Succesiune. Jurisprudenta. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 20 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți-reclamanți și împotriva deciziei civile nr.110.A din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă-reclamantă, personal și asistată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.34175 din 29.06.2009, aflată la fila 51 din dosar și reprezentat de același avocat, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale și intimata-reclamantă-pârâtă, personal și asistată de avocat I, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/17.10.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta-pârâtă-reclamantă, a depus la data de 13.10.2009 un set de înscrisuri în două exemplare, care nu au fost comunicate, iar la data de 16.10.2009, apărătorul recurenților-pârâți-reclamanți a depus concluzii scrise.
La strigarea cauzei la amânare, reprezentantul intimatei-reclamante-pârâte depune întâmpinare și un set de înscrisuri și comunică un exemplar al acestora reprezentantului recurenților - pârâți - reclamanți. De asemenea, solicită comunicarea setului de înscrisuri depuse de către recurenta-pârâtă-reclamantă.
Se procedează la comunicarea setului de înscrisuri depuse de către recurenta-pârâtă-reclamantă către reprezentantul intimatei reclamante - pârâte.
Reprezentantul recurenților-pârâți-reclamanți și nu solicită amânarea cauzei și acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării și înscrisurilor care i-au fost comunicate la acest termen de judecată și arată că a depus concluzii scrise și nu mai poate rămâne în sala de judecată.
Reprezentantul intimatei-reclamante-pârâte arată că nu solicită amânarea cauzei și acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor care i-au fost comunicate în ședința publică de astăzi.
Reprezentantul recurenților-pârâți-reclamanți și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse de recurenta-pârâtă-reclamantă, ce reprezintă scrisori pe care le-a adresat partea, din care rezultă că bunica avea grijă de acești copii, documente din care rezultă că imobilul ar fi fost chiar bunul propriu al recurentei.
Reprezentantul intimatei-reclamante-pârâte solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la acest termen de judecată, reprezentând bonuri fiscale din care rezultă faptul că intimata - reclamantă - pârâtă a făcut pomeniri pentru tatăl său. De asemenea, arată că înscrisurile depuse de către recurenta-pârâtă-reclamantă nu au legătură cu prezenta cauză. Precizează că nu există scrisori și se încearcă inducerea în eroare a instanței, întrucât nu este vorba despre același imobil. Astfel, solicită respingerea probei cu înscrisuri solicitată de recurenții - pârâți - reclamanți.
Reprezentantul recurenților-pârâți-reclamanți și solicită respingerea probei cu înscrisuri solicitată de intimata-reclamantă-pârâtă, arătând că din înscrisurile depuse nu rezultă că aceste cheltuieli nu s-au făcut pentru uzul propriu.
Referitor la proba cu înscrisuri solicitată, arată că din acestea rezultă că toate utilitățile au fost plătite de recurentă.
Curtea deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți, urmând să aprecieze utilitatea acestora la dezbateri.
Curtea, față de momentul strigării pricinii, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a intimata-reclamantă-pârâtă, personal și asistată de avocat I, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/17.10.2009, lipsind recurenții-pârâți-reclamanți și.
Reprezentantul intimatei-reclamante-pârâte arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentantul intimatei-reclamante-pârâte solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.110.A din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția IV-a Civilă și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Continuând, arată că se încearcă aprecieri asupra situației de fapt. Susține că înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către recurenții-pârâți-reclamanți nu au fost menționate în motivele de recurs.
