Succesiune. Jurisprudenta. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 30.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 3: Antonela
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 925A/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă -.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - pârâtă, reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială nr. -/25.07.2008, aflată la fila 10, intimata - reclamantă - prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 16 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul intimatei reclamante solicită proba cu înscrisuri pentru a depune la dosar un raport de expertiză extrajudiciar în care se arată date referitoare la valoarea imobilului și un înscris pe aspectul privind demersurile făcute pentru obținerea pensiei de văduvă de veteran de război.
Reprezentantul recurentei pârâte se opune la cererea de a se depune la dosar un raport de expertiză extrajudiciară, întrucât valoarea imobilului la o anumită dată nu interesează, iar cu privire la înscrisul menționat acesta nu este util și pertinent pentru soluționarea cauzei. Totodată învederează că nu solicită probe.
Curtea, deliberând în raport de obiectul litigiului constată că nu este relevant depunerea la dosar a raportului de expertiză extrajudiciar, însă admite proba cu înscrisuri pe aspectul privind demersurile obținerii pensiei de văduvă de veteran de război. Ia act că la termenul de judecată de astăzi se administrează această probă. Dispune lăsarea cauzei la ordine pentru ca reprezentantul recurentei pârâte să ia cunoștință de înscrisul depus la dosar de către intimata reclamantă.
La strigarea cauzei la ordine, părțile prezente prin reprezentanți învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului declarat în cauză. În susținerea cererii de recurs arată că instanța de apel a considerat că termenul de la care recurenta ar fi putut formula cerere de repunere în termen ar fi momentul externării recurentei, respectiv 24.11.2006, însă în mod eronat instanța de apel a concluzionat că momentul încetării împiedicării a fost data externării din spital. Ieșirea din spital nu înseamnă că boala s-a vindecat, ci doar că în ceea ce o privește pe recurentă crizele de epilepsie nu mai sunt atât de dese și nu îi mai pun viața în pericol, dar gravitatea bolii se menține. Cu privire la faptul că recurenta a început demersurile pentru a solicita pensie de urmaș, poate fi considerată chiar o formă de acceptare tacită a succesiunii, intenția neechivocă de a fi moștenitoarea defunctului sub acest aspect. În concluzie arată că, dacă pe recurenta nu a interesat-o bunul imobil nu înseamnă în mod automat că a renunțat la moștenire ci doar la acel bun pe care a considerat că trebuie să îi rămână intimatei în calitate de fiică a defunctului.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, pe cale de consecință menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Solicită a se avea în vedere că prin motivele de recurs se reiterează motivele din apel și chiar nu se cunoaște dacă aceasta este dorința recurentei de a continua acest recurs. Totodată mai arată că motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei pârâte arată că pe această din urmă susținere, motivele de recurs formulate se încadrează dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă întrucât nu era vorba despre o forță majoră ci de o culpă imputabilă recurentei.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 925A/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă -.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise urmează a,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de07.05.2009în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 925A/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă -.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 254
Ședința publică din data de: 07.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 925A/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 30.04.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 07.05.2009 când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Princerereaînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B la data de 05.02.2007 sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului, decedat la data de 09.06.2006, să se constate că masa succesorală se compune din terenul în suprafață de 73 mp, situat în B,-, sector 4 și construcția edificată pe acesta, precum și din bunuri mobile, să constate intervenită prescripția succesorală față de pârâtă, ca urmare a neacceptării succesiunii în termen, să dezbată succesiunea și să constate că reclamanta a acceptat tacit moștenirea defunctului în termenul prevăzut de lege.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 09.06.2006, a decedat tatăl acesteia, masa succesorală fiind formată din imobilul situat în B,-, sector 4 compus din teren și construcție, imobil dobândit de acesta prin sentința civilă nr. 4540/10.07.1996 a Judecătoriei Sectorului 4 B, precum și din bunurile mobile enumerate în acțiune. S-a mai arătat că reclamanta este singura moștenitoare pe linie sangvinică a defunctului, iar în ceea ce o privește pe pârâtă, deși a fost căsătorită cu acesta, nu mai locuia împreuna cu la momentul decesului, acesta din urmă promovând o acțiune de desfacere a căsătoriei; s-a mai precizat că hotărârea de divorț pronunțată le Judecătoria Sectorului 4 B nu a rămas definitivă și irevocabilă, decesul lui intervenind în intervalul de timp dintre data comunicării sentinței și împlinirea termenului legal necesar învestirii hotărârii.
