Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.142/R
Ședința publică de la 25 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Luminita Solea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâții și, ambii cu domiciliul în B,- bis împotriva deciziei civile nr.196/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila,în contradictoriu cu intimații
, având ca obiect succesiune IEȘIRE DIN.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este netimbrat,iar intimații au depus concluzii la dosar și că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă,după care;
Curtea,din oficiu,ridică excepția de netimbrare a recursului cu 9,5o lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar,așa cum li s-a pus în vedere recurenților prin citația a cărei dovadă se află la fila 12 dosar și rămâne în pronunțare pe excepție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr-, reclamanții și au solicitat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în B,- compus din teren in suprafață de 407,80 mp.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra locuinței situate in- în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2369/27.03.1990, terenul aferent locuinței, in suprafață indiviză de 186,80 mp fiind proprietate de stat.
Ulterior, prin Ordinul Prefectului nr. 30/29.01.2001 au dobândit si dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor, in suprafață de 186,80 mp indiviz din 376 mp.
Pe de altă parte pârâții dețin in proprietate exclusivă construcțiile C2 și in indiviziune cota de 50,31% din terenul in suprafață de 376 mp situat in B,-.
Conform încheierii OCPI B nr. 255/2001, dreptul de proprietate asupra terenului a fost intabulat in cota de 49,68% in favoarea reclamanților si 50,31% in favoarea pârâților.
Că în fapt un partaj al imobilului teren a existat din totdeauna iar configurația celor doua loturi nu a fost niciodată modificată. Nu au solicitat sultă pentru egalizarea loturilor și au solicitat obligarea pârâților la a suporta din cheltuielile de judecată.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu ieșirea din indiviziune și cerere reconvențională prin care au solicitat să fie obligați reclamanții să demoleze supraînălțarea făcută la magazie sau in caz contrar să fie ei abilitați să readucă magazia in starea inițială, să demoleze supraînălțarea gardului despărțitor astfel încât să fie adus la înălțimea inițială de 1,75.
Au arătat că, la momentul cumpărării, proprietățile erau despărțite de un gard de 1,75 insă reclamanții pârâți l-au înlocuit cu unul de 2,03 astfel că locuința pârâților reclamanți, aflată în fundul curții, nu mai are lumină naturală, iar iarna toata zăpada este spulberată în curtea lor.
Mai mult, au supraînălțat fără acordul lor și fără autorizație o magazie edificată în vecinătatea locuinței pârâților astfel că aceștia nu mai au lumină naturală la una din camere, astfel că solicită ca reclamanții pârâți să aducă magazia si gardul la starea inițială, iar in caz de refuz să fie ei autorizați să execute aceste lucrări, pe cheltuiala reclamanților pârâți.
A solicitat, de asemenea, ca reclamanții să-și monteze la poarta un stâlp propriu.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 1073 si următoarele civ.
Reclamanții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională solicitând in principiu a fi disjunsă, pe de o parte pentru că întârzie soluționarea cererii principale, datorită probatoriului complex ce ar urma a fi administrat in cauză, pe de altă parte pentru că nu are legătură cu cererea principală si nici nu ar putea fi soluționată anterior sistării stării de indiviziune.
Pe fond, au arătat că nu au supraînălțat magazia ci numai au acoperit-o cu carton iar gardul l-au înlocuit cu unul din placi de policarbonat si nu are înălțimea de 2,03. Au solicitat respingerea cererii reconvenționale ca nefondată.
Cererea de disjungere a fost soluționată in sensul respingerii cu motivarea că nu există motive de tergiversare a cauzei prin soluționarea cererii reconvenționale.
Deliberând asupra cererii principale, Judecătoria Brăila, având in vedere ca ambele părți au fost de acord cu admiterea acesteia si sistarea stării de indiviziune, văzând si dispozițiile art. 728.civ conform cu care nimeni nu poate fi obligat a rămâne in indiviziune, prin sentința civilă nr. 4294/2.07.2008, admis-o si a dispus sistarea stării de indiviziune prin formarea a doua loturi, in conformitate cu concluziile raportului de expertiză efectuat de expert, pe care l-a omologat in cauză.
S-a atribuit reclamanților - pârâți lotul I format din teren în suprafață de 204,70 mp, situat în B,-
S-a atribuit in exclusivitate pârâților reclamanți lotul II format din teren în suprafață de 207,30 mp, situat în B,- bis.
Deliberând asupra cererii reconvenționale instanța a apreciat-o ca nefondată si a respins-o, pentru motivele ce succed:
Pârâții reclamanți s-au plâns de faptul că reclamanții au procedat la înlocuirea gardului ce separa inițial proprietățile învecinate cu un altul, cu 40 cm mai înalt, astfel că le-a fost tulburată normala folosință a imobilului proprietatea lor.
