Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL Operator 2928

SECTIA CIVILĂ

DOSAR NR.-

DECIZIA CIVILĂ NR. 133/

Ședința publică din 16 februarie 2009

PREȘEDINTE: Daniela Calai

JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă

JUDECĂTOR 3: Maria Petria

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A- Societatea Cooperativă de Consum împotriva deciziei civile nr.257/24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul G, având ca obiect succesiune.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura completă.

Dezbaterea în fond a recursului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 9 februarie 2009, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față constată:

Prin decizia civilă nr.257/A/24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă a fost respins apelul declarat de pârâta A împotriva sentinței civile nr.255/1.04.2008 pronunțată de Judecătoria

Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că, prin sentința civilă nr.255/01.04.2008 pronunțată de Judecătoria G în dosar civil nr-, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active ridicată de pârâta prin întâmpinare, s-a admis in parte actiunea reclamantului domiciliat in comuna, sat, nr. 79, județul A, contra piritei A, cu sediul in A, B-dul -, nr. 52-54, judetul A si in consecintă, s-a constatat că reclamantul este succesorul in drepturi al defuncților, decedat la data de 10 decembrie 1976, si, decedată la 19 ianuarie 1979, fără testament, cu ultimul domiciliu in sat, comuna, având ca masă succesorală imobilul inscris in CF nr. 225, nr. top. 80, casa nr. 58, curte si gradină in suprafață de 1771 mp.

S-a constatat că in baza dreptului de accesiune imobiliară artificială, reclamantul dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe imobilul inscris in CF nr. 225 și s-a dispus notarea construcțiilor (magazin sătesc ) si intabularea dreptului de proprietate al reclamantului in coala de carte funciară in baza sentinței rămasă definitivă și irevocabilă.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 990, 45 lei RON cheltuieli de judecată parțiale către reclamant.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut in fapt următoarele:

Proprietari tabulari asupra imobilului inscris in Cf 225 nr. top. 80, casa nr. 58 curte si gradina in suprafață de 1771 mp figurează ca fiind si sotia născută in cota de 1/1 părti pe titlu de cumpărare (incheierea de CF nr. 389/1947). Numitul figureaza cu un drept de uzufruct viager (incheierea de CF nr. 389/1947).

Din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă ca proprietarii tabulari si au decedat la 10 decembrie 1976 si respectiv, la 19 ianuarie 1979, fără testament, lăsând ca masa succesorala imobilul inscris in CF nr. 225 nr. top. 80, casa nr. 58, curte si gradina in suprafată de 1771 mp, iar ca moștenitor pe reclamant, in calitate de fiu.

In perioada constituirii proprietății cooperatiste din anii 1960-1970, statul comunist a preluat imobilul din litigiu cu scopul construirii unui magazin sătesc apartinând Cooperativei de Consum .Reclamantul susține că aceasta preluare s- făcut in mod abuziv, fără manifestarea de voință proprietarului de a-și ceda proprietatea si că acest fapt rezultă din imprejurarea ca reclamantul si tatăl său, defunctul, au fost condamnati la 10 luni inchisoare corectională. Din adresa nr. 481/17 aprilie 2007 coroborată si cu declaratiile martorilor, rezulta ca imobilul - constructie, casa nr. 58 evidentiată in de proprietate nr. 225, nu a existat in momentul preluării imobilului, casa fost demolata de către familia reclamantului care adus pe teren materiale de construcție, piatră de carieră si cărămidă cu scopul reconstruirii imobilului. Reclamantul sustine că odată cu ocuparea terenului au fost preluate in mod abuziv si aceste materiale de construcții.

Prin intâmpinările depuse la dosar, pârâta a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, iar pe fondul cauzei, solicitat respingerea actiunii ca neintemeiată.

Instanta, analizând probele de la dosar, apreciază că actiunea reclamantului este intemeiată, dovedită si legală pentru următoarele considerente:

Cu privire la exceptia lipsei calității procesuale active reclamantului, instanta a reținut ca in conformitate cu prev. art. 28 din Legea nr. 7/1996 modificata prin Legea nr. 247/2005, " dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terti, fără inscrierea in cartea funciară, când provin dinsuccesiune.".Reclamantul dovedit că este succesorul legal al defunctilor si, născută, in calitate de fiu si prin urmare, dreptul său la mostenirea părintilor este dobândit si recunoscut si fără inscrierea in cartea funciară. Aceiași era situația si in vechea reglementare Decretului Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare (act normativ in vigoare la data decesului antecesorilor reclamanților), art. 26 fiind identic cu art. 28 din actuala reglementare dacă avem in vedere data decesului proprietarilor tabulari.

