Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1643/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1714/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1643
Ședința publică de la 30 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 454 din 17.03.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și.
are ca obiect - succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă la prima strigare a cauzei, recurenta - pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.8/27.11.2009, emise de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimații - reclamanți, și reprezentați de avocat, în baza delegației de substituire nr.-/2, pe care depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin serviciul registratură, la data de 23.11.2009, recurenta - pârâtă a depus la dosar un set de înscrisuri.
Apărătorul intimaților - reclamanți solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor.
Curtea constată că marea majoritate a înscrisurilor depuse pentru acest termen se regăsesc și în dosarul de apel, iar înscrisurile referitoare la imobil (memoriu tehnic justificativ, adresă asociația de locatari și certificat fiscal ) pot fi studiate într-un termen scurt, dat fiind obiectul prezentului recurs: legalitatea soluției de desființare și trimitere spre rejudecare. De asemenea, constată că înscrisurile au fost depuse la dosar cu 7 zile înaintea termenului de judecată, astfel încât intimații în virtutea art. 129 al. 1 din Codul d e procedură civilă, ar fi putut să ia întretimp cunoștință de ele, astfel încât, în temeiul art. 96 din Codul d e procedură civilă, cererea de amânare pentru acest motiv și dispune lăsarea cauzei la ordine, pentru a da posibilitate apărătorului intimaților - reclamanți să ia cunoștință de conținutul înscrisurilor.
La reluarea cauzei se prezintă recurenta - pârâtă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.8/27.11.2009, emise de Baroul București, aflate la dosar (fila 36), intimații - reclamanți, și reprezentați de avocat, în baza delegației de substituire nr.-/2, aflate la dosar (fila 37).
Curtea procedează la identificarea recurentei - pârâte, care se legitimează cu CI seria - nr.-, CNP -, eliberată la data de 28.12.1999 de Secția 1 Poliție.
Apărătorul intimaților - reclamanți învederează faptul că a studiat înscrisurile depuse la dosar și le apreciază ca nefiind concludente cauzei.
Apărătorul recurentei - pârâte solicită încuviințarea lor în cauză.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 305 din Codul d e procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri, probă pe care o administrează la acest termen de judecată.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimații - reclamanți.
Apărătorul intimaților - reclamanți solicită admiterea excepției nulității recursului, ca urmare a neîncadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 304 din Codul d e procedură civilă, nemulțumirile invocate cu privire la încălcare prevederilor art. 297 din Codul d e procedură civilă vizând de fapt, fondul cauzei.
Apărătorul recurentei - pârâte solicită respingerea excepției nulității recursului, ca neîntemeiată, întrucât criticile se subsumează celui de-al nouălea motiv de recurs.
Curtea, după deliberare, apreciază excepția nulității ca fiind nefondată, având în vedere că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, iar criticile arondate greșitei aplicări în cauză, a prevederilor art. 297 din Codul d e procedură civilă, astfel cum au fost formulate, se încadrează în acest motiv de recurs, pentru că recurenta a precizat că judecătoria s-a pronunțat asupra fondului. Or, cel puțin această critică nu este legată de problema de drept substanțial, dedusă judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei - pârâte învederează faptul că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art.297 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și a considerat că instanța de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, având în vedere că prima instanță s-a pronunțat asupra fondului, asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv asupra deschiderii succesiunii, reducțiunii liberalităților excesive și împărțirii bunurilor succesorale, astfel că soluția de casare cu trimitere spre rejudecare nu este justificată, instanța de apel, în baza tuturor probelor administrate în cauză, era obligată să înlăture greșelile de judecată ale primei instanțe și să pronunțe o soluție pe fondul cauzei prin prisma motivelor de apel.
Apărătorul recurentei - pârâte mai arată că instanța de apel în considerente, a admis apelurile declarate în cauză, inclusiv apelul declarat de recurenta - pârât, însă atunci când a motivat soluția, a făcut referire doar la faptul că a dobândit calitatea de reclamantă și nu calitatea de intervenientă în interes propriu, greșeală ce putea fi remediată în apel, fără a schimba calitatea părților. De asemenea, învederează faptul că prima instanță s-a pronunțat că cererea acesteia de a se constata că are o cotă din apartament este neîntemeiată, atunci când a constatat moștenitorii și masa succesorală, rezultând și limita până la care s-au redus liberalitățile excesive.
