Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 205/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 205/R/2010
Ședința publică din 29 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
- - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N împotriva deciziei civile nr. 82/A/14.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N și a sentinței civile nr. 2637/07.05.2009, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, avocat, din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la 9 din dosarul de recurs, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată că prin registratura instanței, la data de 22.01.2010 Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N a depus la dosar răspunsul la adresa emisă de instanță la data de 21.12.2009, în sensul că nu au cunoștință despre alte litigii prin care prezumtivii moștenitori ai defunctei au pretins bunuri ale familiei, respectiv restituirea proprietăților pe care familia le-a deținut în România înainte de 1945, iar în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă. Totodată, constată că reclamantul intimat, prin reprezentanta sa, la data de 29.01.2010 a trimis prin fax un înscris întitulat Note scrise, prin care răspunde la solicitările instanței de la termenul de judecată din 18.12.2009 și la care a anexat copia certificatului de moștenitor nr. 33/10.03.2005 din dosarul succesoral nr. 36/2005 aflat la., cu sediul în B, P-ța - nr. 38.
Instanța pune în vedere reprezentantei reclamantului intimat să precizeze dacă s-a demarat procedura constatării existenței vacanței succesorale, conform art. 85 din Legea nr.36/1995.
Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu s-a formulat nici un demers în acest sens și nu are nici un interes să demareze această procedură pentru obținerea certificatului de vacanță succesorală. Reprezentanta reclamantului intimat arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nelegal și menținerea în totalitate a deciziei recurate pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, pe care le susține oral și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2637/07.05.2009, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr-, așa cum a fost îndreptată prin încheierea din 01.07.2009, de îndreptare a erorilor materiale strecurate în sentință în privința numelui reclamantului și al defunctei, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Economiei Și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, și, în consecință: s-a constatat că reclamantul are calitatea de moștenitor legatar cu titlu particular, al defunctei, cu ultimul domiciliu în Elveția, Geneva, str. - de la, nr. 20 bis, cu privire la bunurile mobile și imobile aflate pe teritoriul României, sentința ținând loc de certificat de calitate de moștenitor.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei Și Finanțelor, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate că el are calitatea de moștenitor, legatar cu titlu particular al defunctei, cu ultimul domiciliu în Elveția, Geneva, str. - de la, nr. 20 bis, cu privire la bunurile mobile și imobile aflate pe teritoriul României, iar sentința pronunțată să țină loc de certificat de calitate de moștenitor, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este nepotul persoanei amintite mai sus (defunctă), iar tatăl lui este verișorul acesteia. La data de 31.01.2007 numita a decedat, așa cum rezultă din copia certificatului de deces atașat la dosar, iar la data de 12.03.2007 i s-a restituit acesteia, în natură, prin Dispoziția Primarului mun. B imobilul situat în mun. B,-, motiv pentru care a formulat cererea, imobilul fiind ulterior înscris pe numele mătușii sale. Pe rolul instanțelor din B, C-N și B există diverse acțiuni în justiție, având ca obiect restituirea proprietăților pe care familia mătușii lui, le-a deținut în România înainte de anul 1945. S-a mai arătat că sa a întocmit în formă autentică un act intitulat " de cesiune", prin care a declarat că cedează toate drepturile la succesiunea sa privind bunurile familiei tatălui reclamantului sau descendenților săi. Întrucât tatăl său i-a predecedat mătușii reclamantului, așa cum rezultă din copia actului de deces anexat cererii, iar reclamantul a susținut că este singurul descendent al tatălui său, este singurul îndreptățit la succesiune, fapt pentru care a formulat acțiunea.
Prin Sentința civilă nr. 1065/24.03.2008 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât și, în consecință s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamant, motivat de faptul că acesta nu a făcut dovada deschiderii procedurii succesorale, iar în speță reprezentarea Statului Român trebuia să se facă prin Consiliul Local B, ce are atribuții, potrivit art. 69 din Legea 36/l995, de a declanșa la cerere procedura succesorală, cu atât mai mult cu cât imobilul a fost restituit prin dispoziția primarului.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat apel care, prin decizia civilă nr. 58/A/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N a fost admis, sentința casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținându-se că tatuările instanței de fond cu privire la calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local al municipiului B sunt eronate, chiar prin prisma prevederilor art. 69 din Legea 36/1995, citat în sentință.
