Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 261/2009 -
Ședința publică din 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanții domiciliată în Târgu M,-/B, județul M și domiciliat în C N,-,. 2, județul C în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în S M,-, împotriva deciziei civile nr. 182 din 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 4284 din 29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, și a recursului civil declarat de intimatul domiciliat în S M,- în contradictoriu cu intimații petenți domiciliată în Târgu M,-/B, județul M și domiciliat în C N,-,. 2, județul C, împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale nr. 182 din 9 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, cauza având ca obiect: succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul intimat - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 16.10.2008 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet individual, și pentru intimații petenți, - ambii lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 27.01.2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul declarat în dosar nr- nu este timbrat, deși părțile recurente au fost legal citate cu mențiunea timbrării, intimatul pârât a depus întâmpinare la recursul declarat de reclamanți, și aderare la recurs, după care:
Reprezentanții părților, fiecare, solicită conexarea dosarului nr- al Curții de Apel Oradea, cu termen de judecată la data de 17 februarie 2009, la prezentul dosar.
Reprezentanta recurenților reclamanți depune declarațiile semnate de și la data de 11.02.2009, prin care părțile arată că renunță la judecarea recursului declarat în dosar nr-, împotriva deciziei civile nr. 182/2008 a Tribunalului Satu Mare.
Instanța, constatând că în dosarele nr- și nr- există identitate de părți, obiect și cauză, și de asemenea există unitate a probatoriului administrat, față de dispozițiile art. 164 alin. 1 Cod procedură civilă, conexează cele două dosare, și nefiind alte probe ori cereri de formulat, acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului intimat solicită admiterea recursului declarat și modificarea încheierii de îndreptare a erorii materiale, în sensul scăderii din sulta datorată de recurent, a valorii extinderilor și renovărilor aduse imobilului, rezultând astfel valoarea totală a sultei de 127.000 lei, fără cheltuieli de judecată. Învederează că în mod greșit instanța a avut în vedere valoarea de circulație a imobilului, fără a ține seama de extinderi și renovări, executate de recurent, deși în considerentele deciziei din apel se reține că aceste lucrări au fost probate, valoarea fiind stabilită prin expertiză. Totodată, solicită a se lua act de renunțarea reclamanților la recursul declarat.
Reprezentanta recurenților reclamanți și solicită a se lua act de renunțarea părților la calea de atac. În ce privește recursul părții adverse, solicită respingerea acestuia, învederând că motivarea recursului vizează chestiuni de fond, ce au fost analizate de instanță, prin reiterarea acestora depășindu-se cadrul reglementat de dispozițiile în materia îndreptării erorii materiale; tocmai împrejurarea că sulta s-a stabilit prin scăderea investițiilor din valoarea de circulație și nu a valorii tehnice a făcut obiect al cererii de îndreptare a erorii materiale, ori aceasta a fost corect soluționată de instanță. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 4284 din 29 iunie 2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Marea admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și, prin avocat, împotriva pârâtului; a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant împotriva reclamantilor-pârâți și, și în consecință a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta -, decedată la 19.01.2005, se compune din: cota de 1/2 parte din imobilul înscris în nr. 22207 S M, nr. top. 788/1, în natură casă de locuit și teren în suprafață de 334 mp. în valoare de 370.560 RON, conform expertizei inginer de la fila 222 și teren în suprafață de 4 ha. 1732 mp. conform titlului de proprietate nr. 24678/81349 emis de Comisia Județeană S și teren în suprafață de 5874 mp. conform