Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 229/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.229/
Ședința publică din 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: George Popa
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții și, domiciliați în comuna sat jud. I, împotriva deciziei civile nr.871 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2009 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată care face parte integrală din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 8 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr.867 din 29 ianuarie 2007, admis cererea reclamanților -, domiciliați în I, B-dul - 104, parter, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în sat, comuna, jud. I, și, cu domiciliul în aceeași localitate.
A constatat ca actul de vânzare - cumpărare este simulat, fiind în realitate o donație deghizata.
A constatat rezolvită donația.
A obligat pârâții la cheltuieli de judecata către reclamanți în suma de 6,5 lei fiecare, astfel cum au fost dovedite.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții -, și, au chemat în judecată pârâții indicați în dispozitiv pentru a se constata simulația contractului de vânzare - cumpărare încheiat între și, pe de o parte și și, pe de altă parte, în realitate fiind vorba despre o donație deghizata, în cadrul partajului succesoral urmând ca imobilele ce au făcut obiectul vânzării să fie raportate la masa de împărțit.
Au arătat reclamanții că prin actul arătat, părinții au vândut către sora lor, și soțul acesteia casa de locuit cu una cameră, bucătărie, antret, paravan și suprafața de 1 ha și 4300. teren construit șj neconstruit intravilan, sat, comuna jud. In realitate, a fost vorba despre o donație deghizata, nefiind plătit prețul, iar contractul îi prejudiciază pe reclamanți, moștenitori rezervatari ai vânzătorului.
Pârâții și, au formulat întâmpinare arătând că este vorba de un contract clasic de vânzare - cumpărare autentic, prețul fiind achitat, preț serios la data încheierii actului.
Au înțeles să invoce inadmisibilitatea acțiunii, singura care ar fi putut promova acțiunea în simulație fiind, însă aceasta nu a făcut-o, deoarece împreuna cu soțul, au dorit să le vândă pârâților imobilele, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, cererea trebuind a fi formulată în cadrul termenului de prescripție de trei ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Cat privește excepțiile invocate prin încheierea de ședință din 12.06.2006, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii și prescripției dreptului la acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului reține ca reclamanții în calitate de persoane străine de contract au intentat o acțiune în constatarea simulației juridice și desființarea actului secret respectiv a donației încheiate între părți (pentru ca imobilele în cauză să poată fi raportate la masa de împărțit în cadrul acțiunii de partaj), astfel că, nu sunt ținuți să facă dovada după regulile de probe prevăzute pentru actul juridic; față de terți contractul are valoarea unui fapt juridic - în înțelesul restrâns al acestei din urmă noțiuni, spre a dovedi existenta contractului secret și deci simulația, terții putând utiliza orice mijloc de proba, inclusiv proba cu martori, chiar daca valoarea contractului depășește suma de 250 lei.
Susținerile reclamanților au fost probate și dovedite cu declarațiile
martorilor audiați în cauză și răspunsul la interogatoriu dat chiar de
. Astfel aceasta din urmă a răspuns la interogatoriu că s-a încheiat actul
de vânzare - cumpărare fără a se da vreun preț, în că pentru faptul că
le-a dat casa și terenul pârâților, îi va îngriji la bătrânețe, iar martorii audiați în cauză au dovedit că vânzătorii au locuit în casă, până la deces, iar și după acest moment, de existenta
actului încheiat între părți, ceilalți fii ai vânzătorilor aflând cu ocazia decesului
lui, de atunci rămânând fără ajutor,
fapt pentru care a fost nevoită să apeleze la ajutorul celorlalți copii.
La toate cele arătate mai sus se adaugă și faptul că nu s-a efectuat nici un demers pentru a se face public transferul de proprietate, interesul fiind cel de a crea aparența ieșirii din patrimoniul vânzătorilor a bunurilor, în cauză, în defavoarea comoștenitorilor rezervatari (în calitate de fii și fiice).
Tot martorii audiați în cauză au dovedit faptul ca în raport cu prețul de vânzare al vițeilor (pe care i-au avut pârâții în gospodărie), respectiv 10.000 lei/animal, numărul de animale necesar pentru a procura suma de 150.000 lei indicată ca preț, nu s-a dovedit a exista în patrimoniul cumpărătorilor, la acestea adăugându-se și faptul că doar unul din pârâți, lucra, doar veniturile unuia din soți nepermițând a se procura suma de bani necesara cumpărării imobilelor.
Pe cale de consecință, s-a reținut că sunt întemeiate pretențiile reclamanților, în cazul donației deghizate într-o vânzare - cumpărare, moștenitorii rezervatari ai înstrăinătorului având interesul să invoce actul secret, pentru a putea cere să se constate ca în realitate este vorba de o donație, în scopul de a obține reducțiunea ei, astfel ca s-a admis cererea așa cum a fost formulată.