Atribuțiile de declanșare a procedurii succesorale notariale, prevăzute de articolul citat pentru secretarul consiliului local, atât pentru cazurile în care există moștenitori cât și pentru situația vacanței succesorale, nu se confundă cu reprezentarea statului în procedura succesorală, în caz de moștenire vacantă, reglementată de art. 75 alin.3 din aceeași lege.
Potrivit art. 75 alin.3 din Legea 36/1995, cu modificările și completările ulterioare "În succesiunea ce urmează a fi declarată vacantă, notarul public citează autoritatea administrației publice competentă a prelua bunurile".
Această prevedere se coroborează cu dispozițiile art. 5 alin.8 din nr.HG 731/2007, potrivit cărora "În succesiunile ce urmează a fi declarate vacante, direcțiile generale ale finanțelor publice județene sau a municipiului B reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații și sunt citate de notarii publici în cadrul procedurii succesorale".
Prin urmare, în caz de vacanță succesorală, reprezentarea statului român se realizează de către pârâta DGFP B-N, și nicidecum de către Consiliul local
Împrejurarea că imobilul în litigiu a fost restituit prin dispoziția primarului către reclamantului nu are nici o relevanță în acțiunea de față, care are ca scop stabilirea calității de moștenitor al reclamantului în raport de alți posibili succesori în drepturi ai defunctei și nicidecum nu vizează dispoziția de restituire care a fost emisă de către primar, în calitate de reprezentant al unității deținătoare Municipiul B, și nu de către Consiliul local al municipiului
Împotriva deciziei tribunalului, Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N a formulat recurs care, prin decizia civilă nr. 108/R/22.01.2009 a Curții de APEL CLUJa fost respins, motivat de faptul că, așa cum corect a reținut instanța de apel, în prezentul proces de stabilire a calității de moștenitor, statul este reprezentat de organismul care l-ar reprezenta în situația în care succesiunea ar fi declarată vacantă, în această calitate fiind chemat statul în judecată, ca persoană ce ar putea emite pretenții cu privire la bunurile ce compun masa succesorală. Tocmai pentru că nu a fost deschisă procedura succesorală din oficiu de către Consiliul Local al mun. B, în virtutea atribuției prevăzută de lege în sarcina secretarului, respectiv art. 68 alin.1 din Legea 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, reclamantul a promovat acțiunea în contradictoriu cu Statul Român, în calitatea sa de titular al dreptului în măsura în care succesiunea ar fi declarată vacantă, situație în care sunt aplicabile dispozițiile. art. 75 al. 3, coroborate cu dispozițiile art. 5 al. 8 din HG 73l/2007, în sensul că statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor, prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Bistrița sub nr. 1908/l90/2009, instanța de rejudecare statuând următoarele:
Reclamantul este nepotul defunctei, iar tatăl lui este verișorul acesteia. a decedat la data de 31.01.2007, așa cum rezultă din copia certificatului de deces, atașat la dosar, iar la data de 12.03.2007 i s-a restituit acesteia, în natură, prin Dispoziția Primarului mun. B imobilul situat în mun. B,-, imobilul fiind ulterior înscris pe numele mătușii sale.
reclamantului a întocmit în formă autentică un act intitulat "act de cesiune", prin care a declarat că cedează toate drepturile la succesiunea sa privind bunurile familiei tatălui reclamantului sau descendenților săi. Întrucât tatăl său a predecedat mătușii reclamantului, așa cum rezultă din copia actului de deces anexat cererii, iar reclamantul este singurul descendent al tatălui său este astfel singurul îndreptățit la succesiune, fapt pentru care și formulat prezenta acțiune.
Conform art. 111.pr.civ. "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept."
