Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1396/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1117/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1396
Ședința publică de la 26.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul pârât-reclamant împotriva deciziei civile nr. 147 din 02.02.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă.
are ca obiect succesiune.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 19.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 26.10.2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11.07.2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B sub nr-,reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța și în urma probelor administrate, să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului, decedat la data de 3.01.2006, precum și că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului, ca urmare a neacceptării succesiunii de către pârât în termenul legal de 6 luni. De asemenea, a arătat că pasivul succesoral este de aproximativ 4.500 RON până la data introducerii acțiunii
Reclamanta a mai învederat că, de pe urma defunctului au rămas următoarele bunuri imobile:
- imobilul situat în B,-, - 14,. A,. 3,. 22, sector 2, cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 545/30.04.2001;
- imobilul teren în suprafață de 1,57 ha, situat în satul, comuna, județul I, în baza titlului de proprietate nr. 39032/09.01.1998;
- 2 locuri de veci în suprafața de 6,25 mp, situate în Bisericii I - B, prin actul de concesiune nr. 6510/28.07.1989.
La data de 14.09.2006 pârâtul a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
1. să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului, cu ultimul domiciliu în B,-, b1D14,. A,. J,.22, sector 2, decedat la data de 3.01.2006 și să constate că:
2. să constate că de pe urma defunctului au calitatea de moștenitori - în calitate de fiu și - soție supraviețuitoare;
3. să constate că masa succesorală se compune din:
-. nr. 22 situat în-, b1.,. A,. 3, sector 2 B, cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.545/30.04.2001,
- imobilul teren în suprafață de 1,57 ha, situat în satul, comuna, județul I, în baza titlului de proprietate nr. 39032/09.01.1998;
- 2 locuri de veci în suprafață de 6,25 mp, situate în Bisericii I B, prin actul de concesiune nr. 6510/28.07.1989;
- următoarele bunuri mobile: televizor color Sony, combină frigorifică, aragaz, hotă electrică, mobilă bucătărie, instalație de aer condiționat, colțar sufragerie, vitrină, servantă, dormitor, pat dublu, șifonier, 2 covoare persane, aspirator;
4. să constate că. 22 situat în B,-, -14,. A,. 3, sector 2 B cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 545/30.04.2001 a fost un bun propriu al defunctului;
5. partajarea bunurilor succesorale astfel:
- bunurile mobile să revină în lotul reclamantei-pârâte, iar în lotul pârâtului-reclamant o sultă corespunzătoare reprezentând cotei legale de din ;
- bunurile imobile:
a). 22 situat în-, -I4,. A,. 3, sector 2, B să revină în lotul reclamantei-pârâte, iar în lotul pârâtului-reclamant o sultă compensatorie reprezentând cota legală de ,
b) imobilul teren în suprafață de 1,57 ha, situat în satul, comuna, județul I, să fie împărțit în natură astfel: în lotul pârâtului-reclamant să-i fie atribuită în proprietate cota de, iar în lotul reclamantei pârâte să-i fie atribuită cota de ;
c) cele 2 locuri de veci în suprafață de 6,25 mp, situate în Bisericii I B să-i fie atribuite în natură pârâtului-reclamant, urmând a plăti o sultă corespunzătoare în cota de reclamantei pârâte.
La termenul de judecată din 15.11.2006, pârâtul reclamant și-a precizat cererea reconvențională, în sensul că a renunțat la capătul 4 al cererii reconvenționale, iar cu privire Ia capătul 5 al acesteia a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea bunurilor succesorale, astfel:
- bunurile mobile să revină în lotul reclamantei-pârâte, iar în lotul pârâtului reclamant o sultă compensatorie reprezentând cotei legale de din ;
- bunurile imobile:
a) apartamentul nr. 22 situat în-, - 14,. A,. 3, sector 2, B să revină în lotul reclamantei pârâte, iar în lotul pârâtului reclamant o sultă compensatorie reprezentând cota legală de din ;
b) imobilul teren în suprafață de 1,57 ha, situat în satul, comuna, județul I, să fie împărțit în natură astfel: în lotul pârâtului reclamant să-i fie atribuită în proprietate cota de, iar în lotul reclamantei pârâte să-i fie atribuită cota de ;
c) cele două locuri de veci în suprafață de 6,25 mp, situate în Bisericii l - B să-i fie atribuite în natură pârâtului reclamant, urmând a plăti o sultă corespunzătoare în cota de reclamantei pârâte.
