Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 2229/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2229/R/2008
Ședința publică din 17 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
-
GREFIER:
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâta și recursul declarat de intervenienta împotriva deciziei civile nr. 50/A din 25 iunie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții, pe pârâții, STATUL ROMÂN - PRIN MUNICIPIUL B - PRIN PRIMAR, precum și pe intervenienții, și având ca obiect succesiune- partaj.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, avocat din Baroul Bistrița N, reprezentantul pârâtei recurente, avocat A din Baroul Bistrița - N, intervenienta recurentă, asistată de avocat A, și reprezentanta pârâtului intimat și a intervenientei intimate, avocat din Baroul Bistrița N, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, reprezentantul pârâtei recurente și al intervenientei recurente, avocat A depune la dosar chitanțele care atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 394 lei pentru fiecare recurs și timbre judiciare în valoare de 9 lei, respectiv câte 4,5 lei pentru fiecare recurs, recursurile fiind astfel legal timbrate.
Se constată de către instanță că pârâta recurentă, prin mandatarul său, avocat A, a depus la dosar prin fax, la data de 13 noiembrie 2008, un script întitulat "Note", invocând aceleași motive pe care le-a invocat și prin memoriul de recurs, și prin care face noi precizări la recursul formulat, script pe care instanța îl apreciază ca reprezentând practic o completare a motivelor de recurs, și în privința căruia Curtea înțelege să invoce, în temeiul art. 3021lit. c, art.303 alin. 1 și 2 și art. 306 din pr.civ. excepția decăderii recurentei din dreptul de a-și mai preciza, completa, ori dezvolta motivele de recurs. De asemenea, în privința ambelor recursuri, instanța invocă excepția inadmisibilității parțiale a acelor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
Reprezentantul pârâtei recurente și al intervenientei recurente solicită amânarea pronunțării hotărârii pentru a depune concluzii scrise.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a pronunțării hotărârii, apreciind că această cerere nu se justifică.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra celor două recursuri.
Reprezentantul pârâtei recurente și al intervenientei recurente solicită admiterea recursului declarat de pârâta recurentă și a recursului declarat de intervenienta, așa cum au fost formulate și motivate în scris, pentru motivele arătate pe larg în memoriile de recurs, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și onorariu avocațial, pe care însă nu îl poate dovedi la prezentul termen de judecată, deoarece nu are chitanțele care atestă plata onorairului avocațial.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că achiesează la ambele excepții ridicate din oficiu de către instanță, respectiv excepția decăderii recurentei din dreptul de a-și mai preciza, completa, ori dezvolta motivele de recurs și excepția inadmisibilității parțiale a acelor motive de recurs, care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate. În baza prevederilor art. 312 al. 1 din pr.civ. solicită respingerea celor două recursuri ca nefondate și menținerea deciziei civile nr. 50/A/2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița, ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în sumă de 1200 lei, conform chitanțelor pe care le depune la dosar și cheltuieli de transport în sumă de 145 lei conform bonurilor fiscale pe care le depune la dosar.
