Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 207/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2464/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.207
Ședința publică de la 15 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.906 A din 14.10.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, și cu intimații-pârâți, -, și.
are ca obiect - succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți G, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.23046 din 17.01.2010, emise de Baroul București, aflată la fila 21 dosar, lipsind recurentul-pârât, intimații-pârâți, -, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recurentul-pârât a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 15.02.2010, note scrise.
Avocatul intimaților-reclamanți declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză sau probe de propus.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau probe de propus sau administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul intimaților-reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, recurentul-pârât susținând că recursul se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, în sensul că în urma probelor administrate în cauză, s-ar fi făcut dovada acceptării succesiunii de pe urma defunctei, deși în dosar, nu se regăsește această dovadă și nici acceptarea tacită a succesiunii.
Urmează a se constata că singurul care a acceptat succesiunea de pe urma defunctei, este intimatul
Solicită obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 02 mai 2007, reclamanții G, și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 13 iulie 2004, să se constate deschisă succesiunea defunctului G, decedat la data de 05 septembrie 2006, să se stabilească masa succesorală și cotele fiecărui moștenitor, să se hotărască ieșirea din indiviziune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au arătat că ei sunt moștenitorii defunctului G, în calitate de frați, că G, a moștenit-o pe soția sa, prin acceptare tacită în proporție de 100% și că acesta a avut trei frați -, (căsătorită ) și (sora ), suind prin reprezentare la culegerea moștenirii G în calitate de nepot de soră, fiind succesor în drepturi de pe urma defunctului
S-a arătat că masa succesorală este compusă dintr-un imobil situat în B,-,. 29,. 17, sector 2, și o serie de bunuri mobile, mobilier și casnice - bunurile fiind evaluate, iar dacă se va reține calitatea de moștenitor acceptant al pârâtului, s-a solicitat ca să se constate că G are o cotă de din masa succesorală, reclamanții urmând a ieși din indiviziune, doar față de pârâtul.
Reclamanții au depus o cerere modificatoare, prin care au chemat în judecată și pe pârâții, și a, în calitate de nepoți de frați predecedați ai defunctei.
Pârâții și au depus întâmpinare prin care au solicitat instanței, să constate deschisă succesiunea defunctei și calitatea de moștenitor ai defuncților G, și, să se constate deschisă succesiunea defunctului G, să se constate că au calitatea de moștenitori ai defunctului, a reclamanților G, și, să se dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea în natură atât a imobilului situat în B,-,. 29,. A,. 4,. 17, sector 2, cât și a terenului agricol extravilan în suprafață de 0,1180 ha către reclamanți și obligarea acestora la sultă către pârâți.
Pârâții, și au declarat în scris - filele 219 - 224 că nu au acceptat succesiunea defunctei, menționând că nici ceilalți nepoți de soră predecedată, nu au acceptat succesiunea.
În cauză s-au încuviințat părților, probele cu interogatorii, înscrisuri, declarații martori și expertiză, care au fost și administrate, apreciindu-se că nu mai este necesară o expertiză - prețuitoare bunuri mobile, dată fiind evaluarea efectuată de părți.
Prin încheierea pronunțată în temeiul dispozițiilor art. 6735Cod de procedură civilă la data de 02 februarie 2009, instanța a constatat deschisă moștenirea defunctei, decedată la data de 12 iunie 2004, cu ultimul domiciliu în B,-,. 29,. 17, sector 2, constatat că masa succesorală este compusă din cota de din imobilul situat în B,-,. 29,. 17, sector 2, și cota de din bunurile mobile, restul de aparținând soțului supraviețuitor G (coproprietar), a constatat că G are calitatea de unic moștenitor al defunctei, în calitate de soț supraviețuitor, constatând că părțile, () a, sunt străini de succesiunea defunctei, prin neacceptare.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctului G, decedat la data de 05 septembrie 2006, cu ultimul domiciliu în B,-,. 29,. 17, sector 2, s-a constatat că masa succesorală este compusă din imobilul de la ultimul domiciliu al defunctului în valoarea de 109.000 euro și din mai multe bunuri mobile - în valoare de 2.940 lei/ron, s-a constatat că reclamantul G are calitate de unic moștenitor al defunctului G, reclamanții și fiind străini de moștenire, prin neacceptare.
În motivarea încheierii, instanța de judecată a reținut că defuncta a fost moștenită doar de soțul ei, G care a acceptat succesiunea, ceilalți moștenitori cu vocație succesorală neacceptând succesiunea în termenul legal, iar succesiunea defunctului Gaf ost acceptată în mod expres prin act autentic la data de 22 septembrie 2006, ceilalți reclamanți fiind străini de moștenire, neacceptată nici tacit, potrivit probatoriului administrat în cauză.
Prin sentința civilă nr. 2682 din 23 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale active cu privire la capătul de cerere având ca obiect ieșirea din indiviziune, respingând acest capăt de cerere ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul G și s-au atribuit toate bunurile din masa succesorală, acestuia, fiind respinse celelalte cereri formulate de reclamanții și ca neîntemeiate.
