Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 137
Ședința publică din data de: 05.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă G împotriva deciziei civile nr. 284/A/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimații - pârâți, personal și, reprezentat de mandatar OG, cu procură aflată la fila nr. 41 din dosarul de fond, lipsind recurenta - reclamantă G și intimații - pârâți, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta - reclamantă G a depus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, respectiv chitanța seria - nr. -, eliberată de Trezoreria Municipiului Totodată, arată că la data de 06.02.2009, data poștei, intimatul - pârât a depus întâmpinare într-un singur exemplar, iar la data de 18.02.2009, data poștei, intimații - pârâți, și au depus întâmpinare, în trei exemplare, ce nu a fost comunicată. De asemenea, învederează că la data de 09.02.2009, prin compartimentul registratură, recurenta - reclamantă Gad epus note de ședință.
Curtea ia act de îndeplinirea de către recurenta - reclamantă Gao bligației stabilite în sarcina acesteia, prin rezoluția pusă la primirea dosarului, de a depune timbru judiciar și de a achita taxă judiciară de timbru în cuantumul fixat de către instanță.
Curtea verificând conținutul procurii autentificate prin încheierea de autentificare nr. 792/04.03.2008 de Biroul Notarului Public, aflată la fila nr. 41 din dosarul de fond, o apreciază acoperitoare și pentru căile de atac, constatând dovedită pentru calitatea OG de reprezentant al intimatului - pârât.
Se procedează la comunicarea întâmpinării formulate de către intimații - pârâți, și intimatului - pârât, prin reprezentant.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Intimatul - pârât, personal, solicită respingerea recursului promovat de către recurenta - reclamantă G ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.
Precizează că imobilul - casa - a fost demolat de către recurenta - reclamantă.
Reprezentantul intimatului - pârât solicită admiterea recursului declarat de către recurenta - reclamantă G împotriva deciziei civile nr. 284/A/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.
Curtea, având în vedere că doamna OG, mandatara intimatului - pârât nu are studii juridice, apreciază că aceasta nu poate formula concluzii verbale și îi aduce la cunoștință că are posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului - pârât depune concluzii scrise.
Curtea, apreciind cauza lămurită, dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă G împotriva deciziei civile nr. 284/A/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Călărași la data de 05.02.2008 și înregistrată sub nr-, reclamanta Gac hemat în judecată pe pârâții, și solicitând instanței prin sentința ce o va pronuința să se dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în C,-, compus din suprafața de teren de 200. și casă de locuit compusă din 2 camere, antreu și marchiză, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 1974, moment la care era necăsătorită și fără copii, împreună cu numita, de asemenea, necăsătorită și fără copii, au cumpărat în cote egale de la numita G imobilul situat în C,-, județul C, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 292 din 12.02.1974.
A mai arătat reclamanta că în anul 1975 s-a făcut un act de partaj voluntar între vânzătoarea G și cumpărătoarele G și, act autentificat sub nr. 342 din 4.03.1975; la data de 18.05.2000 numita, a decedat, iar moștenitorii acesteia sunt:, în calitate de surori și frate, în calitate de moștenitor al sorei postdecedate al defunctei, și în calitate de moștenitor al fratelui postdecedat al defunctei,.
Reclamanta a mai arătat că nu mai dorește să rămână în indiviziune cu pârâții, motiv pentru care a solicitat lichidarea stării de indiviziune și atribuirea în natură a terenului ce li se cuvine conform cotelor deținute de părți.
În termen legal, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat admiterea acțiunii, cu atribuirea în natură a terenului ce i se cuvine, conform cotelor deținute având în vedere că între el și pârâții și la data de 31.01.2008 s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare prin care pârâții s-au obligat să-i vândă cota lor indiviză de 2/10 din imobilul masă succesorală, urmând să fie obligat la plata unei sulte către pârâții și.
Prin cererea reconvențională, pârâtul a solicitat să fie obligații pârâții:, și la plata sumei de 10.000 lei reprezentând cheltuieli ulterioare succesiunii, respectiv 4.000 Ron cheltuieli de înmormântare, 1.000 Ron loc de veci și 5.000 Ron cheltuieli cu parastasele creștinești până la 7 ani.
