Succesiune. Jurisprudenta. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de: 28.05.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru

JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu

JUDECĂTOR 3: Carmen

GREFIER -

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 1641A/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți, ). ),.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenții reclamanți personal și asistat de avocat G, prin același avocat, intimații pârâți,personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială nr.-/28.05.2009, lipsind ). ),.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că procedura de citare cu intimatul pârât nu este legal îndeplinită întrucât dovada de citare a fost restituită cu mențiunea "destinatar necunoscut". Totodată se arată că la data de. 21.05.2009 s-a depus prin serviciul registratură din partea intimatei pârâte întâmpinare într-un exemplar.

Reprezentantul recurenților reclamanți și solicită a i se comunica un exemplar al întâmpinării formulată în cauză de către intimata pârâtă.

Curtea, față de împrejurarea că delegație de reprezentare a apărătorului recurenților reclamanți nu se regăsește la dosar, pune în vedere acestuia necesitatea depunerii unui duplicat al delegației.

Curtea, comunică un exemplar al întâmpinării către reprezentantul recurenților reclamanți și.

Interpelat fiind reprezentantul intimatei pârâte arată că nu cunoaște unde domiciliază intimatul pârât.

Reprezentantul recurenților reclamanți și, de asemenea arată că nu are cunoștință dacă intimatul pârât și-a schimbat domiciliul.

Curtea, deliberând cu privire la intimatul pârât luând act de susținerile părților în sensul că nu au cunoștință să-și fi schimbat domiciliu, ținând cont că la termenul de judecată din 30.04.2009 a fost găsit la adresa la care a fost citat și a semnat de primirea acesteia, în condițiile în care intimatul nu a comunicat instanței cu privire la domiciliul său, potrivit dispozițiile art. 98 Cod procedură civilă, apreciază că procedura de citare de la termenul de judecată de astăzi este legal îndeplinită.

Dispune lăsarea cauzei la ordine, pentru a da posibilitatea apărătorului recurenților reclamanți să ia cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost comunicată la termenul de judecată de astăzi.

La strigarea cauzei la ordine, interpelat fiind reprezentantul intimatei pârâte învederează Curții că sultele nu au fost achitate.

Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.

Reprezentantul recurenților reclamanți și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei civile recurate, admiterea cererii reclamanților în sensul admiterii cererii de ieșire indiviziune atribuirea în natură a imobilului, de reducerea pasivului succesoral datorat către pârâta reclamantă și de asemenea a se dispune respingerea cererii reconvenționale a pârâtei reclamante. În susținerea motivelor de recurs solicită a se avea în vedere că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct 9 Cod procedură civilă în sensul că o primă critică pe care o fac recurenții este faptul că instanța de fond și de apel au neglijat în totalitate probele depuse la dosar. Oad oua critică se referă la termenul de 8 luni pe care îl acordă pârâtei de a achita sultele datorate, decizia tribunalului menținând odată cu sentința judecătoriei sectorului 1 și această dispoziție, după trecerea acestui termen însă instanța nu a dispus ca imobilul să fie atribuit altcuiva ca sancțiune a neîndeplinirii acestui termen. Astfel că instanța nu putea să constate că modalitatea de partajare a fost făcută cu respectarea legii, nefiind îndeplinite condițiile necesare atribuirii în natură a imobilului către pârâtă. Concluzionând solicită a nu se mai acorda termenul de 8 luni, iar sulta putea să fi achitată până la acest moment.

Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și amânarea pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise. În combaterea recursului solicită a se avea în vedere că ambele instanțe de fond și apel au pronunțat două hotărâri legale și temeinice; instanța de fond i-a atribuit în mod corect pârâtei apartamentul supus partajului, având în vedere împrejurări temeinice, rezultate din probele de la dosar, aceste probe fiind apreciate ca având relevanță juridică și de către instanța de apel. Mai arată că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că au fost făcute îmbunătățiri la imobil, deoarece acestea au fost recunoscute de recurenții reclamanți și de către ceilalți pârâți la interogatoriu, au fost identificate și evaluate de către expertiza construcții și au fost dovedite cu înscrisuri. Astfel, termenul de prescripție nu curge cât timp pârâta a fost în posesia imobilului în legătură cu care au fost efectuate îmbunătățirile. Solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentantul recurenților reclamanți și în replică, solicită a se avea în vedere că au fost încălcate dispozițiile art. 673/9 Cod procedură civilă, urmând ca în cauză să se pronunțe o decizie temeinică și legală.

Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 1641A/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți, ). ),.

CURTEA

Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea recurenților pârâți să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146.pr.civ.rap. la art. 260 alin 1.pr.civ urmează a,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de04.06.2009în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 1641A/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimații pârâți, ). ),.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 318

Ședința publică din data de: 04.06.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - - -

JUDECĂTOR - - - -

GREFIER -

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.05.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 04.06.2009 când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra recursului de față, deliberând, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr-, la data de 31.01.2007, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, ). ) și și au solicitat instanței să dispună, prin hotărârea pe care o va pronunța, ieșirea din indiviziune a parților, conform cotelor succesorale ce li se cuvin, prin atribuirea imobilului din-, -.. 7,. 69, sector 1 și împărțirea drepturilor asupra certificatului de acționar nr. -/14.1 0.1996, deținut de defuncta la SC SA, cu cheltuieli de judecată.

La data de 25.06.2007, pârâții și au depus la dosarul cauzei cerere reconvențională, prin care au solicitat să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului, să se dispună ieșirea din indiviziune a părților, conform cotelor succesorale.

Prin sentința civilă nr. 2309/20.02.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosar nr-, s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, (fosta ), astfel cum a fost modificată. S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă. S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de reclamanții - (fosta ) și. S-a constatat deschisă succesiunea după defunctul, decedat la data de 10.02.2006. S-a constatat că moștenitorii lui sunt pârâții - reclamanți, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de din masa succesorală, (fosta ) și, în calitate de descendenți de gradul 1, cu o cotă de 3/8 fiecare. S-a constatat că masa succesorală după defunctul se compune din cota de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, -.. 7,. 69, sector 1, cărui valoare este de 73.224 euro și asupra a 41 de acțiuni în valoare de 1000 lei vechi fiecare, deținute de SC, conform certificatului de acționar nr. -114.10.1996, restul de 2/3 din aceste bunuri revenind reclamanților pârâți (câte 1/3 fiecare ). S-a constatat că pasivul succesoral după defuncta este în cuantum de 4000 lei, iar după defunctul de 16.000 lei. I-a obligat pe reclamanții - pârâți să plătească pârâtei - reclamante suma de 1333 lei fiecare, reprezentând cota aferentă din pasiv. A obligat pe pârâții - reclamanți (fosta ) și să plătească fiecare pârâtei - reclamante suma de 6000 lei, reprezentând pasiv succesoral. S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra meselor succesorale a defuncților și. S-a atribuit pârâtei - reclamante cele 41 de acțiuni, cu valoare nominală de 1000 lei vechi, precum și imobilul de mai sus. A obligat-o pe pârâta - reclamantă să plătească suma de 24408 euro echivalent în lei la data plății, fiecărui reclamant - pârât, cu