Pe cale de consecinta, exceptia lipsei calitătii procesuale active ridicată de pârâtă prin intâmpinare este nefondată si in baza prev. art. 137 Cod procedura civila, art.161 pct. 1 Cod procedură civilă, instanta respins exceptia.

Din declaratiile martorilor, a rezultat că preluarea imobilului s- făcut in mod abuziv, reclamantul si tatăl său, defunctul suportând condamnare la vremea respectiva. Constructia s- ridicat de către fosta de Consum cu participarea cetătenilor din localitate care au prestat munca fizica. In privinta inglobării in constructie materialelor de constructie proprietatea familiei reclamantului, martorii nu au confirmat dar nici nu au infirmat acest fapt. După aprecierea martorului, valoarea de circulatie imobilului - constructie se ridică la suma de 30.000-40.000 lei RON.

Pârâta a depus la dosar inscrisuri cu care a incercat sa dovedească că investitia s- făcut cu materialele proprietatea pârâtei.

Cu privire la apărarea formulata de pârâta, in sensul că familia reclamantului ar fi primit in schimb pentru imobilul din litigiu un alt teren instanta retinut că s- făcut un schimb formal cu un teren intravilan cunoscut sub denumirea locala "La ". Acest teren apartinut unei alte persoane si in baza legilor fondului funciar, după anul 1990 fost retrocedat. Reclamantul a sustinut că schimbul de teren nu a produs consecinte juridice intrucât, contractul de schimb nu fost perfectat in forma scrisă, schimbul fiind astfel lovit de nulitate absolută. Sustinerea reclamantului nu fost contrazisă de partea pirită.

In vederea stabilirii valorii tehnice si de circulatie a imobilului s- administrat proba cu expertiza, concluziile raportului fiind depuse la dosar. Din constatarile expertului a rezultat ca valoarea tehnica imobilului - constructie este de 111.897 lei RON, iar valoarea de circulatie este de 25.000 lei RON.

Reclamantul făcut dovada, fără putință de tăgadă, că este proprietarul imobilului inscris in CF nr. 225 in calitate de succesor in drepturi al proprietarilor tabulari si (fosta ). De asemenea, reclamantul făcut dovada că in perioada constituirii proprietătii cooperatiste - forma de proprietate specifica dreptului din perioada comunista, dreptul de proprietate asupra imobilului i- fost preluat in mod abuziv fără o " dreapta si prealabila despăgubire ".

Instanta a apreciat ca actiunea reclamantului este intemeiată si legală, motiv pentru care a admis-o în parte.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta A și a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, fără cheltuieli de judecată.

În motivare a susținut că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală, un motiv al acestei susțineri fiind faptul că acțiunea reclamantului nu este corespunzător timbrată, iar un alt motiv îl constituie lipsa calității procesuale active a reclamantului, acesta nefiind proprietar nici măcar în privința terenului, întrucât nu a prezentat în instanță dovada calității de moștenitor.

Prin concluziile scrise, intimatele au solicitat respingerea apelului ca lipsit de temei,arătând că împrejurarea, potrivit căreia apelanta consideră că doar certificatul de moștenitor face dovada acceptării moștenirii, este contrară prevederilor art. 689 Cod civil.

Examinând hotărârea primei instanțe în baza motivelor de apel și din oficiu, în baza art. 295 al. 1 Cod procedură civilă se va constata că starea de fapt reținută este conformă probelor administrate, probe apreciate corect de prima instanță, care a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 689 și 489 din Codul civil. Potrivit art. 689 Cod civil,acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită. Reclamantul a formulat petit distinct în acțiune,prin care a cerut să se constate că a acceptat tacit succesiunea părinților săi decedați și că este unicul moștenitor al acestora, iar prima instanță a stabilit ca reclamantul a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii părinților săi, potrivit art. 689, teza 2 din Codul civil, că este unicul moștenitor al acestora, astfel că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului,invocată de pârâtă este nefondată. Prima instanță a avut în vedere la stabilirea taxei judiciare de timbru,valoarea de impozitare a imobilului, comunicată de Consiliul Local al Comunei G, Județul A și in considerarea acestei valori se va aprecia că taxa judiciară de timbru,în prima instanță și în apel sunt legale.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta invocând atât netemeinicia și nelegalitatea ei cât și pe cea a instanței de fond.