Reprezentanta pârâtului intimat și a intervenientei intimate, arată că, achiesează la concluziile puse de reprezentanta reclamanților intimați și solicită admiterea celor două excepții invocate in oficiu de către instanță. Solicită respingerea celor două recursuri și menținerea în totalitate a deciziei recurate, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în sumă de 1500 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3951/28.11.2007, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr-, s-a admis acțiunea extinsă și precizată formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții, și Statul Român prin municipiul B prin Primar; s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul; s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul; s-au admis cererile de intervenție principală formulată de intervenienții, și și, în consecință: s-a constatat că defunctul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 4 ha, 4500 mp. situat pe raza localității, prin titlul de proprietate nr. 8426/1994, precum și asupra terenului în suprafață de 4400 mp. situat pe raza localității, prin titlul de proprietate nr. 9962/2006; s-a constatat compunerea masei succesorale după defunctul, decedat la data de 10.07.2002, ca fiind compusă din terenurile menționate anterior; s_a constatat vocația succesorală la moștenirea acestui defunct, a pârâtei, în cotă de parte, în calitate de soție supraviețuitoare, a reclamanților, și a pârâților și, în cotă de parte împreună, în calitate de descendenți, pârâta fiind străină de moștenire; s-a constatat că între moștenitorii defunctului a intervenit un partaj amiabil în temeiul căruia terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. 8426/1994 au revenit reclamantei și pârâților și, iar terenul înscris în titlul de proprietate nr. 9962/2006 i-a revenit pârâtei; s-a constatat că reclamanții și au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1900 mp. situat în, 193, parcela 5 conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 84/1995; s-a constatat valabilitatea contractului de întreținere încheiat la data de 28.09.2006 între și și, cu privire la terenul în suprafață de 4400 mp, înscris în titlul de proprietate nr. 9962/2006, urmând ca sentința să țină loc de act autentic notarial de vânzare cumpărare; s-a constatat că pârâtul și intervenienta au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2700 mp. situat în, 193, parcelele 10,11 și 13, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 289/1995; s-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 22.02.2006 între pârâtul și intervenienții; s-a dispus rectificarea suprafeței nr. top 2271/b din CF nr. 705, de la 1399 mp, la 1499 mp.; s-a dispus ieșirea din indiviziune conform tabelului de mișcare parcelară nr. 3 anexă la completarea nr. 1 la raportul de expertiză întocmit de expertul, respectiv, conform tabelului de mișcare nr. 2 anexă la completarea nr. I la același raport de expertiză; s-a dispus întabularea în CF a partajului; s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta, ca neîntemeiată; s-a respins cererea de intervenție principală formulată de intervenienta, ca neîntemeiată; pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată în favoarea celorlalte părți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că în masa succesorală rămasă după defunctul intră terenurile menționate în dispozitivul hotărârii, vocație succesorală având soția supraviețuitoare și descendenții, și, în timp ce pârâta este străină de moștenirea acestuia, întrucât nu a făcut dovada că a acceptat moștenirea în termen de 6 luni de la data decesului lui, prin acte de acceptare expresă sau tacită. Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada acceptării în termen a moștenirii rămase după defunctul, aceasta nu poate să transmită dreptul de proprietate asupra părții ce i-ar fi revenit din succesiune în favoarea intervenientei, astfel încât se vor respinge ca neîntemeiate cererea reconvențională și cererea de intervenție formulate de cele două părți.
La sistarea stării de indiviziune s-a ținut seama că între moștenitorii defunctului a intervenit un partaj amiabil cu privire la terenuri, precum și de dispozițiile art. 728.civ. și art. 6731și următoarele proc. civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pârâta și intervenienta, solicitând să se modifice sentința în sensul de a se constata că pârâta are calitate de moștenitor după defunctul, cu consecința atribuirii în favoarea acesteia a cotei legale de moștenire, iar mai apoi să se constate valabilitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat cu intervenienta, apel care a fost respins ca nefondat de Tribunalul Bistrița N prin decizia civilă nr. 50/A/25.06.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosar nr-.
La pronunțarea acestei soluții Tribunalul a avut în vedere prevederile art. 689. civ. și art. 700 alin. 1. civ. respectiv faptul că pârâta nu a acceptat, în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii lui, succesiunea după acest defunct, nici expres și nici tacit, martorii audiați în primă instanță confirmând această împrejurare. Declarația autentică de acceptare a moștenirii dată de apelanta în fața unui notar public la data de 13.10.2005, nu poate constitui act de acceptare expresă a moștenirii defunctului, întrucât nu a fost făcută înăuntrul termenului imperativ de 6 luni, socotit de la data deschiderii succesiunii, 10.07.2002.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pe de o parte pârâta, iar pe de altă parte intervenienta, solicitând, ca urmare a admiterii recursurilor, să se constate că are vocație succesorală după defunctul, fiind moștenitoare acceptantă în temeiul art. 689. civ.; să se constate validitatea convenției de vânzare cumpărare încheiată între recurente; să se dispună partajarea masei succesorale prin atribuire în natură recurentei a suprafeței de teren aferentă cotei ce i se cuvine din masa succesorală.