In baza art.274 - 277 Cod procedură civilă au fost obligați pârâții la cheltuieli de judecată către reclamanți, în sumă de câte 6,5 RON fiecare.
In termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și, socotind-o nelegala și netemeinică.
Astfel, în mod greșit prima instanță nu a analizat, cu prioritate, calitatea procesuală activă a reclamanților.
Daca instanța de fond a apreciat că reclamanții au interes în această acțiune, din prisma vocației lor succesorale, era imperios necesar, din acest punct de vedere, să se facă dovada acceptării succesiunii defunctului, în termenul prevăzut de lege. Reclamanții nu au dovedit aceasta, aspectul fiind evident pentru faptul că la decesul tatălui nu au rămas nici un fel de bunuri succesorale, iar promovarea acestei acțiuni s-a realizat la un interval de timp de peste doi ani de zile.
In al doilea rând, prima instanță a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale privind acțiunea în simulație, precum și contractului de donație.
Deși, potrivit art.1174 Cod civil, actul autentic produce efecte depline între părți cu privire la drepturile și obligațiile pe care le constată, totuși, din combinarea prevederilor art.1173 și art.1198 Cod civil, se deduce că și în contra actului public se poate face proba, fie prin contraînscrisuri, fie prin martori și prezumții, când aceasta probă nu are ca scop combaterea faptelor atestate de autoritatea care autentifică, ci declarative făcute de părți și consemnate în act.
In cauza de față nu s-a probat existența unui contraînscris care să fi fost făcut în secret de părțile contractante, nici anterior, nici concomitent cu actul public.
Existenta contraînscrisului, ca negoțium al convenției părților, presupune intenția încheierii unui contract de donație și nu a unui contract de vânzare - cumpărare.
Acest lucru nu a fost dovedit de reclamanți, deoarece martorii care au declarat în cauză s-au referit doar la posibilitățile materiale reduse ale cumpărătorilor de a achita prețul menționat în contract și la faptul că ambii vânzători au locuit în imobil după înstrăinarea lui.
De altfel, aceasta este și argumentarea instanței pentru concluzia că este vorba despre un contract de donație și nu unul de vânzare - cumpărare, fără însă a se observa clauze importante ale contractului.
Locațiunea vânzătorilor în imobil a avut la bază dreptul de abitație viagera rezervat în act, iar plata prețului a avut loc la data când s-a încheiat actul, în prezenta notarului.
Contractul prevede clar că " prețul vânzării este de 150.000 lei, sumă pe care noi, vânzătorii, am primit-o integral de la cumpărători, azi, data autentificării."
Sub acest aspect, instanța a încălcat regulile de procedura cât și de drept material, atunci când a admis administrarea probei cu martori pentru a dovedi fapte constatate de notarul care a autentificat actul.
In aplicarea art.1171 Cod civil, mențiunile cuprinse în înscrisul autentic referitoare la faptele materiale săvârșite de notar sau cele petrecute în fața sa și constatate de acesta prin propriile simțuri, nu pot fi înlăturate decât prin înscrierea în fals.
In realitate, intenția lor, la data încheierii actului, a fost de vânzare - cumpărare și nu de donație, așa cum s-a menționat în acțiune și cum s-a reținut de către instanță, plata prețului a avut loc la data autentificării, iar mijloacele lor materiale pentru a asigura achitarea prețului nu au relevanță în cauză.
In al treilea rând, pentru a se reține că a fost vorba despre o donație, ca act secret, acesta trebuia să fie valabil din punct de vedere juridic.
Pentru valabilitatea unei donații este necesar ca actul să aibă caracter autentic, astfel că nu cunosc ce a dorit instanța să stabilească prin dispoziția "constată rezolvită donația".
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.871 din 5 decembrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și.
Prin aceeași decizie civilă s-a respins cererea intimaților vizând plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța decizia civilă nr.871 din 5 decembrie 2007, instanța de apel a reținut că prima instanță s-a pronunțat în limitele investirii (cererile vizând partajul succesoral fiind disjunse prin încheierea de ședință din 12 iunie 2006), întemeindu-se pe o corectă valorizare a probatoriului și o justă aplicare a dispozițiilor de ordin procedural și substanțial.
In concret, referitor la calitatea procesuală activă s-a reținut că reclamanții justifică un interes, făcându-se dovada că sunt moștenitorii defunctului, cu certificatul de calitate de moștenitor.
Referitor la probele cu martori și interogatoriu solicitate de reclamanți, s-a reținut că în mod corect s-au admis și administrat în condițiile în care nu au avut posibilitatea să preconstituie un înscris doveditor al simulației, fiind pentru aceștia un fapt juridic în înțeles restrâns și nu un act juridic.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că prima instanță în mod corect a constatat că nu s-a făcut dovada plății prețului stabilit prin contractul de vânzare - cumpărare cu atât mai mult cu cât pârâta a precizat că intenția vânzătorilor a fost aceea de a imobilul în discuție soților.