Cum reclamantul a justificat un interes pentru a se constata existența dreptului său de legatar cu titlu particular asupra mai multor bunuri mobile și imobile aflate pe teritoriul României, printre care se află și bunul imobil situat în municipiul B,-, pentru care s-a emis în favoarea numitei Dispoziția Primarului mun. B nr. 400/12.03.2007, atașată în copie la dosar, drept care a fost dovedit cu actele depuse la dosar, în considerarea dispozițiile art. 650 și urm. civil, instanța a admis acțiunea civilă și pe cale de consecință a constatat că reclamantul are calitatea de moștenitor, legatar cu titlu particular, al defunctei, cu ultimul domiciliu în Elveția, Geneva, str. - de la, nr. 20 bis, cu privire la bunurile mobile și imobile aflate pe teritoriul României, sentința ținând loc de certificat de calitate de moștenitor. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Prin decizia civilă nr.82/A/14.10.2009 a Tribunalului Bistrița -N fost espins, ca nefiind fondat, apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat în proces de mandatara Direcția Finanțelor Publice B- împotriva sentinței civile nr.2637/07.05.2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr-.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut următoarele:
1. Critica privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român a fost considerată neîntemeiată, în condițiile în care, prin decizia nr. 58/A/2008 a Tribunalului Bistrița N, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de Statul Român, prin decizia nr. 108/R/2009, a fost tranșată în mod irevocabil excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, în sensul că Statul Român are calitate procesuală pasivă, cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru rezolvarea fondului pricinii.
Apelantul a susținut că în acțiunea inițială reclamantul face vorbire la moștenitorii defunctei însă, tribunalul a reținut că, în motivarea acțiunii, reclamantul face referire la procesele având ca obiect restituirea proprietăților pe care lui le-a avut în România, aflate pe rolul altor instanțe din țara noastră, fără să se facă referire la existența moștenitorilor legali ai acesteia. Reclamantul a făcut referire la procesele aflate pe rolul altor instanțe, tocmai pentru a-și justifica interesul său legitim de a solicita constatarea calității sale de legatar cu titlu particular, în condițiile în care "actul de cesiune" se referă la bunuri aflate în B și
Apelantul nu a probat faptul că ar exista moștenitori legali după defuncta.
Cum, potrivit art.315 alin.1 pr.civ. deciziile instanței de recurs cu privire la problemele de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare și cum pârâtul nu a probat, cu ocazia rejudecării, că defuncta, are moștenitori legali în viață, sentința atacată a fost apreciată ca fiind legală și temeinică.
Nici critica privind modul de soluționare a fondului pricinii nu a fost apreciată ca fiind întemeiată, în speță, nefiind vorba de un pact asupra unei cesiuni viitoare ci de un veritabil legat cu titlu particular.
Deși actul juridic este întitulat "act de cesiune", denumire care nu se regăsește în legislația română (el fiind întocmit într-o altă țară decât România), din examinarea conținutului său rezultă că acesta este un act de ultimă voință al defunctei, un testament autentic, prin care tatăl reclamantului sau descendenților acestuia i-au/le-au fost lăsate bunuri determinate, respectiv bunurile familiei din B și C, care au revenit acestei defuncte cu titlu de moștenire, fiind instituit/ți astfel legatar/ri cu titlu particular.
Astfel, pe de o parte, actul respectiv nu este o convenție, ci un act unilateral, deoarece el a fost întocmit doar de către defuncta iar, pe de altă parte, la data întocmirii lui, 1 decembrie 1997, antecesorii dispunătoarei, de la care aceasta moștenește bunurile familiei, erau decedați și drept urmare moștenirea acestora a fost deschisă anterior datei de 1 decembrie 1997.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B N, solicitând modificarea ambelor hotărâri pronunțate de instanțele de fond, în sensul respingerii acțiunii, invocând ca temei al căii de atac aplicarea greșită a legii, prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că:
1. Raportat la dispozițiile OG nr. 14/2007, HG nr. 731/2007, art. 3 alin. 1 pct. 81 din HG nr. 34/2009, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză, condiționat de invocarea succesiunii vacante.
În absența moștenitorilor legali în ipoteza în care defunctul instituit prin testament unul sau mai mulți legatari cu titlu particular, se naște vocația succesorală concretă a statului, chiar dacă legatarii acceptă legatul, întrucât aceștia nu au vocație asupra patrimoniului succesoral, ci numai asupra bunurilor determinate care fac obiectul legatelor.
În speță nu s-a făcut dovada existenței vacanței succesorale după defuncta, pentru a justifica împrocesuarea Statului Român.
În aceste condiții, calitate procesuală pasivă în cauză au ceilalți moștenitori ai defunctei.
