Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 169/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 169/
Ședința publică din 08 mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanții și, domiciliați în S, str.-, -.A,.5,.17, județul O, împotriva deciziei civile nr.154 din 17 mai 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, venit spre soluționare, după admiterea cererii de strămutare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns, atât la prima strigare a cauzei, cât și la cea ce-a doua, recurenții-reclamanți și, asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.333/2007, eliberată de Baroul O, avocat, pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.834/2008, eliberată de Baroul O și intimata-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, în temeiul art.305 Cod procedură civilă, solicită încuviințarea probei cu acte, iar în acest sens depune la dosar un borderou cu acte, pe care le comunică intimaților, în ședință publică.
Avocat arată că nu se opune admiterii probei cu acte, solicitată de către recurenți, prin apărător, și nici nu solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la acest termen de judecată.
Curtea, restituie borderoul cu acte depus de către recurenții-reclamanți, prin apărător, întrucât, din oficiu, pune în discuția părților excepția legalității și admisibilității recursului, în raport de dispozițiile art.2821(1) Cod procedură civilă, de dispozițiile Legii nr.219/2005, precum și ale Legii nr.195/2004.
Avocat solicită lăsarea cauzei la oad oua strigare pentru a pregăti apărarea cu privire la excepția pusă în discuție.
La a doua strigare a cauzei, avocat solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului, ca neîntemeiată, având în vedere că sentința atacată este supusă căilor de atac în vigoare la data pronunțării acesteia, respectiv 29.06.2005. Prin două hotărâri pronunțate de către Curtea de Apel Craiova, respectiv nr.1264 din 23.03.2006 și nr.3299/2006 s-a stabilit calea de atac aplicabilă în cauză, astfel că, în ceea ce privește acest aspect este autoritate de lucru judecat. Modificările aduse Codului d e procedură civilă, cu privire la introducerea art.282 (1), au intrat în vigoare prin Legea nr.219/2005, invocând aceleași argumente și în raport de dispozițiile Legii nr.195/2004.
Avocat solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului, apreciind că aceasta este întemeiată, în raport de normele în vigoare la data pronunțării sentinței atacate.
Intimata, având cuvântul asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată de către instanță, din oficiu, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acesteia. F
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2004, sub nr.8379/2004, pe rolul Judecătoriei Slatina, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâtele și ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea averii succesorale rămasă de pe urma autorilor și.
În motivarea cererii au arătat că autorul a decedat la data de 8 martie 1948, având ca moștenitori pe, în calitate de soție supraviețuitoare, pârâta, în calitate de descendent de gradul I, care vin la moștenire prin retransmitere de la numitul, fiul autorului decedat, în calitate de soție, respectiv fiu.
Se mai arată că după autorul au rămas o serie de bunuri mobile și imobile, așa cum sunt precizate în acțiune la pagina 2, precum și o serie de îmbunătățiri pe care le-au făcut la imobilele din masa succesorală, în nume propriu sau împreună cu autorul, așa cum sunt precizate la paginile 3, 4 și 5 din acțiune.
Prin întâmpinare, pârâtele au arătat că la masa succesorală nu se poate reține decât casa cu 3 camere, construită în anul 1938, restul bunurilor fiind construite de, după decesul autorului, precum și faptul că îmbunătățirile sunt făcute cu contribuția pârâtei.
Judecătoria Slatina, prin sentința civilă nr.3984 din 29 iunie 2005, a admis în parte și în fond acțiunea reclamanților, atribuind părților loturile astfel:
Lotul nr.1 a fost atribuit reclamantei și se compune din sultă în valoare de 82.878.458 lei, pe care o va primi de la lotul nr.3.
Lotul nr.2 a fost atribuit reclamantului și se compune din sultă în valoare de 87.604.355 lei, pe care o va primi de la lotul nr.3.
Lotul nr.3 s-a atribuit pârâtei, care a primit: o casă cu 3 camere construită din cărămidă în anul 1938, o cameră cu vatră lipită de casa din cărămidă acoperită cu țiglă, dintr-un grajd construit în anul 1946, 1.000 butuci de vie, o cameră de locuit cu hol, o bucătărie de iarnă construită în prelungirea casei, o magazie și o bucătărie de vară construită din cărămidă acoperită cu țiglă, un de porci din scândură și cu pardoseală din ciment, o magazie de cărbuni și lemne, o fântână, o boltă de de vie din metal, un garaj auto cu canal și pod deasupra, un de porci cu două încăperi și pătul deasupra.