De asemenea, arată că intimata - reclamantă - pârâtă a acceptat tacit succesiunea. Cu cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs la data de 27.10.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.436R
Ședința publică de la 27 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți-reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 110 din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.10.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.10.2009 când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Princerereaînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 la data de 19.12.2007, reclamanta - a chemat în judecată pârâții - și -, solicitând instanței:
- să constate deschisă succesiunea defunctului;
- să constate că masa succesorală se compune din: a) dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 1/2 din apartamentul situat în B,-,. 100,. C,.5,. 108, sector 6, restul cotei de 1/2 aparținând soției supraviețuitoare Ida, b) bunuri mobile: mașină de spălat automatic, în valoare de 200 lei, un TV în valoare de 300 lei, o canapea extensibilă în valoare de 100 lei, o vitrină în valoare de 50 lei, un șifonier cu 3 uși și unul cu două uși, fiecare în valoare de 50 lei, o comodă în valoare de 50 lei, un pat cu ladă în valoare de 150 lei, mobilă de bucătărie în valoare de 100 lei, un aragaz în valoare de 100 lei, un frigider în valoare de 100 lei, un pat stil Recamier în valoare de 150 lei, 4 covoare în valoare fiecare de 50 lei, în total 200 lei, mașină de spălat în valoare de 200 lei, 5 perdele în valoare fiecare de 20 lei, în total 100 lei, mașină de cusut în valoare de 100 lei,
- să constate calitatea părților de moștenitori legali ai defunctului, în calitate de fii și, respectiv, soție supraviețuitoare, reclamanta și pârâtul în cote de câte 3/8 fiecare, iar pârâta în cotă de 2/8 și
-să dispună sistarea stării de indiviziune asupra masei succesorale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că tatăl ei, a decedat la data de 25.01.2005, având ultimul domiciliu în-,. 100,. C,.5,. 10, sector 6. De pe urma lui au rămas bunurile menționate, din care imobilul se află în posesia pârâților, iar bunurile mobile au fost împărțite după cum urmează: reclamanta a luat mașina de spălat, 2 perdele, un covor persan și mașina cusut, iar restul bunurilor au rămas la pârâți. Reclamanta a arătat că a acceptat succesiunea defunctului, aspect pe care îl va proba cu martori.
Prinîntâmpinareașicererea reconvenționalădepusă la dosar în data de 21.01.2008, pârâții au invocat, în principal, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivând că aceasta nu și-a exercitat în termenul legal dreptul de opțiune succesorală, conform art.700 civ.
În subsidiar, pârâții-reclamanți au solicitat obligarea reclamantei-pârâte la suportarea pasivului succesoral, compus din cheltuielile ocazionate de îngrijirea defunctului în ultimii ani ai vieții, acesta fiind grav bolnav, ca și din cheltuielile aferente apartamentului din masa succesorală.
În drept, pârâții-reclamanți au invocat art.115-117 proc.civ. art.685 și urm art.700, art.728 civ.
Princererea precizatoaredepusă la dosar în data de 19.02.2008, reclamanta pârâtă a indicat actele de acceptare tacită a moștenirii defunctului: participarea sa la cheltuielile de înmormântare și efectuarea parastaselor cuvenite, preluarea, la începutul lunii martie 2005, mașinii de spălat și a două perdele, preluarea, la sfârșitul lunii martie 2005, unui covor persan și a unei mașini de cusut.
Princererea precizatoaredepusă la dosar în data de 19.02.2008, pârâții reclamanți au arătat și ei actele de acceptare tacită a moștenirii defunctului, care au constat în: locuirea înainte și după decesul defunctului în apartamentul ce face obiectul cererii de chemare în judecată, achitarea contravalorii utilităților pentru apartament (cote de întreținere, energia electrică, impozit, abonament Romtelecom), în valoare de 1.200 lei, efectuarea lucrărilor de întreținere pentru condiții optime de locuit, în valoare de 5.000 lei. De asemenea, pârâții-reclamanți au precizat cuantumul pasivului succesoral: suma de 10.000 RON cheltuielile ocazionate cu îngrijirea defunctului în ultimii ani ai vieții (spitalizare, tratament de specialitate), suma de 10.000 lei cheltuielile de înmormântare și parastase.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 29.01.2008, instanța a unit excepția prescripției dreptului reclamantei de opțiune succesorală cu fondul cauzei.
Prinîncheierea interlocutoriepronunțată la data de22.04.2008în temeiul art.6736proc.civ. care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei-pârâte pe cererea principală, motiv pentru care aceasta a fost respinsă ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Prinsentința civilă nr. 3717/03.06.2008, Judecătoria Sectorului 6 respins cererea reconvențională formulată de reclamanta-pârâtă -, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, a admis cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți împotriva reclamantei-pârâte, a constatat deschisă succesiunea defunctului, decedat la data de 25.01.2005, a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului pârâtareclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/4 din moștenire, și pârâtul-reclamant în calitate de fiu, cu o cotă de 3/4 din moștenire, a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului de compune din: cota de 1/2 din imobilul situat în B,-,. 100,. C,.5, 108, sector 6, restul cotei de 1/2 aparținând pârâtei-reclamante; bunuri mobile: mașină de spălat, un TV, o canapea extensibilă vitrină, un șifonier cu 3 uși și unul cu două uși, o comodă, un pat cu ladă, mobilă bucătărie, un aragaz, un frigider, un pat stil Recamier, 4 covoare, mașină de spălat, 5 perdele, mașină de cusut, a dispus ieșirea pârâților-reclamanți din indiviziunea asupra apartamentului nr. 108 din B,-,. 100,. C,.5, sector 6, menținând starea de indiviziune asupra bunurilor mobile din masa succesorală, a atribuit în deplină proprietate și posesie pârâtului-reclamant apartamentul nr. 108 situat în B,-,. 100,. C,.5, sector 6, cu o valoare de circulație de 88.323 EUR, a obligat pârâtul-reclamant la plata către pârâtareclamantă a unei sulte de 55.201,875 EUR, a luat act că pârâții-reclamanți nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în încheierea de la 22.04.2008, că potrivit art. 700.civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni, în care părțile trebuie să facă dovada că au acceptat succesiunea expres sau tacit.