titlului de proprietate nr. 24683/70045 emis de Comisia Județeană S, în cota de 1/1 parte; s-a constatat că la această masă succesorală au vocație succesorală reclamanții-pârâți în cota de 1/2 parte (fiecare câte 1/4 parte), în calitate de descendenți gradul II și pârâtul-reclamant în cota de 1/2 parte în calitate de descendent de gradul I; s-a constatat investițiile proprii ale pârâtului-reclamant la acest imobil, care nu se includ în valoarea totală a imobilului casă cu teren în valoarea sus amintită; s-a sistat starea de indiviziune a părților, atribuindu-se cota de proprietate a reclamanților în favoarea pârâtului, care a fost obligat să plătească fiecărui reclamant în parte suma de 46.320 lei, în total suma de 92.640 lei, reprezentând sultă la valoarea cotei atribuite; s-a dispus SMî ntabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului-reclamant - privind imobilul înscris în nr. 22207 S M, conform celor de mai sus (cota de 1/4 cu titlu de moștenire, cota de 1/4 parte cu titlu de partaj); s-au atribuit terenurile înscrise în cele două titluri de proprietate amintite în favoarea reclamanților în cota de 1/2 parte (fiecăruia 1/4 parte) și cealaltă cotă de 1/2 parte în favoarea pârâtului cu titlu de moștenire; au fost respinse celelalte pretenții ale pârâtului-reclamant; pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 687,5 lei reprezentând J din onorariu expert, compensând celelalte cheltuieli de judecată ale părților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt descendenții de gradul II ai defunctei, decedată la 19.01.2005, iar pârâtul fiind fiul acesteia, are calitatea de descendent gradul
Masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din cota de 1/2 parte asupra imobilului înscris în nr. 22207 S M, nr. top. 788/1, în natură casă cu teren în suprafață de 334 mp. de pe- din S M, cota cealaltă de 1/2 parte formează proprietatea pârâtului-reclamant.
Masa succesorală se mai compune din suprafețele de 4 ha. 1732 mp. și 5874 mp. teren, conform titlurilor de proprietate de la filele 10 și 11 din dosarul de fond, care în urma actului autentic de partaj de la filele 13-14 din dosarul de fond, au fost atribuite în întregime în favoarea defunctei pe timpul vieții acesteia.
Din declarația martorilor audiați și în soluționarea cererii reconvenționale, s-a reținut faptul că după decesul tatălui pârâtului din anul 1987, ulterior acesta efectuat o serie de investiții la imobilul casă cu teren în cauză constând în pavarea curții, extinderea casei prin construirea unei bucătării, a unei băi și a unui hol, reconstruindu-se peretele despărțitor între baie și camera existentă, s-a construit un grup sanitar cu pardoseală, gresie, s-a extins sufrageria pe terasa acoperită, construindu-se un nou perete despărțitor și au fost compartimentate camerele existente prin pereți.
La efectuarea expertizei dispusă în cauză, imobilul în litigiu a fost evaluat exceptând investițiile pârâtului, valoarea acestuia ridicându-se la suma de 370.560 lei, incluzând și terenul aferent casei. Din același raport de expertiză a rezultat că acest imobil casă și teren, nu este partajabil în natură conform cotelor de proprietate ale părților.
Prin urmare, instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 650 și următoarele, precum și art. 664 și 669 cod civil privind succesiunile, reprezentare și drepturile succesorale ale descendenților care moștenesc în cote egale, a admis acțiunea reclamanților potrivit dispozitivului sentinței.
Totodată, în baza art. 728 Cod civil și art. 673 ind. 1 Cod procedură civilă, a sistat starea de indiviziune între părți, la modalitatea de partajare s-a ținut cont de cota mult superioară de proprietate a pârâtului asupra acestui imobil, de investițiile proprii ale acestuia, reținându-se și faptul esențial că imobilul respectiv nu este comod partajabil în natură după cotele de proprietate ale părților.
Cu privire la cele două terenuri cuprinse în titlurile de proprietate amintite, care fac parte din masa succesorală și asupra cărora nu s-a făcut dovada că aceste imobile ar fi întabulate în cartea funciară, instanța de fond a atribuit aceste imobile în favoarea părților.
