Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.153/
Ședința publică din 27 febr.2008
PREȘEDINTE: Simona Bacșin
JUDECĂTOR 2: Luminița Șolea
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanții și, domiciliați în B,- împotriva deciziei civile nr.215/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au răspuns pentru recurenții-reclamanți lipsă apărătorul acestora av. în baza delegației nr.106/22.dec.2007 pe care o depune la dosar și pentru intimații intervenienți:, Stănel, lipsă apărătorul acestora av. - în baza delegației nr.-/11.02.2008 pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimații-pârâți, și intimata intervenientă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul este netimbrat, după care;
Apărătorul recurenților depune la dosar chitanța nr.-/27.02.2008 reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei RON.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Având cuvântul apărătorul recurenților av. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat consideră că decizia civilă este nelegală deoarece în cauză dispozițiile privitoare la ieșirea din indiviziune au fost nesocotite de instanță și hotărârea a fost dată cu încălcarea greșită a legii și anume a actelor normative care reglementează amenajarea și funcționarea cabinetelor medicale. Instanța a reținut în mod greșit că expertiza concluzionează nu este posibilă ieșirea din indiviziune ori concluziile raportului sunt clare că imobilul nu este comod partajabil în natură dar există posibilitatea partajării, expertiza de la fila 403 arată că nu se poate face ieșirea din indiviziune cu respectarea cotelor fiecăruia. De aceea consideră că greșit instanța de apel nu a admis proba prin care recurenții solicitau să stabilească expertul dacă ieșirea din indiviziune prin formarea a două loturi unul pentru reclamanți și celălalt pentru coindivizari este posibilă. De asemenea se invocă Ordinul nr.349/18.04.2005 abrogat, ordin aplicabil până la data de 22 august 2007 când s-a emis ordinul nr.1338 al Ministrului Sănătății Publice și în care se arată că "sala de așteptare se va amenaja încât fiecare loc de ședere să beneficieze de suprafață de 1/1,5 mp. de persoană pentru adulți și de 1,5/2 mp. de persoană pentru copii ori când s-a cerut administrarea probei cu expertiza tehnică în fața instanței de apel s-au avut în vedere ca soluțiile tehnice să fie detaliate și estimate pentru că erau posibil de înfăptuit, ordinul abrogat a fost invocat de instanțele de fond și de apel, ca temei pentru respingerea cererii de ieșire din indiviziune și consideră că se încalcă dreptul de proprietate. Drept pentru față de prevederile art.312 al.3 din codul d e procedură civilă consideră că s-a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la Tribunalul Brăila în vederea administrării probei cu expertiză. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților av. - constată că s-au modificat motivele de recurs din disp.art.304 pct.7,9 pr.civilă și s-a introdus și pct.8 casarea cu trimitere ori prin cererea de recurs formulată nu a fost invocat la data declarării recursului acest lucru. In concluzie pentru a respecta exigențele Ordinului Ministerului Sănătății cel din 2005 cu cel din 2007 experții au avut în vedere criteriile și anume cabinetele medicale trebuie să aibă o sală de așteptare, vestiare, toalete proprii și pentru pacienți, existențele au sporit dacă se face referire la aplicarea în timp a ordinelor nu se invocă în motivele de apel d espre noul ordin ci este invocat în recurs, consideră că instanța de apel a făcut o corectă apreciere, cele două expertize efectuate nu au fost contestate sens în care această probă s-a consolidat drept pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată, depune opis cu copie de pe chitanțele de onorarii.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința civilă nr. 4056 din 5.07.2007 pronunțată în cauza ce formează obiectul dosarului nr- (număr vechi 13366/2005), Judecătoria Brăilaa respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții,; a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, Stănel,.
În baza art. 274 Cod de procedură civilă a obligat reclamanții la plata sumei de 4652 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că părțile și intervenienții sunt proprietari în indiviziune asupra imobilului situat în B,-. Reclamanții au chemat în judecată pârâții pentru a se dispune încetarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în- și atribuirea către reclamanți a suprafeței de 83,60 mp, suprafață utilă 77,76 mp.
În motivarea cererii s-a susținut că suprafața cumpărată este în indiviziune cu pârâții ceea ce a creat dificultăți în exploatarea spațiului având ca destinație cabinet medical.
Pârâtele și au depus întâmpinare prin care au susținut că au în proprietate spații cu destinație de cabinete medicale și se opun ieșirii din indiviziune deoarece părțile comune sunt în indiviziune forțată și perpetuă iar micșorarea acestora ar conduce la aglomerarea pacienților și la creșterea riscului de contaminare între aceștia.
