Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 257/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(175/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 257
Ședința publică de la 23.02.2010.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr. 165 din 12.11.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu intimata pârâtă.
are ca obiect - succesiune și ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul în calitate de reprezentant al recurentului pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr. 3/6.01.2010, eliberată de Baroul Călărași, pe care o depune la dosar, intimata reclamantă - asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. 12/2010, eliberată de Baroul Călărași, pe care o depune la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 22.02.2010, a unei întâmpinări formulată de intimata reclamantă.
Avocatul recurentului pârât depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, potrivit chitanței nr. - din 22.02.2010, privind achitarea sumei de 2035 lei, aplicând și un timbru judiciar în valoare de 5 lei, pe care instanța le anulează.
La solicitarea instanței, intimata - se legitimează cu Carte de Identitate seria -, nr. -, eliberată de Municipiul C, la data de 19.08.2003. Depune la dosar și o copie a Cărții de Identitate.
Avocatul recurentului pârât, în dovedirea motivelor de recurs, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3956 din 23.09.2003, privind apartamentul nr. 3, din C, str. - -, - 8 (),. D, parter, județ C, precum și acte ce justifică plata impozitului pentru imobilul situat în C, str. 1 - 2. și reprezentantului intimatei reclamante un exemplar de pe aceste înscrisuri.
Avocatul intimatei reclamante, având cuvântul asupra cererii de probatorii, arată că nu se opune la încuviințarea probei cu înscrisuri pentru recurentul pârât și arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul lor, astăzi depuse la dosar. Mai arată că nu are probe noi de administrat în cauză.
Curtea, după deliberare, în condițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă, încuviințează pentru recurentul pârât proba cu înscrisuri, astfel cum a fost solicitată, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentului pârât solicită, în principal, admiterea recursului cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul de a se stabili în mod corect compunerea masei succesorale, moștenitorii și cotele ce se cuvin acestora.
Efectuând verificările necesare în vederea achitării impozitului aferent apartamentului nr. 3, din C, str. - -, - 8 (),. D, parter, județ C, recurentul a constatat că acest imobil a fost vândut de către autorul său, cu contractul de vânzare cumpărare nr. 3956 din 23.09.2003, contract pe care la depus la dosar la acest termen. Având în vedere că recurentul este plecat de mai mult timp din țară, nu a avut cunoștință de situația juridică a acestui imobil, spre deosebire de intimata reclamantă - și intimata pârâtă, care, deși, au cunoscut acest aspect, nu l-au adus la cunoștința instanței.
Față de aceste aspecte, solicită a se dispune scoaterea din masa succesorală a imobilului sus menționat.
În ceea ce privește imobilul situat C, str. 1 - 2. - 15,.2,.9, solicită atribuirea acestuia către recurent, cu obligarea sa la plata unei sulte corespunzătoare către intimata reclamantă -, având în vedere că recurentul a fost singurul care s-a ocupat de întreținerea și conservarea lui, precum și faptul că nu mai deține un alt imobil în proprietate.
Solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. 274 din 6.01.2010, pe care o depune la dosar, precum și taxa judiciară achitată în prezenta cauză.
Avocatul intimatei reclamante -, față de actul nou depus la dosar, apreciază că se impune admiterea recursului, însă nu solicită casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța având posibilitatea modificării acestei hotărâri având în vedere că recurentul nu contestă valorile stabilite prin expertiza efectuată, lucrare ce a fost agreată de parte. Prin urmare, solicită modificarea hotărârii recurate, în sensul de a se dispune scoaterea din masa succesorală a apartamentului nr. 3, din C, str. - -, - 8 (),. D, parter, județ
Cu privire la imobilul situat în C, str. 1 - 2. solicită a fi atribuit în natură intimatei reclamante, având în vedere că nu deține alt imobil în proprietate. Susținerea recurentului în sensul că reclamanta nu a solicita atribuirea acestui bun imobil nu poate fi reținută de instanță, având în vedere acțiunea introductivă și anume ultimul petit. În plus, apelul declarat de intimata reclamantă a avut și el ca motiv inclusiv incorecta atribuire, de către instanța de fond, a imobilului mai sus menționat, către pârâtul.
Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței nr. 12 din 17.02.2010, pe care o depune la dosar, însoțită de factura fiscală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.3663/202/14.09.2006, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâtii și, solicitând să se dispună: deschiderea succesiunii rămase de pe urma lui., decedat la 08.09.2005, cu ultim domiciliu în C; constatarea calității de moștenitori, a reclamantei și a pârâtului; stabilirea cotei părți ce revine fiecăruia; stabilirea masei succesorale; ieșirea din indiviziune, cu atribuirea apartamentului situat în str.1 - 2. - 15,.2,.9 către reclamantă, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea cererii, reclamanta arată că pârâtul este fratele său consangvin, provenind dintr-o altă căsătorie a autorului lor,., decedat la data de 8.09.2005, cu ultimul domiciliu în
Mai arată reclamanta că, în timpul vieții, autorul a achiziționat o serie de bunuri, respectiv: 1 apartament situat în C, str. - -, -.D,.3; suprafața de 1,5 ha teren extravilan, aflată în arendă la Drumul SA; suprafața de 2,3065 ha teren arabil și 0,1188 ha teren de vie, teren înscris în registrul agricol al com. Independența, vol.I, tip II al Primăriei com. Independența; cantitatea de 1275 kg, ridicată de pârâtul cu titlu de arendă; bunuri mobile: o combină frigorifică, un televizor cu ecran plat, 2 aparate video, mobilă dormitor D, 2 fotolii și o masă, 2 fotolii și o masă (acestea din urmă de rafie); din apartamentul situat în C, str.1- 2. -.2,.9 (acesta fiind apartamentul dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta ); din următoarele bunuri mobile: 2 covoare persane, unul de 2/3 și altul de 5/4, un frigider, 2 dulapuri suspendate, o canapea, un aragaz, o butelie.
Precizează reclamanta că defunctul ei tată, în timpul căsătoriei cu pârâta, a realizat următoarele bunuri comune: 2 covoare persane, un frigider, 2 dulapuri suspendate, o canapea, un aragaz și o butelie.
Arată reclamanta că apartamentul situat în C, str.1 - 2. - 15,.2,.9, jud. Caf ost achiziționat de. prin împrumut la CEC, cu suma de 70.009 lei, în anul 1972, că, în timpul căsătoriei pârâta, a achitat împreună cu soția, până la hotărârea de divorț, diferența de împrumut, adică în jur de 48.160 lei.
Totodată, precizează reclamanta că a solicitat ca pârâtul să aducă la masa succesorală și cantitatea de 1275 kg, ridicată de acesta cu titlu de arendă, conform contractului de arendare, așa cum rezultă din adeverința nr.1679 din 4.09.2006.
Pârâta, prezentă în instanță la termenul de judecată din 3.10.2006, a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantei.
În ședința publică din 14.11.2006, s-a prezentat pentru pârâtul mandatarul, depunînd mandat autentificat sub nr. 2543/2759/13.10.2006 de Consulatul General al României la.
Reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind aducerea la masa partajabilă a cantității de 1275 kg grîu, precum și a suprafețelor de teren de 1,50 ha extravilan, de 2,3065 ha arabil și de 0,1188 ha de vie.
De asemenea, a solicitat instanței să constate că pârâta are doar un drept de creanță, reprezentând contribuția sa bănească la dobândirea apartamentului nr.9 situat în C, str.1 - 2. - 15,.2, jud.
Pârâtul a solicitat ca, în urma ieșirii din indiviziune, să-i fie atribuit apartamentul nr.9 situat în C, str.1 - 2..2, - 15.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr.458/2007, Judecătoria Călărașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâților și, a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul împotriva reclamantei - și pârâtei, a constatat că de pe urma defunctului Gh., decedat la data de 08.09.2005, cu ultim domiciliu în C, a rămas ca masă succesorală: un apartament situat în C, str. - -. - 8,.D,.3, jud. C; un apartament situat în C, str.1 - 2. - 15,.2,.9, jud. C, o combină frigorifică, un TV cu ecran plat, 2 aparate video, mobilă dormitor D, 2 fotolii și o masă, 2 fotolii și o masă din rafie, precum și cota de din următoarele bunuri mobile (cealaltă cotă de din aceste bunuri mobile aparține pârâtei, conform art.30 Codul familiei): 2 covoare persane (unul de 2/3 și altul de 5/4 ), un frigider, 2 dulapuri suspendate, o canapea, un aragaz, o butelie, a constatat că moștenitorii legali rămași de pe urma defunctului Gh. sunt reclamanta - și pârâtul, fiecare cu o cotă de din masa succesorală, a dispus ieșirea din indiviziune, a atribuit reclamantei - apartamentul situat în C, str. - -, - 8,.D,.3, jud. C, compus din 3 camere și dependințe, având o valoare actuală de circulație de 65.453 Ron, precum și următoarele bunuri mobile: o combină frigorifică sau 630 lei, un TV cu ecran plan sau 1.120 lei, 2 aparate video sau 504 lei, o garnitură mobilă dormitor D sau 1.800 lei, o garnitură cu 2 fotolii și o masă sau 143 lei, garnitură din rafie cu 2 fotolii și o masă sau 325 lei, 2 covoare persane sau 960 lei, un frigider sau 455 lei, 2 dulapuri suspendate sau 78 lei, o canapea sau 180 lei, un aragaz cu 3 ochiuri sau 28,8 lei, o butelie aragaz sau 150 lei. (valoarea lotului atribuit reclamantei este de 71.827 lei), a atribuit pârâtului apartamentul situat în C, str.1 - 2. - 15,.2,.9, jud. C, compus din 3 camere și dependințe, având o valoare actuală de circulație de 108.339 lei (valoare lotului atribuit pârâtului este de 108.339 lei). Pentru egalizarea valorică a loturilor, a obligat pârâtul la plata sumei de 18.256 lei către reclamantă, cu titlu de sultă, a obligat reclamanta către pârâta la plata sumei de 926 lei, reprezentând val. cotei de din bunurile mobile dobândite de pârâtă în timpul căsătoriei cu defunctul, a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 492 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
1. În mod greșit instanța de fond a constatat că imobilul situat în C, str.1 - 2. - 15,.2,.9, jud. C face parte din masa succesorală în întregime, deoarece prin acțiunea sa nu a solicitat decât includerea cotei de din acesta, pentru restul precizând că ar aparține mamei sale, pârâta, care, în timpul căsătoriei cu defunctul, a avut o contribuție personală la achitarea prețului acestui imobil, astfel încât instanța a acordat mai mult decât s-a cerut "plus petita".
2. Instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt atunci când a atribuit pârâtului apartamentul situat în C, str.1 - 2. - 15,.2,.9, jud. C, întrucât ea nu deține în proprietate o locuință, fiind studentă, iar apartamentul respectiv este cel în care s-a născut și a copilărit, intimatul pârât nelocuind niciodată în acesta, deoarece are reședința în Canada.
3. S-a procedat în mod greșit la admiterea cererii reconvenționale formulată de pârâtul, deoarece ea nu a fost pusă în discuția părților, nu s-au administrat probe pe aceasta și era tardivă, nefiind formulată cel târziu la prima zi de înfățișare.
4. Instanța de fond în mod greșit a dispus restituirea doar a sumei de 200 lei, în loc de 400 lei, cât achitase cu titlu de onorariu expertiza topografică ce n-a mai fost efectuată.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și pârâta, criticând-o pentru următoarele motive:
1. În mod greșit s-a inclus în masa succesorală întreg imobilul situat în C, str.1 - 2. - 15,.2,.9, jud. C, pe motiv că nu a formulat cerere reconvențională, deoarece reclamanta solicitase prin acțiunea sa doar cota de din imobilul respectiv, iar pârâtul nu a formulat o cerere reconvențională valabilă, ea fiind formulată oral la ultimul termen de judecată, astfel încât, pe baza înscrisurilor depuse, instanța trebuia să constate întinderea dreptului asupra acestui imobil conform cotei sale de contribuție și a fostului său soț.
2. Având în vedere că nu a formulat cerere reconvențională în cauză, în mod nelegal i-a fost pus în vedere de către instanța de fond să achite o taxă de timbru de 609 lei, chitanța ce atestă plata acesteia aflându-se la filele 119-120 din dosar.
Prin decizia civilă nr.168/A/2007, Tribunalul Călărași, în baza art.297 Cod procedură civilă, a admis apelul declarat de apelanta - împotriva sentinței civile nr.458/2007 a Judecătorie C, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe, a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de apelanta împotriva aceleași sentințe, a obligat pe intimatul la 1680 cheltuieli de judecată către apelanta -.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că primul motiv de apel este just atât timp cât prin cererea introductivă, cât și prin cererea reconvențională, dar și prin celelalte acte s-a stabilit cadrul procesual al cauzei, iar, sub aspectul vizat în apel, obiectul material al judecății a fost stabilit la cota de din apartament; cum instanța s-a pronunțat asupra întregului apartament, se poate considera că s-a pronunțat asupra unui alt obiect, cu încălcarea principiului disponibilității, a dispozițiilor art.129 Cod procedură civilă, eroare ce se impune a fi înlăturată.
În ce privește apelul pârâtei, instanța a constatat poziția acesteia de netimbrare. Dispozițiile Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale normelor de aplicare impun sancționarea netimbrării, respectiv anularea cererii - art.20 alin.3 din lege.
Intimatul a formulat recurs împotriva deciziei civile nr.168/A/2007.
Curtea de Apel București, soluționând cauza prin decizia civilă nr.524/2008, a admis recursul declarat de recurentul-pârât, dispunând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Călărași.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că cererea reconvențională formulată de către pârâtul, la 20.02.2007, prin care a solicitat atribuirea în natură a apartamentului situat în C, str.1 - 2. -5,.2,.9, echivalează cu solicitarea introducerii întregului apartament în masa succesorală.
A mai reținut instanța de recurs că instanța de apel nu a analizat pe fond motivele invocate de către apelanta reclamantă și nu a cercetat susținerile părților privind dobândirea, de către pârâta, a unui eventual drept de creanță sau de coproprietate asupra apartamentului în litigiu și nici criticile privind modul de soluționare a cererii reconvenționale.
