Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 260/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2385/2009)
Completul 4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 260
Ședința publică de la 24.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 522 din 30.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți A și.
are ca obiect - succesiune
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta - reclamantă prin avocat fără delegație la dosar și intimatul - pârât personal și asistat de avocatul, cu împuternicirea avocațială nr. -/2009, eliberată de Baroul București (fila 19) și intimatului - pârât A prin același apărător.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, învederează că nu au alte cereri sau probe de administrat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal casarea deciziei civile pronunțată de tribunal și trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul atribuirii către clienta sa și a lotului 1 din raportului de expertiză, în afara bunurilor mobile deja atribuite.
Arată că, criticile formulate sunt întemeiate pe disp. art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, deoarece apreciază că, instanțele anterioare s-au pronunțat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv încălcarea disp. art. 6733-5al. 2 cod procedură civilă, adică instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ conform art. 129 al. 5 cod procedură civilă. Menționează că, la fond s-a considerat că, cererea formulată de apărătorul ales, de la acea perioadă a recurentei - reclamante, respectiv atribuirea către intimații - pârâți a imobilului compus din 3 clădiri separate este o cerere care ducea la o partajare echitabilă a masei succesorale, dar după comunicarea hotărârii către recurenta, aceasta a ajuns la concluzia că nu se va putea soluționa cauza pe cale pașnică, deoarece s-a stabilit ca intimații - pârâți să fie obligați la plata unei sulte mari, care nu va putea fi achitată de aceștia nici prin vânzarea imobilului și nici din veniturile realizate de aceștia.
Față de cele de mai sus, recurenta - reclamantă a apreciat că prin soluția dată, se va ajunge la o situație conflictuală între părți, motiv pentru care a formulat apelul, prin care a solicitat încă o parte din imobilul supus partajării, pentru a se micșora într-un fel sulta ce urma a fi achitată de intimați, precizând că, valoarea bunurilor ce urmează a fi pusă la vânzare, pentru a se poate pune în executare hotărârea instanței de fond, nu acoperă 1/3 din valoarea sultei ce trebuie achitată de intimați.
Arată în continuare, la interpelarea instanței, că acțiunea introductiva de instanță a fost semnată de chiar clienta sa, dar la acel moment aceasta nu putea să vadă care vor fi concluziile acțiunii, având în vedere cererea a fost formulată de către un avocat, motiv pentru care apreciază că se poate vorbi de existența unui conflict real.
În continuare, menționează că la instanța de fond, nu s-a solicitat și părerea reclamantei, în ceea ce privește acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, așa încât apreciază că aceasta a încălcat disp. art. 6739cod procedură civilă, apreciind că rolul activ al instanței nu a fost pus în valoare.
Totodată mai arată că, la instanța de apel, prin motive a încercat să remedieze într-un fel dispoziția instanței de fond, deoarece a solicitat să se completeze lotul atribuit, cu imobilul cu destinația de "bar" și terenul aferent acestuia, motiv pentru care a solicitat efectuarea unei noi expertize care, deși a fost încuviințată, tribunalul nu a ținut seama de obiectivele formulate, iar la momentul depunerii acestuia, instanța de apel a respins obiecțiunile formulate, așa încât apreciază că tribunalul a încălcat dispozițiile legii.
Față de cele de mai sus apreciază că recursul este întemeiat, motiv pentru care solicită trimiterea cauzei către tribunal, în vederea efectuării raportului de expertiză conform obiectivelor formulate, admiterea recursului așa cum a fost formulat, constatarea că decizia tribunalului cât și sentința instanței de fond sunt netemeinice și nelegale, cu trimitere către tribunal și în subsidiar conform motivelor de recurs. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Intimatul - pârât, la interpelarea Curții, învederează că dispune de bani pentru a achita sulta stabilită de instanță, către recurenta - reclamantă.
Avocatul intimaților - pârâți solicită respingerea recursului, având în vedere că criticile formulate de partea adversă, vizează numai lipsa consimțământului recurentei - reclamante față de modalitatea de partaj, aspect care rezultă și din acțiunea introductivă, respectiv fila 4 dosar de fond, adică aceasta solicită atribuirea în natură a bunurilor către intimații pârâți.