În situația în care instanța ar fi reținut că succesiunea defunctei este vacantă, cu privire la celelalte bunuri, nemenționate în actul de cesiune, avea obligația să constate vacanța succesorală.
2. În ce privește înscrisul denumit "cesiune de drepturi succesorale", recurentul a invocat că, potrivit art. 702 și 965 alin. 2.civil, vânzarea drepturilor succesorale este posibilă numai după deschiderea și acceptarea succesiunii, potrivit dispozițiilor evocate orice pacte asupra unei succesiuni viitoare fiind nule.
În același context recurenta arătat că nu se poate pune semnul egalității între legat și cesiunea de drepturi succesorale, acestea fiind reglementate diferit, instanțele de fond reținând greșit că reclamantul este moștenitor legatar cu titlu particular al defunctei, întrucât nu a fost desemnat ca atare printr-o dispoziție testamentară.
Prin încheierea contractului de cesiune, reclamantul nu dobândește calitate de moștenitor, iar în baza acestui act reclamantului nu i-au fost cesionate toate drepturile defunctei, ci doar cele care au fost moștenite de aceasta de la familia.
Prin întâmpinarea formulată (7-8), reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, reclamantul a arătat că în ce privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român, aceasta a fost stabilită irevocabil prin decizia civilă nr. 108/R/2009 a Curții de APEL CLUJ.
Susținerea recurentei potrivit căreia înscrisul intitulat "act de cesiune" reprezintă un pact asupra unei succesiuni viitoare, nu este fondată, întrucât scriptul nu întrunește condițiile prev. de art. 702, 965 alin. 2.civil, pentru a fi prohibit.
La data întocmirii actului defuncta era deja proprietara bunurilor familiei, astfel încât putea dispune de acestea în mod valabil. Actul poate fi considerat un veritabil legat cu titlu particular, din cuprinsul său "cedez toate drepturile mele la succesiunea mea privind bunurile familiei din B și C", reieșind că actul urmează să-și producă efectele după decesul autoarei scriptului.
Actul exprimă voința unilaterală a dispunătorului, este redactat în formă scrisă și autentificat de către autoritatea națională competentă din țara în care a fost redactat, putând fi considerat un testament autentic ce conferă reclamantului calitatea de legatar cu titlu particular.
În cursul soluționării recursului s-a administrat proba cu înscrisuri, constând în solicitarea adresată recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice B N de comunica dacă are cunoștință despre existența altor litigii, prin care prezumtivi moștenitori ai defunctei au pretins bunuri deținute de familia înainte de anul 1945, în localitățile B, C-N și B și în caz afirmativ să comunice numărul dosarelor înregistrate pe rolul instanțelor.
Prin adresa nr. 24517/18.01.2010 recurenta a comunicat că nu are cunoștință despre eventuale litigii prin care prezumtivi moștenitori ai defunctei au pretins bunuri deținute de familia înainte de anul 1945 ( 14).
Totodată, la termenul de judecată din 18.12.2009 s-a pus în vedere intimatului să facă dovada demarării procedurii de constatare a vacanței succesorale, potrivit art. 85 din Legea nr. 36/1995 ( 10-11).
La termenul de judecată din 29.01.2010 reprezentanta intimatului, la întrebarea instanței dacă s-a demarat procedura de constatare a vacanței succesorale potrivit art. 85 din Legea nr. 36/1995, aceasta a arătat că nu s-a formulat nici un demers în acest sens și nu are nici un interes să demareze procedura pentru obținerea certificatului de vacanță succesorală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate în recurs, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
1. Afirmația recurentei potrivit căreia Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate să stea în judecată în cazul succesiunilor vacante este condiționată de însăși existența și constatarea vacanței succesorale, este întemeiată.
În prezenta cauză, reclamantul, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat să se constate că are calitatea de moștenitor legatar cu titlu particular al defunctei, în baza actului intitulat "act de cesiune", întocmit de defunctă în timpul vieții la 1.12.1997.
în judecată a Statului Român este justificată de reclamant prin faptul că succesiunea după defuncta este vacantă.