Reclamanta a mai precizat că pârâta nu a participat la funeraliile defunctului, deși avea cunoștință de decesul acestuia, iar reclamanta a fost singura care s-a ocupat de bunurile rămase de pe urma tatălui său, efectuând acte de administrare și de dispoziție cu privire la acestea. A mai arătat reclamanta că pârâta nu și-a manifestat în nici un mod intenția de a accepta succesiunea defunctului.
Pârâta-reclamantă a depusîntâmpinareșicerere reconvențională, prin care a solicitat repunerea în termenul de acceptare a moștenirii, acordarea unui nou termen pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală, constatarea deschiderii succesiunii defunctului, dezbaterea succesiunii și constatarea calității de moștenitor a acesteia de pe urma defunctului.
În motivare, pârâta-reclamantă a învederat că a fost căsătorită cu defunctul, care însă a alungat-o din domiciliul conjugal cu câteva luni înainte de deces, iar căsătoria cu acesta a constat numai în ajutor reciproc pe care și l-au acordat cei doi, pârâta-reclamantă având probleme de sănătate, iar având nevoie de ajutor în gospodărie. A mai arătat pârâta-reclamantă că a avut cunoștință de decesul soțului său, însă i-a fost frică să meargă la înmormântare, din motive ce țin de problemele sale de sănătate, dar și din cauză că reclamanta-pârâtă i-a transmis să nu mai vină în domiciliul conjugal, unde au și rămas toate documentele pârâtei-reclamante.
S-a mai arătat că pârâta - reclamantă a dorit să beneficieze de pensia de urmaș cuvenită veteranilor de război, sens în care a obținut un duplicat de pe certificatul de deces al defunctului și a demarat formalitățile legale, dar, din motive obiective, a fost nevoită să se interneze în spital în perioada 26.10.-.11.2006, iar după externare a urmat un tratament pentru ameliorarea simptomelor bolii de care suferă, astfel încât a fost împiedicată să accepte succesiunea în mod expres, deși și-a manifestat inițial această intenție.
Pârâta-reclamantă a invocat excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală cu privire la reclamanta-pârâtă, având în vedere data formulării acțiunii, raportată la momentul deschiderii succesiunii, fiind depășit termenul legal de 6 luni cu rea-credință, întrucât reclamanta-pârâtă a dorit să culeagă întreaga moștenire.
În drept, pârâta-reclamantă a invocat dispozițiile art.115 și 119.pr.civ. art. 650, 685, 688, 689, 690 și 700.civ.
Reclamanta-pârâtă a depusîntâmpinarela cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia, precum și respingerea excepției dreptului de opțiune succesorală.
Reclamanta-pârâtă a arătat că pârâta-reclamantă putea să-și exprime dreptul de opțiune succesorală în orice modalitate, iar imposibilitatea acceptării tacite a succesiunii, nu înlătură posibilitatea acceptării exprese, prin deschiderea procedurii succesorale în termenul legal sau printr-o declarație de acceptare în formă autentică. A mai învederat că pârâta-reclamantă nu s-a aflat în nici unul din cazurile de forță majoră la care se referă dispozițiile art. 700 alin. 2.civ. care să determine împiedicarea acesteia de a accepta succesiunea în termenul legal de 6 luni. S-a mai arătat că pârâta-reclamantă nu are discernământul abolit, iar împrejurarea că a fost spitalizată în perioada menționată, nu poate constitui un motiv de acordare a unui nou termen de acceptare a succesiunii, având în vedere durata relativ scurtă a perioadei de spitalizare.