Arată că, art. art. 6739cod procedură civilă despre care recurenta - reclamantă a făcut vorbire în motivele de recurs, vorbește de acordul părților, cât și de domiciliul părților, lucrările efectuate la imobil, înainte de introducerea acțiunii, aspecte care au fost avute în vedere de instanțe, și care conduc la aprecierea ca nesusținută a cererii din apel, față de disp. art. 294 cod procedură civilă.
Solicită respingerea recursului conform art. 312 cod procedură civilă și obligarea recurentei - reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanța și factură. Depune concluzii scrise.
Apărătorul recurentei - reclamante, învederează că cererea formulată în apel a apreciat-o nu ca o cerere nouă, ci ca o modalitate de realizare partajarea bunului, iar îmbunătățirile efectuate de către intimații - pârâți la imobil, nu au o valoarea mare, iar construcția cu destinația de bar este o construcție independentă, neavând nici o legătură cu domiciliul, iar cu privire la excepția inadmisibilității de care s-a făcut vorbire, această excepție nu a mai fost susținută.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.11.2006, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B - Secția Civilă, sub nr-, reclamanta a chemat în judecata pe pârâții A și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: partajarea averii succesorale privind bunurile rămase de pe urma defunctului G, stabilirea masei bunurilor de împărțit și lichidarea stării de indiviziune; partajarea averii succesorale privind bunurile rămase de pe urma defunctei, stabilirea masei bunurilor de împărțit, a cotelor ce le revin moștenitorilor și lichidarea stării de indiviziune.
Prin sentința civilă nr.8535/16.10.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B - Secția Civilă în dosar nr-, s-a admis cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu A și; s-a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctei decedată la data de 05.12.2005 cu ultimul domiciliu în B str.-. - nr. 80, sector 3; s-a constatat că au calitate de moștenitori legali reclamanta, în calitate de fiică, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală și pârâții în calitate de nepoți de fiu predecedat, cu câte o cotă de 1/4 fiecare din masa succesorală; s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din imobilul situat în B str. -. -. - nr. 80, sector 3 alcătuit din teren în suprafață de 324,90 mp și două corpuri de casă precum și cota indiviză de 1/4 din bunurile mobile menționate în sentința civilă nr.2703/06.04.2004; bunuri mobile, așa cum au fost precizate în raportul de expertiză; s-a constatat că reclamanta are o cotă indiviză de, iar pârâții au câte o cotă indiviză de 1/4 fiecare din bunurile ce compun masa partajabilă; sa dispus ieșirea din indiviziune și s-a atribuit pârâților, în indiviziune imobilul situat în B str. -. -. - nr. 80, sector 3 alcătuit din teren în suprafață de 324,90 mp și două corpuri de casă în valoare totală de 713.025 lei precum și o serie de bunuri mobile; s-au atribuit reclamantei în deplină proprietate o serie de bunuri mobile, toate precizate în dispozitivul sentinței atacate; au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 356.326,13 lei cu titlu de sultă și suma de 1.159,3 lei cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispoz. art.728 cod civil raportat la art. 6731și urm. Cod de procedură civilă, instanța a dispus ieșirea din indiviziune.
În ceea ce privește imobilul, expertiza a stabilit că acesta are o valoare de circulație de 713.025 lei, valoare care nu include valoarea îmbunătățirilor efectuate de pârâți. A stabilit expertiza că imobilul poate fi comod partajabil în natură, însă instanța având în vedere dispozițiile art.6739Cod de procedură civilă, față de opțiunea reclamantei ca imobilul să fie atribuit în întregime pârâților și față de împrejurarea că pârâții locuiesc în prezent în imobil și nu au cerut ieșirea din indiviziune, a atribuit imobilul, în in diviziune pârâților urmând ca aceștia să plătească reclamantei suma de 356.512,5 lei cu titlu de sultă.