titlu de sultă, în termen de 8 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A obligat-o pe pârâta - reclamantă să achite fiecărui pârât reclamant ( și ) suma de 9153 euro echivalent în lei la data plății, cu titlu de sultă, în termen de 8 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. S-a constat că pârâta - reclamantă a efectuat îmbunătățiri la imobilul în cauză în valoare de 5426 lei. S-au respins capetele din cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă referitor la completarea certificatului de moștenitor nr. 68/20.03.2006 și la includerea în pasiv a contravalorii îmbunătățirilor, ca neîntemeiate. A obligat pe reclamanții pârâți și pârâții - reclamanți și la plata către pârâta reclamantă a sumei de 56,43 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli. S-a respins cererea pârâtei - reclamante de acordare a diferenței de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată. S-au compensat creanțele pe care le au părțile unele față de altele.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că succesiunea defunctei a fost dezbătută în fața notarului public și a fost emis certificatul de moștenitor nr. 68/20.03.2006, conform căruia moștenitori legali ai defunctei sunt, în calitate de fiu, cu o cotă de 1/3 din masa succesorală, și, în calitate de descendenți de gradul I, cu câte o cotă de 1/3 fiecare, iar masa succesorală se compune din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în-, - 9,. B,. 7,. 69, sector 1, precum și din certificatul de acționar nr. -/14.10.1996. În raport de acest certificat de moștenitor, prima instanță a reținut că s-a stabilit deja calitatea de moștenitori, cotele și activul succesoral, iar acestea nu au fost contestate, acest certificat de moștenitor fiind perfect valabil. S-a mai reținut că la data de 10.02.2006 a decedat și, iar pârâta - reclamantă soția supraviețuitoare a acestuia, are vocație succesorală la moștenire, cu o cotă de, iar pârâții - reclamanți și (devenită prin căsătorie), au calitate de descendenți de gradul 1, fiind moștenitori legali ai defunctului, cu câte o cotă de 3/8 fiecare. Masa succesorală rămasă de pe urma acestui defunct se compune din cota de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în-, - 9, se. B,. 7,. 69, sector 1 și din certificatul de acționar nr. -/14.10.1996 (restul de 2/3 din aceste bunuri revenind reclamanților). Valoarea imobilului în litigiu a fost reținută de prima instanță conform concluziilor raportului de expertiză ce a fost efectuat în cauză de către expert.

Referitor la cererea reconvențională, prima instanță a reținut că reclamanții au recunoscut că pentru înmormântarea și pomenirea defunctei a efectuat cheltuieli și pârâta - reclamantă, ceea ce a fost contestat fiind numai cuantumul acestei obligații de plată. La stabilirea acestui cuantum, prima instanță a avut în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză și răspunsurile la interogatoriu date de pârâta, necontestate de reclamanți. Aceleași probe au fost avute în vedere de prima instanță și pentru stabilirea pasivului succesoral rămas de pe urma defunctului.

În ceea ce privește capătul de cerere ce are ca obiect ieșirea din indiviziune, prima instanță a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 728 din Codul civil și a ținut cont de manifestarea de voință a părților pentru atribuirea bunurilor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții - pârâți și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția III-a civilă.

În motivele de apel formulate, apelanții au criticat sentința primei instanțe cu privire la modalitatea de atribuire în natură a imobilului în litigiu. Au arătat că trebuia să se țină cont de mărimea cotei pe care o are pârâta - reclamantă, aceasta fiind mai mică decât cea a reclamanților - pârâți, motiv pentru care imobilul se impunea să fie atribuit în natură acestora. Au mai susținut că pârâta - reclamantă nu are posibilități materiale să achite sulta la care a fost obligată.

O altă critică a privit soluționarea capătului de cerere având ca obiect pasivul succesoral, apelanții arătând că prima instanță a stabilit greșit cuantumul cheltuielilor efectuate pentru înmormântare și pomeni după decesul defunctei

Apelanții nu au indicat temeiul de drept în baza căruia au criticat sentința primei instanțe.

La data de 28.05.2008, intimata - pârâtă - reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe.

În apel nu s-au administrat probe noi.

Prin decizia civilă nr. 1641 din 18.12.2008, Tribunalul a respins apelul ca nefondat, reținând în motivare următoarele considerente:

În ceea ce privește prima critică adusă sentinței apelate, referitoare la modalitatea de partajare a imobilului în litigiu, tribunalul a constatat că prima instanță a soluționat acest capăt de cerere conform dispozițiilor prevăzute de art. 673⁹din pr.civ. Pârâta - reclamantă locuiește în acest imobil de peste 26 de ani și nu mai deține o altă locuință. De asemenea, aceasta a efectuat îmbunătățiri la imobilul respectiv. Apelanții au susținut că pârâta - reclamantă nu dispune de venituri pentru a achita sulta la care a fost obligată, însă aceștia nu au făcut nici o dovadă ( nici în fața primei instanțe și nici în apel) din care să rezulte că veniturile lor sunt mai mari decât ale pârâtei, astfel încât să le permită achitarea sultei la care aceștia doresc să fie obligați, în situația în care s-ar dispune o altă modalitate de partajare.