. imobilului nu este posibilă nici din motive tehnice deoarece la parter, în zona deținută de reclamanți se află un singur hidrant la care trebuie să aibă acces nelimitat toți coproprietarii.
De asemenea, se află general de electricitate, grup sanitar. Cauza s-a rejudecat în fond, ca urmare a desființării cu trimitere spre rejudecare.
În rejudecare, instanța de fond, analizând probele administrate în cauză a constatat că nu este posibilă ieșirea din indiviziune, având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară, precum și Ordinul Ministrului Sănătății nr. 349/2005, potrivit cărora, nu se pot forma două loturi întrucât nu se pot asigura fiecărui cabinet cerințele impuse prin Ordinul menționat.
În cauză există coproprietate forțată asupra părților și dotărilor comune ale imobilului, motiv pentru care a respins cererea de ieșire din indiviziune ca nefondată.
Prin decizia civilă nr.215/2007 a Tribunalului Brăilas -a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți. Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă se motivează că între și Consiliul Local Municipal Baf ost încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr. 26/8.04.1999, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe construite de 83,60 mp, respectiv asupra unei suprafețe utile de 77,76 mp din imobilul Bloc 8 apartamente, situat în B,-.
Întrucât întâmpină numeroase dificultăți de comunicare cu restul coproprietarilor, fapt ce a condus la imposibilitatea derulării unor proiecte comune în ceea ce privește administrarea activităților de întreținere a imobilului, precum și faptul că holul imobilului este comod partajabil, a solicitat încetarea stării de indiviziune.
La dosarul cauzei s-au depus actele de proprietate și schițele anexă din care se constată că imobilul nu are destinație de locuințe ci de cabinete medicale cu diferite specializări, cu utilități comune și cu cote indivize.
Din adresa nr. 15676/24.11.2004 emisă de Consiliul Local Municipal B (fila 64 dosar 8535/2004), rezultă că în baza NR.HG 505/1998 au fost vândute spații cu destinația de cabinete medicale unui număr de opt Societăți cu Răspundere Limitate cu obiect de activitate medicală și șapte cabinete medicale individuale.
dintre aceste spații sunt situate la parter, iar celelalte la etajul 1.
Proprietarii au dobândit o parte din suprafețe în proprietate exclusivă, o parte indiviză și o cotă indiviză de teren în folosință.
-. a dobândit suprafața de 49,65 mp în proprietate exclusivă, 33,95 mp în indiviziune și 20,93 mp teren indiviz în folosință.
Din adresa menționată rezultă că suprafața totală în proprietate indiviză este de 230,46 mp, din suprafața totală de 615,24 mp, iar suprafața totală a terenului indiviz atribuit în folosință este de 146,72 mp.
Din compararea suprafețelor deținute în exclusivitate și în indiviziune de către apelanți cu suprafața totală deținută de ceilalți coproprietari pârâți și intervenienți, se poate constata că ieșirea din indiviziune prin formarea a două loturi, din care lotul reclamanților în suprafață de 49,65 mp cât dețin în proprietate exclusivă, nu este de natură să conducă la formarea de unități locative distincte, cu toate utilitățile aferente.
Reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune prin constituirea unui lot în suprafață totală de 83,60 mp, din care 33,95 mp sunt in indiviziune și nu în exclusivitate.
La prima judecată în fond a cauzei reclamantul nu a solicitat decât proba cu acte. Prin sentința civilă nr. 1952/25 martie 2005, pronunțată de Judecătoria Brăilas -a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 246 din 14 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Brăilas -a admis apelul și s-a dispus desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate excepțiile invocate și față de toate părțile din proces.
Prin cererea ce face obiectul dosarului nr. 6005/2005, s-a solicitat completarea sentinței civile nr. 1952/25.03.2005 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. 8535/2004 al Judecătoriei Brăila.
Prin sentința civilă nr. 3861 din 28 iunie 2005 s-a admis cererea și s-a dispus completarea sentinței nr. 1952/2005 în sensul că a obligat reclamanta - SRL. Să plătească pârâtelor B, C B și Dr., câte 1.650.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 3861 din 28.06.2005 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. 6005/2005 s-a declarat apel d e către, iar prin decizia civilă nr. 245 din 14 noiembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 3196/2005 s-a admis ca fondat apelul, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare, cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 41 alin.1, art. 85, art. 261 și art. 282/2 Cod de procedură civilă.