Instanța, văzând că bunurile sunt comod partajabile în natură precum și opțiunea reclamantei și împrejurarea că pârâții nu au solicitat ieșirea din indiviziune, a atribuit reclamantei bunurile menționate în concluziile raportului de expertiză ca făcând parte din lotul acesteia, bunuri în valoare de 13.589.49 lei.
Potrivit art.67310Cod de procedură civilă, reclamanta ar avea de plătit pârâților o sultă de 186,37 lei.
În urma compensării sultelor stabilite datorate de părți, potrivit art.1143 și urm. Cod civil, pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 356.326,13 lei cu titlu de sultă.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel și,arătând că, înțeleg să declare apel, pentru faptul că expertiza tehnică imobiliară depusă la dosarul cauzei de expert tehnic care a avut ca obiectiv evaluarea imobilului corp A și corp B situat în B, str. -. col. - nr. 80, sector 3, conține o eroare cu privire la identificarea corectă a suprafeței de teren, în sensul că aceasta este menționată de către expert, din măsurători, ca fiind de 324,90 mp. În realitate, astfel cum rezultă din schițele cadastrale ale imobilului, suprafața din măsurători este de 358,660 mp. În acest sens, solicită refacerea expertizei imobiliare efectuată la fond, pentru identificarea corectă a bunului imobil. Fără o expertiză care să releve suprafața exactă de teren, orice alte înregistrări la Biroul de Carte Funciară ale sentinței de ieșire din indiviziune nu vor pute fi admise, existând această neconcordanță.
Referitor la expertiza tehnică mobiliară ce a avut ca obiect sistarea stării de indiviziune cu privire la bunurile mobile - bijuterii, arată că reclamanta a solicitat anumite bijuterii pretinzând că acestea i-au fost dăruite de către defuncți, cu ocazia diferitelor evenimente festive, în virtutea acestei afirmații, reclamanta și-a ales din masa succesorală unele bijuterii. Însă, mare parte dintre acestea sunt bijuterii bărbătești (inclusiv ceasurile prevăzute la punctele 1 și 37 din expertiză) și au aparținut tatălui pârâților,.
De altfel, ulterior hotărârii judecătorești prin care s-a recunoscut preluarea abuzivă a bijuteriilor, au descoperit un act, respectiv "procesul verbal din 5 noiembrie 1982", din care reiese că anumite bijuterii i-au aparținut exclusiv tatălui pârâților, și au fost confiscate de organele din 1982 de la. Sunt în această situație chiar bijuteriile alese de reclamanta, și întrucât procedurile din punct de vedere judiciar nu mai sunt posibile solicită, având în vedere valoarea sentimentală deosebită a acestor bijuterii coroborat cu faptul că ele au aparținut autorului lor, să se dispună refacerea loturilor efectuată prin expertiza mobiliară.
Împotriva aceleiași sentințe civile a declarat apel, motivat în drept și,criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că, deși are o cotă mai mare, a primit exclusiv bunuri mobile-bijuterii în valoare de 13.589,49 lei.
A arătat că, pe parcursul întregului proces nu s-a prezentat în fața instanței de judecată la nici o ședință, fiind reprezentată de avocat ales care a și formulat opțiunile privind partajul în numele său și că, deși a urmărit ca masa succesorală să fie partajată în natură - ceea ce presupunea o rezolvare fără complicații a partajului - d-na avocat a ales varianta atribuirii în natură a întregului imobil în cauză către pârâți, creând un dezechilibru vădit între lotul în natură al apelantei și cel al acestora ce se ridică la suma de 356.326,13 lei pe care pârâții trebuie să i-o plătească cu titlu de sultă.
În acest sens, arată că nepoții săi - intimații-pârâți - nu au venituri suficiente pentru a acoperi - într-un termen rezonabil - o asemenea sumă, în așa fel încât drepturile sale patrimoniale să nu sufere atingere. Este mai mult decât evident faptul că pârâții nu vor putea acoperii sulta stabilită de instanță în favoarea apelantei, fiind obligați să vândă parte importantă din bunurile moștenite, ceea ce nu reprezintă o soluție favorabilă pentru familia lor întrucât scopul lor este să se bucure fiecare de bunurile care li se cuvin din moștenire, nu să le scoată din patrimoniul familial, iar în situația dată nepoții sunt obligați să vândă nici mai mult nici mai puțin decât imobilul în litigiu pentru a plăti sulta deoarece valoarea bunurilor mobile nu se ridică nici măcar la J din valoarea sultei (13,216,74 lei).