La data de 19.02.2007, reclamanta pârâtă a formulat o cerere precizatoare prin care a arătat că nu are pretenții materiale de la pârâtul reclamant. A mai arătat că nu solicită nicio contribuție a acestuia la pasivul succesoral estimat în cererea de chemare în judecată, considerând că aceasta nu trebuie privită ca o obligație.
Prin sentința civilă nr. 2176/07.03.2008, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis cererea formulată de reclamanta-pârâtă; a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, ca neîntemeiată; a constatat deschisă succesiunea defunctului, decedat la data de 03.01.2006, și a constatat că are calitate de unic moștenitor soția supraviețuitoare - reclamanta-pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 3.01.2006 a decedat numitul, cu ultimul domiciliu în B,-, - 14,. A,. 3,. 22, sector 2, astfel cum rezultă din fotocopia certificatului de deces depus la dosar și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 545/30.04.2001.
De pe urma acestuia au rămas soția supraviețuitoare,respectiv reclamanta-pârâtă, conform certificatului de căsătorie seria nr. -, eliberat la 12.12.1996, și fiul dintr-o căsătorie anterioară, pârâtul-reclamant, potrivit certificatului de naștere seria nr. -, eliberat la 30.08.1990.
Reclamanta-pârâtă a acceptat expres succesiunea de pe urma defunctului prin declarația autentificată sub nr. -.02.2006.
În drept, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 651 Cod civil, data deschiderii succesiunii coincide cu momentul morții celui care moștenirea.
Având în vedere dispozițiile articolului anterior menționat, prima instanță de fond a constatat deschisă succesiunea defunctului, cu ultimul domiciliu în B,-, -14,. A,. 3,. 22, sector 2.
Conform dispozițiilor art. 659 Cod civ. succesiunile sunt deferite copiilor și descendenților defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale, în ordinea și după regulile determinate de lege.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, în alcătuirea patrimoniului succesoral intră numai acele drepturi patrimoniale care există la data deschiderii succesiunii, indiferent de natura lor, drepturi reale sau accesorii, drepturi de creanță sau drepturi patrimoniale rezultând din creații intelectuale.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, prima instanță a reținut faptul că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului este compusă din următoarele bunuri imobile:
- cota de din imobilul situat în B,-, -14,. A,. 3,. 22, sector 2, cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.545/30.04.2001;
- imobilul teren în suprafață de 1,57 ha, situat în satul, comuna, județul I, în baza titlului de proprietate nr. 39032/09.01.1998;
- 2 locuri de veci în suprafața de 6,25 mp, situate în Bisericii I - B, prin actul de concesiune nr. 6510/28.07.1989.
Instanța a mai reținut faptul că masa succesorală se compune doar din cota de din primul imobil amintit anterior, deoarece cealaltă cotă de se cuvine soției supraviețuitoare, respectiv reclamantei, în raport de dispozițiile art. 30.fam.
Potrivit art. 700 Cod civ. "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii".
Actul de opțiune succesorală reprezintă actul prin care titularul dreptului subiectiv de opțiune succesorală are posibilitatea de alegere între trei facultăți, a acceptării și simple, a acceptării sub beneficiu de inventar sau a renunțării la moștenire, oricare dintre aceste trei posibilități realizându-se prin manifestarea de voință a succesibilului într-unul din aceste trei acte juridice.
Acceptarea pură și simplă constă în actul sau faptul juridic unilateral săvârșit de succesibil, prin care își consolidează necondiționat calitatea de moștenitor, definitivând transmisiunea succesorală care a operat la data deschiderii moștenirii.
Aceasta poate fiexpresă,atunci când aceasta îmbracă forma unui înscris autentic sau sub semnătură privată (art. 689 Cod civ.), sau tacită, atunci când succesibilul îndeplinește acte juridice pe care nu le putea face decât în calitate de moștenitor și din care rezultă indirect, dar nemijlocit, intenția sa de acceptare a moștenirii (de exemplu acte de administrare cu caracter definitiv sau de dispoziție, nu și acte de administrare cu caracter provizoriu ori acte de conservare).
