acestora.
Tot astfel, dacă testatoarea ar fi dorit să mențină testamentul anterior, ar fi făcut vorbire expres despre bunul lăsat anterior printr-un legat cu titlu particular, în sensul de a fi exclus din universalitatea ce avea să o lase noii legatare universale.
2. Decizia pronunțată în apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În acest sens, art. 921 Cod civil prevede că un testament posterior revocă testamentul anterior, în măsura în care dispozițiile celor două testamente nu sunt compatibile, prezumția instituită de acest text fiind aceea că, dacă prevederile sunt contrare, sau nu se pot concilia, testamentul ulterior îl revocă pe cel anterior, chiar dacă acest lucru nu este prevăzut.
Astfel, legatul cu titlu particular, și mai ales legatul cu titlu universal, făcut prin testament anterior, poate fi considerat contrar legatului cu titlu universal, instituit prin testament posterior, și, deci, revocat tacit, dacă nu se dovedește intenția testatorului ca legatele să se execute cumulativ.
3. Lipsa de calitate procesuală activă a intimatului a fost invocată de către recurentă ca un motiv de ordine publică, criticându-se faptul că cererea conexă a fost admisă cu ignorarea lipsei calității active a acestuia, din perspectiva neacceptării în termen a succesiunii.
În acest sens, recurenta a susținut că a invocat această excepție în fața primei instanțe, însă instanța de fond nu a mai analizat-o, dat fiind că a respins cererea conexă pentru motivul revocării testamentului cu titlu particular.
Neavând interes procesual de a ataca sentința primei instanțe, ce i-a fost favorabilă, recurenta înțelege să invoce această excepție prin motivele de recurs, întrucât neacceptarea succesiunii de către intimat conduce la prescripția dreptului acestuia de a mai accepta succesiunea, după expirarea termenului de 6 luni, reglementat de art.700 din Codul civil, și, în consecință, la respingerea cererii conexe, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, acesta fiind străin de succesiune, la acest moment.
Prin motivele de recurs înregistrate la data de 19.08.2009, care, de asemenea, învestesc instanța s-a solicitat de catre recurentă, în principal, admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de apelantul, iar, în subsidiar, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.
Prin aceste motive, recurenta a susținut, în mod esențial, faptul că instanța de fond nu a mai analizat excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a intimatului, excepție ce nu a fost analizată nici de către instanța de apel, care a concluzionat, în mod lapidar, că, față de înscrisurile de la filele 46-52, apelantul și-a însușit titlul de proprietar asupra întregului imobil, după moartea testatoarei, în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 Cod civil.
Or, la filele 46-52 din dosar, se regăsesc înscrisuri eliberate de Administrația Finanțelor Publice, din care rezultă că intimatul - pârât este proprietar asupra construcției și coproprietar, alături de defuncta, asupra terenului și, nicidecum, că ar fi proprietar al întregului imobil așa cum se pretinde.
Astfel, din probele administrate în cauză, intimatul - pârât nu a făcut dovada unor acte și/sau fapte din care să rezulte, în mod neechivoc, intenția sa de a-și însuși calitatea de erede.
Intimatul a formulat întâmpinare, obligatorie conform art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a invocat inadmisibilitatea recursului, din perspectiva faptului că motivele de recurs nu pot fi circumscrise motivelor reglemente de art.304 Cod procedură civilă, inadmisibilitate ce a fost calificată, de către instanță, ca fiind excepția nulității recursului, pentru imposibilitatea încadrării motivelor, în dispozițiilor limitative ale art. 304 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește motivul de recurs, întemeiat de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, intimatul a susținut că actul juridic dedus judecății nu este testamentul universal, autentificat sub nr.1706 din 27.11.1998, ci testamentul cu titlu particular, autentificat sub nr.11870 din 06.06.1994, de către Notariatul de Stat al sectorului 1 B, întrucât, în baza acestuia, s-a constatat existența dreptului său exclusiv de proprietate asupra terenului, în suprafață de 560 mp, situat în B,-, sector 1.
