Succesiune. Jurisprudenta. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 3 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții - reclamanți, -, A și recurenții - pârâți și împotriva deciziei civile nr. 750/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții - reclamanți, -, A, reprezentați de avocat, care depune delegație de substituire a doamnei avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/29.01.2009, aflată la fila 151 și recurenta - pârâtă, reprezentată de avocat, care depune în ședință publică delegație de substituire a doamnei avocat și, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 61--/11.12.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurenților - reclamanți solicită încuviințarea probei cu înscrisuri noi.
Reprezentantul recurentului - pârât arată că termenul de formulare a probatorii a trecut iar depunerea oricăror înscrisuri la acest moment al judecății cauzei este inadmisibilă, în condițiile în care chiar prin cererea de recurs, aceștia nu au indicat probatoriile.
Reprezentantul recurenților - reclamanți susține că, din punctul său de vedere, acest termen de judecată este chiar termenul de formulare probatoriilor.
La interpelarea Curții cu privire la înscrisurile pe care dorește să le depună, reprezentantul recurenților - reclamanți arată că sunt procese-verbale și declarații în susținerea pretențiilor sale cu privire la calitatea procesuală activă a reclamanților.
Reprezentantul recurentului - pârât arată că se poate dovedi cu alte mijloace de probă calitatea procesuală activă și consideră că este o metodă de tergiversare a cauzei, aceste înscrisuri putând fi depuse cu 5 zile înainte de termenul de judecată.
Reprezentantul recurentei - pârâte se opune încuviințării probei cu înscrisuri formulată de către reprezentantul recurenților - reclamanți.
Curtea deliberând, urmează să încuviințeze proba cu înscrisuri solicitată de către reprezentantul recurenților - reclamanți în baza art.305 Cod procedură civilă, având în vedere și motivele de recurs formulate de recurenții reclamanți, cu privire la calitatea procesuală activă a acestora.
Reprezentantul recurenților - reclamanți depune înscrisurile, în copii conforme cu originalul și comunică un exemplar al acestora către reprezentanții recurenților - pârâți.
Reprezentantul recurentului - pârât solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a avea posibilitatea studierii înscrisurilor care i-au fost comunicate în ședința publică de astăzi.
Curtea, față de solicitarea reprezentantului recurentului - pârât dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă recurenții - reclamanți, -, A, reprezentați de avocat, care depune delegație de substituire a doamnei avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/29.01.2009, aflată la fila 151 și recurenta - pârâtă, reprezentată de avocat, care depune în ședință publică delegație de substituire a doamnei avocat și, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 61--/11.12.2008.
Părțile prezente, prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Reprezentantul recurenților - reclamanți, -, A solicită admiterea recursului formulat de părțile pe care le reprezintă, astfel cum a fost formulat. Continuând, arată că toți recurenții - reclamanți au calitate procesuală activă, invocând dispozițiile art.1847, 1852 și 1890 Cod civil. Totodată, susține că posesia exercitată de către și nu este una de natură a conduce la efectul dobândirii proprietății prin uzucapiune. Mai arată că posesia acestuia este viciată sub cel puțin două aspecte, respectiv este clandestină și nu a fost exercitată sub nume de proprietar. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului formulat de partea pe care o reprezintă, astfel cum a fost formulat. Continuând, arată că primul motiv de recurs, prevăzut de art.304 pct.7,8,9 Cod procedură civilă și vizează împrejurarea soluționată total greșit, a excepției autorității de lucru judecat, care are prioritate față de orice altă excepție de ordine publică și duce automat la respingerea acțiunii. Precizează că a demonstrat cu acte, că o parte dintre reclamanții - recurenți și autorii celorlalte părți a mai existat un dosar de partaj pentru aceeași succesiune, care este finalizat și ajuns în faza de executare silită; în anul 1958 s-a hotărât că bunul este împărțit și în ce fel. Al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă vizează împrejurarea că instanța de fond nu a ținut seama de principiul unanimității, aspect față de care apare lipsa calității procesuale active pentru toți reclamanții, inclusiv. Cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pe recursul formulat de recurenții - reclamanți, solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul recurentului - pârât solicită admiterea recursului formulat de partea pe care o reprezintă, astfel cum a fost formulat. Susține că prin sentința civilă nr. 1633/30.04.1957 s-a soluționat un partaj succesoral între moștenitorii lui și mama pârâtului, sentință ce a rămas definitivă. Ulterior s-a deschis dosar de executare silită, aspect față de care susține că instanțele trebuiau să aibă în vedere excepția autorității de lucru judecat.