Referitor la cel de al doilea motiv de apel, tribunalul a constatat, de asemenea, că și acesta este nefondat. Pasivul succesoral de pe urma defunctei a fost stabilit de prima instanță în raport de probele pe care părțile le-au produs pe parcursul procesului. S-a reținut corect că reclamanții - pârâți nu au contestat susținerile pârâtei potrivit cărora aceasta a efectuat cheltuieli pentru înmormântarea defunctei și, apoi, pentru pomenile pe care le-a făcut ulterior. Cuantumul acestor cheltuieli a fost stabilit ținând cont de declarațiile martorilor audiați în cauză și de răspunsurile pe care părțile le-au dat la interogatoriile ce au fost administrate. Apelanții au susținut că acest cuantum este mult prea mare, însă nu au produs nici o probă care să dovedească temeinicia acestor afirmații. De asemenea, tribunalul a constatat că pârâta - reclamantă a formulat în termen cererea având ca obiect pasivul succesoral rămas pe urma defunctei, ținând cont de data dezbaterii succesiunii acesteia, respectiv 20.03.2006, aceasta încadrându-se în termenul legal de prescripție.

În temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 274 alin. 1.pr.civ. au fost obligați apelanții la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata, reprezentând onorariu pentru avocat (chitanța nr. 192/20.10.2008 ).

Împotriva acestei decizii au declarat în termen recurs reclamanții - pârâți și, criticând-o ca fiind nelegală:

1. Hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal

În fapt la data de 31.01.2007 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1, cererea sub nr. 2837/299//2007, reclamanții și prin care au chemat în judecată pe pârâții, ). ) și, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună ieșirea din indiviziune, conform cotelor succesorale, prin atribuirea imobilului din-, - 9,. B,. 7, 69, sector 1 și împărțirea, conform cotelor, a drepturilor asupra certificatului de acționar nr. -/14.10.1996 deținut de defuncta la SC SA, cu cheltuieli de judecată.

O primă critică a sentinței și deciziei este legată de faptul că acestea au neglijat în totalitate probele depuse la dosar. Așa cum reiese din decizia civilă nr. 1641A/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă instanța de apel a considerat ca nefondată prima critică adusă sentinței civile pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B cu motivarea potrivit căreia prima instanță a soluționat acest capăt de cerere conform dispozițiilor prevăzute de art. 6739 din pr.civ, reținând că pârâta - reclamantă locuiește în acest imobil de peste 26 de ani și nu mai deține o altă locuință.

Ori din însăși întâmpinarea depusă de pârâtă la data de 18.09.2008 în fața instanție de apel reiese că deține un imobil, care a aparținut părinților săi, însă instanța nu a ținut cont de această declarație.

Afirmația că pârâta nu deține mijloacele necesare achitării sultei nu sunt afirmațiile reclamanților ci ale pârâtei.

O altă critică pe care au adus-o sentinței pronunțată de instanța de fond s-a referit la termenul de 8 luni care i-a fost acordat pârâtei de a achita sultele datorate, decizia Tribunalului menținând odată cu sentința Judecătoriei Sectorului 1 și această dispoziție, după trecerea acestui termen însă instanța nu a dispus ca imobilul să fie atribuit altcuiva ca sancțiune a neîndepliniri acestui termen.

Instanțele au aplicat în mod greșit art. 673(9) Cod procedură civilă.

Instanța nu putea să constate că modalitatea de partajare a fost făcută cu respectarea legii, nefiind îndeplinite condițiile necesare atribuirii în natură a imobilului către pârâtă.

- mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia (pârâta având cea mai mică cotă parte, aceasta având 1/12 din masa succesorală, reclamanții având 2/3 din masa succesorală)

- pârâții și (copii pârâtei ) împreună cu reclamanți au solicitat atribuirea în natură a imobilului care reclamanți.

