Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1515/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1515/
Ședința publică din 04 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta M, cu sediul în Tg.M,-, împotriva deciziei civile nr.99 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta reclamantei recurente, av. și reprezentantul intervenientei intimate Com SRL, av., pentru pârâta intimată lipsă, av iu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au sosit la dosar facturile și chitanțele solicitate, după care;
Reprezentanta reclamantei recurente preia un exemplar de pe facturile și chitanțele depuse de intervenientă.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui modificarea parțială a deciziei atacate în sensul obligării intimaților în solidar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză. Subliniază faptul că reclamanta recurentă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată într-o sumă substanțială în condițiile în care s-a renunțat la judecarea apelului, nu a existat culpa procesuală a reclamantei, fără deci să existe un temei juridic.
Reprezentantul intervenientei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea decizie atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, conform motivelor cuprinse în întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul pârâtei intimate susține că în faza de apel cheltuielile de judecată au fost corect acordate, ca atare cere respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 14 ianuarie 2005 la Judecătoria Târgu -M sub nr. 369/2005 reclamanta, cu sediul în Târgu-M a chemat în judecată pe pârâta, solicitând următoarele:
- anularea certificatului de moștenitor nr. 2485 din 11 1992, pentru masa succesorală constând din teren în suprafață de 2877 mp înscris în CF nr. 1071, nr. top 599/2/3;
- anularea tuturor actelor subsecvente acestui certificat de moștenitor:
- rectificarea înscrierilor în CF în baza sentinței pronunțate, în sensul ca această suprafață de teren să revină în proprietatea Statului Român, cu drept de administrare directă de către societatea reclamantă:
- cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1042 din 6 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Târgu -M în dosarul nr. 369/2005 s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta; s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă; s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta; s-a respins cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 145 din 3 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de reclamanta, cu sediul în Târgu-M împotriva sentinței sus-menționate, dispunându-se următoarele:
- schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii civile formulate și precizate de reclamanta în contradictoriu cu pârâta și în consecință constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 2485/1992 emis de notariatul de Stat Județean M cu privire la mențiunile referitoare la masa succesorală compusă din terenul intravilan fără construcții, situat în Târgu-M, str. -.-, din CF 1071, nr. top. 599/2/3, în suprafață de 2877 mp, dobândit prin moștenire și partaj în anul 1958, bun propriu.
Celelalte dispoziții ale primei instanțe au fost menținute.
Prin decizia nr. 1284/R/28 2007, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie în dosarul nr- s-au admis recursurile declarate de pârâta și intervenienta SRL cu sediul în Târgu-M împotriva deciziei civile nr. 145/2007 a Tribunalului Mureș, casând integral decizia atacată și dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mureș.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut că în cursul judecării apelului, la data de 18 decembrie 2006 Com SRL a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei. La termenul de judecată din 21 decembrie 2006 instanța a dispus comunicarea acestei cereri către reclamantă, prorogând pronunțarea asupra admiterii în principiu a cererii de intervenție pentru următorul termen de judecată.
La termenul de judecată din 22 ianuarie 2007 instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de Com SRL în interesul intimatei. Cu toate acestea, instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri lăsând-o nesoluționată. Astfel, față de cele de mai sus, văzând dispozițiile art. 304 pct. 5 raportat la art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Târgu -M a admis recursurile declarate, a casat integral decizia atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureș.
Pentru aceste considerente instanța de recurs a apreciat că se impune casarea deciziei atacate, urmând ca instanța de apel să pronunțe o hotărâre în contradictoriu și cu intervenienta, în contextul în care cererea de intervenție a fost admisă în principiu.
Prin decizia civilă nr. 99 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-, în urma rejudecării cauzei, s-a luat act de renunțarea la judecarea apelului declarate de Târgu-M împotriva sentinței civile nr. 1042 din 6 martie 2006 Judecătoriei Târgu -M, obligând apelanta la plata către intimata Com SRL a sumei de 6725 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea parțială a deciziei atacate și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că deși cu ocazia rejudecării apelului declarat de reclamantă s-a luat act de renunțarea acesteia la judecarea căii de atac, recurenta reclamantă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata Com SRL. Această dispoziție a fost considerată nelegală și netemeinică, invocându-se faptul că în condițiile în care cererea de intervenție accesorie a Com SRL a fost înregistrată în cursul judecării apelului și nu a fost admisă în principiu, iar reclamanta a renunțat la judecarea apelului, nu se justifică obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pe de altă parte, casarea dispusă de instanța de recurs pe motiv că instanța de apel a lăsat nesoluționată cererea de intervenție nu îi este imputabilă recurentei reclamante, astfel că aceasta nu se află în culpă procesuală.