În cauza de față, instanța a constatat că reclamanta-pârâtă a făcut dovada acceptării exprese a succesiunii de pe urma defunctului prin declarația autentificată sub nr. 411/28.02.2006.
În ceea ce privește însă acceptarea aceleiași succesiuni de către pârâtul-reclamant, prima instanță a analizat, pe rând, susținerile acestuia, precum și probele administrate în dovedirea acceptării tacite.
În primul rând, instanța a reținut faptul că pârâtul-reclamant a arătatcă ar fi luat după decesul tatălui său obiecte de îmbrăcăminte din garderoba acestuia(cerere reconvențională și interogatoriu - întrebarea nr. 13).
Această declarație nu se confirmă însă prin coroborarea celorlalte probe administrate în cauză, martorul G arătând faptul că "de la pârât cunosc că acesta ar fi luat obiecte de îmbrăcăminte ce au aparținut tatălui său", iar martorii, și au arătat că nu cunosc dacă, cu ocazia înmormântării sau ulterior, pârâtul a luat bunuri aparținând defunctului ori i-au fost date astfel de lucruri de către reclamanta-pârâtă.
Declarația martorului G nu poate fi apreciată ca suficientă pentru dovedirea acestei afirmații a pârâtului-reclamant motivat de faptul că acesta nu relatează fapte constatate personal, despre care a luat cunoștință prin propriile simțuri, ci fapte care i-au fost relatate chiar de către pârât, declarația sa fiind indirectă.
O a doua susținere a reclamantului se referă la faptul că ar fi acceptat tacit succesiunea prinefectuarea unei plăti a impozitului pe terenul agricol proprietatea defunctului.
Instanța a arătat că plata impozitului pe teren valorează act de acceptare tacită a succesiunii, bineînțeles cu condiția ca aceasta să fie făcută în termenul legal, însă pârâtul reclamant a efectuat această plată la 6.09.2006, astfel cum reiese din chitanța nr. - din 6.09.2006, deci la mai mult de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, astfel că si această susținere, deși dovedită, nu poate conduce la concluzia favorabilă acestuia.
Pârâtul-reclamant a susținut, de asemenea, încă din cererea reconvențională, faptul că ar fi acceptat tacit succesiunea prinîncheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare,antecontract pe care l-a depus însă în dovedire la dosar abia la termenul din 15.11.2006, când au fost audiați și martorii propuși de părți în dovedire.
Acest antecontract a fost încheiat între pârâtul-reclamant, în calitate de promitent vânzător, și martorul, în calitate de promitent-cumpărător, și are ca obiect terenul din com., sat. Prețul vânzării nu este stabilit, fiind arătat doar avansul primit de către promitentul-vânzător, iar actul este datat 21.03.2006, fiind menționat ca martor
În primul rând, instanța a constatat că acest înscris nu îndeplinește toate condițiile de valabilitate ale unui antecontract de vânzare-cumpărare, nefiind prevăzut prețul la care pârâtul-reclamant se obligă să vândă și promitentul-cumpărător se obligă să cumpere.
A apreciat însă că, și în cazul în care acest act nu ar fi valabil încheiat,ceeacese urmărește,pentru a se verifica dacă este un act de acceptare tacită a moștenirii,este intenția succesibilului de a dispune de un bun al succesiunii ca și cum ar fi al său,respectiv dacă se consideră moștenitor. În acest sens, instanța a apreciat că este evident faptul că pârâtul-reclamant a încheiat un act juridic de dispoziție cu privire la un bun succesoral și esteevidentă intenția sa de acceptare tacită a succesiunii.
În ceea ce privește stabilirea momentului la care s-a încheiat acest act juridic, instanța a arătat că, potrivit dispozițiilor art.1176 Cod civ. actul sub semnătură privată, recunoscut de acela cărui se opune, sau privit după lege, ca recunoscut, are același efect ca actul autentic, între cei care l-au subscris si între cei care reprezintă drepturile lor, însă art. 1182 Cod civ. prevede expres faptul că "data scripturii private nu face credință în contra persoanelor a treia interesate, decât din ziua în care s-a înfățișat la o dregătorie publică, din ziua în care s-a înscris într-un registru public, din ziua morții aceluia sau unuia din acei care l-au subscris sau din ziua în care va fi fost trecut, fie si în prescurtare în actele făcute de funcționarii publici, precum și procese-verbale pentru punerea peceții sau pentru facerea de inventare".