Pretențiile pârâtului reclamant de a raporta la masa succesorală suma de 125.000 lei la nivelul anului 1987 ca donație primită de antecesoarea reclamanților a fost respinsă, întrucât aceste pretenții s-au dovedit a fi neîntemeiate în lumina probelor administrate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și reținând procesul spre judecare, admiterea acțiunii principale, în sensul calculării sultei datorată de pârât pentru cota de proprietate a reclamanților-apelanți la valoarea stabilită după completarea și corectarea expertizei tehnice de specialitate efectuată în primă instanță, valoare care să includă și extinderea efectuată la imobil în anul 1987 și din care să se scadă numai investițiile dovedite ca fiind realizate de pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel și pârâtul, solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii reconvenționale așa cum a fost formulată și să se recalculeze sulta datorată intimaților în baza unei expertize contrarie ce se va efectua în cauză, probă solicitată la instanța de fond dar respinsă; cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Satu Mare, prin decizia civilă nr. 182 din 25 iunie 2008 pronunțată în dosar nr-, a respins apelul pârâtului reclamant reconvențional; a admis apelul reclamanților pârâți reconvenționali și împotriva sentinței civile nr. 4284/2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-; a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâtul să achite reclamanților o sultă de 117.518 RON, câte 58.759 RON pentru fiecare în parte.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele:
Imobilul înscris în nr. 22207 S M, nr. top 788/1, constituie proprietatea tabulară a reclamantului reconvențional și a defunctei, în cote de 1/2 parte fiecare.
Față de prezumția că investițiile într-un imobil sunt suportate de către toți coproprietarii, apelantul reclamant reconvențional a dovedit cu certitudine investițiile proprii în imobil prin recunoașterile reclamanților pârâți reconvenționali.
Din valoarea investițiilor prevăzute în devizul de lucrări cuprins în completarea expertizei întocmite de inginer, se impun a fi excluse lucrările de demontare a ușilor și ferestrelor din lemn, desfacerea tencuielilor la fațade cu terasit, confecționarea și montarea uși exterioare duble, acestea nefiind dovedite. Astfel, se obține că valoarea investițiilor de 250.473,195 lei la care aplicând coeficientul de circulație de 1,3 se obține o valoare de 32.561 RON.
Scăzând valoarea investițiilor din valoarea de circulație a imobilului, se obține valoarea de 470.073 lei. Din aceasta cota de 1/4 cuvenite reclamanților este de 117.518 lei, respectiv câte 58.759 lei fiecăruia în parte.
Se reține, de asemenea, că imobilul, conform concluziilor expertului, nu este partajabil în natură.
Având în vedere cota de proprietate mai Maa pelantului pârât, tribunalul apreciază că este legală atribuirea imobilului acestuia, cu obligarea la sultă.
În limita celor expuse, a fost apreciat ca întemeiat apelul reclamanților și a fost admis ca atare.
Cu privire la apelul reclamantului reconvențional, se reține că acesta invocă darul manual acordat de mama defunctă antecesoarei reclamanților, constând în suma de 125.000 lei în anul 1987, solicitând raportarea acesteia la masa succesorală.
Probele pe care se întemeiază sunt declarațiile martorilor pe care instanța de fond în mod corect le-a apreciat neconcludente. Astfel, martorul declară că în anul 1987 din carnetul CEC al pârâtului sau al soției acestuia s-a ridicat suma de 125.000 lei, pe care mama pârâtului i-a acordat-o apoi antecesoarei reclamanților pentru a ajuta la construirea casei ei din Acest fapt a avut loc după decesul tatălui pârâtului. Martorul afirmă că pârâtul a locuit în casă din anul 1987. Martora arată că după moartea tatălui lor, mama reclamanților a vândut pârâtului cota sa de 1/4 din casă. După ce a achitat contravaloarea acestui sfert din casă, pârâtul nu a mai achitat altă sumă.
Coroborând aceste declarații de martori, instanța conchide că suma acordată reclamantei reprezenta prețul pentru cota ei din casă, fiind achitată de pârâtul reclamant din resursele sale financiare, iar nu de către mama lui din resursele ei.
În virtutea celor expuse, tribunalul apreciază sentința atacată ca fiind temeinică sub acest aspect, respingând astfel apelul formulat de pârâtul reclamant reconvențional.
Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale nr. 182 din 9 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul cu același număr, s-a admis în parte cererea de îndreptare a erorii materiale din decizia civilă nr. 182/Ap/2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, formulată de apelanții și; a fost corectată eroarea din considerentele deciziei ivită în alin. 13 pag. 5, în sensul că "scăzând valoarea investițiilor din valoarea de circulație a imobilului, obținem valoarea de 542.378 lei. Din aceasta, cota de 1/4 cuvenită reclamanților este de 135.594 lei, respectiv câte 67.797 lei fiecăruia în parte"; a fost corectată eroarea din dispozitivul deciziei alin. 2 pag. 6 în sensul înscrierii numelui apelantei " " iar nu " " cum eronat s-a trecut și a fost corectată eroarea din dispozitivul deciziei alin. 3 pag. 6 în sensul că "obligă pârâtul să achite reclamanților o sultă de 135.594 lei, câte 67.797 lei pentru fiecare în parte".
În considerentele încheierii, se rețin următoarele:
Valoarea investițiilor stabilite de instanță în considerentele deciziei pagina 5 alin. 12, nu este rezultatul unei erori materiale, rezultatul unui calcul greșit, ci o valoare determinată de lucrările dovedite prin probe raportat la devizul cuprins în completarea expertizei.
Considerentele deciziei conțin o eroare materială în pagina 5 alin. 13, întrucât conform expertizei valoarea de circulație actuală a imobilului este de 574.939 lei. Or, scăzând valoarea actuală a investițiilor de 32.561 lei din valoarea de circulație actuală de 574.939 lei, obținem valoarea de 542.378 lei. Or, din eroare, deși instanța menționează în considerente că scăderea investițiilor se va realiza din valoarea de circulație a imobilului, folosește la calcul valoarea de circulație a casei în starea în care se afla înainte de investițiile efectuate în imobil de către, de 502.634 lei, ceea ce este în mod evident o eroare (502.634 - 32.561 = 470.073).
Din aceasta decurge și eroarea de calcul a sultei care se impune a fi corectată, în sensul că din valoarea de 542.378 lei cota de 1/4 cuvenită reclamanților este de 135.594 lei, respectiv câte 67.797 lei pentru fiecare. Aceasta se impune a se reflecta și în dispozitivul deciziei, care va menționa numele corect al apelantei iar nu cum eronat s-a trecut.
În virtutea celor expuse, instanța a apreciat întemeiată parțial cererea de îndreptare a erorii materiale și în baza art. 281 indice 1 Cod de procedură civilă a făcut rectificările hotărârii conform celor de mai sus.
Împotriva deciziei civile nr. 182 din 25 iunie 2008 Tribunalului Satu Mare, au declarat recurs reclamanții și, solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul obligării intimatului la plata unei sulte de 150.409,445 lei, respectiv câte 75.204,72 lei pentru fiecare reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că instanța de apel a efectuat un calcul greșit al sultei, deoarece nu a avut în vedere valoarea de circulație a imobilului casă și teren, actualizată, la care să fie adăugată valoarea investițiilor constatate de expert cu ocazia deplasării la fața locului, din care să fie scăzută valoarea investițiilor dovedite de pârât, ca fiind efectuate de către el.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare și "aderarea la recurs", intimatul a solicitat admiterea recursului, în principal casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul stabilirii sultei la valoarea de circulație a imobilului, fără extinderi și renovări, cu cheltuieli de judecată.
În ședința publică din 17 februarie 2009, instanța de recurs a dispus în baza art. 164 Cod procedură civilă, conexarea dosarului nr- al aceleiași instanțe, la prezentul dosar, cu nr-.
În dosarul nr-, a fost înregistrat în termenul legal, recursul declarat de către pârâtul împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale nr. 182 din 9 septembrie 2008 Tribunalului Satu Mare, prin care solicită modificarea acesteia, în sensul ca investițiile care se scad, să cuprindă atât valoarea extinderilor, cât și pe cea a renovărilor, conform expertizei și completării acesteia, efectuată de inginer.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că încheierea atacată este nelegală și netemeinică.
Recurentul arată că prin concluziile expertizei s-a stabilit valoarea de circulație actuală a imobilului ca fiind formată din trei componente: valoarea de circulație fără extinderi și investiții, valoarea extinderilor și a investițiilor (370.560 lei + 44.083 lei + 34.333 lei, total 448.976 lei).