Având cuvântul pe recursul formulat de recurenții reclamanți, solicită respingerea acestuia. Mai arată că acțiunea, motivele de apel, notele scrise formulate de reclamanți sunt declarate și de defuncți. Totodată, invocă excepția nulității apelului reclamanților, care a fost declarat pe 14 august 2007 - fără delegație, delegația fiind din 28 august 2007, pentru lipsa semnăturii, nulitate care nu poate fi acoperită în nici un mod. Nulitatea invocată este susținută și prin decizia XXXIX/07.05.2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Mai arată că, reclamanții au încheiat apelul pe care l-au declarat și susținut prin notele scrise depuse și în numele a doi defuncți. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurenților - reclamanți, -, A solicită respingerea ca neîntemeiată a excepția autorității de lucru judecat și respingerea recursului formulat de recurenții - pârâți, arătând că sumele sunt consfințite printr-o hotărâre judecătorească.
Având cuvântul în replică, reprezentantul recurentului - pârât arată că avea posibilitatea executării acestei hotărâri în termen legal.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererilor de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererilor de recurs la data de 10.03.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 10.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER - -
CURTEA
Față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererilor de recurs.
DISPUNE:
Față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, amână pronunțarea asupra cererilor de recurs, la data de 17.03.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 160R
Ședința publică de la 17 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenții - reclamanți, -, -, -A și recurenții - pârâți și împotriva deciziei civile nr. 750/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.03.2009 și la data de 17.03.2009, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B la data de 01.02.2005, sub numărul 1303/2005, număr unic dosar -, reclamanții, și A au chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate cotele ce li se cuvin în calitate de copărtași și să se dispună lichidarea stării de indiviziune prin atribuirea contravalorii bunurilor ce li se cuvin din masa succesorală lăsată de defuncta și să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr.1121/13.08.1984, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt moștenitori prin retransmitere ai defunctei decedată la 10.01.1948, iar masa succesorală se compune dintr-un teren în suprafață de 400. și construcție aferentă acestuia, imobil situat în B,-, sector 2. În anul 1956 Cai ntrodus o acțiune de ieșire din indiviziune, care avea ca obiect partajul activului succesoral rămas de pe urma defunctei, acțiune admisă în principiu și prin încheierea din data de 13.11.1956, s-a constat calitatea de moștenitori a reclamantei C, ca și a numiților, și, predecedată, stabilindu-se și cotele ideale pe care moștenitorii mai sus indicați le aveau în virtutea legii asupra terenului și construcției. Trecându-se la partajul propriu-zis, prin sentința civilă nr.1633/30.04.1957 Tribunalul a menținut dispozițiile din încheierea de admitere în principiu și a încuviințat scoaterea imobilului la licitație publică, întrucât partajarea sa în natură, nu era posibilă. Deși s-a încercat în nenumărate rânduri vânzarea prin executor judecătoresc, de fiecare dată când la fața locului se prezenta un posibil achizitor, pentru că în imobil locuia mama pârâtului, aceasta făcea toate demersurile posibile pentru a-l determina să renunțe la achiziționarea imobilului, invocând diferite vicii ascunse și astfel vânzarea nu s-a putut efectua, ajungându-se ca toți cei vizați de acea hotărâre, să decedeze.
Pârâtul a formulatîntâmpinareinvocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la primul capăt de cerere, inadmisibilitatea capătului doi de cerere, lipsa calității procesuale pasive, prescripția dreptului de a solicita stabilirea drepturilor succesorale peste termenul de opțiune succesorală, lipsa calității procesuale de a solicita anularea certificatului suplimentar de moștenitor nr.11121/1998, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul a formulat șicerere reconvenționalăprin care a solicitat să se constate că este unicul proprietar al întregului imobil situat în B,-, sector 2, să se constate că prin efectul prescripției achizitive este proprietarul terenului, iar prin efectul accesiunii imobiliare artificiale este proprietar împreună cu soția sa asupra construcției.
În drept a invocat dispozițiile art.111, art. 115-118, art. 119-120, art. 109 alin. 1 Cod Procedură Civilă, art. 489, art. 490, art. 492 Cod Civil.