Lotul nr.4 s-a atribuit pârâtei și se compune din sultă în valoare de 37.650.000 lei, pe care o va primi de la lotul nr.3.
A fost omologat în parte raportul de expertiză construcții și anulat raportul de expertiză agricolă întocmit în cauză și obligate pârâtele la 800.000 lei și la 1.200.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere încheierea de admitere în principiu prin care s-a constatat deschisă succesiunea autorului la 8.03.1948, moștenitori fiind pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare, și pârâta, în calitate de descendenți de gradul I, cu o cotă de pentru soția supraviețuitoare și pentru cei doi descendenți de gradul I, precum și componența masei succesorale
Prin aceeași încheiere de admitere în principiu s-a reținut că reclamanții au edificat cu contribuție egală un garaj cu canal și pod deasupra, construit din cărămidă și acoperit cu țiglă, de porci cu două încăperi și pătul deasupra, construit din beton și acoperit cu țiglă, fiind mărit lotul fiecăruia cu cota de din contravaloarea acestuia.
S-a constatat deschisă succesiunea autorului la data de 5.08.1978, moștenitori fiind reclamanții, în calitate de soție supraviețuitoare și, în calitate de descendent gradul I, cu cote ideale de pentru soția supraviețuitoare și pentru descendent raportat la masa succesorală compusă din 3/8 din succesiunea culeasă după autorul și îmbunătățirile făcute la această masă împreună cu și.
Pentru individualizare, evaluarea bunurilor, s-a dispus efectuarea unei expertize construcții și expertiză agricolă și, având în vedere dispozițiile art.728 cod civil și 6731și urm. Cod procedură civilă, s-a procedat la ieșirea din indiviziune a părților, la formarea și atribuirea de loturi în compunerea cărora s-a avut în vedere a fi repartizate doar bunurile succesorale, pentru terenul aferent imobilelor și restul terenului s-a avut în vedere că doar pârâta este proprietară a acestuia, precum și faptul că aceasta nu mai are o altă locuință și este în vârstă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că valoarea masei partajabile după autorul este greșit stabilită raportat la componența acesteia reținută prin încheierea de admitere în principiu, deoarece, deși s-a reținut doar în ceea ce privește garajul s-a aplicat aceeași fracție și la casa cu 3 camere plus camera cu vatră lipită de ea, astfel că lotul acestora s-a stabilit la o valoare mult mai mică decât cea care ar fi fost legală.
Apelanții au mai arătat că nu s-a reținut valoarea masei de partaj și suma de 25.000.000 lei reprezentând contravaloarea a 1.000 butuci vie ce nu au fost expertizați, dar pentru care părțile au convenit să le stabilească această valoare.
Pentru fântâna și bolta de de vie din metal, greșit s-a reținut în încheierea de admitere în principiu o cotă de pentru soția supraviețuitoare a autorului, întrucât au avut o contribuție egală și trebuia stabilită o cotă de 1/3.
Instalația electrică la imobil a fost introdusă cu contribuția exclusivă a autorului, întrucât acesta era singurul salariat și, chiar contractul de furnizare a energiei electrice este încheiat pe numele acestuia.
Un alt motiv vizează faptul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut contribuția exclusivă a reclamantei la înlocuirea în întregime a acoperișului de la casa cu 4 camere și hol, situație dovedită cu martorii și.
Se mai susține că în mod greșit instanța de fond nu a reținut la masa partajabilă terenul pe care autorul l-a moștenit de la părinții săi, iar printr-un alt motiv de apel apelanții arată că în loturile lor au primit doar sultă, fără a le fi atribuite bunuri, deși au o contribuție mai mare la dobândirea acestora ca și a îmbunătățirilor.
Tribunalul O l t, prin decizia civilă nr.1102 din 25 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr.4534/2005, a admis apelul reclamanților, a desființat încheierea de admitere în principiu și sentința civilă nr.3984/29.06.2005, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr.8379/2004 și a trimis cauza pentru rejudecare la instanța de fond.
S-a apreciat că în cauză instanța de fond a fost lipsită de rol activ în sensul că, raportat la probatoriul administrat în cauză, avea obligația să pună în discuția părților orice împrejurări de fapt sau de drept care puteau duce la dezlegarea pricinii, chiar dacă acestea nu au fost cuprinse în cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, făcând aplicarea dispozițiilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și arătând că în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr.1264 din 23 martie 2006, pronunțată în dosarul nr.418/CIV/2006, a admis recursul, a casat decizia civilă nr.1102/25 noiembrie 2005 a Tribunalului Olt și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Instanța de recurs a reținut că motivele invocate de recurentă se circumscriu dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, fiind întemeiate, întrucât instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art.297 alin.2 Cod procedură civilă.