Apărătorul recurentei - pârâte învederează faptul că din actele depuse la dosar, reiese că nu are nici o calitate procesuală activă, respectiv nu este moștenitoarea defunctului și nici nu are vreo contribuție la dobândirea apartamentului.
Apărătorul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimaților - reclamanți învederează faptul că în mod corect s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, ca urmare a faptului că judecătoria nu a soluționat fondul cauzei. Astfel, deși s-a reținut că are calitate procesuală pasivă, nu s-a dispus nici o măsură în contradictoriu cu aceasta. Sub aspectul fondului, s-a invocat de către reclamanți, greșita interpretare de către prima instanță, a probatoriului administrat în cauză, precum și a actului dedus judecății, având în vedere că este netemeinic, întrucât greșit instanța a apreciat că în masa partajabilă rămasă de pe urma defunctului, se poate găsi doar cota de 50% din imobil. Totodată, mai arată că instanța de fond s-a aflat în eroare, în sensul că greșit a apreciat că asupra apartamentului, funcționează prezumția de coproprietar în cotă de 50%, a recurentei, deși reține faptul că acest imobil a fost dobândit de defunct în timpul căsătoriei cu fosta soție reclamanta și anterior cu mulți ani față de căsătoria cu ultima soție, actuala pârâtă - intimată.
Apărătorul intimaților - reclamanți învederează faptul că dovada incontestabilă că imobilul a fost dobândit din venituri proprii exclusive ale defunctului, este reprezentată tocmai de faptul că pârâta nu figurează în actul de vânzare - cumpărare, deși ar fi existat această posibilitate. De asemenea, mai arată că această calitate de coproprietar trebuie constatată în baza chiar a actului de vânzare - cumpărare și nicidecum în baza unei prezumții de strictă aplicare, în sfera exclusivă a bunurilor soților dobândite în timpul căsătoriei. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a recurentei - pârâte, învederează faptul că nu s-a intrat în cercetarea fondului.
Apărătorul intimaților - reclamanți solicită în consecință, respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului din prezenta cauză;
Examinând actele și lucrările cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, reclamanții, și prin mandatarul, au chemat în judecată pe pârâta pentru ca prin sentința civilă ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului, să se stabilească masa bunurilor de împărțit, cotele care le revin părților, reducțiunea testamentului făcut pârâtei.
În fapt, reclamanții au arătat că, în urma decesului lui, moștenitori cu vocație succesorală sunt reclamanții, în calitate de descendenți și pârâta - soție supraviețuitoare. Au arătat că bunurile rămase în urma defunctului, sunt apartamentul nr. 65, situat în-,. 13,. 3,. 4, autoturismul Renault, teren și casă situate în intravilanul comunei, județul A, teren și casă situate în satul - Câmpulung. Reclamanții au arătat că potrivit art. 478 cod civil se impune reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 445/2005, având în vedere că liberalitatea trece peste cotitatea disponibilă.
La termenul de judecată din 26 ianuarie 2006, reclamanții și-au completat acțiunea, solicitând să fie introdusă în cauză și numita -, arătând că aceasta este mama reclamantului.
Pârâta a formulat întâmpinare, depusă Ia file 50 - 52 din dosarul de fond, în cuprinsul căreia a solicitat să se includă în masa partajabilă și pasivul succesoral, constând în cheltuielile de înmormântare suportate de pârâtă, ca și contribuția sa la cumpărarea apartamentului situat în - - nr. 74,. 13,. 3,. 4, susținând că bunurile ce compun masa partajabilă au fost dobândite de pârâtă și de soțul său în timpul căsătoriei.
De asemenea, pârâta a invocat în cauză excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei -, susținând că aceasta nu poate avea pretenții la bunurile succesorale, dat fiind că la 07 martie 1974, Tribunalul a declarat nulă căsătoria dintre aceasta și defunct. Pârâta a mai susținut, astfel cum rezultă din concluziile scrise depuse Ia 26 martie 2007, că masa succesorală s-a compus din cota de 35% din apartament, 1/2 din autoturism, din imobilul din satul, 1.000 de acțiuni, dreptul de concesiune asupra locului de veci.