În cauză a intervenit accesoriu și în interes propriu, intervenienta a, soția pârâtului reclamant, invocând aceleași excepții ca și cele invocate de pârâtul reclamant, cu aceleași considerente de fapt și de drept, și a solicitat a se constata că, este bun comun, construcția edificată pe teren de ea și soțul său.
Pârâtul reclamant și intervenienta au depus o precizare la 09.01.2006 prin care au înțeles să opună prescripția achizitivă reclamanților pârâți, întrucât de peste 47 de ani aceștia din urmă, nu au mai făcut nici un act din care să rezulte că se mai socotesc proprietari, față de împrejurarea pe care o cunoșteau că în urma finalizării partajului succesoral și-au luat sultele la care au avut dreptul, fiind evident că aceștia nu au mai trecut pe la imobil după anul 1958. Au mai invocat prescripția dreptului la acțiune al reclamanților pârâți, în raport de dispozițiile art. 1890 Cod Civil, care prevede că acțiunile reale se prescriu în 30 de ani.
În cursul judecății au decedat, conform certificatului de moștenitor nr. 43/19.05.2005 eliberat de BNP, fiind introdusă în cauză fiica sa, în calitate de moștenitoare, și, fiind introdusă în cauză soția supraviețuitoare a acestuia, în calitate de unică moștenitoare.
Prin sentința civilă nr. 2616/03.04.2007 Judecătoria Sectorului 2 B aadmis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pârâți, și A, a respins cererea principală formulată de către reclamanții pârâți, și A, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă, arespins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pârât, sub aspectul neacceptării drepturilor succesorale și a solicitării nulității certificatului de moștenitor supliment nr.1121/13.08.1984, ca neîntemeiată, arespins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului reclamantca neîntemeiată, arespins excepția inadmisibilitățiicererii formulate de reclamantul pârât ca neîntemeiată.
Pe fond, prima instanța a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul pârât, a admis cererea reconvențională, a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientă a în favoarea pârâtului reclamant, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta a, aconstatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor suplimentar nr.1121/13.08.1984eliberat de notariatul de Stat Local al Sectorului 2 B, în sensul că în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei la bunurile imobile a rămas cota de 1/2 din terenul situat în B,-, sector 2, constatat că pârâtul reclamant a dobândit prin efectuluzucapiuniide 30 de ani dreptul de proprietate asupra unei cote de 1/2 din terenul situat în B,-, sector 2 în suprafață totală de 395,04.p, a constatat căpârâtul reclamant este unicul proprietar al terenuluisituat în B,-, sector 2 în suprafață totală de 395,04.p, a constatat ca pârâtul reclamant și intervenienta în interes propriu au dobândit prin efectulaccesiunii imobiliare artificialedreptul de proprietate asupra construcției edificate pe terenul din B,-, sector 2 compusă din 2 camere, hol, bucătărie, baie, în suprafață utilă de 67,70. și în suprafață construită de 84,10.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin încheierea de admitere în principiu dată de Tribunalul Popular al Raionului 23 August B pronunțată în dosarul nr.3511/1956 a fost admisă în principiu acțiunea de ieșire din indiviziune asupra masei succesorale rămasă de pe urma defunctei, cerere introdusă de rec1amanta C, constatându-se calitatea de moștenitor a lui, și și constatându-se că masa succesorală se compune din imobilul compus din construcție și clădire și situat în B,-, sector 2. Prin sentința civilă nr.320/23.01.1958 a Tribunalului Popular al Raionului 23 August Baf ost admisă acțiunea de partaj și a fost încuviințată scoaterea imobilului la vânzare prin licitație publică întrucât nu era partajabil în natură, fiind emise publicații de vânzare, însă procedura de partajare prin această modalitate nefiind finalizată, neexistând la dosar nici un înscris din care să rezulte acest aspect.
Ulterior, a decedat la 04.03.1979, fiind dezbătută succesiunea de către fiul său, pârâtul reclamant și constatându-se prin certificatul de moștenitor suplimentar nr.1121/13.08.1984 eliberat de Notariatul de Stat Local al Sectorului 2 B, că în masa succesorală de pe urma defunctei a rămas și imobilul situat în B,-, sector 2 compus din teren în suprafață de 403. și construcțiile aflate pe acest teren.