Din probele administrate in cauză, expertiza si cercetarea la fața locului, a rezultat insă că gardul mărginește un culoar de acces de la drumul public spre curtea pârâților reclamanți.
Din raportul de expertiză efectuat in cauză a rezultat că: nu a fost supraînălțat gardul existent ci reclamanții au efectuat un gard mai înalt cu 40 cm, din policarbonat, pe proprietatea lor, păstrând totodată și gardul existent; fost înlocuit planșeul de scândură al garajului cu un planșeu de grinzi și beton insă aceasta nu reprezintă lucrare de supraînălțare a construcției; prin lucrările executate nu se afectează dreptul de proprietate al pârâților căci atât gardul cât și magazia de pe hotar delimitează un culoar de acces către curtea pârâților iar nu un spațiu cu construcții; dat fiind sistemul constructiv al gardului realizat de reclamanții pârâți (pe fundația existentă pe terenul proprietatea lor) montarea unui stâlp la poartă, pe același aliniament stradal nu este posibilă.
S-a reținut că susținerea pârâților reclamanți in sensul că prin edificarea gardului suplimentar, din plăci policarbonat, s-ar fi creat un culoar prin care se produce curent iar iarna troienește zăpada nu a fost susținută de probele administrate in cauză.
Astfel, culoarul respectiv exista independent de instalarea plăcilor de policarbonat de către reclamanții pârâți, fiind mărginit pe o latură de vechiul gard de scândură ce despărțea cele două proprietăți, iar pe cealaltă latură de construcția vecină.
Cei 40 cm pe care îi are în plus gardul de policarbonat edificat in curtea reclamanților, față de vechiul gard de lemn, nu sunt de natura a afecta nici luminozitatea culoarului de trecere (căci gardul este transparent) si nici circulația curenților de aer, aceasta fiind determinată de peretele construcției învecinate.
În ce privește garajul, instanța a observat că acesta nu a fost in nici un fel supraînălțat si, dat fiind faptul ca el se afla poziționat pe latura opusă a curții fata de locuința pârâților reclamanți, chiar o eventuală supraînălțare cu câțiva centimetri nu era de natură să împiedice pătrunderea naturale in locuința pârâților reclamanți.
În ce privește poarta, instanța a reținut că din concluziile raportului de expertiză rezultă că pârâții au fost cei care au legat propria poarta de stâlpul edificat de reclamanți pe proprietatea lor, modificând direcția de deschidere, astfel că nu este posibilă montarea încă a unui stâlp pe același aliniament stradal.
În ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere că pârâții au fost de acord cu admiterea cererii principale încă de la prima zi de înfățișare, instanța a observat că nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecata în ce privește aceasta cerere si nici una dintre părți nu a depus la dosarul cauzei chitanțe privind onorariul de avocat, neacordând nici o sumă cu acest titlu.
Prin decizia civilă nr.196/06.11.2008 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. nr.4294/2.07.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila.
Împotriva sus menționatei decizii civile,în termen legal au declarat recurs pârâții și,pe care însă nu l-au timbrat cu 9,5o lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar,așa cum li s-a pus în vedere prin citația a cărei dovadă se află la fila 12 dosar.
Recursul este netimbrat.
Potrivit disp.art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru,cererile și acțiunile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de această lege și se taxează ca atare.
Conform art.11 din aceeași lege,cererile pentru exercitarea căilor de atac se timbrează cu 50% din taxa datorată la suma contestată în cazul acțiunilor evaluabile în bani sau din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani,soluționată în primă instanță.
Pe de altă parte,art.20 al.1 și 2 din aceeași lege,instituie obligativitatea plății anticipate a taxelor judiciare de timbru,cel mai târziu până la primul termen de judecată.Neîndeplinirea acestei cerințe are drept consecință anularea cererii în condițiile art.20 al.3 din lege.
Totodată,art.1 din OUG nr.32/1995,instituind obligativitatea plății timbrului judiciar pentru toate cererile susceptibile a fi timbrate cu taxa judiciară de timbru,a precizat și sancțiunea neîndeplinirii acestei cerințe în art.9 al.1,respectiv anularea cererii.
Din verificarea actelor dosarului,rezultă că recurenților li s-a pus în vedere prin citația de la dosar-fila 12- să timbreze recursul de față cu 9,5o lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Intrucât la termenul din 25 februarie 2009 s-a constatat că recurenții nu au satisfăcut această cerință,Curtea,văzând dispozițiunile legale mai sus citate,urmează să anuleze recursul de față,ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca urmare a netimbrării, recursul civil declarat de pârâții și, ambii cu domiciliul în B,- bis împotriva deciziei civile nr.196/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila,în contradictoriu cu intimații, având ca obiect succesiune IEȘIRE DIN.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
/: /24.032.2009
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Anica Ioan, Luminita Solea