Văzând și dispozițiile art. 689.civ. instanța a reținut că pârâtul-reclamant prin achitarea impozitelor a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii, iar în ceea ce privește celelalte părți, reclamanta a primit o serie de bunuri din masa succesorală, însă intenția acesteia de a accepta succesiunea nu rezultă, inițiativa de a-i aduce la domiciliu aceste bunuri, fiind a pârâtei-reclamante. Așadar, gestul pârâtei-reclamante de a-i aduce la domiciliu reclamantei bunuri succesorale are valoare de donație, iar donația presupune în primul rând acceptarea succesiunii, însă pentru reclamantă nu valorează acceptare tacită. A mai reținut instanța că în ceea ce o privește pe reclamanta-pârâtă, nu valorează acceptare tacită nici participarea la cheltuielile de înmormântare a defunctului.
Față de aceasta, instanța a constatat prescris dreptul de acceptare a succesiunii, astfel că s-a reținut ca având calitatea de moștenitori numai pârâta-reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/4 din moștenire, și pârâtul-reclamant în calitate de fiu, cu o cotă de 3/4 din moștenire.
În raport de susținerile părților și probele de la dosar, instanța de fond a constatat compunerea masei partajabile astfel cum s-a arătat. Întrucât pârâții-reclamanți nu au solicitat ieșirea lor din indiviziunea asupra bunurilor mobile reținute de instanță în masa succesorală, instanța de fond a menținut starea lor de indiviziune asupra acestor bunuri.
Pârâții-reclamanți au solicitat instanței partajarea între ei doar a bunului imobil. În temeiul art.728 civ. instanța a dispus ieșirea pârâților-reclamanți din indiviziunea asupra apartamentului și, având în vedere acordul pârâtei-reclamante, instanța i-a atribuit pârâtului-reclamant apartamentul în deplină proprietate și posesie, obligându-l să plătească pârâtei-reclamante o sultă de 55.201,875 EUR, corespunzătoare cotei acesteia din imobil.
Prindecizia civilă nr. 110 A/23.01.2009pronunțată de Tribunalul București -Secția IV-a Civilă, a fost admis apelul reclamantei-pârâte, fiind desființată sentința apelată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Tribunalul a reținut că față de apelanta reclamantă-pârâtă, cauza a fost soluționată pe excepție (instanța de fond reținând că aceasta nu a acceptat succesiunea în termenul legal, fiind astfel străină de succesiune), însă sunt fondate motivele de critică ale apelului, care susțin, în esență, interpretarea greșită a probatoriului, din care rezultă că apelanta a acceptat în termen succesiunea.
Instanța de apel a constatat că din probele aflate la dosar, rezultă fără putință de tăgadă că reclamanta-pârâtă și-a manifestat intenția de a accepta succesiunea, iar modalitatea de manifestare a fost aceea a acceptării tacite, ca și în situația celorlalte părți, cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1.proc.civ.
Tribunalul a reținut că în patrimoniul reclamantei se găsesc bunuri care au aparținut defunctului, bunuri care au fost aduse în casa reclamantei de către pârâtă, astfel cum rezultă din declarația martorei (fila 42), martor direct care se afla în casa reclamantei când lucrurile au fost aduse, martor propus de pârâți. Aceeași martoră a declarat că reclamanta a participat financiar la înmormântarea și parastasul defunctului, situație confirmată și de martora, de asemenea martor propus de pârâți (filele 40, 41).
