Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1589/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1589/R/2009
Ședința publică din 22 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Anca
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare, recursul declarat de reclamanta I, împotriva deciziei civile nr. 85/A/ din 17.02.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul intimat G, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constatând lipsa părților, lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a pricinii, la apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat, din Baroul Cluj și reprezentanta pârâtului intimat, avocat, din Baroul Cluj.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1916 lei și timbre judiciare în valoare de 5 lei, recursul fiind astfel legal timbrat.
Instanța constată că, prin registratura instanței, la data de 18 iunie 2009, pârâtul intimat, prin reprezentanta sa, avocat a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală, cu obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Totodată constată că, prin întâmpinare, reprezentanta pârâtului intimat a menționat că deși formal reclamanta recurentă, a arătat că motivele de recurs se întemeiază pe art. 304 punctele 7 și 9.pr.civ. în realitate motivele invocate prin memoriul de recurs, sunt motive de netemeinicie a hotărârii atacate.
De asemenea, constată că, la întâmpinare a fost atașată împuternicirea avocațială pentru avocat.
Instanța comunică reprezentantului reclamantei recurente, un exemplar din întâmpinare.
Întrebat fiind, reprezentantul reclamantei recurente arată că nu dorește lăsarea cauzei la o strigare ulterioară, deoarece a lecturat întâmpinarea.
Reprezentanții părților arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile, sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului declarat de reclamantă.
Reprezentantul reclamantei recurente, solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului, invocată de pârâtul intimat prin întâmpinare, admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține oral și solicită obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită admiterea excepției inadmisibili-tății recursului, deoarece nu este suficient ca în memoriul de recurs reclamanta să indice formal dispozițiile art. 304 punctele 7 și 9.pr.civ. ci trebuie să se refere la aspectele prevăzute de textele de lege invocate. Solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 5950 lei, conform bonului fiscal depus la dosarul cauzei.
Arată că în speță este vorba de un contract nenumit și nu sunt linii trasate de doctrină în ce privește întreținerea, deoarece sunt persoane care au nevoie de ajutor material și persoane care au nevoie de ajutor moral, depinde de nevoile persoanei întreținute, iar în speță persoana întreținută avea nevoie de un trai decent, asemenea celui avut anterior prestării întreținerii.
Instanța pune în discuția reprezentanților părților, în ce măsură se mai poate discuta despre gratuitatea acestui contract de întreținere, câtă vreme s-a respins petitul referitor la rezoluțiunea contractului de întreținere și această dispoziție a instanței a rămas irevocabilă, nefiind criticată de recurentă.
Reprezentantul reclamantei recurente, arată că nu s-a demonstrat legala aplicare a dipozițiilor art. 845 Cod civil, deoarece nu s-a demonstrat cert că prezumția este răsturnată. Precizează că defuncta, avea mijloace suficiente pentru a se întreține singură și nu avea nevoie de întreținere.
Reprezentanta pârâtului intimat arată că, prin neatacarea petitului referitor la rezilierea contractului de întreținere, hotărârea a rămas irevocabilă în ce privește acest capăt de cerere și precizează că prezumția prevăzută de art. 845 cod civil este răsturnată, deoarece se presupune că este vorba de întreținere și nu de o donație deghizată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4431/22.2007 pronunțată în Dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, s-a admis în parte acțiunea reclamantei I împotriva pârâtului G, constatându-se că în realitate, contractul de întreținere autentificat sub nr.24.663/1994, încheiat între defuncta și pârât, având ca obiect apartamentul nr.1- C-N, înscris în CF 25.403 C-N top nr.77/1/I, este o donație.
Apoi, constatându-se că masa succesorală rămasă după defuncta,se compune din imobilul descris mai sus și toate bunurile mobile aflate în acesta, în valoare totală de 255.394,58 Ron, moștenitori fiind reclamanta și pârâtul, în calitate de fii, în cote părți egale, s-a dispus reducțiunea liberalității făcute de defunctă, sub forma contractului de întreținere arătat, de la valoarea 247.485,58 Ron, la valoarea de 85.131,52 Ron.