Instanța de fond a constatat că soluția ieșirii din indiviziune asupra acestui imobil, prin vânzarea acestuia la licitație publică nu s-a finalizat și a menținut coproprietarii într-o stare de indiviziune permanentă asupra imobilului după decesul defunctei.
Totodată, nici unul din moștenitorii defunctei recunoscuți prin hotărârea judecătorească nu mai este în viață, fiind necesară dovada că au fost succedați legal de către succesori, însă această dovadă au făcut-o doar reclamantul pârât și pârâtul reclamant, singurele persoane care în prezent sunt succesoare legale ale defunctei.
Astfel, a fost succedată de reclamantul pârât prin certificatul de moștenitor nr.268/26.12.1950 eliberat de Notariatul de Stat al Raionului 23 August B iar a fost succedată de pârâtul prin certificatul de moștenitor suplimentar nr.1121/13.08.1984 eliberat de Notariatul de Stat Local al Sectorului 2 În schimb, pentru ceilalți doi moștenitori de pe urma defunctei și care au avut descendenți, și, nu s-a făcut dovada că au fost succedați legali de descendenții lor.
Defunctul a avut ca descendent pe dar la dosar nu există nici o dovadă că acesta din urmă l-a succedat pe tatăl său, fiind străin de succesiunea acestuia, astfel că implicit reclamanta pârâtă nu poate avea calitate de succesor decât față de soțul său, fiind străină și ea la rându-i de succesiunea lui.
Defunctul a avut ca descendenți pe, și dar la dosar nu există nici o dovadă că aceștia și-au succedat tatăl, fiind străini de succesiunea acestuia, astfel că implicit și reclamanta pârâtă nu poate avea calitate de succesoare decât de pe urma mamei sale, fiind străină la rându-i de succesiunea bunicului său, iar reclamanții pârâții și A nu pot avea calitate de succesor decât de pe urma soțului și tatălui, fiind străini la rândul lor de succesiunea socrului și bunicului.
Astfel, a constatat instanța de fond că nu s-a făcut dovada. retransmiterii succesiunii în ce-i privește pe reclamanții pârâții, mai puțin, nici prin acte autentice sau sub semnătură privată și nici tacit prin proba testimonială.
Constatând calitatea procesuală în persoana celor doi succesori ai defunctei, reclamantul pârât și pârâtul reclamant, instanța a apreciat că certificatul de moștenitor suplimentar nr. 1121 din 13.08.1984 eliberat de Notariatul de Stat Local al Sectorului 2 B este nul absolut parțial sub aspectul compunerii masei succesorale de pe urma defunctei deoarece ea nu era proprietara întregului imobil situat în B,-, sector 2 ci doar a unei cote de 1/2.
În același timp însă, din probele administrate în cauză, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile privitoare la uzucapiunea acestei cotei de 1/2 în persoana pârâtului reclamant. Astfel, în conformitate cu disp.art. 645.civ. uzucapiunea reprezintă un mod original de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un bun, prin posedarea neîntreruptă a lucrului în tot timpul fixat de lege.
Uzucapiunea de 30 de ani este recunoscută de art.1890 civ. în favoarea posesorului bunului care prescrie prin 30 de ani, fără să fie obligat a produce vreun titlu și fără a i se opune reaua credință, dar trebuie să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege iar posesia să fie utilă, adică neafectată de un viciu.
În cauză, s-a reținut că rezultă fără putință de tăgadă că pârâtul reclamant a avut o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Ca atare, în raport de prevederile art.1860 civ. termenul de 30 de ani prevăzut de art.1890 civ. s-a împlinit, și instanța a constatat că pârâtul reclamant a dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 de ani dreptul de proprietate asupra unei cote de 1/2 din terenul situat în B,-, sector 2 în suprafață totală de 395,04.
Totodată, din concluziile expertizei și din depozițiile martorilor, s-a reținut că vechea construcție care a rămas de pe urma defunctei a fost desființată, și în locul ei a fost edificată construcția actuală de către pârâtul reclamant și intervenientă, construcție bun comun al celor doi.
Prin decizia civilă nr. 750/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile reclamanților-pârâți, și A, precum și al pârâților-reclamanți a și.