În rejudecare s-a format dosarul nr. 13367/2005.
Prin încheierea din 17.02.2006 s-a dispus conexarea dosarului nr. 13367/2005 cu dosarul nr. 13366/2005, acesta din urmă constituind dosarul de fond în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4056 din 5.07.2007 ce formează obiectul apelului dedus judecății.
În rejudecarea pe fond, Judecătoria Brăila a reluat administrarea probelor și a încuviințat completarea celor administrate la prima judecată în fond, înainte de desființarea primei sentințe.
Astfel, reclamanții și au solicitat proba cu expertiză având ca obiective stabilirea faptului dacă imobilul este comod partajabil în natură, identificarea eventualelor lucrări ce ar trebui efectuate pentru ca imobilul să-și mențină utilitatea pentru fiecare dintre proprietari, efectuarea operațiunilor de măsurare necesare stabilirii loturilor (notă de probe fila 89 dosar 13366/2005).
Din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul (filele 139-145), administrată la cererea reclamanților, rezultă că imobilul nu este comod partajabil în natură.
În concluziile la acest raport, se emite ipoteza unei variante de partajare în două loturi, unul pentru reclamanți, în suprafață totală construită de 78,20 mp, iar lotul pârâților cuprinde restul spațiului, având la parter suprafață construită totală de 271,16 mp și la etaj 361,40 mp.
Expertul precizează că pentru realizarea partajului sunt necesare lucrări și utilități noi și anume: un tablou electric general și un hidrant; crearea unui grup sanitar; aducerea caloriferului aparținând rețelei comune în holul rămas, crearea unei uși de acces din exterior și a unor trepte din beton mozaicat între nivelul trotuarului și nivelul porticului, finisarea peretelui despărțitor.
Se mai precizează că s-au efectuat măsurători numai în lotul reclamanților nu și în lotul pârâților deoarece nu a avut acces, că s-au efectuat la unele cabinete modificări față de proiectul întocmit de proiectant (nu există anumiți pereți interiori, astfel că aria utilă a spațiului s-a mărit), s-au efectuat îmbunătățiri ale finisajelor de către proprietari (tencuit pereții, placat cu faianță).
Apelanții au invocat drept probă concludentă în cauză acest raport de expertiză, deși expertul se pronunță în principal pe imposibilitatea partajării în natură a imobilului.
Propunerea de partajare prezentată de expert, în subsidiar, implică modificări esențiale ale imobilului și obligă pe ceilalți coindivizari să rămână în indiviziune și să efectueze cheltuieli majore pentru realizarea utilităților aferente cabinetelor medicale pe care le dețin.
Față de acest raport de expertiză s-au făcut obiecțiuni chiar de către reclamanți (fila 188) la care s-a răspuns de către expertul V (fila 200), indicându-se modificările de structură și utilități ce trebuie aduse la imobil.
După administrarea acestei expertize, s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu ( filele 222-225) de către proprietarii cotelor părți indivize ce nu au fost chemați în judecată de reclamanți.
Prin încheierea din 15.03.2007 (fila 328), s-a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu și s-a încuviințat o nouă expertiză tehnică la cererea intervenienților, efectuată de expert, cu privire la care reclamanții apelanți nu au formulat obiecțiuni la instanța de fond.
Potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat de expert (filele 397-404) și însușit de expertul asistent, imobilul nu este comod partajabil în natură.
Nu se poate face lotizarea spațiilor comune având în vedere că prin lotizare rezultă spații care nu respectă condițiile impuse de Ordinul nr. 349/11 aprilie 2005 emis de Ministerul Sănătății și cu respectarea cotelor fiecărui coproprietar.
Se menționează în acest raport că nu se poate asigura spațiul pentru fiecare cabinet cu destinație de sală de așteptare de cel puțin 1/1,5 mp/persoană pentru adulți și de 1,5/2 mp pentru copii; personalul medical trebuie să aibă un spațiu cu destinație de vestiar; cabinetul medical va avea grup sanitar pentru pacienți la care accesul să fie posibil din sala de așteptare, separat de cel destinat personalului sanitar, precum și alte utilități ce țin de funcționarea cabinetelor medicale aflate în acest imobil.
Prin urmare, s-ar aduce modificări esențiale de structură și de utilități față de proiectul inițial.
