Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1691/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1691/R/2008
Ședința publică din 16 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Țuluș
JUDECĂTORI: Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotrivadeciziei civile nr. 200 din 3 aprilie 2008 Tribunalului Cluj,pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții, ȘI, având caobiect succesiune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Se constată că, la data de 8 septembrie 2008, pârâții au depus la dosar concluzii scrise.
Cuvântul în fond și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 4 septembrie 2008, parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 4609 din 28.05.2007 a Judecătoriei Cluj -N, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanta împotriva pârâtelor, fiind admisă cererea reconvențională formulată de pârâta împotriva reclamantei, în consecință, s-a constatat că, din masa succesorală rămasă după defunctul, decedat la 1 iunie 2004, face parte imobilul apartament situat la adresa sus indicată, înscris în CF nr. - C-N nr. topo 11248/S/XXXI, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 de alimente, 1 baie, 1 antreu, 1 loggie, cu suprafața utilă de 48,7. bunul propriu al defunctului de sub, iar moștenitorii acestui defunct sunt reclamanta și pârâtele în calitate de surori, în cote de parte fiecare și s-a dispus predarea masei succesorale către părți, în cotele arătate mai sus, s-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei și pârâtelor asupra imobilului sus identificat, în cote de parte fiecare, cu titlu de moștenire, ca bun propriu, fiind respins capătul de cerere privind constatarea că pârâta este străină de succesiune prin neacceptare.
S-a luat act că pârâta a renunțat la judecarea cererii reconvenționale înregistrată la 29.01.2008.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea defunctului, frate cu reclamanta și pârâtele. Din actele de stare civilă, rezultă că succesibilele acestui defunct sunt reclamanta și pârâtele, în calitate de colaterali privilegiați. Reclamanta a acceptat succesiunea în termenul legal de opțiune succesorală prin declarația autentificată sub nr. 7601/19.08.2004 la BNP Asociați, iar pârâta, prin declarația notarială autentificată sub nr. 957/18.08.2004 la BNP din
Referitor la pârâta, instanța a reținut că aceasta a acceptat succesiunea în termenul legal, conform răspunsurilor reclamantei la interogator, coroborate cu adresa BNP nr. 20/22.06.2006, deoarece s-a prezentat la notar în acest scop, în termenul legal de 6 luni prevăzut de art. 700.civ.
Prin decizia civilă nr. 200 din 3 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat.
În considerentele acestei decizii, tribunalul reține că este reală afirmația apelantei conforma căreia adresa BNP, datată 22.06.2006, este neconcludentă în sensul acceptării succesiunii de către intimata după defunctul, în termenul de opțiune succesorală de 6 luni de la data decesului, respectiv între 01.06.2004 și 01.12.2004, deoarece, în această adresă, s-a menționat doar faptul că succesibilii defunctului s-au prezentat la biroul notarial, fără a se preciza, însă, numele și s-a mai menționat că, datorită faptului că aceștia nu s-au înțeles asupra compunerii masei succesorale, nici nu s-a completat cererea pentru deschiderea succesiunii.
Este reală și susținerea cu privire la interogatoriul luat pârâtei, în sensul că aceasta arată că a fost la notar la C, dar, datorită faptului că nu s-au înțeles, surorile au fost trimise acasă până când vor ajunge la un consens. La fel de adevărat este și aspectul că intimata a recunoscut faptul că nu a folosit terenul și apartamentul rămase după, deoarece nu a vrut și nici nu a putut pentru că este bătrână.
Trebuie, însă, luat în considerare aspectul invocat de intimata în cuprinsul întâmpinării depuse în apel și în cuprinsul cererii reconvenționale, în care susține că actele de acceptare a succesiunii au constat în prezentarea sa la notar.