- faptul că reclamantul nu are unde să locuiască, în comparație cu pârâta a care deține o locuință proprie.

- nu are mijloacele necesare pentru a achita sulta cuvenită, așa cum rezultă din talonul de pensie al acesteia, și a cererii pe care a făcut-o de reducere a taxei de 100 lei

Față de al doilea motiv de apel invocat referitor la pasivul succesoral, instanța l-a considerat și pe acesta nefondat, considerând că cuantumul cheltuielilor s-a făcut pe baza martorilor audiați și din răspunsurile pe care martorii le-au dat în cauză și a interogatoriilor.

Instanța a considerat că față de afirmația reclamanților că acest cuantum este prea mare nu există nici o probă care să dovedească afirmația.

Instanța de fond a considerat probe declarațiile martorilor pârâtei reclamante, declarații care ridică semne serioase de întrebare referitor la sinceritatea acestora, în mod cu totul de neînțeles nu ia în considerare actele depuse (facturi) de reclamanți din care reiese că și aceștia au contribuit cu bani la înmormântare.

Intimata a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului ca nefondat, instanțele anterioare aplicând corect dispozițiile art. 673(9) Cod procedură civilă, având în vedere că aceasta locuiește în apartamentul supus partajului de 26 ani, a efectuat îmbunătățiri la acesta, în valoare de 5426 lei (1560 Euro), a achitat cheltuielile de întreținere, reparații, impozitele aferente, este în vârstă și nu are posibilitatea dobândirii unui alt imobil, este în măsură să achite sultele datorate, în timp ce ceilalți moștenitori au locuințe proprietate personală, iar din faptul că au solicitat împreună atribuirea apartamentului rezultă că aceștia intenționează să îl vândă, luându-l în considerare exclusiv din perspectiva valorii lui patrimoniale.

Intimata a mai susținut că recurentul a vândut locuința pe care o avea la decesul soției, făcând astfel dovada că nu are nevoie de o locuință, el locuind la sa, unde are suficient spațiu.

Casa la care au făcut referire recurenții, pe care o deține în proprietate, situată în com., aparținut părinților intimatei, este foarte veche și nelocuibilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere motivele de recurs și susținerile intimatei din întâmpinare, precum și dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată recursul ca fiind fondat, în limitele ce urmează:

Recurenții au criticat decizia pronunțată în cauză susținând nelegalitatea acesteia în ce privește modul de aplicare a dispozițiilor art. art. 673(9) Cod procedură civilă, dar și din perspectiva modului de interpretare a probelor sub aspectul stabilirii pasivului succesoral.

Această din urmă critică nu poate fi primită de instanța de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă care nu mai conțin, după abrogarea dispozițiilor de la pct. 10 și 11, cauze de nelegalitate decurgând din modul de interpretare a probelor administrate în fazele anterioare ale judecății.

Curtea constată însă ca fiind fondat cel dintâi motiv de recurs.

Întradevăr, intimata, soția supraviețuitoare a defunctului, în al cărui patrimoniu s-a regăsit, la data decesului, imobilul supus împărțelii, deține o cotă minoră de proprietate, respectiv 2/24, în comparație cu reclamanții recurenți care au fiecare o cotă de 8/24, iar împreună o cotă de 16/24 (reprezentând 2/3 din succesiunea defunctului) diferența de 6/24 revenindu-le intimaților și.

Criteriul legal de atribuire ținând de mărimea cotei ce se cuvine fiecăruia dintre moștenitori, chiar dacă nu este unul absolut, legiuitorul incluzând în cadrul criteriilor de atribuire și natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, împrejurarea efectuării unor îmbunătățiri, este totuși cel care dă substanță dreptului și care se impune a fi avut în vedere cu precădere, mai ales în situațiile în care celelalte criterii legale menționate exemplificativ prin dispozițiile anterior citate nu pot conduce, fiecare din ele, separat, la o anumită concluzie.