Acest din urmă text legal enumeră limitativ cazurile în care înscrisul sub semnătură privată dobândește dată certă, în toate celelalte cazuri data unui astfel de înscris nu face credință prin ea însăși.
În cauza de față data înscrisului sub semnătură privată a fost contestată de către reclamanta-pârâtă, care a arătat că acesta ar constitui chiar un actpro causa, întocmit ulterior introducerii cererii de chemare în judecată tocmai pentru a combate pretențiile reclamantei-pârâte, pentru a face dovada unei acceptări tacite a succesiunii care în realitate nu s-a făcut.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a reținut că este adevărat că cei doi martori propuși de către pârâtul-reclamant, dintre care unul este parte în actul juridic, iar celălalt martor, ale căror declarații sunt la dosar, au arătat că acesta a fost încheiat la21.03.2006, însă ambii au arătat că motivul pentru care a fost încheiat a fost că pârâtul-reclamant nu avea bani.
Martorul G chiar a declarat faptul căbanii primiți de pârât în baza chitanței au fost dați pentru ca acesta să aibă bani pentru procesul de față, instanța reținând că actul s-a întocmit ulterior formulării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă, respectiv după 11.07.2006,adică după trecerea termenului de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
Mai mult, instanța a arătat faptul că, deși în cadrul cererii reconvenționale pârâtul-reclamant a arătat, printre altele, că ar fi încheiat un astfel de antecontract, nu a făcut nicio altă afirmație cu privire la acesta, nici relativ la părțile actului și nici la data acestuia, și l-a depus chiar la termenul la care a adus și martorii pentru a fi audiați, martori care sunt, ambii, semnatari ai acestui act juridic.
Instanța a apreciat, în raport de aceste considerente, căînscrisul sub semnătură privată este în mod evident un act juridic încheiat pro causa, respectiv după formularea prezentei acțiuni de către reclamanta-pârâtă, și nu face dovada acceptării moștenirii de către pârâtul-reclamantîntermenul prevăzut de lege,astfel că acesta nu a fost considerat moștenitor, fiind străin de succesiune.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 5.05.2007 a declarat apel pârâtul-reclamant, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă la 14.05.2008.
Prin decizia civilă nr. 147A/02.02.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins apelul formulat de apelantul-pârât-reclamant ca nefondat și a luat act că intimata-reclamantă-pârâtă nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că cel mai important motiv pentru care apelantul-pârât a criticat sentința judecătoriei a fost constatarea primei instanțe în sensul că apelantul nu a dovedit acceptarea expresă sau tacită a succesiunii tatălui său, împrejurare care a determinat admiterea cererii principale (care avea ca obiect constatarea deschiderii succesiunii defunctului și a calității de unic moștenitor a reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare), precum și la respingerea cererii reconvenționale (care avea ca obiect atât dezbaterea succesorală, cât și partajul averii succesorale între cei doi pretinși moștenitori, reclamanta și pârâtul).
Sub acest aspect, tribunalul a reținut, pe de o parte, că nu s-a pretins și nici dovedit vreun act de acceptare expresă a succesiunii defunctului de către apelantul-pârât-reclamant.
Pe de altă parte, împrejurările care au avut, în opinia acestuia, valoarea unei acceptări tacite, nu pot fi reținute ca având o astfel de valoare juridică.
Astfel, în ceea ce privește luarea de bunuri ce aparținuseră tatălui său decedat, după moartea acestuia,seconstată că prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, apelantul-pârât-reclamant a arătat că a luat astfel de obiecte, constând în îmbrăcăminte, ca amintire.
În apel s-a susținut pentru prima dată că apelantul-pârât a luat din casa tatălui său și fotografii și tablouri cu valoare de obiecte de amintire.
Or, este recunoscut în mod constant in doctrina și practica judiciară că luarea din patrimoniul defunctului de obiecte cu valoare sentimentală, de amintire, nu echivalează cu o acceptare tacită a succesiunii, deoarece, prin esența lor, aceste obiecte nu au o valoare patrimonială semnificativă și nu denotă intenția de apropriere a patrimoniului defunctului, de comportare ca un moștenitor, ci, eventual o relație de afecțiune care a existat între succesibil și defunct și care nu implică în mod obligatoriu și acceptarea succesiunii.