A mai arătat că, în lotul 1, ce urmează să fie atribuit apelantei, este reprezentat de partea din față a imobilului, ce este o unitate locativă distinctă și independentă de celelalte două unități locative pe care le ocupă pârâții. Această parte a imobilului are altă destinație decât cea de locuință, în interiorul său funcționând și, în prezent, un bar.
Prin decizia civilă nr.522/30.03.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondate apelurile.
Referitor la apelul formulat de apelanții pârâți, Tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută critica referitoare la greșita stabilire a suprafeței terenului ca fiind de 324,90 mp în loc de 358,660 mp. Astfel, potrivit celor consemnate în raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond, filele 38-46 dosar de fond, expertul a măsurat terenul, constatând că suprafața acestuia este de 324,90 mp, deși în actele prezentate de părți aceasta ar fi mai mică. Tribunalul a constatat însă că suprafața determinată de expertul care a efectuat expertiza la fond este sensibil apropiată de cea din acte, respectiv de cea consemnată în procesul verbal nr. 30.327/1940 de întocmire a lucrărilor de înființare a cărților funciare, fila 49 fond, ca fiind de 320 mp.
Având în vedere că expertul desemnat să efectueze expertiza în apel nu a măsurat terenul, potrivit răspunsului la obiecțiuni, ci a avut în vedere planul cadastral întocmit de un alt expert, Tribunalul nu poate reține concluziile acestuia, față de dispozițiile art. 169 Cod Procedură Civilă, potrivit cărora administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, dacă legea nu dispune altfel.
Nu se poate reține nici critica vizând modalitatea de partajare a bunurilor mobile. Astfel, pe de-o parte susținerea apelanților pârâți potrivit căreia unele bunuri mobile ar fi aparținut exclusiv autorului lor, defunctul, astfel încât ele nici nu ar fi trebuit incluse în masa partajabilă, nu pot fi reținute, câtă vreme aceștia nu au învestit instanța de fond cu o cerere reconvențională privind constatarea calității de bunuri proprii, și care deci nu pot fi incluse în masa partajabilă rămasă de pe urma defunctului G, iar în apel acest lucru nu mai este posibil, conform dispozițiilor art. 294 Cod Procedură Civilă. Pe de altă parte, apelanții se limitează la a critica modalitatea de partaj a bunurilor mobile, solicitând refacerea loturilor, fără a indica însă în concret ce bunuri solicită să le fie atribuite. De altfel, Tribunalul a reținut că nici în fața instanței de fond, deși au fost citați cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, apelanții pârâți nu s-au prezentat la solicitarea expertului bunuri mobile pentru întocmirea loturilor (fila 112 dosar de fond).
În ce privește apelul formulat de apelanta reclamantă, Tribunalul a reținut că singura critică a acesteia vizează faptul că imobilul a fost atribuit în întregime în indiviziune pârâților. Critica este însă nefondată. Conform dispozițiilor art. 6739Cod Procedură Civilă, în mod corect avute în vedere și de prima instanță, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, și de voința părților. Voința apelantei reclamantă, exprimată foarte clar prin cererea introductivă de instanță, a fost în sensul partajării în natură a bunurilor mobile și atribuirii întregului imobil către pârâți, cu obligarea acestora la plata sultei, motivat chiar de reclamantă prin faptul că aceștia locuiesc în imobil. Nu se poate reține că nu aceasta ar fi fost voința reală a reclamantei, având în vedere că cererea de chemare în judecată este semnată de reclamantă personal, și nu de avocat.