Pentru a soluționa astfel, Tribunalul a reținut asupraapelului formulat de intervenienta a și pârâtul-reclamant, că este neîntemeiată critica referitoare la greșita soluționare aexcepției autorității de lucru judecatde către instanța de fond. Astfel, în mod corect s-a reținut că în cauză, în raport cu obiectul primului capăt al cererii principale și sentința civilă nr.1633/30.04.1957 a Tribunalului Popular al Raionului 23 August, așa cum a fost modificată prin sentința civilă nr.320 din 23.01.1958 a aceleiași instanțe, nu există autoritate de lucru judecat, câtă vreme deși și prin acțiunea ce a făcut obiectul acelei pricini s-a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la moștenirea rămasă de pe urma defunctei, totuși această procedură nu s-a finalizat, moștenitorii rămânând în continuare în indiviziune. Actele depuse de apelanți în susținerea așa-zisei finalizări a procedurii de vânzare prin licitație publică, respectiv publicațiile de vânzare și procesele verbale întocmite cu prilejul încercării de vânzare a imobilului, nu sunt de natură a face dovada finalizării procedurii, având în vedere că așa cum a reținut și instanța de fond, sumele ce ar fi rezultat din vânzare trebuiau împărțite în instanță, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la acea dată, printr-o hotărâre judecătorească supusă căilor de atac. În consecință, în mod corect s-a apreciat că prin sentința civilă în raport cu care se solicită constatare existenței autorității de lucru judecat nu s-a pus capăt stării de indiviziune dintre părțile din acel proces, astfel încât în mod corect a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată.
În ceea ce priveșteexcepția lipsei calității procesuale activeși în ceea ce-l privește pe reclamantul pârât, instanța de apel a constatat că nici una din motivările acestei excepții nu poate fi însă reținută. Astfel, în mod corect a constatat instanța de fond cu privire la acest reclamant pârât că a făcut dovada că este unicul moștenitor al defunctei, potrivit certificatului de moștenitor nr. 268/26.12.1950 eliberat de Notariatul de Stat al Raionului 23 August B, astfel încât are calitate procesuală activă, atât pentru a solicita ieșirea din indiviziune cu privire la bunul asupra căruia s-a reținut prin sentința civilă nr.1633/30.04.1957 a Tribunalului Popular al Raionului 23 August că autoarea sa are o cotă parte din dreptul de proprietate, cât și pentru a solicita constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.1121/13.08.1984. Nerespectarea așa-zisului principiu al unanimității, invocat de apelanți, prin nechemarea la dezbaterea succesiunii a tuturor prezumtivilor moștenitori, poate atrage alte sancțiuni juridice, dar în nici un caz nu poate lipsi de calitate procesuală activă, pe cel care a făcut dovada calității de moștenitor a unuia dintre coproprietarii bunului imobil ce face obiectul litigiului.
Analizând apelul formulat de reclamanții pârâți, și, Tribunalul a constatat că și acesta este nefondat. O primă critică a vizat faptul că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că apelanții reclamanți au devenit coproprietari ai bunului ce formează masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, prin retransmitere de la autorii lor. Critica nu poate fi însă reținută. Astfel, susțin apelanții că prin sentința civilă nr.1633/30.04.1957 a Tribunalului Popular al Raionului 23 August s-a stabilit calitatea de moștenitori și respectiv cotele legale ce reveneau fiecăruia dintre aceștia, din masa succesorală a defunctei lor bunici, și că astfel se face dovada calității de coproprietari a tuturor părților asupra imobilului situat în B,-, sector 2. Tribunalul a reținut însă, pe de-o parte, că apelanții reclamanți nu pot invoca o eventuală calitate de moștenitori ai defunctei, deoarece la data decesului acesteia erau în viață copii ei, așa cum de altfel s-a și stabilit prin sentința civilă nr.1633/30.04.1957, iar pe de altă parte, cu excepția apelantului reclamant, ceilalți nu au făcut dovada calității de moștenitori ai persoanelor stabilite prin acea sentință civilă, ca fiind moștenitorii defunctei, și nici nu au învestit instanța cu un astfel de capăt de cerere.