Mai mult decât atât, martorul G, audiat în fața judecătoriei, a fost singurul care cunoștea ceva legat de acest aspect și a arătat căștie de la pârâtcă acesta a luat de la tatăl său, după deces, obiecte de îmbrăcăminte.
În schimb, ceilalți martori audiați in primă instanță și martorul audiat în apel au declarat că nu cunosc ce s-a întâmplat cu bunurile defunctului după decesul acestuia.
În consecință, această împrejurare nici nu a fost dovedită și, chiar dovedită, nu era aptă a face dovada acceptării succesiunii în mod tacit.
C de-al doilea aspect afirmat de apelantul-pârât-reclamant ca temei al acceptării tacite a fost încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect un bun succesoral, act consemnat într-un înscris sub semnătură privată.
În privința acestui înscris, se impune a arăta că nu este adevărată susținerea apelantului în sensul că prima instanță l-a analizat cu superficialitate. Dimpotrivă, judecătoria a argumentat pe larg, printr-un raționament logice-juridic pertinent, motivele pentru care a înlăturat din sistemul probatoriu acest înscris și pentru care a considerat că el nu poate dovedi actul de acceptare tacită constând în promisiunea de înstrăinare a unui imobil din masa succesorală.
Această argumentare a plecat, în mod judicios, de la aplicarea în speță a prevederilor art. 1182 cod civil (aplicare necontestată de apelantul-pârât prin memoriul cuprinzând motivele de apel), în sensul că data încheierii înscrisului nu poate fi considerată ca fiind anterioară momentului când acesta a fost prezentat instanței, respectiv la 15.11.2006.
Astfel, în privința acestui înscris, ce consemnează o convenție încheiată între apelantul-pârât, în calitate de promitent vânzător, și martorul, în calitate de promitent cumpărător, intimata-reclamantă este, indiscutabil, un terț, de vreme ce nu este parte la convenție și nici succesor cu orice titlu sau creditor al vreuneia din părți.
Prin urmare, aceasta este în drept (după cum a și procedat), să conteste data înscrisului, dată care, prin raportare la art. 1182 Cod Civil, nu a devenit certă în vreuna din modalitățile prescrise de text anterior prezentării înscrisului instanței de judecată.
Astfel, înscrisul nu a fost prezentat anterior vreunei instituții publice, nu a fost înscris în vreun registru, nici unul dintre semnatari nu a decedat și nici nu a fost menționat în vreun act întocmit de un funcționar public, astfel cum enumeră textul în mod limitativ.
În consecință, de vreme ce în niciuna dintre modalitățile limitativ prevăzute de lege înscrisul nu a primit dată certă, această dată nu poate fi dovedită cu martori și nici nu poate fi opusă unui terț (cum este intimata-reclamantă) decât începând cu momentul depunerii sale la dosar, 15.11.2006.
Tribunalul a constatat astfel că în mod corect a reținut judecătoria că nu s-a dovedit încheierea acestei convenții în interiorul termenului de opțiune succesorală.
Pe lângă aceste argumente, fără a fi determinante în raționament, sunt pertinente și constatările în sensul că apelantul-pârât a vorbit generic despre antecontract în cererea reconvențională și în întâmpinare, fără a concretiza condițiile încheierii sale (identitatea cocontractantului, data încheierii), precum și faptul că martorul a afirmat că apelantul-pârât a încheiat convenția pentru că avea nevoie de bani pentru prezentul proces (început la data de 11.07.2006, după împlinirea termenului de opțiune succesorală).
Aceste împrejurări faptice nu constituie decât prezumții judecătorești, în sensul că înscrisul a fost întocmit la o dată ulterioară începerii procesului, care sprijină însă concluzia izvorâtă din aplicarea corectă a prevederilor art. 1182 Cod civil.