Dacă, în acest sens, probele enunțate până acum ar fi neconcludente, teza probatorie invocată de către intimată se confirmă, însă, cu declarația martorei luată în fața instanței de apel. Această martoră, care este străină de succesiune, fiind vecină cu în, a declarat extrem de precis faptul că a venit în luna noiembrie 2004, de la, în mașina proprietatea familia lui, la C, unde aceasta, însoțită fiind de cei doi fii, i-a declarat acestei martore, pe drumul înspre C, aspectul că merge la C la notar pentru a dezbate succesiunea după fratele său,. A menționat martora că i-a însoțit pe cei trei la acest birou notarial și își aduce aminte acest aspect deoarece ea avea de rezolvat o problemă importantă la C și, având în vedere că a fost singura dată în viața ei când a ajuns la C, își aduce bine aminte acest moment. În acest context, a relatat martora că, fiind prezentă la biroul notarial, nevoită fiind să îi aștepte pe cei trei să își rezolve ei prima dată problema pentru care veniseră la C, a auzit-o pe doamna notar spunându-le părților că, atunci când ajung la o înțelegere, să revină. Și-a adus aminte martora că este vorba de biroul notarului public, deoarece acest nume era trecut pe placa de la intrare. Pe lângă aspectele mai sus arătate și care sunt relevante, în opinia instanței, a mai declarat martora un aspect extrem de important, și anume faptul că, în timpul discuțiilor purtate de la - județul B la C-N, i-a explicat martorei că merge la C pentru că este interesată de succesiune și acesta este și scopul drumului la C, iar, pe drumul de întoarcere, i-a spus martorei că n-a rezolvat nimic și că s-a amânat discuția.
Această declarație de martor instanța de apel interpretat-o ca fiind o probă concludentă și utilă în susținerea aspectului invocat de intimata cum că a acceptat succesiunea în termenul de opțiune succesorală. Astfel, întrucât, pe de o parte, prezentarea la notar a fost înlăuntrul termenului de 6 luni (noiembrie 2004) și, pe de altă parte, deplasarea la C, în contextul discuțiilor pe care l-a avut cu martora, nu poate fi luată decât ca o acceptare tacită a succesiunii, pentru că este evident că s-a deplasat la C cu intenția declarată de a dezbate succesiunea după fratele ei, acesta fiind în fapt și scopul vizitei sale.
Susținerile apelantei cum că, în acest context, intimata ar fi trebuit să dea o declarație expresă de acceptare a succesiunii vor fi înlăturate deoarece trebuie luată în considerare și vârsta înaintată a intimatei, precum și faptul că este o femeie simplă, care locuiește în mediul rural, iar deplasarea în sine la Caf ost un eveniment notabil pentru intimată. Ca atare, consideră instanța că nu îi poate fi imputat intimatei aspectul că nu a dat o declarație expresă de acceptare a succesiune atâta timp cât scopul vizitei sale la Caf ost evident de a dezbate această succesiune și de a fi trecută ca și moștenitoare alături de surorile sale. Dacă nu ar fi interesat-o această succesiune, nu s-ar fi deplasat la
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs reclamanta, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii principale în integralitate și respingerii cererii reconvenționale formulată de pârâta.
În motivarea recursului ei, reclamanta învederează că, la baza deciziei recurate, a stat o singură probă, respectiv declarația martorei, care este în mod evident părtinitoare și mincinoasă, conținând numeroase inadvertențe.
Deși se susține că prezentarea la notar s-a făcut la sfârșitul anului 2004, iar dosarul este pe rol din anul 2006, nu s- pomenit nimic de acest martor, nici măcar în motivele de apel.
Analizându-se declarația martorei care indică cu precizie luna noiembrie 2004, nu a putut da relații concrete cu privire la motivul pentru care se afla în În schimb, din declarațiile autentice depuse la dosar la ultimul termen de judecată, și declară cu precizie că prezentarea la notar s- făcut în data de 17.12.2004, în preajma Crăciunului. Martora arată că la notar erau prezente cele două, deși din declarațiile lor și interogatoriile reclamantei și pârâtei, rezultă că a fost reprezentată de fiica sa, procura făcută în favoarea acesteia putând data de 25.11.2004, deci prezentarea la notar se putea face doar după data de 26.11.2004, termenul legal de opțiune succesorală împlinindu-se la 1.12.2004.
Singura explicație pentru care pârâta nu a dat o declarație autentică de acceptare a moștenirii atunci când s-a prezentat la notar este aceea că această împrejurare a avut loc după expirarea termenului de opțiune succesorală, deci acceptarea ar fi rămas fără nici un efect juridic.
