Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 136/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 136/2008-
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Aurora Popa | - - | - JUDECĂTOR 2: Maria Galeș |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea contestației în anulare declarate de contestatorii, și - toți cu domiciliul în, nr. 110, județul B, în contradictoriu cu intimații, -ambii cu domiciliul în B,-/A, județul B și, domiciliat în, nr. 110, județul B, împotriva deciziei civile nr. 878/R din 13 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, prin care a fost menținută decizia civilă nr. 247/A din 26 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- și prin care a fost menținută în totalitate sentința civilă nr. 468 din 13 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosar nr. 1961/R/2005, având ca obiect: succesiune.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 23 ianuarie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii privind contestația în anulare, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea acesteia pentru data de 30 ianuarie 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 878/R din 13 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurenții pârâți, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, împotriva deciziei civile nr. 247/A/2007 din 26 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost menținută în întregime.
Părțile recurente, au fost obligate să plătească părților intimate suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit articolului 315 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanțelor de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Din analiza considerentelor deciziei nr. 962/13.10.2005 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, prin care s-a admis ca fondat recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 246/10.05.2005 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a casat decizia și desființat sentința civilă nr. 798/27.06.2003 pronunțată de Judecătoria Beiuș cu trimiterea cauzei spre rejudecare, s-a reținut faptul că depoziția martorului a fost înlăturată în mod nejustificat și că dreptul la acțiune, referitor la cererea prin care s-a solicitat anularea certificatului de moștenitor, nu este prescris.
Așadar, aceste aspecte susmenționate, raportate la dispozițiile articolului 315 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, nu mai puteau fi analizate de instanță cu ocazia rejudecării, fiind probleme de drept dezlegate, ce obligă instanța doar a lua act de acestea, orice discuții în acest sens fiind irelevante întrucât au intrat în putere de lucru judecat, criticile în acest sens fiind neavenite. Completarea probațiunii referitor la martora nu s-a impus datorită acelorași considerente, întrucât cu acesta se dorea dovedirea perioadei în care au aflat intimații de existența testamentului, ori, reținând instanța de casare că dreptul la acțiune nu este prescris întrucât au aflat intimații doar în anul 2001 de existența acestuia, orice probațiune era ineficientă.
Nu s-a putut contesta faptul că motivarea instanței de apel este sumară, însă nu s-a putut reține nici critica recurenților în sensul că nu s-ar fi răspuns aspectelor juridice invocate, ci dimpotrivă. Faptul că decizia este motivată sumar nu denotă lipsa motivării acesteia în sensul articolului 304 punctul 7 Cod de procedură civilă, criticile aduse fiind nefondate.
Uzucapiunea sau prescripția achizitivă, este nașterea dreptului de proprietate ori a altui drept real, asupra unui bun imobil prin posedarea lui de către o persoană în condițiile și termenul prevăzute de lege. Uzucapiunea reprezintă unul dintre efectele cele mai importante ale posesiei utile.
S-a mai reținut faptul că în Transilvania, zonă în care s-a aplicat și anterior Legii nr. 7/1996 sistemul de publicitate imobiliară prin cărți funciare, uzucapiunea este reglementată prin Decretul Lege nr. 115/1938, iar conform articolului 27, în cazul în care s-au înscris fără cauză legitimă - adică pe baza unui titlu nevalabil, drepturi reale ce pot fi dobândite prin uzucapiune, ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani.
Acest caz de uzucapiune poartă și denumirea de uzucapiune tabulară sau prin convalescența titlului și este de natură a evidenția faptul că dreptul de proprietate ce se dobândește este deja înscris în cartea funciară pe numele uzucapantului, întrucât se realizează prin convalescența titlului pentru faptul că titlul pe baza căruia s-a făcut întabularea, deși nevalabil, prin trecerea termenului de 10 ani se curăță de viciile sale, se vindecă, devenind pe deplin valabil.
Problema esențială însă, în speță, a fost aceea a clarificării dacă certificatul de moștenitor constituia un just titlu de dobândire a dreptul de proprietate, pentru ca dispozițiile articolului 27 din Decretul Lege nr. 115/1938 să aibă aplicabilitate în speță, ori, certificatul de moștenitor nu poate fi invocat ca just titlu, întrucât el nu este un act translativ de proprietate ci face doar dovada calității de moștenitor și a întinderii drepturilor succesorale. Mai mult, din atitudinea lui, care după ce s-a judecat cu intimatul pentru anulare titlu se dă în întreținere, reiese că a fost de rea credință, astfel că nu se poate prevala de uzucapiunea invocată, chiar dacă celelalte condiții ar fi îndeplinite, reaua credință intervenind anterior încheierii termenului de prescripție achizitivă.