Sunt lipsite de relevanță apărările apelantului-pârât în sensul că nu s-a constatat falsul înscrisului în discuție și că intimata-reclamantă nu s-a înscris în fals împotriva acestuia, astfel de demersuri nefiind necesare pentru înlăturarea înscrisului, deoarece problema se punea în plan procesual la nivelul valorii probatorii a înscrisului și a opozabilității acestuia pentru intimata-reclamantă, terț față de convenție.
De asemenea, sunt lipsite de relevanță apărările apelantului-pârât în sensul că a contribuit material la îngrijirea tatălui său cât timp a fost bolnav, în discuție fiind împrejurări de fapt petrecute după decesul acestuia.
Tribunalul a înlăturat și susținerile privind contribuția apelantului la cheltuielile de înmormântare, deoarece acesteia nu au fost dovedite, la întrebarea nr. 10 din interogatoriul administrat pe propunerea intimatei-reclamante acesta recunoscând că nu a contribuit material la înmormântarea tatălui său.
Neîntemeiat este și motivul legat de calitatea de bun propriu sau comun a apartamentului situat în B,-, -14,. A,. 3,. 22, sectorul 3.
Tribunalul a constatat astfel că judecătoria a admis cererea principală, a constatat deschiderea succesiunii în discuție și calitatea de unic moștenitor a intimatei-reclamante și a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională, pe considerentul că la solicitarea pârâtului-reclamant nu se poate face dezbaterea succesorală și a partajului, deoarece acesta nu are calitatea de moștenitor al lui de cuius.
Prin urmare, dispozitivul hotărârii nu cuprinde nicio mențiune privitoare la compunerea masei succesorale, deoarece cererea principală nu cuprindea o astfel de solicitare, iar cererea reconvențională (care se referea și la compunerea masei de împărțit) a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împrejurarea că instanța a cuprins în argumentația de fapt și de drept a hotărârii, în considerente, aspecte referitoare la compunerea masei succesorale, nu poate avea afecte pe planul autorității de lucru judecat, deoarece nu este cuprinsă în dispozitivul hotărârii.
De altfel, aceste constatări nu își aveau locul nici în considerente, de vreme ce lipsa calității de moștenitor a pârâtului-reclamant împiedică verificarea temeiniciei celorlalte susțineri ale acestuia din cererea reconvențională, însă aceasta nu poate duce la nelegalitatea sentinței, întrucât problemele de fapt și de drept asupra cărora instanța s-a pronunțat în dispozitiv au fost legal și temeinic dezlegate, schimbarea hotărârii neputându-se dispune pentru acest motiv.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 29.04.2009 a declarat recurs pârâtul-reclamant, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, la 18.05.2009.
În motivare, a arătat că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au considerat în mod greșit că este renunțător la moștenirea rămasă de pe urma tatălui său, constând în imobil situat în B,-, -14,. A,. 3,. 22, sector 2, cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 545/30.04.2001, precum și terenul în suprafață de 1,57 ha situat în satul, com., jud. I, teren pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 39032/9.01.1998. La cele două imobile mai sus menționate se adăugă ca făcând parte din masa succesorală două locuri de veci situate în Bisericii.
A arătat instanței, încă de când litigiul se afla în fața primei instanțe, că apartamentul din str. -, deși a fost cumpărat în timpul căsătoriei cu, a reprezentat un bun propriu al defunctului, întrucât acesta a fost achiziționat din suma de bani rezultată ca urmare a vânzării imobilului proprietatea sa exclusivă din B,-, sector 1.
Niciuna dintre instanțe nu a ținut cont de prevederile deciziei nr. 11/2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr.18/1991.
În speța de față, fiind vorba și de terenul cuprins în titlul de proprietate nr. 39032/9.01.1998, la care recurentul nu a renunțat niciodată în mod expres, poate fi considerat străin de succesiune prin neacceptare și nu renunțător la succesiune.
Potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 11/2007, în care se stipulează clar că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare al succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea, nu și cei ce-au renunțat expres, recurentul-pârât este îndreptățit să fie repus în termenul de acceptare al succesiunii, întrucât nu i se poate opune renunțarea expresă.
Față de aceste aspecte, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
La data de 10.06.2009, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului.