Reclamanta-pârâtă a solicitat respingerea excepției invocate de pârâta reclamantă, arătând că a acceptat succesiunea în mod tacit, folosind, în calitate de erede, toate bunurile ce au aparținut defunctului și efectuând acte de conservare a bunurilor, în aceeași calitate în care a și achitat utilitățile imobilului ce face parte din masa succesorală.
Prin încheierea de ședință din data de 22.05.2007, instanța a respins excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al pârâtei-reclamante, a dispusrepunerea pârâtei-reclamante în termenul de acceptare a moșteniriidefunctului și a respins excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al reclamantei-pârâte. În motivare, instanța a reținut că, deși nu s-a aflat într-o situație de forță majoră, pârâta-reclamantă a fost totuși împiedicată să accepte succesiunea defunctului din motive obiective, independente de voința sa, iar boala gravă și de durată a acesteia, constituie un motiv întemeiat de repunere în termenul de opțiune succesorală. De asemenea, instanța a reținut că reclamanta-pârâtă, în calitate de fiică a defunctului, a acceptat tacit moștenirea, îndeplinind acte din care rezultă neîndoielnic intenția acesteia de acceptare a succesiunii (s-a ocupat de imobilul în care a locuit defunctul, a achitat impozitele aferente, a finalizat procedura racordării imobilului la rețeaua de gaze și a instalării postului telefonic și a efectuat modificări constructive, respectivele acte de administrare neavând caracter urgent și provizoriu).
La termenul din 28.06.2007, părțile, prin avocați, au precizat că nu solicită partajarea masei succesorale, ci numai constatarea deschiderii succesiunii rămase de pe urma defunctului, constatarea componenței masei succesorale și a calității de moștenitor.
Prin sentințacivilă nr. 4189/05.07.2007, Judecătoria Sectorului 4 B admis în parte cererea principală, a admis cererea reconvențională, aconstatat deschisă succesiuneade pe urma defunctului, decedat la data de 09.06.2006, cu ultimul domiciliu în B,-, sector 4; a constatat că reclamanta-pârâtă a acceptat tacit succesiunea de pe urma defunctului; a dispus repunerea pârâtei-reclamante în termenul de acceptare a moștenirii defunctului; a constata că au calitatea de moștenitori legali ai defunctului: reclamanta-pârâtă - - fiica defunctului, cu o cotă de 3/4 din moștenire și pârâta-reclamantă - soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/4 din moștenire; a constatat cămasa succesoralărămasă de pe urma defunctului se compune din: imobilul situat în B,-, sector 4, compus din teren în suprafață de 73 mp și construcția edificată pe teren (corpurile de clădire A1, A2, A3 și A4 respectiv două camere de locuit, vestibul și cameră din corpul A de clădire), bun dobândit de defunct în baza sentinței civile nr. 4540/l 0.07.1996 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 Municipiul B în dosarul nr. 7774/l994, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1125A/14.02.1997 a Tribunalului București - Secția a II-a Civilă; bunuri mobile, respectiv obiecte de uz casnic și uz gospodăresc, fără valoare economică, obiecte mobilier - un pat, o masă, 4 scaune, 2 covoare, frigider și aragaz, precum și obiecte de ornament și amintiri de familie și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta-pârâtă are calitatea de moștenitoare legală a defunctului prin acceptarea tacită a succesiunii, aceasta rezultând din folosirea imobilului și a bunurilor defunctului după decesul acestuia (după cum rezultă din declarațiile martorilor și - filele 53-55), iar pârâta-reclamantă are calitate de moștenitoare legală a defunctului în urma repunerii acesteia în termenul de acceptare a succesiunii (pârâta-reclamantă fiind împiedicată să accepte moștenirea, expres sau tacit, în termenul de 6 luni, din cauza stării precare de sănătate, afecțiunea psihică de care suferă pârâta-reclamantă constituind un motiv care justifică repunerea în termenul de opțiune succesorală), precum și ca urmare a acceptării exprese a moștenirii, voință exprimată prin cererea reconvențională depusă la dosarul cauzei. Conform art. 1 lit. a din Legea nr. 319/1944, soția supraviețuitoare care vine la moștenire în concurs cu descendenții defunctului are o cotă de 1/4 din masa succesorală. Astfel, pârâtei-reclamante i se cuvine o cotă de 1/4 din masa partajabilă, iar reclamantei-pârâte - îi revine o cotă de 3/4 din moștenire.