S-a mai arătat că decizia tribunalului a fost criticată pentru nesoluționarea cererii de intervenție accesorii, iar prin renunțarea reclamantei la judecarea apelului, societatea nu mai are vreo calitate procesuală.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata Com SRL a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că în speță cererea de intervenție s-a comunicat recurentei reclamante la judecata apelului în primul ciclu procesual, la termenul din 21 decembrie 2006, astfel că după comunicarea acesteia părțile au intrat în dezbaterea fondului și în aceste condiții renunțarea nu se poate face numai cu învoiala celeilalte părți. La termenul din 25 martie 2008, în rejudecare, reclamanta a renunțat în scris la calea de atac, cerere care a fost acceptată de intimată, prin reprezentant, cu mențiunea ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Cu ocazia judecării apelului declarat de reclamanta, cu sediul în Târgu-M, împotriva sentinței civile nr. 1042 din 6 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Târgu -M în dosarul nr. 369/2005, prin care s-a soluționat acțiunea având ca obiect anularea certificatului de moștenitor formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta s-a formulat la data de 18 decembrie 2006 cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei de către intervenienta Com SRL, cu sediul în Târgu- Această cerere de intervenție a fost admisă în principiu de către instanța de apel prin încheierea de la termenul de judecată din 22 ianuarie 2007 (fila 26 dosar nr- al Tribunalului Mureș.
Apelul dedus judecății în dosarul sus-menționat a fost soluționat prin decizia civilă nr. 145 din 3 mai 2007, fără ca instanța de apel să se pronunțe prin decizia respectivă și asupra cererii de intervenție.
În acest context decizia tribunalului a fost atacată cu recurs, iar prin decizia civilă nr. 1284/R/28 2007, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M în dosarul nr-, hotărârea instanței de apel a fost casată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Mureș pentru a se pronunța o hotărâre și în contradictoriu cu intervenienta.
În rejudecare s-a pus în discuție calitatea pe care a dobândit-o Com SRL ca urmare a cumpărării terenului în litigiu de la pârâta, susținându-se că în această situație societatea cumpărătoare s-a subrogat în drepturile pârâtei menționate, dobândind calitatea de intimată.
Independent de discuțiile care s-au purtat cu privire la calitatea în care stă în proces Com SRL, este cert că aceasta a dobândit calitatea de parte în cauză în contextul în care în primul ciclu procesual, după formularea cererii de intervenție aceasta a fost admisă în principiu și, întrucât încheierea de admitere în principiu are caracter interlocutoriu nu se mai poate reveni asupra ei.
Prin urmare, susținerile reclamantei în sensul că în urma renunțării reclamantei la judecarea apelului intervenienta nu mai are nici o calitate în proces, sunt nefondate, cu atât mai mult cu cât în cauză s-a constatat că datorită faptului că intervenienta cumpărat imobilul în litigiu a operat și o transmisiune a calității procesuale pasive.
Referitor la renunțarea reclamantei la judecată, aceasta a intervenit în apel și întrucât procesul se afla în faza căilor de atac, rezultă implicit că s-a intrat în dezbaterea fondului și în conformitate cu prevederile art. 246 alin. 4 Cod procedură civilă, nu se putea lua act de renunțare fără învoirea celeilalte părți. În speță intimata intervenientă nu s-a opus a se lua act de renunțarea la judecată, dar a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere faza procesului în care a intervenit renunțarea la judecată, reclamanta se află în culpă procesuală și în consecință, în mod justificat a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța de apel a luat în considerare chitanțele depuse la dosar din care a rezultat o sumă totală de 6725 lei. Astfel suma de 2975 lei a fost achitată conform chitanței nr. 29 din 24 martie 2008 în baza contractului de asistență juridică nr. 48/2008, iar sumele de 2750 lei și 250 lei s-au achitat conform chitanțelor nr. - din 1 iunie 2006 și nr. - din 19 iunie 2006, în baza contractului de asistență juridică nr. 88/2006. De asemenea, suma de 750 lei s-a achitat cu chitanța nr. - din 7 august 2006 în baza contractului de asistență juridică nr. 116/2006.
Pentru a se verifica dacă sus-menționatele contracte au fost încheiate pentru reprezentarea intereselor Com SRL în prezenta cauză, în recurs s-a solicitat să se prezinte aceste contracte. Cu această ocazie s-a stabilit că doar contractele nr. 48/2008 și nr. 88/2008 s-au încheiat cu referire la cauza dedusă judecății, iar contractul nr. 116/2006 s-a încheiat pentru susținerea intereselor intimatei interveniente într-o cauză penală, aspect recunoscut de altfel și de intimată (filele 26-39 dosar nr- al Curții de Apel Târgu -M ).
În aceste condiții, instanța de recurs apreciază că se impune obligarea reclamantei doar la plata cheltuielilor de judecată care au fost suportate în baza contractelor de asistență juridică nr. 48/2008 și nr. 88/2006, cuantumul acestora fiind de 5975 lei (2975 lei + 2750 lei + 250 lei).
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite recursul declarat de reclamantă și va modifica în parte decizia atacată în sensul că va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5975 lei, în loc de 6725 lei, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Ca urmare a admiterii recursului, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimata intervenientă, care este în culpă procesuală, va fi obligată la plata, în favoarea reclamantei, a cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 1402 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.99 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția civilă în dosarul nr-.
Modifică în parte decizia atacată în sensul că obligă reclamanta la plata în favoarea intervenientei SC Com"SRL, cu sediul în Târgu-M, B-dul.2. nr.2..13, județul Mas umei de 5.975 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Obligă intervenienta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1402 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, din 4 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
Jud.apel:;
-5.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