În faza de rejudecare a apelurilor, apelanta și-a precizat poziția asupra apelului său, în sensul că trebuie reținut dreptul său de creanță asupra masei succesorale ori cota sa coproprietate, de a se constata greșita impunere la plata taxei de timbru, cât timp nu a formulat nicio cerere evaluabilă, în fine, în sensul constatării greșitei partajări prin atribuirea către pârâtul a apartamentului nr.9, cât timp reconvenționala sa este tardivă, iar în acel apartament a locuit reclamanta.
Prin decizia civilă nr.15/A/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, au fost admise apelurile declarate de reclamanta - și de pârâta, dispunându-se includerea în masa succesorală numai a cotei de (în loc de 1/1) din apartamentul nr.9,.2, -5, str.1 - 1910 din C, înlăturându-se cealaltă cotă de .
Instanță a atribuit reclamantei - și această cotă de 1/2 din apartamentul sus-arătat, cotă în valoare de 93.899 lei, la dobândirea căreia pârâta are o contribuție de 32,296,50 lei și a înlăturat această cotă din lotul pârâtului, a constatat că valoarea lotului atribuit acesteia este de 223.187,80 lei și, în consecință, a obligat reclamanta către pârâtul la plata sumei de 93.852,20 lei sultă și către pârâta la plata sumei de 926 lei, contravaloare cota de din bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei pârâtă-defunct. S-a dispus restituirea pârâtei, de către Biroul Județean de Expertize Tribunalul Călărași, din contul expertului, și a sumei de 200 lei, diferențe onorariu expertiză. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată și obligarea intimatul către apelanta, respectiv intimata la câte 190 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că:
Referitor la apelul declarat de reclamantă, instanța a constatat că atât prin cererea introductivă, cât și prin cererile ulterioare s-a dedus judecății numai cota de din acest apartament, fără a se face referire la cealaltă cotă și că nici pârâtul nu a solicitat includerea întregului apartament, motiv pentru care s-a apreciat că numai cota de din apartament este în litigiu; față de cadrul procesual astfel cum a fost stabilit de părți, de concluziile deciziei de casare, de probatoriul administrat s-a apreciat justificată prima critică și s-a inclus în masa succesorală și partajabilă numai cota de din acest apartament.
Referitor la al doilea motiv de apel, acela privind atribuirea apartamentului, s-a procedat la atribuirea lui reclamantei -, în considerarea criteriilor art.673 Cod de procedură civilă, respectiv în considerarea locuirii în acest apartament, al întreținerii lui (în parte acestea fiind echivalente cu criteriul îmbunătățirii lui), în considerarea domiciliului și ocupației acesteia - în C, studentă, spre deosebire de pârât, care are domiciliul și locul de muncă pe alt continent, care nu a mai venit de mulți ani în țară (practic dezinteresat de întreținerea lui). De altfel, pârâtul nu face dovada interesului atribuirii acestei cote.
Al treilea motiv de apel a fost apreciat nefondat, reținându-se că reconvenționala nu a fost formulată la primul termen, dar că ea a fost formulată la prima zi de înfățișare - art.134 Cod de procedură civilă.
A mai reținut instanța de apel că și ultimul motiv de apel este fondat, deoarece proba cu expertiză topo nu a mai fost administrată, nici expertiza efectuată, încât onorariul plătit pentru aceasta se impunea restituit în totalitate, nu parțial (mai ales și fără motivație), în caz contrar fiind făcută o plată nedatorată.
În ce privește apelul pârâtei, acesta a fost admis numai prin prisma primului motiv, acela al includerii în masa succesorală și a celeilalte cote de din apartamentul nr.9, deoarece, cu aceeași motivație expusă primului motiv al apelului reclamantei, se impune scoaterea din masa succesorală a acestei cote, celelalte critici apreciindu-se nefondate.
Cât privește excepția netimbrării apelului, tribunalul a constatat că această excepție a fost admisă în apelul anterior, dar instanța de recurs a anulat această măsură și a dispus continuarea judecății, dispoziții obligatorii pentru instanța de apel.
Urmare acestor soluții, fiind interesul general al părților în stabilirea masei succesorale și în partajarea ei, în aplicarea art. 274 și 276 Cod procedură civilă, s-a procedat la compensarea cheltuielilor cu judecata, cu consecința obligării intimatului și a coapelantei către apelantă la plata diferenței de câte 190 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimatul pârât.
Curtea de Apel, soluționând cauza prin decizia civilă nr.302/R/28.05.2009, a admis recursul formulat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr.15/A/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - și intimata pârâtă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal. A obligat intimatele la 1300 lei cheltuieli de judecată recurentului.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a constatat că instanța de rejudecare era ținută de obligația instituită prin art.315 alin.1 Cod de procedură civilă, respectiv de a ține seama de dezlegările date problemelor de drept de către instanța de casare și că instanța de apel, nesocotind această obligație, a făcut propria analiză asupra calificării cererii reconvenționale a pârâtului, ajungând la o concluzie contrară celei statuate în prima decizie de casare și nici nu a stabilit natura juridică a dreptului pe care îl are apelanta pârâtă asupra imobilului situat în C, str.1 - 2. -5,.2,.9, astfel încât soluția pronunțată pe fondul pricini nu are o motivare care să permită instanței de recurs un control de legalitate, astfel încât devin incidente prevederile art.304 pct.7 Cod de procedură civilă.