În cauză, s-a constatat că, deși tribunalul a motivat soluția sa pe dispozițiile art.297 alin.2 Cod procedură civilă, soluția a fost dată în temeiul alin.1 al art.297 Cod procedură civilă, care reglementează posibilitatea desființării cu trimitere între motivarea în fapt și cea în drept existând o totală contradicție, cu atât mai mult cu cât față de modul în care a fost soluționat litigiul la prima instanță, nu se impunea desființarea cu trimitere a hotărârii, deoarece fondul cauzei a fost dezlegat.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr.1317/C/2006 și prin decizia civilă nr.249/26.05.2006 a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanți și împotriva sentinței civile nr.3984/29.06.2006, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr.8379/2004.
A reținut instanța de apel că apelanții-reclamanți nu au calitatea să solicite dezbaterea succesiunii autorului, decedat la 8 martie 1948, deoarece nu sunt moștenitori ai acestuia, reclamanta fiind nora autorului, iar reclamantul, descendent de gradul II, respectiv fiul autorului, decedat la data de 5.08.1978 și pentru care nu s-au făcut dovezi că în timpul vieții sale ar fi acceptat succesiunea autorului său sau că ar fi fost emis un certificat de moștenitor care să facă dovada dezbaterii acestei succesiuni.
S-a reținut că în cauză nu operează reprezentarea succesorală.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții și, arătând că au fost încălcate îndrumările instanței de casare privind necesitarea administrării unor noi probe, greșit a fost reținut faptul că ei nu au calitatea de a cere dezbaterea succesiunii autorului și nu au fost analizate motivele de apel.
Prin decizia civilă nr.3299/30 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr- (număr în format vechi 2422/CIV/2006), s-a admis recursul, cu consecința casării deciziei și a trimiterii cauzei pentru rejudecare la Tribunalul O l
Instanța de recurs a reținut că reclamanții sunt descendenți de gradul I și respectiv soția supraviețuitoare a autorului, iar calitatea în care cer deschiderea succesiunii lui este aceea de moștenitori ai moștenitorului acestuia, ceea ce reprezintă o retransmitere a succesiunii.
Nu se poate reține calitatea de moștenitori a reclamanților prin reprezentare întrucât ei nu au urcat în lotul, gradul și dreptul autorului lor, pentru a exista reprezentare, fiind necesar ca acela ce este reprezentat să fie predecedat autorului a cărui succesiune se dezbate, astfel că tribunalul a făcut o confuzie evidentă între reprezentarea succesorală, așa cum este reprezentată de art.664 Cod civil și retransmiterea succesiunii.
În condițiile în care a cules în nume propriu moștenirea tatălui, pe care a transmis-o mai soției sale supraviețuitoare și descendentului său, cei doi reclamanți au calitate procesuală activă în acțiunea având ca obiect deschiderea succesiunii autorului.
Soluția adoptată de Tribunalul Olt fiind nelegală și nefiind analizate criticile pe motiv că reclamanții nu au calitate procesuală activă și că acestea tind la agravarea situației lor în apel, a pus Curtea în imposibilitatea de a se pronunța pe fondul cauzei, astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului O l t, în apel, sub nr- și la solicitarea părților s-au completat probatoriile prin întocmirea unor expertize bunuri imobile și agricole.
Prin decizia civilă nr.154 din 17 mai 2007, Tribunalul Olta respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.3984/29.06.2005, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosarul nr.8379/2004.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență că, reptul valoric al pârâtei, potrivit cotelor reținute prin încheierea de admitere în principiu și necontestate de apelanți era de 62.167.544 lei, astfel că, având în vedere valoarea totală a bunurilor partajabile, sulta la care a fost obligată către reclamanți și pârâta a fost corect stabilită.
În valoarea loturilor și a întregii mase partajabile se regăsește și valoarea viei de 1.000 butuci, respectiv suma de 25.000.000 lei.
La instanța de fond, apelanta-reclamantă nu a făcut probe din care să rezulte că a avut o contribuție proprie și la dobândirea fântânii, a bolții de de vie și a instalației electrice, simplul fapt că era căsătorită cu nu poate conduce în mod automat la reținerea în favoarea acesteia a unei cote în dobândirea acestor bunuri.