În termen legal, pârâta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâtul prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind neteîntemeiată.
S-a arătat de către pârâtă că la data de 19.05.2000 când a decedat, aceasta avea un CEC în valoare 6 milioane lei vechi, care a fost lichidat de, cea care era trecută la clauză, iar banii au fost cheltuiți pentru înmormântarea acesteia; pârâta a mai susținut ca ea personal, a contribuit cu suma de 200 mii lei vechi, iar pârâții și au încasat ajutorul de înmormântare și produsele de pe locul extravilan ce-l deținea defuncta.
Cu privire la locul de veci cumpărat de către pârâtul aceasta a arătat că acest loc nu a fost cumpărat, ci îi aparține lui care la rândul ei, l-a obținut de la Asociația, loc de veci căruia nu i s-au adus amenajări speciale și deci nu a antrenat vreo cheltuială.
Și pârâtul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâtul, prin care a solicitat respingerea acesteia, considerând-o nefondată.
Prin sentința civilă nr. prin sentința civilă nr. 2492 din 24 septembrie 2008 Judecătoria Călărașia admis acțiunea și în consecință: a constatat că de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori părțile în cauză cu o cotă de 10/20 G, cu o cotă de 2/20 pârâții și și cu o cotă 6/20, iar ca masă succesorală, a rămas suprafața de 208. teren intravilan situat în C,-; s-a dispus ieșirea din indiviziune; s-au atribuit părților loturile stabilite prin suplimentul raportului de expertiză. varianta nr. 2, raport întocmit de expertul judiciar; s-a respins cererea de despăgubiri formulată de pârâtul prin cererea reconvențională; s-au compensat cheltuielile de judecată și s-a dispus obligarea pârâților, și, la câte 130 lei fiecare către pârâta.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta G, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie în considerarea nemotivării, nici în drept, nici în fapt a modului de partajare omologat de prima instanță, care este contrar modalității de partajare impuse de mărimea cotelor de coproprietate, de locuire a construcției, de plata taxelor și impozitelor, de îmbucătățirea exagerată a terenului ori de înțelegerea sa cu și de a rămâne în indiviziune, în considerarea cotei de coproprietate stabilite pârâtului, apreciată în mod greșit mai mare, la 6/20 cât timp antecontractele de vânzare-cumpărare nu transferă dreptul de proprietate.
Pe de altă parte, s-a criticat și modul de soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 284A/20.11.2008, Tribunalul Călărași, Secția Civilă a admis apelul, dispunându-se schimbarea sentinței în privința modalității de ieșire din indiviziune, în sensul că s-au atribuit reclamantei loturile nr.1 (în suprafață de 20,802cu dimensiunile de 0,84 m/24,65 m), 2 (în suprafață de 20,802cu dimensiunile de 0,84 m/24,65 m) și 3 (în suprafață de 1042), iar pârâtului, lotul 4 în suprafață de 62,40.; s-a dispus obligarea reclamantei la câte 1.805 lei sultă către pârâții și; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat drept întemeiate criticile apelantei doar în ce privește modalitatea de partajare dispusă de prima instanță.
Potrivit partajării dispuse de judecătorie, lotul atribuit reclamantei are o deschidere mult sub una normală, evidențiată de altfel, în varianta 1 de partajare care nu este în spiritul unei echități a împărțirii.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, în varianta 1, pârâtului i se propune un lot care pe lângă inconvenientul că are în mijlocul deschiderii la stradă un "stâlp beton electricitate", ce împiedică accesul unui autoturism, prezintă și inconvenientul unei deschideri/lățimi de 2,5 pe toată lungimea lui de 24,65, configurație ce face imposibilă ridicarea oricărei construcții pentru locuit ori cu altă destinație sau acordarea oricărei alte destinații.