În ce privește dispozițiile art.6733Cod Procedură Civilă invocate de apelanta reclamantă în apel, Tribunalul a constatat că acestea nu impun în sarcina instanței nici o obligație de a solicita prezența personală a părții care are angajat un apărător, pentru aoî ntreba dacă acesta îi reprezintă cu adevărat interesele, sau dacă înțelege să-și păstreze poziția și solicitările exprimate prin cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală, solicitând, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare către Tribunalul București; în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței civile nr.8535/16.10.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 B, în sensul atribuirii către recurenta reclamantă, pe lângă bunurile mobile deja atribuite și a construcției cu altă destinație decât cea de locuință (bar) compusă din camere 1, 2, 3, în suprafață de 52,75. identificată în lotul 1 din raportul de expertiză, precum și a suprafeței de teren - curte aferentă acesteia.
Instanța de fond nu a făcut aplicarea art.6733Cod de procedură civilă privind declarațiile obligatorii ale părților în procesul de partaj și a art.6735alin.2 Cod de procedură civilă ce consacră principiul partajării în natură a bunurilor indivize, încălcând principiul fundamental al judecății reprezentat de rolul activ al instanței consacrat imperativ de art.129 alin.5 Cod de procedură civilă - norma de ordine publică ce nu admite derogări.
Pe cale de consecință, din expertiză a rezultat faptul că solicitarea reclamantei formulată în cererea introductivă de instanța referitoare la atribuirea integral în natură a imobilului în cauză către pârâți era vătămătoare atât pentru drepturile recurentei, cât și pentru cele ale pârâților venind în contradicție cu dispozițiile art. 6735alin 2 și ale art. 6739Cod de procedură civilă.
Lipsa de diligență a instanței de fond a făcut ca singura poziție care a contat în decizia luată să fie cea exprimată de avocatul ales, dar care, din păcate, nu corespundea, dorinței reclamantei. Dacă ar fi fost chemată în fața instanței, cel puțin după administrarea probei cu expertiză, reclamanta ar fi relatat că interesul său este ca părțile să ia bunurile ce li se cuvin și să încheie în mod pașnic relațiile existente între acestea.
Conținutul corect al art.6739Cod de procedură civilă este: "La formarea si atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cote-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților.
În speța de față nu se poate pune problema de acord de voința între părți, deoarece coindivizarii s-au menținut pe poziții divergente, pârâții alegând să nu se prezinte la proces deoarece refuzau partajul.
În speță nu a existat acordul de voință al părților, motiv pentru care acest considerent ce a stat la baza celor două hotărâri pronunțate este vădit netemeinic și nelegal.
În acest context este mai mult decât evident faptul că pârâții nu vor putea acoperi sulta stabilită de instanță în favoarea recurentei, fiind obligați să vândă parte importantă din bunurile moștenite, ceea ce nu reprezintă o soluție favorabilă, întrucât scopul este ca fiecare să se bucure de bunurile care le îi din moștenire, iar nu scoaterea lor din patrimoniul familial.
Solicită a se avea în vederea că în situația dată nepoții recurentei sunt obligați să vândă imobilul în litigiu pentru a plăti sultă, deoarece valoarea bunurilor mobile ce le revin nu se ridică nici măcar la J din valoarea sultei (13.216,74 lei).
În opinia recurentei, o asemenea soluție este inechitabilă pentru părți, cu atât mai mult cu cât aceasta nu intenționează sub nici un aspect să-i oblige pe nepoții săi să vândă imobilul la licitație publică pentru a putea primi sulta stabilită de instanță.
În acest sens, recurenta solicită încuviințarea efectuării unei completări la raportul de expertiză pentru identificarea suprafeței de teren - curte aferentă construcției - bar ce i se poate atribui în natură, precum și pentru stabilirea valorii reale a acestui lot întregit.
Recurenta reclamantă a formulat în petitul cererii de chemare în judecată, ca și capăt de cerere, partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defuncților săi părinți. Acesta este obiectul cererii, iar dorința exprimată de reclamantă în cererea de chemare în judecată se referă la modalitatea de ieșire din indiviziune care nu constituie capăt de cerere separat și nici nu stabilea pentru totdeauna poziția reclamantei, deoarece aceasta era raportată la o situație estimativă a masei succesorale.