In motivarea în drept a recursului au fost invocate dispozițiile art.304 pct.10 pr.civ. iar în fapt aceea că s-a ignorat cu desăvârșire probatoriul din care rezultă clar că respectiva construcție revendicată de reclamant a fost edificată prin eforturile proprii ale cooperației și că această cooperativă, potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.1/2005, este un agent economic cu capital privat iar nu o entitate de stat, statul nefiind decât cel care, anterior anului 1989, preluat terenurile de la particulari pentru a se construi în interes public cum a fost și cazul imobilului în cauză care s-a dorit a fi magazin sătesc, aspect pe care, de altfel, corect l-a și reținut instanța de apel.

S-a mai arătat și că, contrar susținerilor reclamantului, s-a dovedit că magazinul sătesc în litigiu a fost edificat pe cheltuiala cooperației și prin efortul locuitorilor comunei iar nu din materialele de construcție care ar fi aparținut familiei acestuia.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatele și - moștenitoarele intimatului reclamant G - au solicitat în principal constatarea ca nul a recursului, (întrucât a fost motivat în baza art.304 pct.10 pr.civ. text abrogat cu mult timp inainte de data declarării recursului), iar în subsidiar, respingerea lui ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Inainte de a proceda la analiza de fond a susținerilor recurentei pârâte, instanța a luat în discuție cu prioritate, excepția nulității recursului acesteia invocată de intimatele reclamante.

Rezultă astfel că - astfel cum în mod corect susțin intimatele - pârâta și-a întemeiat recursul declarat la 24.11.2008 pe dispozițiile art.304 pct.10 pr.civ. text care fusese abrogat deja prin Legea nr.215/2005.

Intrucât din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că este vizată interpretarea și aplicarea greșită a legii la cauza dedusă judecății - ipoteză prev. de art.304 pct.9 pr.civ. -, potrivit art.306 alin.3C.pr.civ. Curtea va respinge însă ca neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de reclamante și va proceda la judecarea lui conform temeiului de drept identificat și menționat anterior.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art.306 alin.2 pr.civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar se constată că recursul declarat în cauză este fondat.

Rezultă astfel că acțiunea reclamantului inițial G - însușită și continuată după decesul său, de către moștenitoarele și - a fost structurată în trei petite, primul vizând constatarea drepturilor sale succesorale după părinții săi și (), un al doilea, în realizarea drepturilor sale, în baza accesiunii imobiliare artificiale, asupra magazinului aparținând pârâtei A (singura chemată în proces în această calitate) și un al treilea pentru rectificarea pe cale de consecință a înscrierilor din CF.

Primul petit al acțiunii vizează drepturi strict legate de succesiunea reclamantului G după părinții săi pe care el trebuia să le opună în proces doar celor care puteau pretinde un interes în preluarea masei succesorale a defuncților iar nu pârâtei care nu are o asemenea calificare.

In plus, în eventualitatea în care reclamantul era unicul moștenitor legal al părinților, nimic nu l-ar fi împiedicat să obțină un certificat de moștenitor în acest sens.

Curtea constată însă că acest petit - în constatarea drepturilor succesorale ale reclamantului - nu are o existență de sine-stătătoare pentru a putea fi puse în discuție dispozițiile art.111 pr.civ. referitoare la inadmisibilitatea cererii, ci el este formulat în scopul de a asigura realizarea drepturilor sale cu privire la magazinul în litigiu care aparține societății pârâte, solicitare care face obiectul celui de-al doilea petit.

In concret, prin acest petit s-a solicitat constatarea faptului că asupra imobilului din CF 225 nr.top.80 există edificate construcții folosite de către pârâtă și că, în conformitate cu prevederile art.482, 492 și 494 Cod civil, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra lor prin accesiune imobiliară artificială, motiv pentru care se solicită predarea, "fără sultă", a acestor construcții către reclamant.