În aceste condiții, s-a apreciat că nu este acceptabilă niciuna din variantele propuse de expert. Totuși, în condițiile unei stări de divergență între părți, fiind necesară partajarea pentru considerentul că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, instanța de apel a valorificat poziția apelantei și a intimaților și de a rămâne în indiviziune, opțiune ce permite o partajare în natură prin atribuirea reclamantei - în aceeași variantă nr.2 - pe lângă lotul atribuit deja de 104 mp, și a loturilor de câte 20,80. - Lotul nr. l și Lotul nr. 2, propuse de expert intimaților, în timp ce intimatul pârât îi va reveni același lot.
Tribunalul a considerat că prin această modalitate de partajare se respectă o principiile legale aplicabile în materie, respectiv, la partajarea în natură și la evitarea îmbucătățirii excesive a imobilului.
Prin urmare, în considerarea acestor aprecieri, instanța de apel a schimbat modalitatea de partajare, potrivit celor ce reies din dispozitiv.
Celelalte critici formulate prin motivele de apel s-au apreciat a fi nefondate, apelantei lipsindu-i interesul invocării lor, atât timp cât nu are niciun folos din aceasta. Astfel, prin stabilirea cotei pârâtului de 6/20, interesele apelantei nu sunt vătămate, aceasta nu a suferit niciun prejudiciu, iar schimbarea cotei nu i-ar profita acesteia în niciun fel, deoarece nu i-ar spori cota sa de proprietate, ci ar putea profita celorlalți comoștenitori, care însă nu au promovat calea de atac.
Nici modul de stabilire a cheltuielilor de judecată și a obligațiilor de plată a acestora nu o prejudiciază pe apelantă, și prin urmare, nici în situația aceasta nu se verifică interesul său procesual în susținerea motivului de apel analizat.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă în ce privește cheltuielile de judecată în apel.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta reclamantă a susținut că tribunalul nu a dat eficiență cerințelor art. 741 cod civil și art. 6735și art. 6739Cod Procedură Civilă, în sensul că nu a ținut cont de faptul că aceasta acolo a locuit până s-a dărâmat casa, că deține cota de 5/10 față de 3/10, cota deținută de pârâtul, după cum nu s-a ținut cont nici de valoarea economică a loturilor create.
Recurenta a mai susținut că a solicitat ieșirea din indiviziune deoarece dorește să înstrăineze acest teren persoanei care o îngrijește, întrucât are peste 90 de ani, iar în modalitatea de partajare dispusă, nu ar putea face acest lucru deoarece lotului atribuit recurentei i s-a diminuat foarte mult valoarea economică, în condițiile în care are o deschidere stradală de doar 2,33 metri, după ce instanța de apel i-a atribuit și loturile 1 și 2 aparținând intimaților-pârâți și.
Se apreciază de recurentă că motivarea instanței de apel este numai în favoarea pârâtului, deoarece instanța de apel a fost preocupată ca pârâtul să aibă acces pe lotul ce i se va atribui cu autoturismul propriu și să-și ridice, dacă dorește o casă de locuit sau o construcție cu altă destinație, argument prin care se ignoră dispozițiile Legii nr. 50/1991 care nu permit edificarea unei construcții cu destinația de locuință pe un teren mai mic de 150.
Instanța nu a avut în vedere aceleași aspecte și în favoarea recurentei, deși terenul pe care îl deține în proprietate reprezintă J din imobilul supus partajării.
Se susține că soluția recurată este nelegală deoarece nu s-au respectat criteriile legale de formare a loturilor în natură, câtă vreme acesteia i s-a atribuit un lot în suprafața de 104 mp, respectiv 144 mp, cu o deschidere la strada de 0,65 metri la fond, iar în apel 2,33 metri în timp ce pârâtului, care deține doar 20 mp în proprietate (ceilalți 40 mp atribuiți fac obiectul unui antecontract de vânzare-cumpărare), i s-a atribuit lotul cu deschidere stradala de 6 metri liniari, așa cum a dorit, practic fiind astfel favorizat; or, soluția este pronunțată în apel chiar în valorificarea motivului de apel privind fărâmițarea excesivă a terenului supus partajării, instanța de apel, neobservând însă că această propunere de lotizare a fost făcută de expert la solicitarea pârâtului.