În motivarea propriului recurs, pârâta a reiterat cele expuse în întâmpinarea și cererea reconvențională formulate în fața primei instanțe, arătând că nu este străină de moștenire, aspect confirmat cu certitudine de interogatoriile reclamanților intimați, și, interogatoriu care, fiind o probă, trebuie calificată ca atare. Prin aceste interogatorii, reclamanții intimați au recunoscut că între părți a existat o înțelegere verbală cu privire la împărțeala moștenirii, însă ulterior, în anii 2004-2005 între frați au apărut neînțelegeri legate de modalitatea de împărțire a bunurilor succesorale, situație în care părțile au revenit asupra declarațiilor, în acest sens fiind și depozițiile martorilor, și. S-au mai invocat în motivarea recursului, după o prealabilă expunere a depozițiilor martorilor, împrejurări ce vizează încheierea promisiunii de vânzare între și intervenienții, a fost reprodusă depoziția martorei, pârâta recurentă susținând că, în calitatea sa de moștenitoare sezinară, a dispus de cota ce îi revine din masa succesorală, înstrăinând-o în favoarea intervenientei.
Prin propriul recurs, intervenienta recurentă a arătat că pârâta are vocație succesorală după defunctul, revenindu-i cota legală din moștenire, pe care a acceptat-o conform art. 689. civ.
Instanța de fond a stabilit fără motiv că este străină de moștenire, și tot fără motiv a respins cererea de intervenție, cu toate că din toate actele depuse la dosar, din interogatoriile reclamanților intimați și din depozițiile martorilor rezultă faptul că este moștenitoare acceptantă, are vocație succesorală după defunctul său tată și nu este străină de moștenire.
Prin interogatoriile ce le-au fost luate, reclamanții intimați au recunoscut că între părți a existat o înțelegere verbală cu privire la împărțeala moștenirii, însă ulterior, în anii 2004-2005 între frați au apărut neînțelegeri legate de modalitatea de împărțire a bunurilor succesorale, situație în care părțile au revenit asupra declarațiilor, în acest sens fiind și depozițiile martorilor, și. S-au mai invocat în motivarea recursului, după o prealabilă expunere a depozițiilor martorilor, împrejurări ce vizează încheierea promisiunii de vânzare între și intervenienții, a fost reprodusă depoziția martorei, intervenienta recurentă susținând că, se impune admiterea cererii sale de intervenție, întrucât, în calitatea sa de moștenitoare sezinară, a dispus de cota ce îi revine din masa succesorală, înstrăinând-o în favoarea intervenientei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanții intimați, și, au solicitat respingerea recursurilor și menținerea deciziei apelate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că ansamblul probațiunii administrate în cauză a relevat faptul că nu a acceptat în termen moștenirea după defunctul ( 35-39).
Pârâții intimați și au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că nu a acceptat în termenul imperativ de 6 luni, prevăzut de art. 700. civ. moștenirea după defunctul ( 43-45).
Recursurile sunt nefondate.
În privința celor două recursuri formulate în cauză, la termenul de judecată din data de 17.11.2008, Curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității parțiale a tuturor acelor motive de recurs prin care se invocă aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, respectiv, prin care se reiterează interogatoriile reclamanților intimați, se reproduc depozițiile martorilor audiați în fața primei instanțe, se fac trimiteri sau reproduceri ale stării de fapt, etc.
Toate aceste motive de netemeinicie, axate pe expuneri ale probelor administrate în fața primelor instanțe, pe reiterări ale stării de fapt, pe reproduceri ale istoricului relațiilor dintre părți intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât, se încadrează în punctele 10 și 11 ale art. 304 proc. civ. abrogate prin nr.OUG 138/2000 și prin Legea nr. 219/2005.
Deși la o primă privire s-ar părea că recursurile, în cvasitotalitatea lor, conțin doar motive de strictă netemeinicie totuși, subzistă și un motiv de nelegalitate, ce s-ar încadra în punctul 9 al art. 304 proc. civ. și anume, incidența în cauză a art. 689. civ.
Recurentele susțin că recurenta este moștenitoare acceptantă după succesiunea defunctului, întrucât ar fi acceptat moștenirea atât expres - deși recurentele nu precizează exact, prin invocarea acestui articol, se poate prezuma că au făcut atât acte de acceptare expresă, cât și acte de acceptare tacită a moștenirii -, prin aceea că ar fi dat o declarație expresă de acceptare a moștenirii, în fața unui notar public, la data de 13.10.2005, cât și tacit, prin aceea că recurenta a dispus de cota sa de moștenire, încheind o convenție de vânzare cumpărare sub semnătură privată, la data de 17.04.2006, cu intervenienta.