In consecință, se reține că în speță, actul ascuns, ocult, îl reprezintă donația care se face prin act autentic, însă legiuitorul prin art. 845 cod civil recunoaște implicit validitatea donațiilor deghizate.
In cauză, contractul de vânzare - cumpărare, sub a cărei aparență este deghizată donația, este încheiat sub formă autentică, suplinind astfel, datorită unității simulației - lipsa formei autentice a actului secret.
Impotriva deciziei civile nr.871 din 5 decembrie 2007 tribunalului Iași, în termen legal au declarat recurs pârâții și, invocând nelegalitatea acesteia (dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod pr. civilă).
Pârâții au arătat că instanța a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale privind acțiunea în simulație, precum și a contractului de donație, motive ce au fost susținute de altfel și în fața instanței de apel.
Recurenții au completat motivele de recurs formulate cu cel prevăzut de art.304 pct.7 cod pr. civilă, considerând că este de ordine publică.
Astfel s-a susținut că în hotărârea atacată există contradicție între considerente și dispozitiv în sensul că dintr-o parte a hotărârii reiese că acțiunea este întemeiată iar din altă parte că este neîntemeiată sau invers.
Având în vedere raționamentul instanței de apel cu privire la valabilitatea actului ca act de donație, apreciază că soluția corectă ar fi fost de admitere a apelului și modificare în parte a sentinței Judecătoriei Iași, în sensul respingerii capătului de cerere prin care a solicitat constatarea donației ca fiind " rezolvită " întrucât nu există nici o cauză de desființare a acestui act.
In concluzie, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii criticate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței Judecătoriei Iași și respingerii capătului de cerere privind desființarea donației.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare;
Analizând și verificând hotărârile prin prisma aspectelor de modificare prevăzute de art.304 pct.9 cod pr. civilă, invocate de pârâți se reține că instanța de fond în baza probelor administrate a apreciat și aplicat dispozițiile legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, confirmată și de instanța de apel.
Referitor la primul aspect invocat de pârâți, interpretarea greșită a dispozițiilor legale privind acțiunea în simulație.
In ceea ce privește proba cu care s-a dovedit fictivitatea actului aparent, se reține că în speță, regimul probelor este derogator fiind admisibil orice mijloc de probă în condițiile în care moștenitorii rezervatari ai vânzătorului au înstrăinat unui moștenitor legal rezervator de același grad.
Mai mult decât atât, intenția reală de aap ărților ce au transferat dreptul de proprietate nu a fost stabilită implicit prin prezumții, ci prin recunoașterea clară și neechivocă a pârâtei (vânzătoarea), susținând în interogatorii și că nu s-a plătit nici o sumă de bani ca preț.
In consecință, rezultă fără putință de tăgadă, așa cum corect au reținut ambele instanțe, intenția părților contractante nu a fost aceea de a încheia un act de vânzare cumpărare ci a ascunde prin acest act o donație, făcută în frauda celorlalți moștenitori rezervatari, aplicabile fiind dispozițiile art.1175 și 973 cod civil.
De asemenea în mod justificat instanțele au reținut că, dacă prin simulație părțile și-au propus să fraudeze interesele succesorilor universali sau cu titlu universal, aceștia din urmă dobândesc în speță calitatea de terți, beneficiind în această situație de drepturile pe care legea le conferă în materie de simulație.
Față de această situație, se impune desființarea donației, fiind o consecință firească a sancționării fraudării iar bunul imobil să fie adus integral la masa de împărțit.
Cu privire la administrarea probelor împotriva unui act autentic se reține că ambele instanțe în mod corect au apreciat că probele admise nu au tins la dovedirea unor fapte în contra sau peste mențiunile din contractul de vânzare cumpărare.
Referitor la aspectul privind interpretarea greșită a dispozițiilor legale privind contractul de donație, se constată neîntemeiat.
In speță contractul de vânzare cumpărare, sub a cărui aparență este deghizată donația, este încheiat sub formă autentică, acoperind astfel, datorită simulației, lipsa formei autentice a actului secret așa cum corect a reținut și instanța de apel.
In aceste condiții, criticile formulate de pârâți sunt neîntemeiate, neîncadrându-se în dispozițiile art.304 pct.9 cod pr. civilă, astfel cum au fost invocate.
Motivul de modificare invocat peste termenul legal, referitor la existența contradicției dintre considerente și dispozitiv nu poate fi analizat întrucât nu constituie un motiv de ordine publică și care potrivit art.306 alin.2 cod pr.civilă să poată fi invocat și din oficiu de instanță.
In consecință, pentru cele expuse, Curtea, în baza art.312 alin.1 cod pr. civilă, urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, domiciliați în comuna sat jud. I, împotriva deciziei civile nr.871 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red. /7.05.2009
Tehn.
2 ex./12.05.2009
fond -
apel - -
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, George Popa