Deși au fost efectuate 3 rapoarte de expertiză, niciunul nu redă propunerea de lotizare făcută de expert în calitate de specialist, iar soluția ideală care profita ambelor părți este omologarea variantei 1 din raportul de expertiză imobiliară depus la instanță în septembrie 2008, unde lotul ce urmează a-i fi atribuit recurentei are o deschidere la stradă de 4,18 metri, iar dacă se adaugă și cele două loturi ale pârâților si, se ajunge la o deschidere stradală de 5,86 metri și nu de 7 metri, așa cum a reținut instanța; se observă că nici în această situație deschiderea de care ar beneficia lotul recurentei nu este egală cu deschiderea de care beneficiază lotul deja atribuit pârâtului, respectiv 6 metri.
De asemenea, pe strada - -, în dreptul terenului supus partajării, nu există niciun stâlp de beton, astfel că acest argument este străin de natura pricinii și de probele cauzei.
Intimații și, și au formulat întâmpinare la motivele de recurs, primul intimat arătând că este de acord cu motivele de recurs ale reclamantei (dar că modalitatea de partajare este inechitabilă, întrucât nu i-a fost atribuit în natură lotul de 20 mp și solicită omologarea variantei I din raportul de expertiză), în timp ce restul intimaților au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea omologării variantei II din raportul de expertiză efectuat de expert, conform hotărârilor deja pronunțate în cauză.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Recursul formulat este fondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs și examinând decizia recurată în limita acestora, Curtea apreciază că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor cuprinse în art. 6739Cod procedură civilă care cuprind criteriile legale de formare și atribuire a loturilor între coindivizari.
Recurenta reclamantă a dobândit în coproprietate în cote de, împreună cu autoarea comună a intimaților, imobilul situat în Mun. C,-, Jud. I, compus din 200 mp teren și casa aflată pe acesta, conform actul de vânzare-cumpărare aut sub nr. 292/12.02.1974 de notariatul local de Stat C, jud. I, coroborat cu actul de partaj voluntar încheiat între cumpărătoare și vânzătoarea inițială G, aut. sub nr. 342/4.03.1975, la același Notariat.
a decedat, aceasta fiind moștenită de:, decedată și ea în prezent și moștenită de, și, moștenit de intimatul, fiecare din cei 5 moștenitori actuali, cu o cotă de 1/10 din imobil în întregul său, conform certificatelor de moștenitori depuse la filele 9, 10 și 113 dosar fond; prin urmare, recurenta reclamantă nu are calitatea de moștenitoare a coproprietarei cum eronat a reținut prima instanță, situația de fapt nefiind corijată în apel, astfel cum instanța avea obligația conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă.
Casa aflată pe teren s-a ruinat, așa cum a rezultat din probele cauzei, astfel că obiectul partajului l-a constituit doar terenul în suprafață de 200 mp, conform titlului de proprietate depus la dosar, din măsurători însă reieșind o suprafață de 208 mp teren, conform raportului de expertiză de la fila 136 fond întocmit de expert, în timp ce prima expertiză ce fusese efectuată în același dosar stabilise o suprafață de 200,16 mp (fila 89).
Cotele de proprietate ale părților cauzei au fost de asemenea nelegal confirmate de tribunal, în condițiile în care apelanta reclamantă a susținut prin criticile formulate că antecontractul de vânzare depus la dosar de către intimatul pârât (fila 25 dosar fond), încheiat între acesta, pe de o parte și intimații și, pe de altă parte, nu este translativ de proprietate în ce privește cotele promitenților vânzători către intimatul.
Instanța de apel a reținut că nu este vătămată în vreun fel prin stabilirea unei cote de proprietate de 3/10 în favoarea intimatului, astfel încât nu a analizat această critică, argument care este însă numai în mod aparent valabil, deoarece vătămarea indirectă a reclamantei există în mod cert, întrucât în formarea și atribuirea loturilor în natură a unor părți aflate în coproprietate este legată indisolubil de mărimea cotei fiecăreia, o cotă mai mare dând vocație la un lot în natură mai mare (1/10, față de 3/10).