Astfel cum reiese din recursul formulat de către recurentul pârât, acesta se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă; însă, în baza art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, pentru motivele invocate se poate solicitamodificareahotărârii atacate șinu casareaacesteia. De asemenea, nu se pot retine nici următoarele teze ale alin. 3 al art. 304, respectiv cazurile pentru care s-ar putea cere casarea hotărârii recurate, atât instanța de fond, cât și cea de apel soluționând motivat fondul cauzei. Totodată, cu privire la situația în care modificarea hotărârii nu ar fi posibilă fără administrarea de noi probe, nici aceasta nu este întemeiată, ținând cont de faptul că în speța de față s-au administrat, atât la fond cât și în apel, toate probele propuse de părți.
Recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate pe care le invocă și niciuna din susținerile făcute de acesta în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1-9.pr.civ.
Pe fondul cauzei, intimata reclamantă a arătat că, în primul rând, recurentul revine și în recurs cu susținerea că imobilul apartament este bun propriu al defunctului, deși atât instanța de fond, cât și cea de apel în mod corect au reținut faptul că: "la termenul de judecată din 15.11.2006, pârâtul-reclamant și-a precizat cererea reconvențională, în sensul că renunță la capătul 4 al cererii reconvenționale", respectiv: "să constatați că. 22, situat în-, bI. D 14,. A,. 3, sector 2, B. a fost bun propriu al defunctului ".
O altă critică formulată de recurent se referă, fără nicio incidență în cauză, la prevederile art. 13 din Legea 18/1991, făcând referire mai exact la decizia nr. 11/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Justificarea dată de recurent privind aplicabilitatea acestor prevederi ale Legii nr.18/1991 este bazată pe faptul că în masa succesorală de pe urma defunctului este cuprins și terenul în suprafață de 1,57 ha, situat în satul, com., jud. I, deținut de defunct în baza titlului de proprietate nr. 39032/09.01.1998. Astfel cum reiese din titlul de proprietate, dreptul de proprietate asupra acestui teren a fost reconstituit defunctului încă din anul 1998, motiv pentru care solicitarea recurentului de a fi repus în termenul de acceptare a moștenirii este inadmisibilă.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs, prin care recurentul pârât a criticat constatarea primei instanțe privind calitatea de bun propriu al defunctului a apartamentului din str. -, Curtea conchide că în mod corect a reținut tribunalul că aceasta nu are forță juridică, întrucât este situată topografic în considerentele hotărârii primei instanțe. În acest sens, s-a avut în vedere faptul că efectul substanțial al hotărârii judecătorești, care constă în sancționarea unei situații de fapt, în consecințele aplicării normei de drept substanțial la situația de fapt din speță, este dat de dispozitivul acesteia, parte distinctă de motivarea în fapt și în drept a soluției, conform art. 261 alin. 1 pct. 5 și 6 Cod procedură civilă.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat.
Într-adevăr, prin decizia în interesul legii XI din 5 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: "În aplicarea dispozițiilor art. 8 și art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire".
Prin titlul de proprietate nr. 39032/09.01.1998 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor I s-a reconstituit o suprafață de teren situată pe teritoriul satului numitului, în calitate de moștenitor al defunctului.
Dat fiind că procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a finalizat încă din anul 1998 în favoarea lui, repunerea de drept în termenul de acceptare a moștenirii ce operează în temeiul art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 și valoarea de act de acceptare a succesiunii dată de textul de lege menționat cererii adresate comisiei de către moștenitori nu își găsesc aplicare în cauza de față. Mai mult decât atât, recurentul pârât nu a făcut nicio referire la o asemenea cerere căreia lege îi dă semnificația acceptării moștenirii și, de altfel, în mod obiectiv nu ar fi putut depune la comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 o solicitare de această natură, care să îndeplinească atât cerința de a se situa în termenul prevăzut de art. 10 din actul normativ respectiv (06.04.1991), cât și pe aceea de a fi ulterioară deschiderii succesiunii lui (3.01.2006).
Față de aceste considerente, reținând legalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat. De asemenea, în temeiul principiului disponibilității, va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât-reclamant, cu domiciliul în B,-, -. 2,. 2,. 70, sector 3, împotriva deciziei civile nr. 147A/02.02.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă, cu domiciliul în B,-, -14,. A,. 3,. 22, sector 2.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnodact.,
4 ex./30.11. 2009
- Secția a IV-a Civ. -;
Jud. Sectorului 2. - Civ. -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