După pronunțarea hotărârii instanței de apel, reclamanta făcut demersuri la notarul la care s-au prezentat părțile pentru dezbaterea succesiunii, pentru verifica dacă nu există vreun înscris care să facă dovada datei. și consultându-și agenda de întâlniri pe anul 2004, notarul a arătat cu precizie că întâlnirea a avut loc la data de 10.12.2004, sens în care și dat o declarație autentică depusă în anexa declarației de recurs, alături de copia agendei.
Martora a declarat că văzut la intrarea în biroul notarial numele notarului, precum și un alt nume, însă doamna notar nu a fost asociată cu nimeni până la 25.03.2008, când s-a asociat cu un alt notar, noua reclamă cu numele amândurora fiind afișată abia la data de 21.03.2008.
Toate aceste împrejurări duc la concluzia că declarația martorei este una mincinoasă și singura dată când vizitat împrejurimile biroului notarial a fost după 21.03.2008, mărturia în fața instanței de apel fiind dată în 27.03.2008.
Pentru toate aceste considerente, mărturia testimonială trebuie înlăturată în totalitate, iar decizia pronunțată în apel, care se sprijină exclusiv de pe aceasta, modificată în sensul solicitat în recurs.
Pârâții, și, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat,pe motiv că nu numai proba testimonială invocată în cuprinsul acestuia a dus la formarea convingerii instanței de apel, ci întreaga probațiune administrată în fața primei instanțe, iar pârâții, la rândul lor, au încercat să obțină informații de la notar privind data exactă la care părțile s-au prezentat în vederea dezbaterii succesiunii și nu au reușit, motiv pentru care, la rândul lor, au solicitat înlăturarea declarației autentice a notarului depusă în recurs și înscrisului, constând în copia agendei acestuia.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct.7 și 9 Cod proc. civ. ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează fi expuse.
Astfel, întregul recurs se fundamentează pe interpretarea declarației de martor ce a stat la baza hotărârii obiect al recursului, în condițiile în care pct. 11 al art. 304. pr. civ. privind netemeinicia hotărârii atacate a fost abrogat încă prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000. Așadar, motivele de recurs nu e încadrează în dispozițiile art. 304. pr. civ.
Este adevărat că reclamanta a indicat ca temei de drept al recursului art. 304 pct. 7 și 9. pr. civ. însă, în realitate, motivele sale vizează reaprecierea probelor, instanța nefăcând o greșită aplicare a textelor de lege privind probele sau acceptarea moștenirii și hotărârea fiind motivată corespunzător, dispozitivul fiind consecința considerentelor.
În recurs, au fost depuse probe noi, respectiv o copie a agendei notarului (7), confruntată cu originalul, așa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării, precum și o declarație autentică a notarului (6).
În ceea ce privește declarația notarului, aceasta nu reprezintă altceva decât o mărturie extrajudiciară, fără forță probantă și inadmisibilă în recurs, așa cum rezultă din dispozițiile art. 305. pr. civ.
Referitor la înscrisul copie a agendei, acesta a fost depus tot în scopul reaprecierii probațiunii și, implicit a stării de fapt, neputând conduce la schimbarea soluției, raportat la disp. art. 304. pr. civ, atribuțiile instanței de recurs limitându-se la verificarea motivelor prevăzute exhaustiv de textul de lege.
De altfel, copia agendei notarului nu are valoare probantă, câtă vreme nu este un înscris ce emană de la părți în sensul art. 1171 și urm. civ. și nu are dată certă în sensul art. 1182. civ. nefiind vorba de un registru.
În temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. din considerentele arătate, curtea va respinge recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, recurenta, în temeiul art. 274 alin. 1. pr. civ. va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs în sumă de 1400 lei în favoarea pârâților, și, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor de la fila 34.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 200 din 3 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă recurenta să le plătească intimaților, și 1400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact.GC
3 ex/26.09.2008
Jud. apel:,
Președinte:Andrea ȚulușJudecători:Andrea Țuluș, Ana Ionescu Eugenia Pușcașiu