Referitor la critica cuprinsă în motivul 6 de apel, instanța a constatat că titlul de proprietate este emis pe numele pârâtei în nume propriu și că, deși s-a încercat anularea acestuia, el este valabil și în prezent, astfel că în mod corect terenul nu a fost reținut la masa de partaj a autorului.
Nefiind comod partajabile în natură bunurile imobile - construcții, iar terenul fiind proprietatea pârâtei conform titlului de proprietate și aceasta neavând nici o altă locuință, s-a reținut că atribuirea în lotul acesteia a tuturor bunurilor este corectă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate, invocând următoarele motive:
1. Prin decizia nr.3299/2006, Curtea de Apel Craiovaa admis apelul acestora și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Olt întrucât instanța de apel a făcut o confuzie evidentă între reprezentarea succesorală, așa cum este reglementată de art.664 Cod civil și retransmiterea succesiunii și totodată, în mod expres s-a refuzat analiza motivelor de apel formulate în cauză.
În rejudecare, la data de 08.03.2007, instanța de apel a admis cererile privind efectuarea de noi expertize (construcții și teren) potrivit art.295 Cod procedură civilă, însă la soluționarea apelului, instanța nu a ținut seama de probele admise, administrate și conform art.295 alin.2 Cod procedură civilă, considerate necesare de aceeași instanță.
2. Potrivit art.6736Cod procedură civilă, instanța de fond a pronunțat încheierea de admitere în principiu prin care a stabilit că masa succesorală rămasă după autorul este formată din: o casă cu 3 camere construită în anul 1938, o cameră cu vatră, 1000 butuci de vie și dintr-un grajd construit în anul 1946.
Între încheierea de admitere în principiu și dispozitivul sentinței apare o evidentă contradicție, în sensul că:
- în raportul de evaluare construcții de la fond, expertul stabilește: " Total: Cap 1= 78.403.000 lei (adică casa cu 3 camere, cameră lipită și din grajd)". Aplicând însă cotele legale la această valoare, expertul a omis că trebuie să rețină această valoare totală și a calculat: "78.403.000: 2 = 39.201.500 lei, masa succesorală după - 4.900.187,5 lei".
Față de dispoziția din încheierea de admitere în principiu, este o greșeală evidentă pentru că masa succesorală după trebuie să fie 78.403.000 lei și nu 78.403.000 lei: 2 = 39.201.500 (primul aliniat, ultima filă expertiză ). Instanța de fond a preluat calculele expertului în dispozitivul hotărârii, rezultând, din punct de vedere valoric, aplicarea cotei sale legale numai la J din valoarea succesiunii bunicului și nu la întreaga valoare, cum dispusese încheierea de admitere în principiu. Suma echivalentă cotei sale legale a fost nelegal micșorată.
- tot prin încheierea de admitere în principiu, instanța de fond a reținut și cei 1000 butuci de vie, iar prin încheierea anterioară pronunțării a luat act de acordul părților pentru 25.000 lei/, bunuri neevaluate prin expertiză.
La pronunțarea sentinței însă a fost omisă adăugarea acestei valori de 25.000.000 lei, instanța folosind numai valorile din expertiza construcții. Nelegal reține instanța de apel că această sumă ar fi fost inclusă în valoarea masei partajabile, din moment ce în sentință instanța de fond nu a arătat în motivare cum a efectuat calculele din loturi.
Atât pentru neadăugarea celor 25.000.000 lei, cât și pentru calcularea greșită a estimării bănești a cotei legale, instanța de apel nu motivează respingerea acestor motive de apel, numai afirmă că ar fi corecte. Aceasta echivalează cu o nemotivare întrucât calculele matematice nu pot fi interpretate ( art.304 pct.7 teza I Cod procedură civilă).
3. Nelegal instanța de apel considerat că nu ar fi avut contribuții la edificarea fântânii și a bolții de -de-vie și că relația sa de căsătorie cu nu conduce la această dovadă. Pentru bunurile edificate de soți în timpul căsătoriei operează prezumția legală a comunității de bunuri despre care instanța nu vorbește. Apoi, gospodăria soților împreună cu intimata consolidează această prezumție legală.
4. Instanța a interpretat greșit actul cu nr.6731/2005, depus în apel, cu care a făcut dovada că titular al contractului de furnizare a energiei electrice a fost tatăl său. Este de notorietate că la instalarea electricității, în 1970, se încheia contractul numai după achitarea materialelor și manoperei pentru instalația electrică. În mod eronat sunt invocate facturile de energie emise pe numele tatălui său, dar nu se ține seama de adresa nr.6731/2005 care face dovada titularului de contract.