În condițiile în care instanța de apel nu stabilit situația de fapt în considerarea căreia a procedat la schimbarea hotărârii primei instanțe și nu poate fi făcut, în recurs, controlul de legalitate impus de exigențele art.304 partea introductivă din Codul d e procedură civilă, Curtea de Apel Bucureștia statuat că soluția care se impune este aceea a trimiterii cauzei spre rejudecarea apelurilor în vederea stabilirii situației de fapt în baza căreia instanța apreciază asupra întinderii și naturii drepturilor invocate de părțile din proces asupra întregului apartament situat în C, str.1 - 2. - 15,.2,.9.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Călărași, cu ocazia primirii lui spre rejudecare, sub nr-.
La termenul din 15.10.2009, tribunalul a pus în vedere apelantei pârâte să achite taxa judiciară de timbru calculată la cota de din masa succesorală, în cuantum de 1165 lei și timbru judiciar de 5 lei (obligație pe care aceasta a îndeplinit-o la următorul termen de judecată din 12.11.2009), dar și să detalieze în scris perioada și cuantumul ratelor achitate, atât personal, cât și împreună cu fostul soț la apartamentul situat în C, str.1 - 2. -5,.2, precum și perioada în care soțul a fost în detenție, dacă acesta era căsătorit în anul 1972 și să depună copii ale contractelor de vânzare cumpărare ale celor două apartamente.
La termenul din 12.11.2009, apelanta pârâtă a depus precizări scrise, prin care a arătat că s-a căsătorit cu în februarie 1977 și a divorțat de acesta în anul1986, anterior decesului lui intervenit la 08.09.2005, că imobilul situat în C, str.1 - 2. - 15,.2,.9 a fost achiziționat de în anul 1972, cu un împrumut CEC în sumă de 70009 lei, iar, din februarie 1977 și până la divorț, a achitat împreună cu defunctul suma de 48160 lei din totalul de 70009 lei. Imediat după căsătorie, la 10.12.1977, a achitat suma de 14000 lei (aport propriu), iar părinții săi au mai achitat suma de 17200 lei (suma de 12000 lei a fost achitată la data de 23.01.1978, iar suma de 5200 lei a fost achitată la data de 04.01.1979), iar, în data de 04.01.1979, socrul său a mai achitat suma de 5000 lei, restul ratelor le-au achitat împreună.
A mai precizat că, în anul 1972, nu era căsătorit, era deja divorțat de prima soție, iar perioada de detenție a acestuia s-a situat după ianuarie 1979 (mai 1983 - decembrie1984), când creditul CEC fusese restituit integral, nefiind afectat în niciun fel restituirea împrumutului.
Prin decizia civilă nr.165/12.11.2009, Tribunalul Călărașia admis apelurile declarate de reclamanta - și pârâta, a schimbat sentința civilă nr.458/2007 pronunțată de Judecătoria Călărași, în parte, numai în privința valorii imobilelor incluse în masa succesorală și a modalității de atribuire a acestora, a valorii loturilor și a sultelor, precum și a admiterii cererilor de restituire a diferenței de onorariu achitat pentru expertiza topografică și taxa de timbru solicitată de cele două apelante. Totodată, instanța de apel a constatat că din masa succesorală rămasă la decesul defunctului fac parte apartamentul situat în C, str.1 - 2. -.15,.2,.9, județul C, în valoare de 187.798 lei și apartamentul situat în C, str.- -, -.8,.D,.3, județul C, în valoare de 122.915 lei, valori stabilite prin suplimentul raportului de expertiză imobiliară efectuat în dosarul nr- al Tribunalului Călărași de către expertul, a atribuit reclamantei - apartamentul situat în C, str.1 - 2. -.15,.2,.9, județul C, cu o valoare de 187.798 lei, iar pârâtului apartamentul situat în C, str.- -, -.8,.D,.3, județul C, în valoare de 122.915 lei, a stabilit valoarea lotului atribuit reclamantei ca fiind de 193.245,8 lei, iar valoarea lotului atribuit pârâtului ca fiind de 122.915 lei, sultă ce urma a fi achitată de reclamantă în sumă de 35.165 lei, a dispus restituirea către - din contul de pe lângă Tribunalul Călărașia sumei de 200 lei, reprezentând diferență onorariu achitat de aceasta pentru expertiza topografică ce nu a mai fost efectuată de expertul, iar către pârâta a chitanței nr.-/14.02.2007, ce atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 609 lei achitată, dar nedatorată de aceasta în dosarul nr.3663/2006 al Judecătoriei Călărași, a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În privința primului motiv din cele două apeluri, tribunalul constată că prin sentința criticată în mod corect instanța de fond a stabilit ca făcând parte din masa succesorală rămasă la decesul defunctului întreg apartamentul situat în C, str.1 - 2. - 15,.2,.9, întrucât chiar dacă prin acțiunea introductivă reclamanta a considerat că a investit instanța doar cu privire la cota de din acesta, totuși nu era legată de solicitările concrete ale părții, atâta vreme cât obiectul cauzei îl constituia un partaj succesoral; revenea, deci, judecătorului rolul de a stabili componența bunurilor ce intrau în masa succesorală, întinderea acesteia și cotele ideale al părților din această universalitate, lucru pe care l-a și făcut de altfel prin hotărârea pronunțată.