Or, de vreme ce dintre toți intimații, este cel care este în competiție cu reclamanta pentru atribuirea în natură, dată fiind poziția constantă a acestuia de a solicita omologarea variantei a II- a din al doilea raport de expertiză (și potrivit căreia dacă i se reține o cotă de 3/10, lotul său în natură ar fi 62,40 mp, față de 20,80 mp cât deține în mod legal - corespunzător cotei de 1/10, datorită efectelor antecontractului de vânzare cumpărare), analiza acestei critici nu era lipsită de interes pentru apelantă, cum greșit a reținut instanța de apel.
Interesul reclamantei era în mod vădit acela de a demonstra că cele reglementate de dispozițiile art. 6739Cod procedură civilă cu titlu de criterii legale pentru formarea și atribuirea loturilor în natură, operează în favoarea sa, întrucât ea este singurul coproprietar cu cota cea mai mare, respectiv, de 1/2 sau 5/10 din imobil, în timp ce fiecare dintre toți intimații dețin câte 1/10:, (care doar s-au obligat a transmite în viitor cotele lor lui prin încheierea unui contract de vânzare cumpărare), inclusiv intimatul, acesta dobândind doar o cotă de 1/10 prin moștenire de la, cotă pe care cel din urmă o moștenise la rândul său de la.
Pe de altă parte, instanța de apel a admis că modalitatea de ieșire din indiviziune este un motiv de apel întemeiat, dar schimbarea sentinței a fost în sensul atribuirii către aceasta și a loturilor lui și, prin valorificarea unei susțineri nedovedite, în condițiile în care prin întâmpinarea formulată la fila 16 dosar apel (ca de altfel și în recurs), a susținut că nu s-a declarat niciodată de acord să rămână în indiviziune cu reclamanta; în plus, susținerile apelantei erau în sensul omologării celeilalte variante din raportul de expertiză, care îi asigura și acesteia o deschidere la stradă de cel puțin 4,18 ml, față de deschiderea de 6,00 ml cât s-a asigurat pârâtului prin varianta a II-a a raportului de expertiză omologată în cauză, variantă în care reclamantă avea o deschidere la stradă de 0,68 ml, iar în apel, prin atribuirea către acesta și a loturilor lui și, deschiderea sa la stradă a devenit de 2,36 ml, în timp ce a pârâtului a rămas aceeași, conform aceleiași variante de expertiză validată de judecătorie, deși acesta deține doar o cotă legală de 1/10, iar nu de 3/10, deci, cu mult mai mică decât a reclamantei.
Soluția dispusă este într-adevăr una inechitabilă, instanța de apel nerealizând un veritabil control judiciar al soluției apelate, ignorând caracterul devolutiv al apelului și posibilitatea pe care o avea de a dispune refacerea probei cu expertiză topo în baza art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, pentru o legală aplicare a criteriilor de partaj prevăzute de art. 6739și cu observarea dispozițiilor art. 67310Cod procedură civilă, care presupun formarea unor loturi în natură cu respectarea mărimii cotelor părți de proprietate, evitarea îmbucătățirii peste măsură a bunului (cum sunt loturile de 20,80 mp) și obiectivul necauzării unei scăderi importante a acestuia ori a unei modificări păgubitoare a destinației lui economice; pe de altă parte, în măsura în care formarea unor loturi în natură nu ar fi viabilă, poate fi luată în considerare chiar posibilitatea atribuirii bunului unuia dintre coproprietari cu stabilirea corespunzătoare a sultelor către toți ceilalți coproprietari.
Pentru cele anterior arătate, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 și 3 cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât, așa cum s-a arătat este necesară efectuare unei noi expertize ale cărei obiective, supuse cenzurii instanței, cu exercitarea rolului activ, vor trebui formulate în considerarea criteriilor prevăzute de lege pentru o justă soluționare a cauzei, cu respectarea cotelor reale ale părților, în soluționarea cererii, instanța de apel fiind ținută de stabilirea unor sulte corespunzătoare valorii la zi a terenului, pentru respectarea principiului de egalitate între copărtași ce guvernează materia partajului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurenta - reclamantă G împotriva deciziei civile nr. 284A/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceluiași Tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red. CN
.red. AP
2 ex./28.04.2009
Judecători apel - Tribunalul Călărași
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Georgeta Stegaru, Melania