Ambele expertize au ajuns la concluzia că nu este posibilă ieșirea din indiviziune în condiții normale și că pentru separarea reclamanților de ceilalți coproprietari sunt necesare modificări de structură și utilități ale imobilului indiviz, cu care coproprietarii pârâți și intervenienți nu au fost de acord deoarece le afectează nu numai suprafețele pe care le dețin în proprietate conform actelor de vânzare-cumpărare, ci și folosința spațiilor cu destinație de cabinete medicale.
În cauză trebuie respectate nu numai detaliile tehnice stabilite prin proiectul tehnic inițial, ci și normele de exploatare conform destinației, prevăzute de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 349/11.04.2005, având în vedere că spațiile respective au fost închiriate și ulterior vândute de Consiliul Local Municipal, cu destinația de cabinete medicale.
Chiar dacă s-ar lua în considerare ca probă validată de instanță, raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, acesta nu oferă o variantă practică de ieșire din indiviziune, fără a se aduce atingere dreptului de proprietate și dreptului de folosință ale celorlalți coindivizari.
Motivul invocat de reclamant în acțiunea inițială pentru a se dispune ieșirea din indiviziune nu este suficient și nu constituie prin el însuși, un argument pentru ieșirea din indiviziune,
Dificultățile de comunicare cu restul coproprietarilor nu constituie temei al ieșirii din indiviziune asupra unui imobil care prin construcție nu poate fi exploatat altfel decât în in comun.
Salubrizarea, reparațiile uzuale sau majore ale instalațiilor de apă, încălzirea necorespunzătoare spațiilor comune, pe care le invocă reclamanții, pot fi rezolvate în comun de către toți coproprietarii, în măsura în care ele se impun cu necesitate și nu numai la dorința unui singur coproprietar.
În ce privește împiedicarea folosirii unor părți comune sau utilități comune, nici aceasta nu constituie temei de încetarea unei indiviziuni forțate, reclamanții având alte căi procesuale de restabilirea dreptului.
Criticile aduse de apelanți atât sub aspect procesual, legate de invalidarea raportului de expertiză întocmit de, cât și cele de validare a raportului de expertiză întocmit de expert, nu sunt întemeiate.
Instanța de fond a procedat la refacerea probei cu expertiză tehnică având în vedere ca prima s-a efectuat fără prezența în proces a tuturor coproprietarilor.
Înlăturarea probei cu expertiză tehnică efectuată de expertul V, s-a făcut nu numai din considerente de ordin procedural ci și pe fond, întrucât nu s-au efectuat măsurătorile complete pentru toate spațiile deținute de toți coproprietarii.
Cele două expertize se pot corobora sub aspectul concluziei la care au ajuns ambii experți în sensul că imobilul nu este comod partajabil în natură.
Impotriva acestei decizii au promovat recurs reclamanții care au apreciat că hotărârea este dată, cu aplicarea greșită a actelor normative ce reglementează amenajarea și funcționarea cabinetelor medicale.
1) Apreciază că potrivit opiniei expertizei este posibilă
formarea a două loturi, unul pentru reclamanți și celălalt pentru pârâți, iar concluziile reținute de instanță sunt contrare opiniei expertizei.
Faptul că li s-ar atribui în exclusivitate suprafața de 78,20 mp nu aduce
atingere dreptului de proprietate al coindivizarilor.
2) Un alt motiv de nelegalitate este aplicarea disp.Ordinului 349/2005, care
este abrogat expres.
Acest act normativ a fost aplicabil până la 22.08.2007, când a fost abrogat
expres prin Ordinul pentru aprobarea Normelor privind structura funcțională a cabinetelor medicale și de medicină dentară. In prezent, pentru sala de așteptare sunt necesare locuri de ședere de 1/1,5 mp./persoană și 1,5/2 m în cazul cabinetelor pentru copii, iar din schițele anexe rezultă fiecare cabinet are loc să-și amenajeze o sală de așteptare de minim 2 mp.
3) Mai reține instanța că nu se poate face o partajare normală, deoarece sunt
necesare anumite lucrări care să separe cele două loturi și să le facă funcționale. Reclamanții își exprimă disponibilitatea de a efectua toate aceste lucrări.
Analizând decizia pronunțată în apel prin prisma motivelor de recurs, instanța
reține că acesta este nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Invocă recurenții faptul că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a actelor normative ce reglementează amenajarea și funcționarea cabinetelor medicale:
In realitate, dezvoltarea motivului 1 de recurs, nu permite încadrarea lui în disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, ci vizează mai mult o greșită stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării greșite a concluziilor celor două rapoarte de expertiză instrumentate în cauză.