În privința acestui motiv de apel, dar și a motivului trei din apelul reclamantei, tribunalul a constatat că ele au fost analizate și cenzurate de Curtea de Apel București în ambele recursuri soluționate prin deciziile de casare pronunțate, că această instanță a statuat faptul că în cauză a fost formulată o cerere reconvențională valabilă de către pârâtul, prin care se solicitase atât aducerea la masa partajabilă a întregului apartament, cât și atribuirea lui către acesta și, cum dezlegările date problemelor de drept de către instanța de recurs sunt obligatorii pentru instanța de apel (conform art.315 Cod de procedură civilă), nu se mai impune în această fază reanalizarea pretinselor încălcări procedurale săvârșite de către instanța de fond sub acest aspect.
În condițiile în care instanța a fost investită, deci, cu stabilirea masei succesorale în integralitatea sa, este de observat că apartamentul situat în C, str.1 - 2. - 15,.2,.9 a avut calitatea de bun personal al defunctului, fiind dobândit de acesta înaintea căsătoriei cu pârâta, intervenită în anul 1977, fiind cumpărat în anul 1972, așa cum rezultă din contractul nr.9 pentru construirea de locuințe proprietate personală încheiat între acesta și Întreprinderea de Gospodărire Orășenească C, astfel încât nu numai din punct de vedere procedural, dar și al fondului dreptului se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică în momentul reținerii acestui imobil în masa bunurilor de împărțit ca aparținând în totalitate defunctului.
Cât privește critica din apelul pârâtei privind investirea instanței prin acțiunea reclamantei cu privire la constatarea dreptului său asupra apartamentului în litigiu (drept care poate fi doar unul de creanță în raport de data dobândirii imobilului și de modalitatea concretă de achitare a prețului acestuia prin împrumut CEC achitabil în rate), tribunalul a reținut că aceasta nu a investit instanța de fond cu o cerere reconvențională prin care să-și valorifice dreptul pretins împotriva celor doi moștenitori, cerere formulată în fața instanței de fond, solicitările acesteia din apel nemaiavând nicio relevanță în raport de dispozițiile art.294 Cod de procedură civilă și că numai în aceste condiții (pe care nu le-a îndeplinit) cererea sa ar fi putut fi analizată pe fond, așa cum a stabilit în mod corect și instanța de fond, considerațiile acesteia privind condițiile interesului fiind pe deplin valabile și aplicabile.
Referitor la critica cu privire la modalitatea de atribuire aleasă de instanța de fond, tribunalul a constatat că ea este întemeiată, întrucât s-a reținut în mod greșit interesul atribuirii apartamentului situat în C, str.1 - 2. - 15,.2,.9 intimatului pârât, în condițiile în care acesta are reședința și locul de muncă în Canada, în timp ce reclamanta a făcut dovada că a locuit în acesta, a nedeținerii în proprietate a unei alte locuințe, dar și a necesității de a-și asigura un spațiu de locuit corespunzător în condițiile terminării studiilor universitare, astfel încât, cum cele mai multe din criteriile prevăzute de art.673 Cod procedură civilă sunt în favoarea acesteia, se impune schimbarea modalității de atribuire a celor două apartamente ce fac parte din masa succesorală dispusă prin sentința atacată.
Cum de la data pronunțării sentinței instanței de fond au trecut doi ani și 10 luni, interval de timp în care valoarea imobilelor a suferit modificări și cum în faza celei de-a doua rejudecări a apelului s-a dispus efectuarea unui supliment al raportului de expertiză imobiliară, tribunalul a avut în vedere valorile stabilite prin acesta la atribuirea loturilor către părți.
Și critica privind nerestituirea în integralitatea a onorariului de expertiză achitat de reclamantă în contul pentru expertiza ce se dispusese a fi efectuată de expertul este întemeiată, întrucât reclamanta a renunțat la partajarea terenului extravilan solicitat inițial prin acțiune înainte ca expertul respectiv să întocmească raportul de expertiză ce urma să-l identifice și să-l evalueze, astfel încât în mod eronat instanța de fond a dispus (prin încheierea de la 30.01.2007) restituirea doar a unei părți din suma plătită cu titlu de onorariu expert, respectiv 200 lei, în loc de 400 lei, cât se achitase prin chitanța nr.-/2/10.10.2006.