5. Nelegal a fost respins motivul de apel privind contribuția exclusivă a apelantei la înlocuirea întregului acoperiș al casei cu 4 camere și hol, înlocuit cu tablă zincată, vechea tablă nici după vopsirea anterioară nu mai rezista.
Din acest punct de vedere a depus în apel toate bonurile și chitanțele cu care a achiziționat tabla zincată în 1980, beton, țeava și 50 saci de ciment.
6. Niciodată nu s-a gândit că dacă titlul de proprietate privind terenurile ce au aparținut bunicului este emis pe numele bunicii s-ar putea crea vreodată o discuție cu privire la acest fapt.
Deși s-a reținut că bunicul și-a construit casă în anul 1938, înainte de căsătoria cu bunica, casa este reținută ca bun propriu al acestui autor, dar terenul aferent al acestuia își schimbă titularul.
7. Ambele hotărâri au fost date cu încălcarea art.6735alin.2 Cod procedură civilă, potrivit căruia împărțeala se face în natură:
- fără temei instanța de apel reține că bunurile imobile nu ar fi comod partajabile în natură, atâta vreme cât raportul de expertiză nr.3151/04.05.2007 întocmit de în apel prezintă o lotizare echitabilă în natură a întregii gospodării cu o sultă de numai 2732 lei, ce ar trebui să o plătească către lotul nr.2;
- lotizarea propusă de expertiza din apel respectă posesia de zeci de ani pe care o au asupra construcțiilor, bunica pentru cele atribuite în lotul nr.1 și recurentul cu mama pentru cele atribuite în lotul nr.3;
- dacă posesia acestor construcții, în varianta propusă de expertiza din apel durează de zeci de ani, ea echivalează și ca acord al părților, întrucât fiecare primește ceea ce posedă de timp îndelungat;
- părinții săi au edificat construcții noi în gospodăria bunicilor, cu acordul intimatei, așa cum se reține în încheierea de admitere în principiu și au consolidat și îmbunătățit vechile construcții. Cu valoarea acestor contribuții lotul său a fost majorat;
- toate construcțiile ce le au în posesie de zeci de ani sunt mobilate și bine întreținute de aceștia. Recurentului, fiind inginer la P O, îi este mult mai ușor să facă naveta la (7- 8 km);
- nu a solicitat niciodată ca toate construcțiile să-i fie atribuite. Așa cum a locuit cu bunica și cu mama, așa poate locui și în continuare, în aceeași curte, dar în construcții diferite;
- nu are nici o locuință proprietate personală, adresa unde primește citațiile este proprietatea recurentei, conform titlului de proprietate nr.1261/1981. Pentru locul său de muncă este mult mai comod să fac naveta la, în plus urmează să-și întemeiez o familie și dorește ca și copii săi să crească acolo unde a crescut și el;
- intimata este o bătrână ce trebuie ajutată în gospodărie. A-i plăti recurentului o sultă de 87.604.355 lei, plus mamei sale încă o sultă de 82.878.456 lei, înseamnă o obligație extrem de împovărătoare și pe care nu o poate achita, neavând venituri suficiente.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și procedând la o nouă repartizare a bunurilor în loturi, omologarea raportului de expertiză din apel și includerea în lotul recurentului a bunurilor menționate în lotul nr.3 al expertizei.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care este privită ca fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Or, litigiul dedus judecății are ca obiect partaj succesoral, valoarea masei de împărțit fiind la data pronunțării sentinței civile nr.3984 din 29 iunie 2005 de 245.468.000 lei, sub valoarea de 1 miliard lei prevăzută de Legea nr.195 din 26 mai 2004.
Este adevărat că prin Legea nr.219/14.07.2005 s-au adus modificări Legii nr.195/25.05.2004, însă textul citat nu a suferit modificări, menținându-se enunțul inițial, al art.2821Cod procedură civilă, referitor la valoarea de 1 miliard.
Față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă, calificarea căii de atac de către instanța de apel fiind contrară acestor dispoziții legale.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul Legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei ( 1 miliard)și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Susținerea recurentei în sensul că litigiul a parcurs mai multe cicluri procesuale și s-au statuat cu putere de lucru judecat de atac, apelul și recursul, este nefondată, întrucât în speță operează principiul legalității cailor de atac, principiu ce nu poate fi înfrânt de statuările instanțelor de control.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art. 129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții și, domiciliați în S, str.-, -.A,.5,.17, județul O, împotriva deciziei civile nr.154 din 17 mai 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, intimate fiind pârâtele și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, -,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.-
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