Cum stabilirea valorii construcției s-a făcut prin raportare la suprafața construită, inclusiv extinderile, reliefate separat și cum acestea au fost reținute ca fiind efectuate de pârât, valoarea acestora a fost stabilită greșit susține recurentul, prin omiterea din calcul a valorii extinderilor.
În ședința publică din 17 februarie 2009, reprezentantul recurenților reclamanți a depus la dosar două înscrisuri intitulate "declarație", datate ambele din 11 februarie 2009, prin care cei doi recurenți au arătat că înțeleg să renunțe la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 182/2008 a Tribunalului Satu Mare, împrejurare față de care, Curtea de Apel Oradea, în baza art. 246 Cod procedură civilă, urmează a lua act de renunțarea la judecată a recursului declarat în dosar nr-.
Referitor la recursul declarat de pârâtul, Curtea de Apel Oradea, verificând încheierea de îndreptare a erorii materiale nr. 182 din 9 septembrie 2008 Tribunalului Satu Mare, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4284/2007, Judecătoria Satu Mare, ca urmare a admiterii acțiunii formulate de către cei doi reclamanți și atribuirii imobilului înscris în nr. 22207 S M în favoarea pârâtului, l-a obligat pe acesta din urmă să le achite reclamanților suma de 46.320 lei fiecăruia, cu titlu de sultă, în total suma de 92.640 lei.
Prin decizia civilă nr. 182 din 25 iunie 2008, Tribunalul Satu Marea respins apelul declarat de pârât și admițând apelul reclamanților, a schimbat în parte sentința în sensul majorării sultei la care a fost obligat pârâtul, de la 92.640 lei la 117.518 lei, revenind fiecăruia dintre reclamanți câte 58.759 lei.
Prin încheierea dată în camera de consiliu din 9 septembrie 2008, instanța de apel a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de apelanții reclamanți, în sensul că a obligat pârâtul la o sultă totală de 135.594 lei, respectiv câte 67.797 lei pentru fiecare reclamant.
Din considerentele deciziei nr. 182/2008 a Tribunalului Satu Mare, rezultă că instanța a avut în vedere la calcularea sultei, valoarea de circulație a imobilului din litigiu, din care se scad investițiile, rezultând valoarea de 470.073 lei, în raport de care se calculează cotele cuvenite reclamanților.
Or, dintr-o eroare, instanța de apel a efectuat calculele în raport de valoarea de circulație a casei în starea în care se afla înainte de investițiile efectuate de către pârât, respectiv la valoarea de 502.634 lei.
Însă, așa cum s-a arătat mai sus, în considerentele deciziei s-a menționat că, contravaloarea investițiilor se va scădea din valoarea de circulație a imobilului, care nu a fost de 502.634 lei, ci de 574.939 lei, așa cum se arată în raportul de expertiză avut în vedere de Tribunalul Satu Mare, efectuat de inginer (fila 88 dosar apel).
Așa fiind, în mod corect s-a admis cererea reclamanților, în speță fiind incidente dispozițiile art. 281 indice 1 Cod procedură civilă.
Criticile formulate de către pârâtul recurent vizează aspecte de fond, care nu pot fi avute în vedere, câtă vreme acesta nu a atacat cu recurs decizia civilă nr. 182/2008 a Tribunalului Satu Mare.
Pe de altă parte, în ședința publică din 17 februarie 2009, reprezentantul recurentului pârât a făcut precizarea că este de acord cu plata unei sulte totale de 127.000 lei, în loc de 135.594 lei, cât s-a stabilit prin încheierea atacată, mai M însă decât cea indicată în decizia nr. 182/2008, care nu a fost recurată de către acesta.
Față de cele relevate mai sus, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale nr. 182/2008 a Tribunalului Satu Mare, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecată la recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 182 din 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimatul, în dosarul conexat nr-, împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale nr. 182 din 9 septembrie 2008, dată în camera de consiliu de Tribunalul Satu Mare.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 11.03.2009
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./12.03.2009.
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