Și ultima critică a apelului pârâtei este întemeiată, întrucât, deși nu rezultă din niciuna din încheierile din dosarul de fond faptul că i s-ar fi pus în vedere să achite o taxă judiciară de timbru în valoare de 609 lei, totuși aceasta a achitat-o prin chitanța nr.-(76)/14.02.2007, aflată la fila 120 din dosar, în condițiile în care aceasta nu formulase niciun fel de cerere susceptibilă de a determina o asemenea obligație în sarcina sa, astfel încât se impune a se face aplicarea în cauză, în această fază procesuală, a dispozițiilor art.23 alin.1 lit.a din Legea 146/1997.
În termen legal a declarat recurs pârâtul, solicitând, pe baza probelor noi administrate, obținute după pronunțarea apelului, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și sentinței Judecătoriei Călărași, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare acestei instanțe, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a ambelor hotărâri și, reținând cauza spre rejudecare, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se stabilească masa succesorală, moștenitorii și cotele ce se cuvin acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurentul, după expunerea situației de fapt, a arătat că a efectuat verificările necesare în vederea achitării impozitului aferent apartamentului situat în C, str.- -, -.8,.D,.3, constatând că acest imobil a fost vândut de autorul său, cu contractul de vânzare-cumpărare nr.3956/23.09.2003 încheiat la. din
Astfel cum rezultă din actele dosarului, pârâtul a fost plecat din țară de mai mult timp și nu a avut cunoștință de situația juridică a acestui bun, spre deosebire de reclamantă și pârâta, care, deși știau, nu au adus la cunoștința instanței acest aspect.
În raport de această situație de fapt, hotărârile anterioare sunt nelegale și netemeinice, masa succesorală rămasă de pe urma autorului comun, nefiind stabilită niciodată în mod corect, împrejurare ce impune casarea și trimiterea spre rejudecare a cauzei.
Ca urmare a scoaterii imobilului menționat din cuprinsul masei succesorale, recurentul a solicitat atribuirea celuilalt apartament în lotul său și obligarea la o sultă corespunzătoare către reclamanta -, având în vedere că este cel care s-a ocupat de întreținerea și conservarea imobilului. A mai precizat recurentul că nu deține un alt imobil în proprietate. De asemenea, a arătat că reclamanta nici prin cererea de chemare în judecată și nici printr-o altă cerere ulterioară nu a solicitat atribuirea imobilului situat în C, str.1 - 2. -.15,.2,.9, județul C, astfel că instanța de apel s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
A solicitat ca instanța să se raporteze la valoarea imobilului astfel stabilită prin expertiza efectuată în apel, respectiv suma de 193.245,8 lei, din care rezultă o sultă corespunzătoare de 96.622,9 lei.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă - a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere că la data promovării acțiunii, septembrie 2006, proprietățile indicate în cererea de chemare în judecată figurau înscrise pe numele defunctului la serviciul de impozite și taxe al Primăriei C, cât și la. Existența unui act de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică pentru imobilul menționat a fi înstrăinat de autorul său nu a fost cunoscută, iar, în situația în care va fi dovedită această împrejurare, urmează ca instanța să se pronunțe în mod direct, fără casarea hotărârii.
Referitor la atribuirea imobilului situat în C, str.1 - 2. -.15,.2,.9, județul C, intimata a precizat că s-a născut și a crescut în acest apartament până la data divorțului părinților săi, a solicitat atribuirea în urma ieșirii din indiviziune, astfel cum reiese din cererea de chemare în judecată. Recurentul nu locuiește în țară, iar de întreținerea și conservarea imobilului nu se putea ocupa în mod direct.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
A fost depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3956/23.09.2003 de, cu privire la imobilul situat în C, str.- -, -.8,.D,.3, județul De asemenea, au fost înfățișate înscrisuri privind plata impozitului pe clădiri în perioada 2005 - 2007.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, subsumate dispozițiilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, având în vedere și probele noi depuse în recurs, Curtea constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 14.09.2006, reclamanta - solicitând deschiderea succesiunii rămasă de pe urma defunctului G, constatarea calității de moștenitor, alături de pârâtul, stabilirea cotei succesorale, a masei succesorale, compusă din apartamentul nr.3 situat în C, str.- -, -.8,.D, suprafața de 1,5 ha teren extravilan, de 2,3065 ha teren arabil și 0,1188 ha teren de vie, bunuri mobile, din apartamentul nr.9 situat în C, str.1 - 2. -.15,.2, județul C, ieșirea din indiviziune a părților cu atribuirea imobilului situat în C, str.1 - 2. -.15,.2,.9, județul C către reclamantă.
Ulterior, la 30.01.2007, reclamanta a învederat instanței că renunță la partajarea terenului înscris în titlul de proprietate nr.41140/2001, iar, referitor la apartamentul dobândit de defunct în 1972, respectiv cel situat în C, str.1 - 2. -.15,.2, județul C, a arătat că solicită a se constata dobândirea unui drept de creanță în favoarea pârâtei, și anume contribuția bănească la dobândirea apartamentului, iar nu un drept de proprietate.