Analiza pretențiilor reclamantului necesită examinarea condițiilor de fapt și de drept care au permis formularea lor.

Rezultă astfel că asupra imobilului înscris în CF 225 nr.top.80 (inițial, curte și grădină de 1771.), figurează ca proprietari, prin cumpărare în 1947, părinții reclamantului G, numiții (decedat la 10.12.1976) și ( ) (decedată la 19.01.1979).

In anii 1960 imobilului a fost preluat de către stat în vederea construirii unei cooperative de consum, - construcție care s-a și realizat -, operațiune care, prin scopul ei și în lipsa unor acte,care să ateste o altă realitate are natura unei exproprieri de fapt.

Reclamantul G ca fiu al foștilor proprietari tabulari a făcut opoziție constantă la această preluare - atitudine care i-a atras și o condamnare penală - demersurile sale adresate autorităților administrative ale vremii fiind finalizate printr-o înțelegere amiabilă (fila 10 dosar de fond), încheiată la data de 5.05.1967.

In acest act scris intitulat "Minută" s-a consemnat faptul că Gas olicitat - și obținut - terenul rămas liber și neocupat prin executarea construcției Cooperativei de consum iar pentru despăgubirea sa pentru terenul ocupat cu construcția amintită, a cerut - și primit - la schimb o porțiune de teren din grădina curții de pe ulița "La ", el declarându-se satisfăcut și considerând ca soluționată definitiv plângerea adresată autorităților statului.

Această înțelegere s-a aplicat deîndată și ea a durat - conform afirmațiilor reclamantului - până după 1990 când terenul oferit la schimb ar fi fost retrocedat vechilor proprietari.

Prin urmare, din întreg terenul preluat inițial, reclamantul Gaf ost lipsit doar de porțiunea pe care s-a edificat magazinul sătesc și anexele sale, pe care le consideră proprietatea sa prin accesiune imobiliară artificială.

Dreptul de proprietate asupra acestor construcții prin accesiune cu titlu gratuit astfel cum el a cerut în acțiune (impropriu menționat în acțiune " fără sultă", care devine operantă doar ca urmare a unei proceduri de partaj, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății), nu-i poate fi însă recunoscut reclamantului din următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.492 și urm. civil - invocate în mod expres de către reclamant ca temei juridic al acțiunii sale -, în ipoteza în care proprietarul terenului înțelege să-și însușească construcția edificată de o altă persoană fizică sau juridică ( ipoteză vizată în cel de-al doilea petit al acțiunii ), indiferent de buna sau reaua credință a acesteia din urmă, ea devine un creditor al proprietarului terenului, având o creanță în despăgubire împotriva acestuia, a cărei întindere este diferită în funcție de buna sa sau reaua sa credință și un drept de retenție până la plata ei efectivă și integrală.

Prin urmare, în nici una din ipoteze, proprietarului terenului nu-i poate fi recunoscută dobândirea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate asupra construcțiilor, așa cum în mod neechivoc a solicitat reclamantul G prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.

Imprejurarea că opoziția reclamantului inițial la preluarea terenului de către stat i-a atras o condamnare penală nu poate da naștere dreptului de a-și însuși cu titlu gratuit construcția aparținând în prezent societății pârâte, ca modalitate de dezdăunare, pentru reparația materială și morală a unui astfel de prejudiciu fiind necesară inițierea unei proceduri adecvate.

Pentru toate considerentele expuse în cuprinsul prezentei, Curtea va admite recursul pârâtei, va modifica în tot cele două hotărâri anterioare și, în consecință, va respinge acțiunea reclamantului G continuată de moștenitorii săi, și.

Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta A - Societatea Cooperativă de Consum împotriva deciziei civile nr.257/24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția civilă pe care o modifică în tot, în sensul că:

Admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.255/01.04.2008 pronunțată de Judecătoria G pe care o schimbă și în consecință respinge ca nefondată acțiunea reclamantului G, continuată de moștenitorii săi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2009.

PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red.: / 24.02.2009

Dact. // 2 ex./5.03.2009

Inst.fond.: jud.

Inst.apel: jud.a,

Președinte:Daniela Calai
Judecători:Daniela Calai, Marinela Giurgincă, Maria Petria

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Timisoara