În domeniul moștenirii vacante, astfel cum această instituție este reglementată de art. 680.civil, doctrina în materie a statuat că vocația statului de a culege o moștenire nu se naște numai în cazul lipsei totale a moștenitorilor legali ci și a legatarilor. Astfel, dacă nu există moștenitori legali, dar defunctul instituit prin testament unul sau mai mulți legatari cu titlu particular, care acceptă legatul, se va naște vocația succesorală concretă a statului, deoarece legatarii cu titlu particular nu au vocație asupra patrimoniului succesoral, ci numai asupra bunurilor determinate care fac obiectul legatelor. Celelalte bunuri din patrimoniul defunctului, asupra cărora acesta nu a dispus prin legate, revine statului în baza vocației sale universale la moștenire.
Potrivit art. 85 din Legea nr. 36/1995, notarul public constată vacanța succesorală și eliberează certificatul de vacanță succesorală după expirarea termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală.
În speță, acest termen s-a împlinit la 31 iulie 2007, decesul defunctei survenind la 31.01.2007.
Este adevărat că, potrivit art. 85 din Legea nr. 36/1995 constatarea vacanței succesorale se face la cererea reprezentantului statului, însă nimic nu împiedică un prezumtiv moștenitor cu titlu particular - cum se pretinde reclamantul în prezenta cauză - să demareze această procedură, constatarea existenței unei succesiuni vacante și a componenței acesteia putându-se face și de către instanța judecătorească, în mod direct, în lipsa certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public.
Deși termenul de acceptare a succesiunii după defuncta s- împlinit la 31.07.2007, reclamantul nu a făcut nici un demers pentru constatarea împrejurării că succesiunea rămasă după această defunctă este vacantă, astfel încât în absența unei atare statuări, chemarea în judecată a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu se justifică.
În baza disp. art. 75 alin. 3 din Legea nr. 36/1995 și art. 5 alin. 8 din HG nr. 731/2007, în cazul succesiunilor vacante Statul Român este într-adevăr reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, împrejurare care în speță este irevocabil statuată prin decizia civilă nr. 108/R/22.01.2009 a Curții de APEL CLUJ, însă împrocesuarea acestui pârât este condiționată de existența unei succesiuni vacante, care în speță nu s-a dovedit, fie prin certificatul de vacanță succesorală eliberat de notarul public în baza art. 85 din Legea nr. 36/995, fie printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă de constatare a existenței succesiunii vacante după defuncta și componenței acesteia.
În absența dovedirii suceesiunii vacante după defuncta, acțiunea promovată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice este nefondată, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B - N împotriva deciziei civile nr. 82/A din 14 octombrie 2009 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, va fi admis. Decizia va fi modificată și în urma rejudecării apelului, în baza art. 296 Cod proc.civ. se va admite apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, în contra sentinței civile nr. 2637/07.05.2009 a Judecătoriei Bistrița, dosar nr-, care va fi schimbată în tot, în sensul că se va respinge în întregime acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, având ca obiect succesiune.
2. În ce privește motivul referitor la natura juridică a înscrisului intitulat "act de cesiune", întocmit de defuncta, în sensul că acesta ar fi un pact asupra unei succesiuni viitoare, fiind lovit de nulitate în baza disp. art. 702 și 965 alin. 2 civil, acesta nu este fondat.
Instanțele de fond au dat o interpretare corectă naturii juridice a acestui act, reținând că această denumire nu se regăsește în legislația română, însă actul a fost întocmit într-un alt stat, iar din examinarea conținutului său rezultă că acesta este un act ce exprimă ultima voință defunctei, este un act unilateral, fiind întocmit doar de către defunctă, este autentificat, astfel încât, în baza tuturor acestor elemente întrunește cerințele legislației naționale a unui testament autentic.
Susținerea recurentei potrivit căreia înscrisul este un contract nu este întemeiată, de esența contractului fiind existența a două sau mai multe părți care prin încheierea sa dobândesc și își asumă drepturi și obligații reciproce.
Or, actul de cesiune întocmit de defunctă este un act unilateral, singura parte prezentă la încheierea sa fiind defuncta.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312 alin. 1, art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - N împotriva deciziei civile nr. 82/A din 14 octombrie 2009 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică și rejudecând, admite apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, în contra sentinței civile nr. 2637/07.05.2009 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în tot, în sensul că, respinge în întregime acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, având ca obiect succesiune.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/09.02.2010
Jud. apel:,
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