Prin sentința civilă nr. 6054 din 17 aprilie 2007, Judecătoria Sectorului 1 Bar espins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei - lordanova, a admis acțiunea în parte, a constatat deschisă succesiunea defunctului, a constatat că masa succesorală este formată din din apartament, 1/2 din autoturism, din imobilul din satul, 1.000 de acțiuni, dreptul de concesiune asupra locului de veci, bunuri în valoare totală de 50.444 lei și 50.000 euro, a dispus reducțiunea liberalităților excesive, cuprinse în testamentul autentic nr. 445/2005, a constatat cuantumul cheltuielilor de înmormântare ca fiind de 12.000 lei. A constatat că au calitatea de succesori reclamanții, și, în calitate de fii, fiecare cu o cotă de și pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/4, a atribuit în natură bunurile către pârâta și a obligat-o pe aceasta să plătească o sultă de 11.250 euro și 9.561 lei către fiecare dintre ceilalți moștenitori. A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că numitul a decedat la 10 iulie 2005, până în 1999, acesta fiind căsătorit cu - lordanova, potrivit sentinței civile nr. 12545 din 27 octombrie 1999. În acest context, instanța a apreciat că nu s-a putut ține cont de hotărârea pronunțată de Tribunalul la 07 martie 1974, având în vedere că această hotărâre nu a fost recunoscut de instanțele românești prin procedura exequatorului. În aceste condiții, a apreciat că apartamentul dobândit în 1997 are calitate de bun comun, dobândit în timpul căsătoriei defunctului cu reclamanta, astfel că aceasta are calitate procesuală activă.
Reținând din probatoriul administrat, că reclamanta - lordanova a părăsit România în anul 1980 și a întrerupt conviețuirea cu defunctul, instanța a constatat că aceasta nu a contribuit la dobândirea apartamentului și nici nu are calitatea de moștenitor legal, pentru aceea că, la data decesului lui, căsătoria acestora era desfăcută.
Judecătorul fondului a reținut că defunctul și pârâta au conviețuit din 1981 și au dobândit apartamentul împreună, astfel că s-a prezumat contribuția egală a celor doi la dobândirea imobilului, apreciind că din masa succesorală fac parte și cotele de din autoturism și din imobilul situat în comuna, ca și cele 1.000 acțiuni la, ca și dreptul de concesiune asupra locului de veci.
A mai reținut că față de dispozițiilor art. 847 Cod civil, se impune reducțiunea liberalităților excesive, cu referire la testamentul autentic, reținând că rezerva succesorală a celor trei descendenți este de 3/4, iar soția supraviețuitoare are o cotă de 1/4 din masa succesorală.
Cu privire la cheltuielile de înmormântare, a apreciat cuantumul acestora ca fiind de 12.000 lei, cheltuieli suportate în întregime de pârâtă, iar în privința valorilor imobilelor, a reținut expertizele efectuate în cauză.
De asemenea, a stabilit valoarea sultei prin scăderea pasivului succesoral din activ și a atribuit în întregime bunurile pârâtei, față de cota majoritară a acesteia, de faptul că pârâta folosește bunurile și de faptul că fiii defunctului locuiesc în Bulgaria.
Apreciind că hotărârea profită ambelor părți, instanța a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanții și pârâta, în termenul prevăzut de art. 284 Cod de procedură civilă.
Reclamanții - apelanți au criticat sentința prin memoriul de apel, depus la filele 17 - 22 din dosar, pentru aceea că prima instanță a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză, actul dedus judecății, instanța apreciind neîntemeiat că în masa partajabilă se poate găsi doar cota de 50% din apartamentul situat în str. - -. Apelanții au susținut că prima instanță a interpretat greșit modul de dobândire a apartamentului, nefăcând nici o referire la probatoriul administrat în acest sens.
De asemenea, apelanții au criticat valoarea imobilului, reținută de instanță, contrară tranzacțiilor pieței imobiliară, apelanții susținând și faptul că au solicitat să li se atribuie apartamentul situat în - -, cerere care nu a fost avută în vedere de instanță. Apelanții reproșează instanței și calculul greșit al sultei, ca și soluția greșită asupra calității procesuale active a reclamantei, arătând că, deși s-a reținut calitatea acesteia, s-a constatat că aceasta nu a avut nici o contribuție la dobândirea apartamentului. Apelanții au făcut trimitere și la dispozițiile Codului familiei, a căror încălcare o susțin.