Astfel, dizertațiile recurentei, cu privire la interpretarea greșită sau la schimbarea măsurii și înțelesului lămurit al testamentului universal, autentificat sub nr. 1706 din 27.11.1998, sunt inadmisibile în faza procesuală a recursului, întrucât vizează modalitatea de interpretare a probelor administrate în cauză.
În ceea de privește greșita aplicare a prevederilor art. 921 Cod civil, intimatul a susținut că Tribunalul Bucureștia reținut în mod corect că un testament nou constituie un caz de revocare a unui testament anterior, numai dacă acest lucru este expres prevăzut în cuprinsul lui, sau dacă acesta conține dispoziții necompatibile sau contrarii.
Or, în cauză, se poate constata că, în aceeași zi cu cea în care s-a realizat legatul cu titlu particular, testatoarea i-a donat și cota de 5/8 din imobilul construcție, testamentul venind ca o completare a acestei manifestări de voință, în sensul întregirii dreptului asupra întregului imobil în patrimoniul său.
Asupra excepției lipsei calității procesule active, rezultând din aceea că nu ar fi acceptat în termen succesiunea, recurentul a susținut, pe de o parte, că recurenta nu a înțeles să formuleze apel sub acest aspect, astfel încât nu poate reitera criticaomisso medio, direct în recurs, iar, pe de altă parte, că s-au probat actele de acceptare a succesiunii, făcute în termenul legal, întrucât s-a ocupat de înscrierea în cartea funciară a întregului teren, achitând, pentru acesta, în nume propriu, toate impozitele și taxele datorate, și folosind terenul în întregul său, în interesul său exclusiv.
În etapa procesuală a recursului, nu a fost administrată proba cu înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, și deliberând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, asupra excepției nulității recursului, invocată de intimatul, Curtea reține următoarele:
Asupra excepției nulității recursului, din perspectiva imposibilitatii încadrării motivelor, în dispozițiile limitative ale art. 304 Cod procedură civilă, Curtea considera ca aceasta exceptie procesuala este nefondata, intrucat motivele invocate de recurenta pun in dezbatere aspecte de nelegalitate, ce pot fi supuse cenzurii instantei, in actuala reglementare a recursului, intemeiat pe dispozitiile exhaustive ale art. 304 pct. 1-9 Cod procedura civila.
Astfel, argumentele invocate de intimat, in sustinere acestei exceptii, se raporteaza, in mod esential, la faptul ca motivele de recurs sunt nefondate, aspect ce nu poate determina inadmisibilitatea recursului, ci determina insasi cercetarea acestor motive, pe fondul lor.
In acelasi sens, imprejurarea ca motivele de recurs, astfel cum au fost formulate de catre recurenta, nu se incadreaza in dispozitiile corespunzatoare si concordante ale pct. 1-9 ale art. 304 Cod procedura civila, nu este de natura sa conduca la inadmisibilitatea cercetarii motivelor, intrucat, in temeiul art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, ce realizeaza principiul deplinei jurisdictii a instantei de recurs, in domeniul articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului - domeniul "drepturilor si obligatiilor cu caracter civil", notiune conventionala autonoma - cum este dreptul dedus judecatii, instanta de recurs este indrituita sa realizeze calificarea juridica a acestor motive, fara a recurge la formalisme excesive si incompatibile cu dreptul de acces la un tribunal, drept care nu este absolut, dar care trebuie sa fie unul efectiv si care se aplica inclusiv cailor de atac in ipoteza in care acestea sunt prevazute de legea interna (a se vedea in acest sens, cauzaGolder contra Marii Britanii, hotararea din 21 februarie 1975;Delcourt contra Belgiei, hotararea din 17 ianuarie 1970).
Pentru aceste argumente, Curtea va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul, ca nefondată.
Procedand in continuare la analiza fondului motivelor de recurs, Curtea va face urmatoarele consideratii:
Primul motiv de recurs, prin care se invoca faptul ca instanța de apel, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea considera necesar sa il cenzureze, in conexiune cu cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, prin care se critica aplicarea si interpretarea eronata a dispozitiilor art. 921 Cod civil, intrucat acestea se raporteaza in mod necesar la modul in care pot coexista sau se pot exclude un legat cu titlu particular si un legat universa sau cu titlu universal.