Din această perspectivă, în mod nelegal instanțele anterioare au exclus din analiză împrejurarea că intimata mai deține un imobil, astfel cum ea însăși a declarat, absolutizând împrejurarea că locuiește în imobilul supus împărțelii de 26 de ani și faptul că a contribuit la efectuarea unor îmbunătățiri, a căror valoare a fost stabilită în mod distinct, cheltuieli care, fiind cerute separat, pot fi recuperate în cadrul procesual de față.

Între altele, cuantumul cheltuielilor efectuate cu îmbunătățiri aduse imobilului, în sumă totală de 1560 Euro (5426 lei), reprezintă, în raport de valoarea totală a imobilului, de 73224 Euro, o sumă aproape nesemnificativă.

În condițiile în care deține o cotă redusă din dreptul de proprietate, care din punct de vedere valoric reprezintă 6102 Euro, nu este lipsită de semnificație susținerea recurenților, privind lipsa unor mijloace financiare suficiente care să-i asigure intimatei posibilitatea achitării sultelor datorate celorlalte părți, diferența de sumă de aprox. 65.000 Euro fiind una semnificativă, greu de obținut în condițiile susținute de intimată, prin împrumut la sau de la familie.

În acest sens, Curtea reține că însăși pârâții intimați și, fiul și, respectiv, fiica intimatei pârâte, au solicitat, prin concluziile din fața primei instanțe, ca imobilul să le fie atribuit reclamanților pârâți și nu mamei lor.

Susținând că vârsta înaintată nu îi conferă posibilitatea de a mai dobândi un alt imobil, intimata scapă din vedere faptul că valoarea sultelor pe care le datorează în condițiile din hotărârea judecătorească analizată reprezintă, în fapt, valoarea unei locuințe, așa încât susținerile sale sunt contradictorii din această perspectivă, reprezentând și o recunoaștere a imposibilității de achitare a sultelor.

În raport de aceste considerente, reținând în esență că instanțele de fond au făcut, prin raportare la dispozițiile art. 673(9) Cod procedură civilă, o greșită aplicare a legii pentru situația de fapt, astfel cum este conturată pe baza materialului probator administrat, Curtea va admite recursul declarat în cauză de reclamanții pârâți, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și va dispune, potrivit art. 312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței, urmând a atribui reclamanților pârâți și imobilul în valoare de 73.224 Euro.

Corespunzător acestei schimbări a hotărârii primei instanțe, vor fi obligați reclamanții pârâți la plata următoarelor sulte stabilite în euro și care urmează a fi achitate în lei, la data plății: 6102 Euro în favoarea pârâtei reclamante și câte 9153 Euro în favoarea fiecăruia dintre pârâții reclamanți și.

Reținând cuantumul stabilit de prima instanță, în privința cheltuielilor efectuate de pârâta reclamantă cu îmbunătățiri aduse apartamentului supus partajului, precum și faptul că aceste îmbunătățiri profită exclusiv reclamanților pârâți, cărora le va fi atribuit imobilul, Curtea îi va obliga pe aceștia la plata sumei de 1560 Euro, plătibilă în echivalent lei la data plății către pârâta reclamantă.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 1641A/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți, ). ),.

Modifică decizia în sensul că admite apelul.

Schimbă în parte sentința, astfel:

Atribuie reclamanților pârâți și imobilul în valoare de 73.224 Euro, situat în B,-, - apartamentul 69, sector 1.

Obligă reclamanții pârâți la plata următoarelor sulte stabilite în euro și care urmează a fi achitate în lei, la data plății: 6102 Euro în favoarea pârâtei reclamante și câte 9153 Euro în favoarea fiecăruia dintre pârâții reclamanți și.

Obligă reclamanții pârâți la plata sumei de 1560 Euro, plătibilă în echivalent lei la data plății către pârâta reclamantă, sumă reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate cu privire la imobilul supus partajului.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - -

GREFIER

Red.

.red.

2 ex./20.07.2009

Jud Apel, Secția a III-a Civilă

Președinte:Georgeta Stegaru
Judecători:Georgeta Stegaru, Elena Viviane Tiu, Carmen

Succesiune. Jurisprudenta. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Succesiune. Jurisprudenta. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti