Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 1702/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1702/
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul prin, domiciliată în orașul, str.1 -.15.3.2, jud.H, împotriva deciziei civile nr.67 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 4 noiembrie 2009 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 11 noiembrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2069 din 7 aprilie 2008 Judecătoria Tg-M a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală și a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul, prin -, împotriva pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul nu a acceptat în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 alin.1 cod civil succesiunea defunctului și nici nu a făcut dovada existenței vreunui caz de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție menționat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, prin.
Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr.67 din 24 martie 2009, respins ca nefondat apelul declarat, menținând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantul prin, a solicitat în contradictoriu cu intimata, stabilirea masei succesorale rămase după defunctul, stabilirea moștenitorilor, a cotelor de moștenire și partajarea bunurilor ce compun masa succesorală.
Pârâta intimată a invocat excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, întrucât potrivit art.700 alin.1 Cod civil, dreptul de opțiune succesorală se prescrie în termen de 6 luni de la data deschiderii moștenirii.
S-a reținut că defunctul, cel despre a cărui moștenire este vorba, a decedat la 18 martie 1998, iar cererea pentru dezbaterea moștenirii a fost depusă de reclamant în anul 2007.
În primul rând, instanța a constatat că sunt neîntemeiate susținerile apelantului în sensul că excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală nu este de ordine publică, întrucât norma juridică menționată este imperativă.
Termenul de 6 luni prevăzut de lege este un termen de prescripție, astfel că este susceptibil de întrerupere și suspendare, în condițiile Decretului nr.167/1958.
Apelantul a invocat imposibilitatea exprimării dreptului de opțiune succesorală datorită bolii de care suferă, neavând discernământ.
Instanța a constatat că apelantul nu este lipsit de capacitatea de exercițiu, întrucât nu s- dispus punerea sa sub interdicție printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Mai mult, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, în vederea stabilirii dacă în raport de boala de care suferă apelantul a avut sau nu discernământ în perioada de 6 luni de la data decesului defunctului, respectiv 19 martie - 19 septembrie 1998.
Conform concluziilor raportului de expertiză (filele 66-67) reclamantul prezintă oligofrenie de gradul I cu deficit adaptiv, care determină o diminuare a capacității de judecată, de apreciere critică a faptelor și situațiilor, având capacitate diminuată de auto-reprezentare și auto-determinare.
S-a mai reținut că boala apelantului este congenitală, astfel că sunt valabile aceste constatări pentru perioada 19 martie - 19 septembrie 1998.
Prin urmare, în cauză nu s- făcut dovada faptului că apelantul nu ar fi avut discernământ pentru a face acte de acceptare a succesiunii defunctului.
Nu în ultimul rând s-a reținut că apelantul nu a administrat probe pentru a dovedi că ar fi acceptat tacit succesiunea defunctului sau că s-ar fi aflat în vreunul din cazurile de întrerupere sau suspendare a cursului termenului de prescripție și nici nu a formulat o cerere de repunere în termen în temeiul art.19 din Decretul nr.167/1958.
Tribunalul a înlăturat criticile formulate de apelant cu privire la nerespectarea principiului contradictorialității de către prima instanță cu ocazia discutării excepției întrucât din încheierea de ședință din data de 31 martie 2008 rezultă că reprezentantul reclamantului și-a expus punctul de vedere cu privire la această excepție.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul reprezentat prin.
Reclamantul recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea sau casarea hotărâri atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept recurentul a invocat prev.art.304 pct.7 și 9.pr.civ. și art.312 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a arătat că decizia pronunțată în apel a fost dată cu aplicarea greșită a prev.art.129 alin.5 pr.civ. în sensul în care excepția prescripției dreptului la acțiune a fost pusă în discuția părților la 31 martie 2008 dată la care i-a fost comunicata întâmpinarea. Neavând posibilitatea de a formula alte cereri de probațiune pe care o presupunea această apărare de fond reclamantului i-a fost grav afectat dreptul la apărare iar instanța a încălcat principiul contradictorialității. Instanța de apel a mai reținut că apelantul nu a administrat probe pentru a dovedi că ar fi acceptat tacit succesiunea. În opinia recurentului reclamantului nu i-a fost acordată o astfel de posibilitate și mai mult, instanța nu s-a preocupat nici de suplimentarea raportului de expertiză în sensul în care acesta conține "o sumedenie de idei subiective și foarte inexacte".
Nu în ultimul rând s-a mai subliniat prin memoriul de recurs, că deși i se impută reclamantului că nu a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii, pârâta nu a depus nici un înscris și nu a cerut administrarea niciunei probe din care să rezulte că ea ar fi acceptat succesiunea.
În dezvoltarea motivului de nelegalitate prev. de art.304 pct.7 pr.civ. recurentul a arătat că decizia pronunțată în apel este contradictorie întrucât stabilește că reclamantul prezintă oligofrenie de gradul I care determină diminuarea capacității de judecată totuși instanța de apel a reținut că reclamantul nu este lipsit de capacitate de exercițiu.
Pârâta intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Intimata a arătat în cuprinsul întâmpinării că motivele invocate în susținerea recursului sunt nefondate întrucât din probele administrate în cauză rezultă în mod cert împrejurarea că termenul de prescripție prev. de art.700 Cod civil pentru acceptarea moștenirii s-a împlinit, succesiunea deschizându-se potrivit art.651 Cod civil prin moarte. În cauză nu a fost dovedită existența vreunui motiv de suspendare sau întreruperea termenului de opțiune succesorală din cele prev. de art.13 și 14 din Decretul-lege 167/1958 nefiind justificată nici existența unor cauze temeinice pentru depășirea termenului de 6 luni.
În opinia intimatei pârâte instanțele au stabilit în mod corect că dreptul de opțiune succesorală s-a prescris.
Nu în ultimul rând se arată că expertiza medico-legal efectuată în cauză a dovedit existența discernământului fapt confirmat și de cele două căsătorii încheiate de reclamant până în prezent. De asemenea se arată că apărările în fața instanței de fond și de apel ale reclamantului au vizat întreruperea sau suspendarea curgerii termenului de prescripție iar în fața instanței de recurs reclamantul a susținut că ar fi acceptat în mod tacit succesiunea fără însă a dovedi acest lucru. În opinia intimatei pârâte această schimbare de tactică nu dovedește altceva decât realitatea susținerilor pârâtei, respectiv faptul că reclamantul este străin de succesiune.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate Curtea apreciază ca fiind întemeiat recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătorie MCr eclamantul reprezentat prin, a solicitat stabilirea masei succesorale rămasă după defunctul, stabilirea moștenitorilor, a cotelor acestora și întabularea în CF a drepturilor astfel obținute.
Prin întâmpinarea depusă la 16.11.2007 pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Miercurea Ciuc având în vedere că ultimul domiciliu al defunctului a fost în municipiul Tg-
Prin sentința civilă 2095/2007 Judecătorie MCa declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Tg-
Judecătoria Tg-M a fost investită cu soluționarea cauzei la data de 15 ianuarie 2008.
La primul termen de judecată stabilit pentru 18 februarie 2008 pârâta a formulat cerere de amânare iar reclamantul prin a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg-M având în vedere că bunurile a căror partajare se solicită sunt bunuri imobile și se află pe raza Judecătoriei Miercurea Ciuc.
La următorul termen de judecată, respectiv 31 martie 2008, pârâta a depus întâmpinare răspunzând excepției de necompetență teritorială invocată de reclamant și arătând, pe fondul cauzei (fila 11 dosar fond) că acțiunea reclamantului este prescrisă acesta neacceptând succesiunea în termen fiind astfel străin de succesiune.
La același termen de judecată potrivit încheierii de ședință (fila 17 din dosar) a fost comunicată întâmpinarea și a fost pusă în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tg- Prin aceiași încheiere această excepție a fost respinsă.
Tot la termenul de judecată din 31.03.2008 instanța a pus în discuție excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală.