Tribunalul a constatat că, în raport cu principiul disponibilității, ce guvernează procesul civil, instanța nu se poate pronunța decât asupra cererilor cu care este legal învestită. Câtă vreme apelanții reclamanți nu au înțeles să învestească instanța și cu un capăt de cerere privind constatarea calității lor de moștenitori ai autorilor lor, pentru a cere partajul unui bun despre care susțin că a aparținut în coproprietate autorilor lor, ar fi trebuit să facă dovada că sunt moștenitorii legali ai acestora. În lipsa acestor dovezi, în mod corect a reținut instanța de fond că apelanții reclamanți nu au calitate procesuală activă în cauză, în raport cu nici unul din capetele de cere.
Cât privește critica referitoare la soluția pronunțată cu privire la capătul de cerere având ca obiect uzucapiune, s-a apreciat că nici aceasta nu este întemeiată. Astfel, stăpânirea de către unul dintre moștenitorii unui bun succesoral este aptă să conducă la dobândirea proprietății prin prescripție achizitivă, dacă a intervenit o manifestare exterioară din partea sa, de natură să demonstreze că a înțeles să transforme posesia comună în posesia sa exclusivă, pe calea intervertirii precarității sale în posesie. Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractele încheiate cu privire la utilitățile imobilului și chitanțele de achitare a acestora (filele 234-248), cererile și autorizațiile obținute de la autoritățile competente pentru diversele lucrări pe care le-au efectuat la imobil (filele 249-258), chitanțele de plată a impozitului pentru imobil, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, Tribunalul a reținut că încă autoarea pârâtului reclamant, respectiv, a înțeles să intervertească posesia sa într-o posesie utilă, sub nume de proprietar. Ulterior, după decesul acesteia, pârâtul reclamant împreună cu soția sa au continuat posesia sub nume de proprietar, demolând construcția ce a făcut parte din masa partajabilă rămasă de pe urma defunctei, și efectuând o construcție nouă, după cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, filele 440-455. De asemenea, s-a constatat corecta reținere de către instanța de fond din răspunsurile la interogatorii, a faptului că ceilalți coproprietari, stabiliți prin sentința civilă nr. 1633/30.04.1957 a Tribunalului Popular al Raionului 23 August, nu s-au mai interesat de imobil și nici nu au contestat în nici un fel calitatea de proprietar pe care și-a arogat-o autoarea pârâtului reclamant. În consecință, s-a stabilit că în mod corect a apreciat instanța de fond, că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a constata intervenită uzucapiunea.
Împotriva acestei decizii, au formulatrecursîn termen legal:
- reclamanții, -, -, solicitând modificarea deciziei recurate, admiterea propriului apel și pe fond admiterii acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, s-a arătat în privința calității procesuale active, că s-a făcut dovada legitimării reclamanților în acest sens, în cauză fiind îndeplinite condițiile retransmiterii succesorale față de împrejurarea că nu s-a repudiat moștenirea autorilor și nici nu s-a renunțat expres la aceasta. Totodată s-a arătat că, părinții reclamanților au făcut acceptarea expresă a moștenirii mamei lor - -, în persoana reclamaților operând retransmiterea acestui gest juridic. Instanța de apel a reținut în mod nelegal, că reclamanții nu pot invoca o eventuală calitate de moștenitori ai defunctei, deoarece la data decesului acesteia, erau în viață copiii ei, așa cum se stabilise prin Sentința civilă nr. 1633/30.04.1957. Totodată, a reținut instanța de apel că numai reclamantul apelant ar fi făcut dovada calității de moștenitor al defunctei, ceilalți reclamanți nefăcând această dovadă. De altfel, instanța de apel nu poate imputa reclamanților neproducerea acestei probe, câtă vreme s-a solicitat în susținerea motivelor de apel încuviințarea probei testimoniale, cererea fiind respinsă în mod nejustificat.
O altă critică valorificată pe calea apelului adusă hotărârii de fond a vizat soluția pronunțată cu privire la uzucapiunea invocată de către părțile adverse asupra bunului în litigiu. S-a arătat că posesia exercitată de către și, nu este una de natură a conduce la efectul dobândirii proprietății prin uzucapiune, posesia acestora fiind viciată sub cel puțin 2 aspecte: este clandestină și nu a fost exercitată sub nume de proprietar. Aceste împrejurări de natură a împiedica împlinirea termenului prescripției achizitive, nu au format obiectul unei analize atente din partea instanței de apel, așa încât și din acest punct de vedere, s-a apreciat că decizia civilă recurată este nelegală, deoarece instanța de apel motivează că este suficient ca stăpânirea de către unii din moștenitorii unui bun succesoral, să fie exercitată exclusiv de către acesta și să devină aptă a conduce la dobândirea proprietății prin prescripție achizitivă.