Instanța de judecată pentru a se pronunța astfel, a avut în vedere probatoriul administrat în cauză și încheierea din 02 februarie 2009.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din data de 02 februarie 2009, formulat apel pârâtul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că dimpotrivă, intenția lui clară a fost de acceptare a succesiunii, în mod tacit, care rezultă din faptul că a îngrijit pe cei doi defuncți, inclusiv cu bani, după decesul defunctei, el a fost cel care a adus o persoană pentru îngrijirea defunctului G, pârâtul fiind singurul moștenitor care a stat în imobil și care a avut grijă și a păstrat contactul cu defuncții, ceilalți moștenitori, în special G, luând cunoștință doar de la el, de faptul că defunctul G a decedat.
Prin decizia civilă nr. 906 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, s-a respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei recurate, s-a arătat că actele de îngrijire efectuate de către apelant cu privire la cei doi defuncți, de ajutorare cu bani în timpul vieții acestora, de locuire în imobil cu defunctul, prezența la înmormântarea defunctei, nu sunt acte univoce care să conducă la concluzia certă a acceptării succesiunii în înțelesul art. 689 Cod civil, în mod tacit, fiind acte apreciate ca fiind făcute din considerente morale, nefiind permise pactele asupra unei succesiuni viitoare potrivit art. 965 alin. 2 și art. 702 Cod civil, întrucât nu se poate acorda semnificație îngrijirii în timpul vieții a defunctei de vocație generală la succesiunea acesteia.
S-a mai reținut că nici plata taxelor și impozitelor cu privire la imobil nu au semnificația de acceptare a moștenirii, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 689 Cod civil: voința succesibililor de a accepta moștenirea și din conduita reprezentată de actele și faptele săvârșite să rezulte în mod necesar, chiar dacă indirect, intenția de a accepta pur și simplu moștenirea.
Luarea unor cărți și icoane ale defunctei, cu acceptul lui G - s-a apreciat - că nu reprezintă acte de acceptare a moștenirii defunctului, acele bunuri având o valoare sentimentală și nu o valoare economică.
Declarațiile martorilor audiați în cauză ca și procura de a-l reprezenta pe defunctul G, în succesiunea după soția sa, prin care se menționează că apelantul ar fi acceptat succesiunea acesteia tacit, conduc la o singură constatare, că acceptarea, dacă ar fi existat, ea s-a făcut după termenul de șase luni de la data deschiderii succesiunii prevăzut de art. 700 Cod civil, așadar fără eficiență juridică.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului, s-a arătat că decizia din apel s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, respectiv art. 689 alin. 2 Cod civil, fiind administrate suficiente probe în care să demonstreze intenția sa clară de a accepta succesiunea defuncților: îngrijirea acestora și ajutorarea lor, inclusiv cu bani, plata taxelor și impozitelor aferente imobilului, prezența recurentului - pârât alături de cei doi defuncți în timpul vieții lor și ulterior la datinele creștinești, acesta fiind singurul moștenitor aflat în permanent contact cu cei doi defuncți, ceilalți moștenitori, în special G aflând de la acesta, faptul că Gad ecedat, citând din literatura de specialitate cu privire la actele materiale ale succesibilului și semnificația acestora, în sensul exprimării intenției de acceptare tacită de moștenire.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârilor pronunțate, schimbarea în parte a încheierii de admitere în principiu din 02 februarie 2009 și a sentinței civile nr. 2682/2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în sensul constatării calității recurentului - pârât de moștenitor al defunctei Linica cu o cotă de, și a constatării după defunctul G, a calității de unic moștenitor al reclamantului G, respingerea excepției lipsei de calitate procesuală activă pe capătul unu de cerere și ieșirea din indiviziune, or eventual casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se administra noi probatorii, în măsura în care se va aprecia că instanța a încălcat prevederile art. 295 Cod de procedură civilă.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că în cea mai mare parte, criticile din recurs sunt de netemeinicie și de nelegalitate, spre a putea fi subsumate și analizate din perspectiva art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă - aplicarea greșită a legii - întrucât ele vizează o reanalizare și reapreciere a tuturor probelor administrate, pentru a stabili o altă situație de fapt - acceptarea tacită a moștenirii, cu consecințele juridice aferente.
Or, în recurs nu mai este posibilă o recalificare a actelor materiale făcute de succesibil, prin coroborarea declarațiilor de martor cu celelalte probatorii administrate în cauză, spre a se ajunge la alte concluzii, decât cele reținute la fond și în apel.
Critica vizând aplicarea greșită a prevederilor art. 689 alin. 2 Cod civil, nu poate fi primită, constatându-se dimpotrivă, că cele două instanțe s-au raportat la cerințele impuse de acest text de lege, spre a analiza actele materiale ale succesibilului și semnificația acestora, conform art. 129 Cod de procedură civilă.
Ultima critică de nelegalitate, în sensul că instanța ar fi încălcat prevederile art. 295 Cod de procedură civilă nu este fondată, întrucât instanța de apel a respectat cerințele acestui text de lege, verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, recurentul nesolicitând noi probe în această fază procesuală pentru a fi administrate, iar din dezbateri nu a reieșit faptul că sunt necesare probe noi de administrat.
În consecință, potrivit art. 312 Cod de procedură civilă - recursul va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 274 Cod de procedură civilă, va fi respinsă cererea intimaților - pârâți privind acordarea de cheltuieli de judecată, în lipsa dovedirii acestora cu înscrisuri la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 906 din 14 octombrie 2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți G, și cu intimații - pârâți, a, și, ca nefondat.
Respinge cererea de obligare la cheltuielile de judecată a recurentului, formulată de intimații - reclamanți, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
ia
Red.
Tehnodact.
2ex./26.02.2010
-3.-;
Jud.2.-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