Pe cale de consecință, au solicitat schimbarea în parte a sentinței, solicitând să se dispună ca în patrimoniul reclamantei, să revină cota de 50% din apartament, iar în situația în care această cerere va fi respinsă, să se constate că apartamentul este bun propriu al defunctului, dobândit anterior căsătoriei cu pârâta, să fie atribuit apartamentul apelanților, cu obligarea acestora la plata sultei către pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta - apelantă a solicitat modificarea parțială a sentinței, în sensul includerii în masa partajabilă, a cotei de 35% din apartament, stabilirii valorii apartamentului ca fiind suma de 189.000 lei, obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată solicitate în fața instanței de fond, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
În motivarea căii de atac, pârâta - reclamantă a susținut că în mod greșit, instanța a prezumat că a contribuit doar cu 50% la dobândirea apartamentului, câtă vreme apelanta a contribuit cu suma de 130.000 lei primită cu titlu de donație de la mama sa. De asemenea, a arătat că instanța de fond a stabilit arbitrar valoarea apartamentului ca fiind de 100.000 euro, câtă vreme expertul judiciar a calculat această valoare ca fiind de 189.000 lei.
Cu privire la cheltuielile de judecată, a arătat că ar exista temei doar pentru compensarea onorariilor de expert și de avocat, neputând fi compensate însă, cheltuielile de deplasare și traducere a actelor din Bulgaria, ascunse de reclamant.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a arătat că se impune admiterea excepției, față de hotărârea Tribunalului din, pronunțată la 07 martie 1974, reclamanta neavând calitate de succesor sau de coproprietar al vreunui bun din masa succesorală.
În calea de atac, părțile au administrat proba cu acte, precum și cu expertiza tehnică în construcții, vizând calculul valorii actuale a apartamentului situat în str. - -.
Așa cum rezultă din practicaua deciziei din apel, tribunalul a pus în discuția părților, o dată cu acordarea cuvântului asupra apelului, aspectul necercetării fondului cauzei de către prima instanță, prin modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active și a capătului de cerere având ca obiect reducțiunea liberalităților.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate în apel, a dispozițiilor art. 294 și următoarele Cod de procedură civilă, instanța de apel a constatat că apelurile formulate sunt întemeiate și au fost admise având în vedere că sentința supusă căii de atac, este nelegală și netemeinică.
Astfel, s-a constatat în primul rând, că prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, fără însă a dispune vreo măsură în contradictoriu cu această parte, fără a stabili dacă acesteia îi revine vreun drept în legătură cu partajul succesoral, așa cum rezultă din dispozitivul și din considerentele hotărârii.
În același context, este de reținut că această parte a fost chemată în judecată prin cererea formulată de reclamanți, instanța apreciind că dobândește calitatea de reclamantă o astfel de persoană, fără a observa dispozițiile art. 57 și 58 Cod de procedură civilă.
De asemenea, s-a constatat că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, modalitatea în care prima instanță a soluționat petitul având ca obiect reducțiunea testamentului, echivalând cu o nepronunțare asupra fondului acțiunii.
Cu referire la acest aspect, s-a observat că judecătorul fondului a dispus "reducțiunea liberalităților excesive cuprinse în testamentul autentificat sub nr. 445 din 14 martie 2005", fără a arătat în ce constă această reducțiune.
În aceste condiții, s-a apreciat că instanța a pronunțat o soluție fără a intra în cercetarea fondului, astfel încât, în temeiul art. 297 Cod de procedură civilă, a admis apelurile, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, prin decizia civilă nr. 454 din 17 martie 2009, pronunțată de Secția a Va civilă, în dosarul nr-.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, pârâta a formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității, sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, deoarece hotărârea a fost pronunțată fără temei legal, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
A motivat recursul în sensul că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 297 al. 1 Cod de procedură civilă și a considerat că judecătoria a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, deoarece prima instanță de judecată s-a pronunțat asupra fondului, asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv asupra deschiderii succesiunii, reducțiunii liberalităților excesive și împărțirii bunurilor succesorale, astfel că soluția de casare cu trimitere spre rejudecare nu este justificată, instanța de apel, în baza tuturor probelor administrate în cauză, era obligată să înlăture greșelile de judecată ale primei instanțe și să pronunțe o soluție pe fondul cauzei, prin prisma motivelor de apel.
A arătat că instanța de apel în considerente, a admis apelurile declarate în cauză, inclusiv apelul declarat de recurenta - pârâtă, însă atunci când a motivat soluția, a făcut referire doar la faptul că intimata a dobândit calitatea de reclamantă și nu calitatea de intervenientă în interes propriu, greșeală ce putea fi remediată în apel, fără a se schimba calitatea părților. De asemenea, învederează faptul că tribunalul s-a referit la împrejurarea că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la aceasta, dar indirect, judecătoria s-a pronunțat pe cererea acesteia de a se constata că are o cotă din apartament, apreciind-o ca neîntemeiată. Atunci când a constatat moștenitorii și masa succesorală, cotele acestora, judecătoria a vizat și faptul reducerii liberalitățile excesive, fără de care celelalte constatări, referitoare la ceilalți moștenitori, nu ar fi fost posibile.