Reprezentantul reclamantului s-a opus admiterii acestei excepții arătând că termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii nu a expirat, că reclamantul este o persoană bolnavă mintal fiind necesară numirea unui.
Instanța nu a administrat nici un fel de probe în acest sens ci a reținut cauza în pronunțare.
Procedând în acest fel instanța de fond a încălcat prev.art.129 alin.5 pr.civ. iar instanța de apel prin prisma criticilor formulate de apelant s-a rezumat la a constata că exprimarea punctului de vedere de către reprezentantul reclamantului este suficientă și asigură acestuia deplin și efectiv, accesul la justiție.
Din considerentele instanței de fond rezultă că au fost analizate incidența în cauză a prev.art.13 și 14 din Decretul 167/1958 însă raționamentul instanței de fond nu se bazează pe probe întrucât, pentru soluționarea excepției, instanța nu a dispus administrarea niciunei probe.
Instanțele erau obligate să cerceteze susținerile orale ale reprezentantului reclamantului și să-i ofere acestuia posibilitatea de a propune probatoriu sau de a formula cerere de repunere în termen.
Instanța de recurs apreciază că pentru justa soluționare a cauzei și pronunțarea unei hotărâri temeinice, fie pe excepție fie pe fondul cauzei, era necesar a pune în vedere părților drepturile și obligațiile pe care le au, de a verifica împrejurările în care succesiunea a fost acceptată și când anume s-a întâmplat acest lucru, de a verifica dacă au fost făcute acte de acceptare tacită a succesiunii și nu în ultimul rând, de a verifica dacă reclamantul prin prisma afecțiunilor de care suferă avea sau nu reprezentarea drepturilor pe care le putea dobândi prin succesiune precum și a obligațiilor pe care le avea în calitate de succesibil.
Având în vedere cele de mai sus, raportat la soluțiile pronunțate de instanțe, văzând și disp.art.312 alin.5 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat, va casa decizia atacată precum și sentința pronunțată de Judecătoria Tg-M, și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, instanța de fond, Judecătoria Tg-M, va repune în discuția părților apărările invocate de pârâtă privitoare la excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, va verifica susținerile reclamantului și va administra probatoriul pe care îl va considera pertinent și util în soluționarea acestei excepții.
Nu în ultimul rând Curtea reține că reclamantul a formulat prezenta acțiune prin ul numit prin dispoziția 822/2007. Din actele aflate la dosarul cauzei, respectiv expertiza efectuată cu ocazia judecării apelului, rezultă cu certitudine împrejurarea că reclamantul suferă de oligofrenie. Această boală este definită ca fiind o boală psihică caracterizată prin nedezvoltarea sau oprirea funcțiilor intelectuale. Relevante în prezenta cauză ar fi fost concluziile raportului de expertiză privitoare la capacitatea reclamantului de a percepe relațiile de rudenie precum și drepturile și obligațiile ce izvorăsc din aceasta, respectiv dacă reclamantul are reprezentarea decesului tatălui său și a drepturilor de succesiune ce s-au născut astfel.
Prin concluziile formulate în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică s-a apreciat că "dacă a fost citat să se prezinte la dezbaterea succesorală reclamantul avea capacitatea necesară pentru a se prezenta și respectiv a accepta sau respinge succesiunea". Curtea apreciază față de aceste concluzii că lucrarea de specialitate trebuie completată astfel încât aspectele relevate în aliniatul anterior să fie lămurite. În aceste condiții instanța trebuie să verifice dacă s-a procedat la dezbaterea succesiunii, dacă reclamantul a fost citat iar în caz afirmativ prin concluziile expertizei să stabilească dacă citația primită a avut vreo semnificație.
Având în vedere cele de mai sus,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, prin, cu domiciliul în orașul, str.1 -,. 15,.3,.2, județul H, împotriva deciziei civile nr.67/24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr.2069/7 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg-M în dosarul nr- și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare acestei din urmă instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 noiembrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
28.12.2009
4 exp.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