Având în vedere înscrisul nou depus în recurs, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3956/23.09.2003 de, Curtea reține că imobilul situat în C, str.- -, -.8,.D,.3 a fost înstrăinat de defunctul în anul 2003, deci anterior promovării prezentei acțiuni, astfel încât nu mai era în patrimoniul autorului și nu mai poate fi inclus în masa succesorală rămasă la decesul acestuia.
Întrucât valoarea bunurilor partajabile nu a fost contestată de către părți în această fază procesuală, Curtea apreciază că nu se impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având suficiente indicii pentru pronunțarea unei hotărâri în recurs, găsind incidente în speță dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă. Nu se poate reține aplicarea prevederilor art.312 alin.3 Cod de procedură civilă, modificarea hotărârii fiind posibilă fără administrarea de probe noi sub aspectul cuprinsului masei succesorale și a valorii acesteia.
Cu privire la celălalt motiv de recurs, ce vizează atribuirea imobilului situat în C, str.1 - 2. -.15,.2,.9, județul C, Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta - a solicitat includerea acestui bun în lotul său, în considerarea faptului că nu deține un alt apartament în proprietate.
Situația de fapt a fost stabilită de instanțele de fond, în sensul că pârâtul nu mai locuiește în România, ci în Canada, iar reclamanta - are domiciliul în
Din actele prezentate în recurs reiese că impozitul pentru acest imobil a fost plătit în anul 2005 de, iar în 2007 de către. Așadar, apartamentul în cauză figurează încă înscris pe numele defunctului, autorul reclamantei și pârâtului, nefiind administrate dovezi din care să rezulte că plata sumelor aferente pentru acest bun a fost realizată de pârât, astfel cum susține acesta prin motivele de recurs.
Pe de altă parte, la formarea și la atribuirea loturilor, conform art.6739Cod de procedură civilă, instanța ține seama, după caz, de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
În speță, instanța de apel a reținut că nu se justifică atribuirea apartamentului situat în C, str.1 - 2. -.15,.2,.9, județul C, măsură dispusă de prima instanță, către pârât, întrucât acesta are reședința și locul de muncă în Canada, în timp ce reclamanta a făcut dovada că a locuit în apartament, nu deține în proprietate o altă locuință și bunul este necesar pentru a asigura acesteia un spațiu de locuit corespunzător în condițiile terminării studiilor universitare.
Chiar și în situația în care din masa partajabilă se impune excluderea imobilului situat în C, str.- -, -.8,.D,.3, județ C, Curtea apreciază că se mențin aceleași criterii de atribuire a imobilului în favoarea reclamantei, dat fiind domiciliul și ocupația părților la acest moment, precum și masa bunurilor de împărțit și natura lor. Fiind vorba de un singur imobil, se impune ca acesta să fie repartizat în lotul celui care are mai multă nevoie de el, reclamanta fiind în imposibilitate de a-și procura o locuință necesară traiului zilnic. În plus, Curtea are în vedere că acest apartament nu este folosit efectiv de niciuna dintre părți în acest moment și este greu de presupus că pârâtul, față de situația sa stabilă din Canada, va utiliza în concret acest spațiu.
Față de toate aceste considerente, Curtea, conform art.312 alin.1 și 3 Cod de procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte decizia recurată, în sensul că va constata că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului face parte apartamentul nr.9 situat în C, județ C str.1 - 2. -.15,.2, în valoare de 187.798 lei, valoare stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert.
Această valoare este identificată prin proba administrată în fața instanței de apel, caz în care Curtea apreciază drept o eroare materială cuantumul indicat de recurent prin motivele de recurs, acesta făcând trimitere, în realitate, la valoarea lotului atribuit reclamantei -.
În aceste condiții, menținând soluția de atribuire dispusă de instanța de apel, Curtea va obliga pe reclamantă la plata sumei de 93.899 lei cu titlu de sultă către pârât.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei.
Întrucât recurentul a căzut în pretenții parțial, doar în ceea ce privește soluția instanței de recurs asupra atribuirii bunurilor din masa succesorală, potrivit art.274 alin.3 Cod de procedură civilă, Curtea îl va obliga pe acesta la plata sumei de 250 lei, către intimata -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr.165/A/12.11.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimata reclamantă și cu intimata pârâtă.
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că:
Constată că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului face parte apartamentul nr.9 situat în C, județ C str.1 - 2. -.15,.2, în valoare de 187.798 lei, valoare stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert.
Obligă pe reclamantă la 93.899 lei cu titlu de sultă către pârât.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Obligă pe recurent la 250 lei cheltuieli de judecată către intimata -, reduse conform art.274 alin.3 Cod de procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/9.04.2010
-------------------------------------------
C -
-
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