În ceea ce privește apelul reclamanților, recurenta a arătat că este neîntemeiat, deoarece defunctul s-a despărțit de prima soție în 1974, hotărârea din Bulgaria de constatare a nulității căsătoriei fiind recunoscută de plin drept, conform art. 166 din Legea 105/1992. Așadar, intimata nu mai avea calitatea de soție la momentul dobândirii apartamentului la a cărui dobândire a avut o contribuție majoritară. Așadar, această intimtă nu are calitate procesuală activă.
În ceea ce privește apelul său, recurenta a precizat că valoarea imobilului este de - lei și nu - Euro, cum s-a reținut și că în mod corect, i-a fost atribuit imobilul, în baza argumentelor reținute de prima instanță de judecată.
A solicitat în consecință, admiterea recursului, casarea deciziei recurate, reținerea cauzei spre rejudecare, schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii parțiale a cererii de chemare în judecată, admiterii excepției lipsei calității procesuale active a intervenientei și admiterea cererii reconvenționale.
Și-a întemeiat în drept, recursul, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
A timbrat în mod corespunzător recursul promovat, conform art.3 și art.11 din Legea nr.146/1997 și art.3 din nr.OG32/1995.
Intimații - reclamanți, și au depus întâmpinare, potrivit art.308 alin.2 Cod procedură civilă, invocând excepția de nulitate a recursului, ca urmare a neîncadrării criticilor, în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod de procedură civilă. Sub aspectul fondului, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, ca urmare a faptului că în mod corect s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, ca urmare a faptului că judecătoria nu a soluționat fondul cauzei. Astfel, deși s-a reținut că are calitate procesuală pasivă, nu s-a dispus nici o măsură în contradictoriu cu aceasta. De asemenea, s-a dispus reducțiunea liberalităților excesive, fără a se arăta în ce constă această reducțiune. În continuare, au fost formulate apărări asupra fondului cauzei.
Și-au întemeiat întâmpinarea, pe prevederile art. 115 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În recurs, s-a administrat de către recurentă, proba cu înscrisuri, conform art. 305 Cod de procedură civilă: certificat emis de către Tribunalul orășenesc în limbile română și bulgară, testamentul defunctului, memoriu tehnic justificativ, adresă asociația de locatari și certificat fiscal, parte dintre acestea regăsindu-se și în dosarul de apel.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3 și art. 299 Cod de procedură civilă.
Examinând în continuare, decizia recurată, prin prisma motivului de recurs invocat, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă: " Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: 9.când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
C de-al nouălea motiv de recurs enunțat cuprinde două ipoteze:
când hotărârea atacată este lipsită de temei legal - În acest caz, soluția nu este juridică, pentru că nu se poate determina din modul cum este redactată hotărârea, dacă legea s-a aplicat corect sau nu. Altfel spus, motivele hotărârii nu permit să se constate dacă elementele de fapt necesare pentru justificarea aplicării legii, se găsesc în cauză. Tot aici, s-ar încadra și situația în care instanța se "rătăcește" într-un domeniu al dreptului cu totul străin cauzei, în loc să aplice normele de drept substanțial potrivite.
. încălcarea sau aplicarea greșită a legii -Se referă la situațiile în care instanța recurge la textele de lege aplicabile speței, dar fie le încalcă în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată. Și de această dată, este vorba în principal, de aplicarea normelor de drept substanțial, iar pentru a putea fi incident acest motiv de modificare, este nevoie ca încălcarea sau aplicarea greșită a legii, să se reflecte în dispozitivul hotărârii atacate. Noțiunea de lege trebuie înțeleasă în sens larg, incluzând și actele normative subordonate.
În literatura și practica judiciară, s-a arătat că ipoteza secundă poate viza și nesocotirea legii procesuale, pentru acele situații care nu pot fi încadrate în nici unul dintre celelalte motive de recurs, precum ar fi nerespectarea termenelor prohibitive, neîndeplinirea procedurii prealabile sesizării instanței, depunerea cererii de apel la o altă instanță decât cea care a pronunțat hotărârea atacată ( în acest sens,;, - " Codul d e Procedură Civilă și ", a II-a revizuită și adăugită, Editura, B, 1996, pag. 487-488 ).