Planșele fotografice (filele 140, 141, 142, 143) fac dovada că la domiciliul reclamantei se găsesc un covor, o mașină mică de spălat, o cuvertură, o mașină de cusut, bunuri care au fost recunoscute și de către pârâți ca făcând parte din masa succesorală și care au și fost reținute ca atare de către instanța de fond în hotărârea criticată.
Cu referire la data la care bunurile au fost aduse în domiciliul reclamantei, Tribunalul a reținut declarația martorului care apreciază că data este cam la trei luni de la decesul defunctului, care în opinia martorului a survenit în luna ianuarie (fila 200). Din certificatul de deces rezultă că decesul defunctului a survenit la data de 25 ianuarie 2005 (fila 7). Așadar, instanța de apel a constatat că din probe rezultă neîndoielnic aducerea în apartamentul reclamantei de bunuri care fac parte din masa succesorală, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1.civ.
Tribunalul a respins ca nefondate considerentele reținute de către prima instanță, potrivit cu care pârâții au intenționat să o gratifice pe rec1amantă cu bunuri din masa succesorală, întrucât pârâții nu au menționat în cererile lor o astfel de intenție. Mai mult, relațiile în care se găsesc părțile, sugerează mai curând o intenție de partajare a bunurilor pe cale amiabilă, având în vedere că pârâta, din proprie inițiativă i-a dus în termenul de 6 luni bunuri succesorale reclamantei la domiciliul acesteia, bunuri care au fost acceptate de către reclamantă, în condițiile deja menționate.
Față de cele reținute, Tribunalul a constatat că reclamanta a făcut dovada acceptării succesiunii în termenul legal, motiv pentru care, în temeiul art. 297 alin. 1.proc.civ. a admis apelul, a desființat sentința civilă în tot, pentru a se asigura o judecată unitară și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.
Împotriva acestei decizii, pârâții-reclamanți au formulatrecursîn termen legal, solicitând modificarea în tot a acesteia și, rejudecând, menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304, pct. 8, 9 Cod procedură civilă, s-a arătat că prin cererea reconvențională, recurenții au solicitat în principal, să se constate că intimata reclamantă-pârâtă, este străină de succesiune, în temeiul art. 700. Civ, neexercitându-și în termenul legal, dreptul de opțiune succesorală, nici expres, nici în mod tacit. A reprezentat un subsidiar al cererii reconvenționale, solicitarea de deschidere a succesiunii defunctului, cu toate cererile ce decurg din aceasta, așa încât nu se poate considera că s-ar fi recunoscut de către recurenții pârâți-reclamanți, calitatea reclamante-pârâte de moștenitoare, cu cota ce i se cuvine din succesiunea defunctului său tată, astfel cum a reținut instanța de apel.
Faptul că intimata reclamantă-pârâtă ar fi făcut dovada că a contribuit în mică parte la suportarea cheltuielilor de înmormântare, nu poate reprezenta, un act de acceptare tacită a succesiunii.
Instanța de apel, în mod nelegal și netemeinic, a apreciat că martorii audiați în cauză pentru aceasta, au relevat acte de acceptare tacită a succesiunii, în sensul că intimata ar fi luat bunuri ce au aparținut defunctului, printre care o mașină de spălat, un cearceaf sau o perdea, o mașină de cusut, un covor. Sub acest aspect, s-a solicitat a fi avut în vedere faptul că în cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat personal că, după decesul tatălui său, a mers în locuința acestuia și a ridicat bunuri, pentru ca ulterior, martorii audiați să declare că au asistat când recurenta-pârâtă a venit la domiciliul intimatei-reclamante aducându-i multe bunuri mobile, ce au aparținut defunctului.
Recurenții au mai arătat că relațiile reclamantei cu familia sunt tensionate, aceasta refuzând să revină în domiciliul părinților, că nu a luat nici un după decesul defunctului, iar acele puține bunuri care pretinde că și le-ar fi însușit, există și în prezent în apartament. Cei doi martori au dat declarații contradictorii, fiind martori pro causa, întrucât recurenta nu a venit niciodată în domiciliul intimatei, astfel cum rezultă și din interogatorii, cu atât mai mult după decesul defunctului, și cu atât mai puțin că i-ar fi adus și niște bunuri.