În final, s-a dispus partajarea masei succesorale, atribuindu-se reclamantei imobilul în valoare de 247.485,58 Ron, iar pârâtului toate bunurile mobile în valoare de 7.909 Ron, reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului suma de 162.354,05 Ron, cu titlu de sultă, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului, cu titlu de moștenire și partaj, respingându-se restul petitelor acțiunii introductive și anulându-se ca netimbrată cererea reconvențională a pârâtului, s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin contractul de întreținere autentificat sub nr.24.663/10.XI.1994, defuncta, a transmis pârâtului, proprietatea asupra apartamentului nr.1 B-dul 21 (fostă ) nr.24, înscris în CF 25.403 C- top nr.77/1/I, în schimbul întreținerii complete, cu toate cele necesare traiului, păstrându-și uzufructul viager.
Analizând probele testimoniale administrate în cauză, instanța a ajuns la concluzia că pârâtul și-a executat obligația de întreținere, locuind permanent cu mama sa, cu excepția concediilor. În acest mod, s-a ocupat de curățenie, achitarea cheltuielilor de întreținere, cumpărături, procurarea medicamentelor și îngrijirea acesteia, când era internată în spital, lăsându-i bani când era plecat, atât ei, cât și martorului, care a organizat înmormântarea și masa de pomenire corespunzătoare.
Chiar dacă reclamanta, dădea sporadic bani mamei sale, nu s-a putut stabili cu certitudine, dacă erau destinați special întreținerii defunctei, sau cheltuielilor necesare îngrijirii copiilor reclamantei, de care se ocupa mama ei, reclamanta având o obligație morală față de aceasta, nu se poate susține că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere, fiind exclusă incidența dispozițiilor art.1020-1021 Cod civil, vizând rezoluțiunea contractului.
Având în vedere că actul de întreținere, s-a perfectat în favoarea unui succesibil în linie dreaptă, cu rezerva uzufructului viager, instanța a considerat că în speță operează prezumția de gratuitate instituită de art.845 Cod civil și că în realitate, contractul de întreținere este o donație, pârâtul nereușind să răstoarne această prezumție.
Prin urmare, s-a stabilit compunerea masei succesorale, imobilul fiind evaluată de experți, iar valoarea bunurilor mobile fiind recunoscută de pârât, s-a dispus reducțiunea liberalității, conform art.847 Cod civil, raportat la art.841 Cod civil, până la valoarea cotității disponibile de 1/3 parte, părțile având drepturi succesorale egale, s-a partajat masa succesorală conform dispozitivului, egalizând lotul pârâtului, prin sulta corespunzătoare cotei sale. Petitul vizând constatarea caracterului simulat, al contractului de întreținere, s-a respins ca inadmisibil, raportat la art.111 Cod.pr.civ. iar cererea reconvențională, nefiind timbrată corespunzător, a fost anulată pe acest considerent, în baza art.20 din Legea nr.146/1997.
Apelul pârâtului a fost admis prin Decizia civilă nr.85/17.II.2009 pronunțată în Dosar nr- al Tribunalului Cluj, fiind schimbată în parte sentința atacată, în sensul includerii în masa succesorală a defunctei, doar a bunurilor mobile în valoare totală de 7.909 lei, atribuite în întregime pârâtului, care a fost obligat să plătească cu titlu de sultă reclamantei, suma de 3.954,90 lei.
Respingându-se petitele din acțiunea introductivă, privind constatarea simulației, reducțiunea liberalității și intabularea reclamantei la CF, precum și cererea de aderare la apel formulată de reclamantă, s-au menținut restul dispozițiilor sentinței, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 9.805,75 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit o stare de fapt corectă, privind executarea obligației de întreținere, de către pârât, reluând și analizând în același mod, probațiunea testimonială existentă la dosar. Martorii reclamantei, nefiind în măsură să infirme concluziile primei instanțe, privind executarea contractului de întreținere, s-a apreciat că în mod corect a reținut instanța de fond, că ajutorul sporadic dat de reclamantă mamei sale, este consecința firească a obligației morale pe care reclamanta o avea față de mamă.
Deși în cadrul apelului, s-a suplimentat probațiunea testimonială, fiind audiați, câte un martor pentru fiecare parte, reproducând conținutul Depozițiile luate de Tribunal, s-a ajuns la concluzia că aceștia au descris aceeași stare de fapt, conturată de martorii audiați la judecătorie, fiind privită cu rezerve depoziția martorului, angajat al reclamantei, care a fost la domiciliul defunctei numai de 3-4 ori, auzind doar discuții privind plata gazului.