Curtea constată că recurenta invocă prin criticile sale, ipoteza secundă a motivului de recurs în discuție, respectiv aplicarea greșită a prevederilor de drept procesual ale art. 297 Cod procedură civilă, conform cărora:În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe".
Sub aspect preliminar, Curtea constată că prima situație enunțată de textul legal în discuție, presupune că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată în temeiul admiterii unei excepții procesuale (de exemplu, prescripția, puterea de lucru judecat, prematuritatea cererii, lipsa de interes, litispendența, etc. ), neavând loc o judecată a fondului pricinii. Dacă instanța de apel apreciază că în mod greșit a fost admisă excepția invocată, va desființa hotărârea primei instanțe și pentru a da satisfacție principiului dublului grad de jurisdicție în ceea ce privește judecata fondului, va trimite cauza spre rejudecare, primei instanțe.
Sub acest aspect, s-a arătat în practica și doctrina judiciară, că lipsa motivării hotărârii este echivalentă cu necercetarea fondului cauzei, atrăgând nulitatea hotărârii și pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Într-adevăr, în considerarea art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv, numai o astfel de motivare constituind pentru părți o garanție împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare, un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac. Motivele de fapt și de drept la care se referă art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, sunt elementele silogismului juridic, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv.
De aceea, nu numai lipsa oricărui argument al instanței care să susțină soluția din dispozitiv, echivalează cu necercetarea fondului cauzei, în sensul art. 297 Cod de procedură civilă, dar și motivarea superficială a hotărârii are aceeași semnificație, atrăgând deopotrivă, incidența aceluiași articol din Codul d e procedură civilă.
De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 28 aprilie 2005 în Cauza Albina împotriva României, publicată în Monitorul Oficial Nr. 1.049 din 25 noiembrie 2005 (Cererea nr. 57.808/00), a statuat următoarele: "34. Conform jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt, hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, de hotărâri și decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60)".
Raportat la aceste critici, Curtea constată că tribunalul și-a întemeiat dispoziția sa de aplicare în speță, a prevederilor art. 297 menționat, pe trei considerente: împrejurarea că, deși s-a recunoscut calitate procesuală activă, reclamantei, totuși nu s-a stabilit nici o măsură în contradictoriu cu aceasta, nestabilindu-se dacă îi revine sau nu vreun drept în legătură cu partajul; împrejurarea că aceeași parte a fost chemată în judecată, în calitate de reclamantă, fără a se observa prevederile art. 57 și 58 din Codul d e procedură civilă și în al treilea rând, faptul că soluționarea petitului privind reducțiunea testamentului, fără indicarea limitei până la care s-a redus, echivalează cu o nepronunțare asupra fondului cauzei.
Prezenta instanță de recurs constată că aceste considerente nu determină concluzia trasă de către instanța de apel.
Astfel, Curtea observă în ceea ce privește primul argument al tribunalului, faptul că judecătoria a arătat în considerentele hotărârii sale, contrar celor susținute de tribunal, împrejurarea că recunoaște calitate procesuală activă acestei părți, procedând în continuare, la soluționarea sub aspectul fondului litigiului și în ceea ce o privește pe intimata, arătând că aceasta era coproprietar în devălmășie al imobilului achiziționat în 1987, ca urmare a calității sale de soț, reținute astfel de prima instanță de judecată. S-a reținut de asemenea, împrejurarea că nu a avut nici o cotă de contribuție la dobândirea acestui imobil, neavând așadar, nici un drept asupra imobilului din - -. S-a mai constatat de către prima instanță de judecată, faptul că întrucât la data decesului lui, această intimată nu mai era căsătorită cu acesta, nu are nici calitatea de moștenitor al său.
Toate aceste considerente ale judecătoriei s-au regăsit în dispozitivul hotărârii, prin dispozițiile referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale a acestei părți, cele referitoare la constatarea calității de moștenitor, printre părțile cărora li s-a confirmat această calitate, neaflându-se și această intimată și prin dispozițiile privitoare la stabilirea masei succesorale în cadrul căreia s-a apreciat că J din imobilul din - -, reprezintă bunul propriu al defunctului, apreciere realizată în urma operațiunii juridice reliefate în considerente, de atribuire defunctului, a acestei cote aflate inițial în proprietate comună în devălmășie cu intimata.