S-a solicitat a fi avut în vedere faptul că acțiunea prezentă a fost intentată la abia doi ani după decesul defunctului, deși reclamanta avea posibilitatea să se adreseze notariatului pentru obținerea certificatului de moștenitor, având asupra sa actele necesare, respectiv certificatul de deces și actul de proprietate, acte ce au fost depuse în copie xerox, la dosarul cauzei la Judecătoria Sector 6.
Recurenții au solicitat să se constate că instanța de fond nu a dat mai mult decât au cerut recurenții pârâți-reclamanți, așa cum se reține în decizia recurată, iar prin cererea reconvențională s-a solicitat și ieșirea din indiviziune, aceasta fiind întemeiată și pe disp. art. 728. Civil.
Totodată, lucrurile prezentate prin planșele fotografice filele 140, 141, 142, 143, nu pot face dovada că aceste bunuri au aparținut defunctului, pe de o parte, iar pe de altă parte, că ar fi fost aduse de recurentă în domiciliul intimatei, sub acest aspect în nici un moment recurenții nu ar fi recunoscut că aceste bunuri sunt aduse din apartamentul, fost domiciliul al defunctului și că au aparținut acestuia.
Intimata reclamantă-pârâtă a formulatîntâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
În recurs, au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Prealabil, Curtea menționează că, din cadrul criticilor recursului, urmează a fi reținute și analizate numai susținerile cu finalitatea demonstrării nelegalității deciziei, din perspectiva dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, nu și a celor care tind la reaprecierea probatoriului administrat, întrucât această operațiune excede limitelor învestirii instanței de recurs, prin prisma motivelor explicit și limitativ descrise în norma anterior menționată, vizând în fapt temeinicia și nu legalitatea deciziei recurate.
Astfel, nu vor fi făcute aprecieri asupra modalității de acordare de către Tribunal a valorii probatorii comparative, dovezilor administrate, Curtea fiind ținută a verifica măsura în care legea a fost corect aplicată, actului juridic dedus judecății, corect interpretat.
Pe de o parte, una dintre problemele de drept în dezbatere, vizează calificarea din punct de vedere juridic a situației de fapt în care reclamanta, fără a se deplasa la fostul domiciliu al defunctului, a acceptat primirea din partea mamei sale (recurenta pârâtă-reclamantă) a unor bunuri succesorale, Curtea considerând că este relevant pentru stabilirea conduitei și intenției reclamantei și, implicit a calității în care a primit bunurile, inclusiv momentul la care s-a desfășurat împrejurarea în discuție, situat în cadrul termenul de 6 luni de acceptare a moștenirii, prevăzut de art. 700.civ.
În acest context, devin nerelevante, susținerile recursului privind importanța ori motivarea nedeplasării reclamantei la domiciliul recurentei, recunoașteri ale părților în privința drepturilor lor reciproce ori susținerile legate de momentul formulării prezentei cereri, întrucât ceea ce trebuie verificat în cadrul recursului, în limitele date de critici, reprezintă interpretarea corectă a textului de lege, corespunzător situației de fapt reținute din probatorii.
Astfel, Curtea va constata că în mod corect Tribunalul a considerat a fi făcută dovada acceptării de către reclamantă a succesiunii în termenul legal, calificând conduita părților, ca o intenție de partajare a bunurilor moștenirii pe cale amiabilă.
Pe de altă parte, alăturând această împrejurare, participării reclamantei la cheltuielile de înmormântare ale defunctului, se constată că ansamblul conduitei acesteia în cadrul termenului de acceptare a moștenirii, denotă intenția și calitatea de acceptant al moștenirii.
Se constată, totodată, că decizia recurată nu și-a întemeiat argumentația pe depășirea de către instanța de fond a limitelor învestirii, pentru a se putea analiza existența unei încălcări a legalității din acest punct de vedere, astfel cum susțin recurenții.
Prin urmare, reținând soluționarea greșită de către prima instanță a excepției privind calitatea procesuală activă a reclamantei, precum și a cererii reconvenționale, în raport de dreptul acesteia de a veni la succesiune, Tribunalul a dispus în mod corect rejudecarea cauzei în primă instanță, prin aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă.
Astfel, Curtea va constata că decizia atacată pronunțată în cauză este legală și temeinică, nefiind afectată de vreunul dintre motivele de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, recursul urmând a fi respins ca nefondat, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurenții pârâți-reclamanți și împotriva deciziei civile nr.110.A din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. / Tehnored. AP, / 2 ex.
Judecători apel - Secția a IV-a civilă:,
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Antonela Cătălina Brătuianu, Melania