In drept, in conformitate cu art. 921 Cod civil,testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, nu desfiinteaza din acesta, decat numai acele dispozitii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior.
Din analiza particulara a circumstantelor cauzei deduse judecatii, Curtea retine că, prin testamentul, autentificat sub nr. 11870 din 6 iunie 1994, de catre Notariatul de Stat al sectorului 1 B, intimatului cota indiviza de 5/8 din imobilul, situat in-, compus din teren, in suprafata de 560 mp, și construcția existenta pe acesta, iar, prin testamentul, autentificat sub nr. 1706 din 27 noiembrie 1998, de catre BNP, recurentei, nepoata sa de frate, "toate bunurile mobile și imobile ce se vor găsi în patrimoniul său la data decesului".
In acest punct, Curtea constata ca instantele anterioare si partile din prezenta cauza au conceptii diferite cu prive la modul de interpretare a dispozitiilor art. 921 Cod civil, in sensul ca revocarea tacita a primului legat ar opera, intr- o prima opinie, in ipoteza in care nerevocarea nu a fost prevazuta expres, sau, dimpotriva, revocarea nu opereaza decat atunci cand a fost prevazuta expres de testator.
Or, Curtea considera ca dispozitiile art. 921 Cod civil, in partea privindtestamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior,sunt clare in a mentine un testament anterior, care nu este revocat in mod expres prin cel posterior, cu conditia cadispozitiile testamentului anterior sa nu fie incompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior,caz in care ar interveni un caz de revocare tacita a legatului anterior.
Deci, interpretand rational si teleologic acest text legal, rezulta ca un nou testament constituie un caz de revocare a unui testament anterior, numai daca acest fapt este expres prevazut in cuprinsul sau, sau daca cele doua acte juridice contin dispozitii incompatibile, care nu se pot concilia, sau contrarii.
In acest context, Curtea reaminteste ca insasi doctrina in aceasta materie a apreciat ca, in dreptul civil R, de vreme ce legea nu confera, in toate cazurile, chemare la intreaga succesiune, ci poate conferi vocatie numai la o fractiune din aceasta sau la bunuri succesorale distincte, singulare, se admite ca un testament posterior nu il revoca, in principiu, pe cel anterior, ci amandoua se executa cumulativ.
Astfel, daca, printr-un testament se instituie un legat universal, iar, printr-un alt act de ultima vointa, se fac legate cu titlu universal sau particular, indiferent de ordinea lor, nu va exista contrarietate, emolumentul legatului universal, care da chemare la intreaga mostenire, fiind micsorat prin efectul celorlate dispozitii de ultima vointa.
Ramane, in acest context, sa fie cercetate modul in care instantele anterioare au analizat vointa exprimata de defuncta, stabilind, in acest sens, situatia de fapt dedusa judecatii, si au interpretat si aplicat dispozitiile legale relevante la aceasta situatie de fapt.
Analizand, in acest scop, cele doua legate instituite de, Curtea considera, in acord cu tribunalul, ca vointa ultima a testatoarei, continuta in ultimul legat, a fost ca, nepoata sa de frate, sa culeaga"toate bunurile mobile și imobilece se vor găsi în patrimoniul său la data decesului",deci, bunuri existente, actuale, la momentul decesului sau, fara a se referi la bunul ce forma obiectul legatului particular, instituit in favoarea intimatului.