Ca urmare a abrogării disp.prev. de art.304 pct.11 pr.civilă - singurul ce permite cenzurarea, în recurs a greșelilor grave de fapt, consecința greșitei aprecieri a probelor - acestea nu mai pot face obiectul analizei instanței de control.
De altfel, printr-o analiză temeinică și detaliată a probelor administrate, instanța a apreciat că nu este posibilă ieșirea din indiviziune dintre reclamanți și ceilalți coproprietari.
Instanța și-a fundamentat convingerea pe concluziile raportului efectuat de doamna expert, însușite de expertul asistent și necontestate de reclamanți, în fața instanței de fond (397-418, 443).
specialistului a fost că nu este posibilă lotizarea spațiilor comune având în vedere că prin lotizare rezultă spații care nu respectă condițiile impuse prin Ordinul 349 din 11 aprilie 2008 emis de Ministerul Sănătății:
- sala de așteptare (pentru fiecare cabinet) să aibă o suprafață minimă de
1/1,5 mp/persoană în cazul cabinetelor pentru adulți și 1,5/2 mp/persoană în cazul cabinetelor pentru copii;
- personalul sanitar din cabinetele medicale să aibă asigurat un spațiu cu
destinația de vestiar;
- încăperile cu profil administrativ vor fi separate de cele în care se
desfășoară activități medicale;
- cabinetul medical va avea un grup sanitar pentru pacienți, la care accesul să
fie posibil din sala de așteptare, separat de cel destinat personalului sanitar;
- se vor realiza circuite separate pentru adulți și copii sau se vor programa la
ore diferite.
Acest act normativ era în vigoare la data efectuării expertizei și pronunțării soluției de către instanța de fond.
Este adevărat că la data pronunțării deciziei din apel, acesta era abrogat, fiind înlocuit printr-un alt Ordin al Ministrului Sănătății Publice nr.1338/2007, intrat în vigoare la data de 22.08.2007.
Nu se schimbă cu nimic datele problemei pentru că noul act normativ menține toate condițiile avute în vedere de expert și care împiedicau ieșirea din indiviziune asupra imobilului:
- art.6 alin.3: cabinetul medical va avea în componență minimă o sala de
așteptare, grup sanitar, sală de tratamente, cabinet de consultații propriu zis și spații de depozitare;
- art.6 alin.3 lit.a sala de așteptare se va amenaja, astfel încât fiecare loc de
ședere să beneficieze de o suprafață minimă de 1/1,5 mp/persoană, în cazul cabinetelor de adulți li 1,5/2mp/persoană, în cazul cabinetelor pentru adulți;
- art.6 alin.5 pentru personalul sanitar va fi asigurat un spațiu cu destinație de
vestiar;
- art.6 alin.9 "încăperile cu profil administrativ vor fi separate de cele ce
desfășoară activități medicale"
- art.6 alin.13 "în spațiile cu destinația de cabinete medicale și de medicină
dentară se vor realiza circuite separate pentru adulți și copii, în condițiile art.6 alin.(2) sau, în măsura posibilităților se va face programarea la ore diferite".
In mod corect, instanța de apel și-a fundamentat concluziile pe raportul de expertiză efectuat de deoarece această expertiză a fost efectuată după admiterea cererilor de intervenție ale celorlalți medici și a avut în vedere toate actele de proprietate ale părților și situația reală de la fața locului.
Și expertul numit inițial a avut aceeași opinie, dar cu nuanțarea că este posibilă partajarea în sensul creării a două loturi distincte, unul pentru reclamanți și celălalt pentru pârâți. Această variantă presupunea însă includerea mai multor spații comune, - grup sanitar și, holuri de acces din proprietate indiviză în proprietatea exclusivă a reclamanților și afecta astfel interesele tuturor celorlalte părți, care nu au fost de acord, chiar în eventualitatea în care reclamanții ar fi efectuat lucrările identificate de expert (143 și 200 - dosar fond).
Din aceste considerente, având în vedere disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursulcivil declarat de reclamanții și, domiciliați în B,- împotriva deciziei civile nr.215/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
Obligă pe recurenți către intimați la plata a 2000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.SB-27.03.2008
Dact.MH-02.04.2008-2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Simona BacșinJudecători:Simona Bacșin, Luminița Șolea, Anica Ioan