De asemenea, raportat la perioada întinsă de timp cuprinsă între anii 1994-2006, în carte s-a derulat contractul de întreținere, s-a apreciat că, lipsa pârâtului de la domiciliu câteva zile pe an, cu acordul defunctei, fiind în concediu de odihnă, nu echivalează cu neexecutarea personală și zi de zi a întreținerii, în condițiile în care înainte de plecare, făcea cumpărăturile necesare, lăsând bani și bonuri de masă defunctei și martorului. Totodată nu-i este imputabilă pârâtului nici neparticiparea la înmormântare, atâta timp cât se afla în și a aflat despre deces, abia în 3.2006.
Pentru aceste considerente, s-a respins cererea de aderare la apel formulată de reclamantă.
În ce privește apelul pârâtului, s-a reținut că prezumția de gratuitate prevăzută de art.845 Cod civil, este pe deplin aplicabilă contractului de întreținere. Această prezumție fiind relativă, greșit a reținut prima instanță că pârâtul nu a reușit să răstoarne această prezumție, câtă vreme a stabilit că pârâtul și-a executat obligația de întreținere, motiv pentru care a și respins petitul vizând rezoluțiunea contractului de întreținere.
Atâta timp cât, din probele administrate în cauză rezultă neîndoielnic, că pârâtul și-a executat în mod corespunzător obligația de întreținere asumată, s-a apreciat că actul încheiat de defunctă a avut caracterul unui veritabil contract de întreținere, fiind astfel răsturnată prezumția menționată.
În acest context, s-a considerat că petitele vizând constatarea simulației, reducțiunea liberalității și intabularea reclamantei la CF, sunt nefondate, fiind respinse ca atare, urmare a admiterii apelului pârâtului, cu consecința excluderii imobilului din masa succesorală, sistarea indiviziunii dispunându-se, în modalitatea solicitată de reclamantă, prin atribuirea tuturor bunurilor mobile pârâtului și obligarea acestuia la sulta corespunzătoare.
Împotriva acestei decizii rezumate mai sus, reclamanta Iad eclarat recurs în termen legal, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului pârâtului și menținerii sentinței pronunțate de prima instanță, ca fiind temeinică și legală, în drept invocându-se dispozițiile artt.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs.
În motivare reiterându-se dispozițiile art.304 punctele 7 și 9 Cod.procedură civilă, se arată că hotărârea instanței de apel "nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cuprinde motive contradictorii", iar de altă parte "a fost dată, cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
În speță, fiind vorba de o înstrăinare făcută de defunctă, printr-un contract de întreținere cu rezerva uzufructului viager, erau incidente dispozițiile art.845 Cod civil, care instituie o prezumție de donație relativă, susceptibilă a fi răsturnată prin proba contrarie.
Această prezumție, nu fost răsturnată prin probe contrare, certe și neechivoce, reținându-se o înstrăinare cu titlu oneros, deoarece pârâtul "a avut grijă de defunctă, în sensul că făcea cumpărături, făcea curățenie și stătea cu ea", gesturi obișnuite în relația mamă-fiu, ce nu acoperă sfera noțiunii de "întreținere". Aceasta presupune prestații esențiale, cum ar fi: plata utilităților (curent electric, apă, gaz, etc), procurarea de îmbrăcăminte, încălțăminte, prepararea hranei cotidiene și de altfel defuncta, nu era în stare de nevoie, având venituri suficiente pentru asigurarea întreținerii.
apoi textual, reținerile instanței de apel, conform cărora pârâtul "achita cheltuielile de întreținere, făcea frecvent cumpărături, se ocupa de curățenia casei, cumpăra medicamente, ocupându-se de defunctă când a fost internată", recurenta susține că aceste elemente, nu sunt suficiente pentru a dovedi neechivoc, că înstrăinarea s-a făcut în schimbul unor prestații efective, specifice întreținerii, neprobându-se nici măcar faptul că acele cumpărături, s-au făcut din banii pârâtului, sau ai mamei sale.
De asemenea, recurenta consideră că motivarea soluției instanței de apel, este contradictorie, în sensul că reține prestațiile enunțate mai sus, că reprezintă o executare a obligației de întreținere, asumată de pârât prin contract, în timp ce în privința reclamantei, reține că asemenea prestații, nu constituie decât simple obligații morale.