Așadar, cum în cadrul unei cereri de partaj succesoral, dispozitivul privește stabilirea moștenitorilor și nu a persoanelor străine de moștenire, masa succesorală și modul de ieșire din indiviziune, dată fiind oglindirea considerentelor judecătoriei, sub aspectul menționat, în dispozitivul sentinței, Curtea constată sub acest prim aspect, că argumentul tribunalului este nefondat. Dacă tribunalul aprecia că strict din punct de vedere formal, ar fi fost necesar a se completa dispozitivul hotărârii apelate, în sensul considerentelor, putea proceda la o schimbare în parte, a hotărârii pronunțate de instanța de fond, însă nu se poate afirma în mod fondat, că judecătoria nu ar fi dispus nici o măsură în ceea ce o privește pe această intimată.
În ceea ce privește cel de-al doilea argument invocat,referitor la ignorarea de către judecătorie, a prevederilor art. 57-58 din Codul d e Procedură Civilă, atunci când a atribuit calitatea de reclamantă, intimatei, Curtea constată că prin ipoteză, acest element nu intră în domeniul de aplicare al art. 297 Cod de procedură civilă, deoarece indiferent de corecta sau greșita calificare a calității procesuale a acestei intimate, prima instanță de judecată a evaluat sub aspectul fondului, cererea acesteia, așa cum am arătat în paragrafele anterioare referitoare la caracterul nefondat al primului argument invocat de către tribunal. Greșita stabilire a calității procesuale a unei părți ( reclamant în loc de intervenient, de exemplu) într-o cauză sau eronata calificare a unei cereri de participare a unui terț în proces, nu echivalează cu necercetarea fondului cauzei, respectiv a cererii respective, atât timp cât pretențiile invocate de respectiva parte sau rezultând din cererea de participare respectivă, au fost examinate de către instanța de judecată.
Alta ar fi situația dacă de exemplu, prima instanță de judecată nu ar fi încuviințat în principiu, o cerere de intervenție principală. Într-un astfel de caz, admițând apelul terțului, instanța de apel ar fi trebuit să trimită cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, putându-se vorbi în acest caz, de o necercetare a fondului.
În ceea ce privește cel de-al treilea argument invocat de tribunal,Curtea îl constată de asemenea, nefondat, prin prisma faptului că judecătoria a evidențiat în cuprinsul sentinței apelate, temeiul legal în baza căruia a dispus reducțiunea liberalităților excesive, respectiv art. 847 din Codul Civil. Potrivit acestui text legal, "liberalitățile prin act sau între vii sau prin testament, când vor trece peste partea disponibilă, vor fi reduse la această parte".Judecătoria a precizat în cadrul sentinței civile apelate, împrejurarea că în ceea ce îi privește pe copiii, rezerva succesorală a acestora este de, stabilind că soția pârâtă recurentă va rămâne cu o cotă succesorală de . Aceste constatări ale primei instanțe de judecată se regăsesc și în cadrul dispozitivului sentinței, în partea referitoare la reducțiunea liberalităților excesive și la stabilirea cotelor succesorale.
În consecință, toate argumentele tribunalului nu circumstanțiază concluzia nesoluționării fondului de către prima instanță de judecată, astfel încât Curtea constată că în cauză, s-a realizat o greșită aplicare a prevederilor art. 297 Cod de procedură civilă, de către instanța de apel, devenind incident cel de-al nouălea motiv de recurs invocat de recurentă.
În ceea ce privește celelalte critici din motivele de recurs, Curtea constată că ele au legătură cu fondul pricinii deduse judecății, urmând a fi evaluate cu ocazia rejudecării apelurilor promovate împotriva hotărârii instanței de fond, obiectul recursului prezent fiind delimitat în mod exclusiv, de legalitatea soluției de desființare a hotărârii primei instanțe de judecată, ca urmare a nesoluționării fondului cauzei.
Cum, în temeiul acestor considerente, ipoteza avută în vedere de legiuitor prin art. 297 Cod de procedură civilă, vizează două situații stricte și prevăzute limitativ, care însă nu se regăsesc în prezenta cauză dedusă judecății, Curtea va admite ca fondat, recursul promovat, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 454 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor, la aceeași instanță - Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
a
Grefier,
Red.20.12.2009
.
2ex./.21.12.2009
-5.-;
Jud.1.-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