Aceasta vointa pare a da eficienta inclusiv principiului echitatii, cata vreme intimatul avea deja o cota de 3/8 din imobilul situat in-, format din teren și construcție, imobil dobandit de catre defuncta, impreuna cu sotul sau, in timpul casatoriei, intimatul fiind fiul celui din urma. Mai mult, nu se poate ignora faptul ca semnificatia instituirii a doua legate, ce s-ar suprapune asupra acelorasi bunuri, ar fi, in mod evident, aceea a unei exheredari tacite a primului legatar, vointa ce nu poate fi decelata in cauza, cata vreme insasi a facut, in aceeasi zi cu instituirea legatului, si o alta liberalitate in favoarea intimatului, incheind contractul de donatie, autentificat sub nr. 11857 din 6 iunie 1994, Notariatul de Stat al sectorului 1 B, prin care intimatuluicota indiviza de 5/8 din imobilul constructie, situat in-, sector 1, sub rezerva uzufructului viager asupra intregii cote(fila 9, dosar fond).
Astfel, nexistand dispozitii contrarii sau incompatibile in cele doua legate, instituite in favoarea partilor, cele doua legate pot coexista impreuna, si ar fi putut acorda vocatie la succesiune testamentara ambelor parti.
Cum, in cauza, recurenta nu a criticat imprejurarea ca solutia instantelor anterioare s-a bazat pe faptul ca testamentul realizat in favoarea sa a fost revocat prin instituirea celui de-al treilea testament, autentificat sub nr. 174 din 10 februarie 2003, de catre BNP, in favoarea lui G, care a declarat in fata instantei ca este renuntator la mostenire, si ca, astfel, ea culege mostenirea, nu in calitate de mostenitor testamentar, ci in calitate de mostenitor legal, Curtea, in acord cu principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil, si apreciind ca acesta nu este un motiv de ordine publica, ce s-ar fi impus cu necesitate in dezbaterea partilor, nu va putea modifica solutia sub acest aspect.
Asupra celui de-al treilea motiv de recurs, prin care se invoca absenta calitatii procesuale active a intimatului, din perspectiva neacceptării în termen a succesiunii, in cauza, nerealizandu-se dovada unor acte și/sau fapte, din care să rezulte, în mod neechivoc, intenția sa de a-și însuși calitatea de erede, si din perspectiva prescrierii dreptului acestuia de a mai accepta succesiunea, după expirarea termenului de 6 luni, reglementat de art. 700 din Codul civil, Curtea il apreciaza ca inadmisibil, fiind invocat omisso medio.
Astfel, desi Curtea ia act de sustinerea recurentei, conform careia, in virtutea solutiei pronuntate de instanta de fond, aceasta nu ar mai fi avut interes in exercitarea apelului impotriva sentintei civile nr. 4204/28.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 1 B, Curtea apreciaza ca, pentru a-si salvagarda drepturile procesuale, cu incidenta asupra insasi fondului cauzei, era necesar ca reclamanta sa exercite un apel incident, corelativ apelului exercitat de partea cu interese contrarii, prin care sa invoce fie necesitatea respingerii cererii conexe, in considerarea exceptiei procesuale de fond, absolute, peremptorii a lipsei calitatii procesuale active a intimatului, iar nu pe fondul sau, ca neintemeiata, fie sa invoce schimbarea cauzei juridice a cererii principale, reprezentata de neacceptarea în termen a succesiunii de catre intimatul mentionat, iar nu de revocarea testamentului anterior de cel posterior.
Neprocedand in acest mod, si fiind de acord cu examinarea cauzei, exclusiv din perspectiva revocarii testamentului anterior, autentificat sub nr. 11870 din 6 iunie 1994, de catre Notariatul de Stat al sectorului 1 B, instituit in favoarea intimatului, prin testamentul, autentificat sub nr. 1706 din 27 noiembrie 1998, de catre BNP, instituit in favoarea sa, imprejurarea neacceptării succesiunii, în termenul de 6 luni, reglementat de art. 700 din Codul civil, de catre intimatul, nu mai poate fi pusa in dezbatere, de catre aceasta parte, direct in recurs, fara a se incalca principiul, conform caruia recursul este o cale subsecventa apelului, si acesta nu poate fi exercitatomisso medio.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatand ca nu este operant niciunul dintre motivele de recurs invocate, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 538 din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți și
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul, ca nefondată.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 538 din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/26.04.2010
------------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 2 -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