- intervenienta a și pârâtul-reclamant, solicitând modificarea deciziei recurate, admiterea propriului apel și pe fond, respingerea în totalitate a acțiunii lui, care nu are calitate procesuală activă de a solicita anularea unui certificat de moștenitor la care nu a fost parte. Totodată, s-a solicitat constatarea autorității de lucru judecat, reclamanții promovând o acțiune inadmisibilă.
În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr. civilă, s-a arătat că a fost greșit respinsă excepția autorității de lucru judecat, care are prioritate și dă eficiență principiului stabilității circuitului civil.
S-a susținut că a fost demonstrat cu acte, în două ocazii, că între o parte dintre reclamanții de astăzi (încă în viață) și autorii (celorlalte părți) a unei alte părți dintre reclamanți și mama pârâtului-reclamant, pentru aceeași succesiune, a mai existat un proces, finalizat și ajuns în faza de executare silită. Din procesul verbal al executorului judecătoresc din 1958 rezultă că în contul sultei, împreună cu ceilalți (reclamanți de la acel moment) au preluat materiale de la casa veche (cărămizi și lemne), deci executarea s-a finalizat după ce s-a dispus ieșirea din indiviziune, astfel că este inadmisibil să se mai solicite un nou partaj, pentru aceeași succesiune și după același defunct.
Pe de altă parte, s-a susținut lipsa calității procesuale active pentru toți reclamanții, inclusiv, arătându-se că orice succesiune dezbătută în faza contencioasă sau în cea grațioasă notarială, trebuie să fie tranșată definitiv, respectându-se principiul unanimității. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că nu există în cauză eventuale certificate de deces ale moștenitorilor (din prima dezbatere succesorală de acum 50 de ani) C și care au fost căsătorite și au avut fiecare copii. Totodată, nu are calitate procesuală activă de a solicita constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor al lui. În masa succesorală a defunctei, bunul imobil teren se află în totalitate și nu 1/2 de teren, deoarece după dezbaterea succesiunii de acum 50 de ani, nu mai are nici o calitate, deoarece i-a revenit o sultă suficientă la nivelul anilor 1957 - 1958.
Totodată, s-a arătat că instanța de apel a nesocotit aspectul invocat privind faptul că cererea de apel nu putea fi semnată în numele apelanților de către avocatul care nu a reprezentat părțile la instanța de fond, iar delegația acestuia era de consultat dosarul, nu de reprezentare, existând diferențe între data declarării și împuternicirea avocațială, declararea de apel făcându-se de la adresa unuia dintre apelanți și nu de către cabinetul avocațial. Cererea de apel a fost declarată și în numele unor decedați, astfel că trebuia să se constate că persoanele în numele cărora s-a declarat apelul, nu au capacitate și apelul este nul absolut în întregime, prin urmare din toate punctele de vedere pentru reclamanți hotărârea este irevocabilă (la data declarării apelului erau decedați din timpul procesului, aceștia nu apar nici în sentință și ). De asemenea, s-a arătat că cererea motivată de apel a reclamanților, este nulă absolut deoarece este motivată și de persoane care nu au declarat apel în cauză, anume: și, împrejurare neconstatată de Tribunal, fiind încălcat principiului unanimității, obligatoriu în cazul ieșirilor din indiviziune.
Recurenții au formulat întâmpinări reciproce la recursurile adverse, solicitând respingerea acestora ca nefondate.
În recurs au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că se impune admiterea recursurilor, cu modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelurilor și desființării în tot a sentinței apelate, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe de fond în vederea rejudecării, pentru următoarele considerente:
Prealabil analizei motivelor căii de atac, Curtea constată învestirea în fondul judecății cu acțiunea principală având ca obiect partajul succesoral de pe urma defunctei (decedată la 10.01.1948, conform certificatului de moștenitor nr. 1071/03.08.1984) și anularea certificatului suplimentar de moștenitor nr. 1121/13.08.1984, respectiv acțiunea în uzucapiune și accesiune imobiliară artificială în cererea reconvențională, asupra imobilului teren și construcție inclus în masa succesorală.