Într-adevăr art. 689. civ. prevede că acceptarea moștenirii poate să fie sau expresă sau tacită, fiind expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat, și tacită când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
Însă, dispozițiile art. 689. civ. nu pot subzista și nu pot fi interpretate și aplicate decât printr-o strânsă corelare cu prevederile art. 700 alin. 1. civ. text legal care reglementează dreptul de opțiune succesorală și care stipulează imperativ că dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
Prin urmare, indiferent de faptul că este vorba despre o acceptare tacită, ori despre o acceptare expresă a moștenirii, aceasta trebuie făcută înăuntrul termenului de 6 luni reglementat de art. 700 alin. 1. civ. termen care se socotește de la deschiderea succesiunii, adică de la data decesului defunctului despre a cărui moștenire este vorba.
Pe cale de consecință, declarația de acceptare a moștenirii dată de recurenta la data de 13.10.2005, autentificată sub nr. 3884/2005, în fața Notarului Public, ( 108 - dosar fond) în nici un caz nu poate fi luată în considerare ca un act de acceptare expresă a moștenirii, câtă vreme a intervenit după împlinirea terenului legal de opțiune succesorală de 6 luni, reglementat de art. 700 alin. 1. civ. termen care a început să curgă la data decesului defunctului, 10.07.2002.
Nici faptul că recurenta a dispus de cota parte ce i-ar fi revenit din masa succesorală, prin încheierea unui antecontract de vânzare cumpărare cu intervenienta, nu poate fi considerată ca un act de acceptare a moștenirii, având în vedere că această convenție a fost încheiată la data de 17.04.2006 (9. 232- dosar fond), cu mult după împlinirea termenului de opțiune succesorală de 6 luni, reglementat de art. 700 alin. 1. civ. termen care a început să curgă la data de 10.07.2002, când a decedat defunctul.
Starea de fapt reținută de primele două instanțe, în baza ansamblului probațiunii administrate în fața acestora, - stare de fapt care nu mai poate fi schimbată de către instanța de recurs, ca urmare a abrogării prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 proc. civ. întrucât un atare demers ar presupune implicit o reapreciere a probelor de către instanța de recurs, instanța de recurs fiind datoare să se raporteze la starea de fapt stabilită de primele instanțe -, evidențiază faptul că pârâta recurenta nu a făcut nici un fel de acte de acceptare tacită a moștenirii, în termenul legal de opțiune succesorală.
Susținerea recurentei, în sensul că a dispus de cota de moștenire ce-i revenea în considerarea calității sale de moștenitoare sezinară, nu poate fi primită ca un argument în sensul că această ar fi acceptat în termen legal moștenirea, având în vedere că calitatea de moștenitor sezinar, reglementată de art. 635. civ. îi conferă unui descendent al lui de cujus, de drept, posesia titlului de moștenitor, fără să aibă nevoie, pentru a intra în posesia moștenirii, de îndeplinirea vreunei formalități, însă aceasta nu înseamnă că respectivul descendent nu trebuie să accepte în prealabil moștenirea, expres sau tacit, în termenul de 6 luni reglementat de art. 700 alin. 1. civ.
Numai după ce respectivul descendent va fi accepta în prealabil moștenirea defunctului, înăuntrul termenului de opțiune succesorală, el se va putea prevala de calitatea sa de moștenitor sezinar, pentru a intra în posesia părții de moștenire ce i se cuvine, fără îndeplinirea vreunei alte formalități.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 proc. civ. Curtea urmează să respingă ca nefondate prezentele recursuri.
În temeiul art. 274 proc. civ. raportat la art. 1169. civ. recurentele vor fi obligate în solidar la plata către intimați a cheltuielilor de judecată justificate prin chitanțele de plată a onorariilor avocațiale și prin bonurile fiscale care atestă cheltuielile de transport, conform dispozitivului prezentei decizii ( 62-66).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta și de intervenienta împotriva deciziei civile nr. 50/A din 25 iunie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitele recurente să le plătească intimaților, și cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1.345 lei, iar intimaților și cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1.500 lei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./dact.MM
2ex./18.11.2008
judecător primă instanță: B
judecători apel: /
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