Instanța de apel a nesocotit normele legale referitoare la mandat. Recurenta precizează că prin formularea apelului împotriva sentinței fondului, aceasta a invalidat în mod expres toate actele efectuate de apărătorul său, în faza procesuală a judecății pe fond a cauzei. Având în vedere faptul că recurenta nu și-a însușit poziția exprimată de avocat pe fondul cauzei, s-a realizat neratificarea mandatului dat acestuia de către recurentă.
Instanța de apel i-a încălcat dreptul procesual fundamental la judecarea echitabilă a cauzei prin faptul că nu i-a permis să administreze în mod eficient proba solicitată expres în motivele de apel - expertiza topografică și în construcții - art. 312 alin.3 Cod de procedură civilă.
Prin aceasta, instanța nu a intrat în cercetarea fondului apelului, motiv pentru care era absolută administrarea probei cu expertiza topografică cu obiectivele solicitate de reclamantă.
Prin cererea de apel sub semnata am cerut atribuirea către subsemnata pe lângă bunurile mobile deja atribuite și a construcției cu altă destinație decât cea de locuință bar compusă din camere 1, 2, 3, în suprafață de 52 75.. identificată în lotul 1 din raportul de expertiză precum și a suprafeței de teren - curte aferentă acesteia, solicitând efectuarea unei expertize în specialitatea construcții cu următoarele obiective: 1) identificarea suprafeței de teren - curte aferentă construcției-bar ce mi se poate atribui în natură precum și 2) stabilirea valorii reale a lotului compus din construcție-bar și teren curte.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 304 pct.9 pr.civ. modificarea unei hotărâri poate fi realizată când este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Nu se poate reține în speță, că instanța de apel ar fi eludat dispozițiile art.673 indice 9.pr.civ privind criteriile legate de formarea și atribuirea loturilor masei de împărțit, dând prevalență acordului de voință al părților.
În primul rând, prin chiar cererea de chemare în judecată recurenta a solicitat atribuirea bunului imobil în întregime pârâților, motivat tocmai de faptul că aceștia locuiesc efectiv în imobil, iar pârâții nu s-au opus la o atare modalitate de partajare.
Contrar celor susținute de recurentă, nu prezintă nici o relevanță faptul că nu a fost personal prezentă în fața instanței de fond, pentru a-și exprima opțiunea cu privire la modalitatea partajului, întrucât a fost reprezentată de avocat, pe parcursul întregului litigiu, acesta susținând chiar modalitatea de partajare exprimată prin cererea de chemare în judecată. În acest caz nu poate fi reținută o depășire a limitelor mandatului. De altfel, nimic nu o împiedica pe recurentă, să se prezinte în fața instanței de fond, după efectuarea expertizei și să-și exprime poziția cu privire la modalitatea de partajare, instanța neavând obligația de aoc ita în acest sens.
Nu este întemeiată nici critica vizând ignorarea prevederilor art. 129 alin. 5, întrucât recurenta a fost asistată de avocat în fața instanței de fond, prin intermediul căruia a înțeles să-și formuleze toate cererile și apărările, avocat ce i-a susținut integral poziția.
În al doilea rând, imposibilitatea plății sultei de către intimați este o simplă afirmație a recurentei, nefiind dovedită în nici un fel. Astfel, ulterior rămânerii definitive a sentinței, recurenta ar fi avut posibilitatea să solicite punerea în executare, prin plata sultei, ceea ce nu a făcut, neîntreprinzând nici un fel de demersuri. În aceste condiții, afirmațiile sale privind necesitatea vânzării la licitație a imobilului pentru acoperirea sultei nu au nici un fel de suport probator, mai ales că, intimații, în fața instanței de recurs au declarat că au posibilitatea de a achita sulta.
În baza art.312 pr.civ curtea respinge recursul ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art.274 pr.civ. recurenta va fi obligată la 1190 de lei cheltuieli de judecată către intimați.
. //.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr.522 A din 30.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți A și.
Obligă recurenta să plătească intimaților 1190 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
I
Red.
Tehnored.
2 ex/22.03.2010
-----------------------------------------------
- Secția a V-a -
-
Jud.Sector 3 -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