În final, recurenta făcând trimitere la rațiunea reglementării cuprinse în art.845 Cod civil, aceea de a pune la adăpost moștenitorii legali rezervatari, arată de cele mai multe ori înstrăinările oneroase, făcute de părinți, cu rezerva uzufructului, în favoarea unuia dintre copii, ascund o donație, concluzionează că prezumția instituită de acest text, nu poate fi înlăturată, decât prin dovezi certe și neîndoielnice, iar nu printr-o probațiune interpretabilă și contradictorie, cum este cazul în speță.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului, arătând că deși formal se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9.pr.civ. în realitate recursul, nu vizează motive de nelegalitate, ci de netemeinicie, vizând reaprecierea probelor administrate în cauză, motive inadmisibile raportat la prevederile art.304 pr.civ.
Curtea examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul reclamantei este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Incidența dispozițiilor art.304 pct.7 Cod.pr.civ. pe considerentul că motivarea instanței de apel, este contradictorie, în sensul că prestațiile efectuate de pârât, în favoarea defunctei, au fost considerate că reprezintă executarea obligației contractuale de întreținere, în timp ce în privința reclamantei, asemenea prestații, nu constituie decât simple obligații morale, nu poate fi primită.
Acest text procedural, se referă la alte situații, decât cele vizate de recurentă, cum ar fi, cu titlu exemplificativ, contradicția între considerente și dispozitiv (în sensul că motivarea hotărârii conduce la anumită soluție, în timp ce dispozitivul cuprinde soluția contrară), sau când din unele considerente, rezultă temeinicia cererilor deduse judecății, iar din altele netemeinicia acestora, ori abordarea ca întemeiate, a unor cereri cu același obiect, dar care se exclude reciproc și altele asemenea.
Or, aspectele de aparentă contradictorialitate, evidențiate de reclamantă și reținute de Tribunalul, ca fiind derivate din raporturile juridice contractuale și respectiv simple relații familiale, nu pot fi asimilate situațiilor descrise mai sus, cu titlu exemplificativ, astfel că incidența prevederilor art.304 pct.7 pr.civ. este exclusă.
În ce privește restul criticilor învederate de recurentă, axate pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea constată că incidența dispozițiilor art.845 Cod civil, ce instituie prezumția relativă de gratuitate, în cazul înstrăinării unor bunuri, unui succesibil în linie dreaptă, cu rezerva uzufructului viager, a fost în mod corect reținută de ambele instanțe.
Împrejurarea că instanța de apel, raportat la ansamblul materialului probator existent la dosar, a reținut că această prezumție cu caracter relativ, a fost răsturnată, reprezintă o chestiune ce ține strict de analizarea, interpretarea și în final sintetizarea probelor testimoniale administrate în cauză.
Cu alte cuvinte, susținerea reclamantei, conform căreia prezumția de gratuitate instituită de prevederile art.845 Cod civil, nu a fost răsturnată, reclamă cu necesitate, reaprecierea materialului probator existent la dosar și stabilirea unei alte stări de fapt, în cadrul recursului, operațiuni care după abrogarea punctelor 11 și 10 ale art.304 pr.civ. nu mai sunt permise în cadrul recursului.
Motivele de recurs, fiind limitate de acest text normativ, exclusiv la cele care vizează nelegalitatea hotărârii atacate, apare cu evidență faptul că toate criticile reclamantei, privind răsturnarea prezumției amintite, ori circumscrierea tuturor prestațiilor pârâtului și aprecierea ulterioară, dacă acestea acoperă sau nu sfera noțiunii de "întreținere", sau dacă prestațiile pârâtului au fost efective și specifice întreținerii, nu pot fi primite în condițiile în care, se referă la aspecte de netemeinicie.
Pe de altă parte, este de observat că petitul din acțiunea introductivă, vizând rezoluțiunea contractului de întreținere, pentru neexecutarea obligațiilor asumate de pârât, a fost respins de prima instanță.
Această dispoziție a devenit irevocabilă, nefiind în nici un fel criticată de recurentă, care a solicitat în mod expres menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, concluzia ce se impune este aceea că vis-a-vis de această soluție, la care reclamanta a achiesat, nu se mai poate discuta, în acest context, despre gratuitatea contractului de întreținere.
Pe cale de consecință Curtea, față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei, care fiind în culpă procesuală, în conformitate cu art.274 pr.civ. va fi obligată să plătească intimatului suma de 5.950 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu avocat, justificat cu chitanța depusă la dosar fila 15.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta I împotriva deciziei civile nr. 85/A/ din 17.02.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului G suma de 5.950 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - - -
plecată în concediu de plecată în concediu de
odihnă, semnează odihnă, semnează
vicepreședintele instanței vicepreședintele instanței
Red./Dact.
2 ex./13.07.2009
Jud.fond: și
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Anca