S-a reținut că în conformitate cu art. 728.civ. coproprietarii pot cere oricând ieșirea din indiviziune, iar instanța nu s-a pronunțat cu privire la partajarea bunurilor ce compun masa succesorală, nefiind învestită cu soluționarea unei astfel de cereri de către nici una din părți, astfel cum au învederat în mod expres reprezentanții legali ai părților la termenul de judecată din 28.06.2007.
Prindecizia civilă nr. 925 A/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-a admis apelul reclamantei, fiindschimbată în parte sentințaapelată, în sensul admiterii cererii principale. A fost admisă excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a pârâtei, ca urmare a neacceptării succesiunii de pe urma defunctului în termenul prevăzut de lege, constatându-se calitatea de unic moștenitor de pe urma defunctului a reclamantei, în calitate de fiică, acesteia revenindu-i întreaga masă succesorală. Cererea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a soluționa astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit art. 700 al. 1 Cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii. Prin încheierea pronunțată la data de 22.05.2007, instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al pârâtei reclamante și a dispus repunerea pârâtei reclamante în termenul de acceptare a moștenirii defunctului, existând o inadvertență în dispozitivul acestei încheieri, chiar și în considerentele sale: pe de o parte, s-a considerat că excepția dreptului de opțiune succesorală a pârâtei-reclamante este neîntemeiată, ceea ce echivalează cu reținerea de către instanță că aceasta a efectuat acte de acceptare a moștenirii defunctului în termenul de 6 luni, prevăzut de lege, ceea ce este contrar actelor dosarului (chiar însăși pârâta-reclamantă recunoscând prin cererea reconvențională că nu a tăcut acte de acceptare în acest termen (fila 28-30 dosar fond), ca ulterior să fie admisă cererea de repunere în termen, ceea ce echivalează cu reținerea de către instanță că pârâta-reclamantă nu a efectuat acte de acceptare în termenul legal, pentru că dacă ar fi făcut-o, nu s-ar mai fi justificat repunerea în termen.
Pornind de la acest aspect, respectiv de la faptul că pârâta-reclamantă nu a efectuat acte de acceptare a succesiunii defunctului său soț, Tribunalul a constatat că trebuia analizată temeinicia cererii sale de repunere în termen. poate fi repus în termenul de prescripție de către instanță, dacă se constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit și cu condiția să fi cerut repunerea în termen în decurs de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție (art. 19 din Decretul nr. 167/1958). Prin cauze justificate trebuie să se înțeleagă acele împrejurări care nu pot fi imputate unei culpe a titularului dreptului de opțiune, dar care nu întrunesc nici caracterele forței majore. Este vorba, așadar de cazuri fortuite, adică împiedicări neimputabile succesibilului, dar care nu sunt totuși împiedicări absolute, ca cele reprezentând forța majoră. Printre cauzele temeinic justificate se poate regăsi și boala succesibilului, dacă este gravă și de durată.
Tribunalul a reținut că, în speță, o asemenea stare de boală a pârâtei-reclamante a fost dovedită, ea suferind, conform deciziei asupra capacității de muncă nr. 78/09.01.2007 de demență mixtă. Însă trebuia în mod cu totul necesar, a se stabili momentul de la care începea să curgă termenul de la care pârâta-reclamantă putea formula cerere de repunere în termen, întrucât, potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958, trebuia să solicite repunerea în termen în decurs de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului. Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a invocat faptul că, după decesul lui, a încercat să obțină certificatul de deces al acestuia, pentru a obține pensia de veteran de război, dar aceste demersuri nu au mai fost efectuate, deoarece a fost internată în spital în perioada 26.10.2006-24.11.2006. Așadar, un moment de la care putea să curgă termenul de o lună ar fi fost 24.11.2006, momentul externării din spital. Instanța de fond a reținut că această stare de boală există și în prezent și ca urmare, practic, nu a încetat cauza care a justificat depășirea termenului nici în momentul de față. Acest argument a fost adus, ca urmare a concluziilor desprinse din declarațiile martorilor audiați și a răspunsurilor pârâtei reclamante la interogatoriu. A accepta acest argument, ar trebui deci să se concluzioneze, că pârâta-reclamantă nu are capacitatea nici măcar de a formula cerere de repunere în termen, întrucât consecințele bolii sale persistă și nu au fost ameliorate ca urmare a externării sale din spital.