Față de considerentele expuse, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a articolului 27 din Decretul Lege nr. 115/1938, criticile aduse în acest sens fiind neavenite.
Cât privește contribuția la edificarea anexelor, casei, martorii audiați, au arătat că, deși părțile nu erau în relații bune, au construit împreună anexele, de altfel în acea perioadă de 4 - 5 ani locuiau împreună, aspect corect reținut de ambele instanțe.
Referitor la depoziția martorului, întrucât instanța de casare a concluzionat valabilitatea acesteia, nefiind de altfel dovedit în rejudecare că ar fi o mărturie mincinoasă, orice discuții în acest sens apărând ca neavenite. Pe de altă parte, martorii, Tomele au confirmat cele declarate de referitor la data la care a aflat de existența testamentului.
Sigur că, fiind stabilit de instanța de casare faptul că intimații nu au aflat de existența testamentului decât în cursul anului 2001, este explicabilă inexistența din partea acestora a unei cereri în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, criticile aduse în acest sens fiind neavenite. Referitor la anularea tuturor înscrierilor din CF, această dispoziție s-a făcut conform articolelor 34, 37 aliniatele 1-2 din Decretul Lege nr. 115/1938, orice alte discuții în acest sens fiind apreciate ca nefondate.
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, a respins ca nefondat recursul, menținând în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurenților, în baza articolului 274 Cod de procedură civilă, instanța de recurs i-a obligat să plătească intimaților suma de 300 lei cheltuieli de judecată ocazionate în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva deciziei recurenții au formulat contestație în anulare, solicitând anularea hotărârii și rejudecarea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 247/A/2007 a Tribunalului Bihor.
Cererea este întemeiată pe prevederile art. 318 al. 1 Cod procedură civilă, fiind enumerate șapte aspecte apreciate de contestatori ca fiind grave erori materiale, a căror lipsă ar fi determinat o altă soluție a instanței de recurs.
Intimații prin concluziile depuse au solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Analizând criticile formulate de contestatori, instanța reține că din modul în care sunt detaliate criticile contestatorilor, acestea reprezintă în realitate o cerere de reanalizare a motivelor de modificare invocate în recurs, cerere care este inadmisibilă deoarece ar determina o judecare a recursului împotriva deciziei atacate, cale de atac inexistentă.
Greșelile materiale care pot determina admiterea unei căi extraordinare de atac, fără a fi enumerate de norma de procedură, au fost stabilite de practica judiciară și ele nu se confundă niciodată cu eventualele erori de judecată, ori, tocmai la astfel de erori face referire prezenta contestație în anulare: greșita calificare a uzucapiunii invocate, înlăturarea unor probe din ansamblul celor administrate, neaplicarea termenului legal de prescripție în cazul unei acțiuni personale, întinderea drepturilor asupra imobilelor ce se aflau în circuitul civil anterior anului 1989 sunt aspecte ce nu intră sub incidența dispozițiilor art. 318 al. 1 Cod procedură civilă.
Referitor la cercetarea motivelor de casare, se constată că au fost invocate trei aspecte și anume: greșita respingere a probelor solicitate în fața instanței de apel, greșita soluționare a excepției de uzucapiune invocate, precum și neanalizarea excepției extinctive în ceea ce privește anularea certificatului de moștenitor, precum și înlăturarea depoziției martorului. Lecturând considerentele deciziei atacate cu ușurință de remarcă analiza tuturor acestor critici formulate.
Față de cele arătate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, instanța va respinge prezenta contestație în anulare ca neîntemeiată, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe contestatori la 300 lei în favoarea intimaților, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorii, și - toți cu domiciliul în, nr. 110, județul B, în contradictoriu cu intimații, -ambii cu domiciliul în B,-/A, județul B și, domiciliat în, nr. 110, județul B, împotriva deciziei civile nr. 878/R din 13 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile contestatoare să plătească părților intimate, și suma de 300 lei cheltuieli de judecată în prezenta cale de atac.
IREVOCABILĂ.
Pronunța în ședința publică din 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond - ă
- judecători apel -
- judecători recurs -
- redactat decizie - judecător -07.02.2008
- dactilografiat - grefier - 07.02.2008-2 ex.
Președinte:Aurora PopaJudecători:Aurora Popa, Maria Galeș, Dana Cigan