Pornind de la principiul soluționării prioritare a excepțiilor de procedură care fac inutilă cercetarea fondului judecății, Curtea constată asupra motivului de recurs al pârâților privind semnarea cererii de apel a reclamanților prin reprezentant și motivarea acesteia, că apărarea este una formală, deoarece cererea de apel a fost însușită de către reclamanți prin depunerea ulterioară a delegației de reprezentare (pagina 22 dosar apel), în concordanță cu dispozițiile de reprezentare procesual civilă cuprinse în art. 67 și urm. Cod pr. civilă și Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, cu modificările și completările ulterioare. Cât privește decesul a doi dintre reclamanții inițiali, și, semnatari prin reprezentant ai apelului, respectiv motivarea apelului și de către moștenitorii acestora, și, Curtea constată, în virtutea aplicării regulilor de coparticipare procesuală conținute de art. 48 Cod pr. civilă, aplicabile judecării apelului conf. art. 298 Cod pr. civilă, că este corectă concluzia instanței de apel reținută prin încheierea de ședință din data de 18.02.2008, în legătură cu respingerea ca neîntemeiată a excepției nulității absolute a apelului reclamanților, în sensul valabilității declarării căii de atac, fără respectarea regulii unanimității, respectiv cu semnarea motivării apelului și de către alte persoane, care nu ar fi declarat apel în cauză.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, prioritară tuturor celorlalte excepții și apărări de fond, față de efectul declanșator al procedurii judiciare, se reține că legitimarea procesuală activă în cauzele specifice partajului succesoral, derivă din vocația legală generală la moștenirea autorului, a persoanelor care sunt în legătură de familie cu defunctul. Se constată astfel, în analiza motivului comun de recurs și contrar celor reținute de instanțele anterioare, că dovedirea prin acte de stare civilă a legăturilor de rudenie ale reclamanților cu defuncta a cărei succesiune se află în dezbatere, este suficientă pentru stabilirea vocației succesorale, existența identității reclamanților cu persoanele care sunt titulare ale dreptului în raportul dedus judecății, precum și pentru îndreptățirea la introducerea cererii de partaj succesoral. Este greșită în acest context, concluzia instanței de apel privind necesitatea învestirii în fond cu un capăt de cerere privind constatarea calității reclamanților de moștenitori ai autorilor lor, câtă vreme rezultă din lucrările dosarului și nu a fost combătută, legătura de rudenie mai sus enunțată.
Astfel, existența calității procesuale active a reclamanților în capătul de cerere principal privind partajul succesoral, determină rejudecarea fondului în primă instanță, după cum se impune în privința calității procesuale active pe capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor, reluarea dezbaterilor prin raportare la toți reclamanții, datorită necesității de stabilire unitară a interesului acestora asupra compunerii masei succesorale și cu luarea în considerare a faptului că certificatul suplimentar de moștenitor a cărui anulare se solicită, nu reprezintă titlu de proprietate.
Fără a da eficiență celorlalte motive de recurs vizând fondul pricinii și reținând ca fiind întemeiat motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă (aplicarea greșită a legii), totodată, în vederea asigurării unei judecăți unitare a tuturor capetelor de cerere, Curtea, în baza disp. art. art. 312 al. 3 rap. la art. 296 Cod pr. civilă, va admite ambele recursuri și va modifica în tot decizia de apel recurată, cu admiterea apelurilor și desființarea în tot a sentinței apelate, urmând ca instanța de fond să ia în analiză la rejudecare și criticile conținute în căile de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de către recurenții - reclamanți, -, -, - și recurenții - pârâți și împotriva deciziei civile nr. 750/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că:
Admite apelurile formulate de către reclamanții-pârâți, și A, toți cu domiciliul ales în B Bd. - nr.44. A.35 sector 3 și de pârâții-reclamanți a și, ambii cu domiciliul în B- sector 2, împotriva sentinței civile nr.2616/03.04.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B în dosarul nr.- (nr.vechi 1303/2005), în contradictoriu cu intimatele rec1amante și, ambele cu domiciliul ales în B Bd. - nr.44,. A.35 sector 3.
Desființează în tot sentința apelată și trimite cauza aceleiași instanțe de fond, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
GREFIER,
-
Red. / Tehnoredact. / 2 ex.
Judecatori apel:,
Tribunalul B-Sectia a V-a Civilă
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Antonela Cătălina Brătuianu, Mihaela