Instanța de apel a concluzionat că din analiza declarațiilor martorilor și din răspunsurile la interogatoriu, nu reies însă aceste aspecte. Martorul a afirmat că pârâta-reclamantă a intenționat să depună actele pentru succesiune, dar era bolnavă și a fost internată în spital, timp de o lună, în toamna anului trecut în octombrie-noiembrie 2006, iar după externare pârâta a continuat să urmeze tratament medical și a fost în continuare bolnavă de epilepsie. Însă martorul a mai arătat că nici el, nici pârâta-reclamantă nu au chemat un notar acasă pentru deschiderea succesiunii întrucât, în primul rând aceasta implica anumite costuri pe care nu și le permiteau, iar în al doilea rând pentru că era bolnavă. Martora a afirmat că a cunoscut-o pe pârâta-reclamantă, fără a preciza când și că aceasta avea probleme de sănătate, iar martora a afirmat că de câte ori a stat de vorbă cu, aceasta nu părea a fi bolnavă, iar când a fost la ea acasă împreună cu apelanta pentru a discuta de succesiune, a afirmat că nu are nici o pretenție, în afară de a-și păstra numele.
Așadar, din probatoriul administrat, Tribunalul a reținut că pârâta-reclamantă nu a făcut dovada că a formulat cererea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii în decurs de o lună de la încetarea împiedicării, împiedicarea încetând odată cu externarea sa din spital, faptul că este în continuare sub tratament medicamentos, pentru evitarea crizelor epileptice, nefiind un motiv de împiedicare în înțelesul legii, dovadă și faptul că în prezenta cauză s-a și formulat cerere de repunere în termen.
Împotriva acestei decizii, pârâta-reclamantă a formulatrecursîn termen legal, solicitând modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, s-a arătat că în mod eronat instanța de apel a concluzionat că momentul încetării împiedicării a fost data externării din spital (24.11.2006).
Din declarația martorului reiese faptul că starea de boală a persistat și după ieșirea din spital, astfel încât data de 24.11.2006, data ieșirii din spital, nu poate fi considerată ca fiind cea la care recurenta ar fi putut face demersurile privind acceptarea moștenirii. Ieșirea din spital nu înseamnă că boala s-a vindecat, ci doar că în ceea ce o privește pe recurentă crizele de epilepsie nu mai sunt atât de dese și nu îi mai pun viața în pericol, dar gravitatea bolii se menține. În situația de față, este clară acea împrejurare temeinic justificată, care nu poate fi imputată culpei titularului dreptului de opțiune. Boala gravă de care suferea recurenta este demență mixtă care se complică într-adevăr cu momentele în care apar crizele de epilepsie sau problemele cardiace. Boala de care suferă recurenta este una foarte gravă, cu perioade lungi în care trăiește într-o lume a ei, urmată de perioade în care, dacă nu este tulburată poate părea un om cu mici probleme psihice. Acest lucru se poate observa și din declarațiile martorilor propuși de intimată: văzând-o prima oară, declară că recurenta părea să fie într-o stare bună de sănătate, celălalt martor declară că știa faptul că recurenta are o boală psihică.
Cu privire la momentul în care a încetat împiedicarea exercitării dreptului de opțiune, recurenta a arătat că boala gravă de care suferă o face și în prezent să nu poată lua decizii decât cu foarte mare greutate, iar ceea ce o interesează este în principal pensia de urmaș cuvenită veteranilor de război, pensie ce nu poate fi încasată decât în calitate de soție supraviețuitoare. Acest lucru a fost explicat intimatei, dar aceasta a dorit ca recurenta să fie despăgubită cu suma de 2.000 lei și să renunțe la judecată. A renunța la judecată în cazul recurentei, ar fi însemnat ca aceasta nu mai poate solicita pensie de urmaș.
S-a învederat că nici nu s-a solicitat ieșirea din indiviziune, ci doar să se constate calitatea de succesor. Acest lucru reiese și din declarațiile martorilor: recurenta a declarat că "nu are nici o pretenție decât aceea de a-și păstra numele", ceea ce, la capacitatea redusă de gândire a acesteia, înseamnă că dorește să beneficieze de pensia de urmaș, pentru că dacă ar avea alt nume înseamnă că nu mai este moștenitor. Din cauza bolii grave de care suferă, comunicarea cu recurenta se face foarte greu, dar așa cum reiese și din declarațiile martorilor aceasta a fost voința recurentei. Recurenta s-a putut prezenta la două termene în fața instanței de fond și poate acest lucru a întărit convingerea instanței că există motive temeinice justificate de repunere în termenul de acceptare a succesiunii. Faptul că recurenta a început demersurile pentru a solicita pensie de urmaș, poate fi considerată chiar o formă de acceptare tacită a succesiunii, intenția neechivocă de a fi moștenitoarea defunctului sub acest aspect. Dacă pe recurentă nu a interesat-o bunul imobil, nu înseamnă în mod automat că a renunțat la moștenire, ci doar la acel bun pe care a considerat că trebuie să îi rămână intimatei în calitate de fiică a defunctului.
Intimata-pârâtă a formulatîntâmpinareprin care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 306 teza a II-a Cod pr. civilă, pentru neîncadrarea motivelor de recurs în cele limitativ prevăzute de lege, iar pe fond, respingerea recursului ca neîntemeiat.
În această fază procesuală, au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Analizând în prealabil excepția nulității recursului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Susținerile efectuate în cadrul motivelor de recurs, vizează încălcarea sau aplicarea greșită a legii, cu privire la prescripția dreptului de opțiune succesorală, reprezentând o critică de nelegalitate conținută în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că se impune respingerea ca nefondat a recursului, pentru următoarele considerente:
Criticile recursului vizează pe de o parte momentul de la care începe să curgă termenul de 6 luni de acceptare a succesiunii (prevăzut de art. 700 Cod civil, așa cum a fost modificat prin Decretul nr. 73/1954, coroborate cu dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă).
Fără a contrazice posibilitatea includerii bolii succesibilului, între cauzele care pot justifica depășirea termenului de prescripție, Tribunalul a reținut din analiza probatoriilor, că recurenta-pârâtă nu a făcut dovada că a formulat cererea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, în decurs de o lună de la încetarea împiedicării, care s-a produs la data de 24.11.2006, odată cu externarea sa din spital. Tribunalul a apreciat corect acest aspect. Deși susține că nici în prezent nu a încetat cauza care a determinat depășirea termenului, boala nefiind vindecată, recurenta a formulat cererea de repunere în termen și acte de procedură în dezbaterea prezentei succesiuni, ceea ce contrazice susținerile sale legate de considerarea tratamentului medicamentos sub care se află, ca fiind un motiv de împiedicare în înțelesul legii. capacitații sale de decizie, trebuia dovedită medical, existând posibilitatea uzitării unei forme de protecție judiciară, prin instituirea curatelei.
Pe de altă parte, cât privește forma de acceptare tacită a succesiunii, prin solicitarea pensiei de urmaș, Curtea reține că recurenta nu a indicat data efectuării acestor demersuri, nici nu a efectuat probatorii individualizate asupra acestora, pentru a se concluziona că inițierea lor a reprezentat un act juridic de opțiune succesorală eficace.
Ca atare, decizia atacata pronunțată în cauză este legală și temeinică, nefiind afectată de vreunul dintre motivele de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulități recursului.
Respinge ca nefondat, recursul formulat de către recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 925A/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red. / Tehnored. / 2 ex.
Jud Apel Secția a V-a Civilă:,
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Elena Viviane Tiu, Antonela
