Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 269/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(145/2010)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.269
Ședința publică de la 25.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Ilie MARI -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1162 din 30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Cauza are ca obiect - succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-reclamantă, prin avocat I, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 21.12.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de avocat, lipsind intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-reclamante arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Arată că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au făcut o aplicare greșită a legii, calificând cererea reclamantei prin prisma capetelor de cerere subsidiare și nu pe fiecare capăt de cerere în parte.
Astfel, instanțele de judecată în mod greșit au aplicat legea și au respins acțiunea reclamantei, fără a avea în vedere motivele de nulitate absolută ce au stat la baza emiterii certificatului de vacanță succesorală nr.1512/09.12.1998, eliberat de notariatul de Stat al Sectorului 3 Depune la dosar și concluzii scrise.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B la data de 28.05.2008 sub nr-, astfel cum a fost precizată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a certificatului de vacanța succesorală nr. 1512/09.12.1988 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 B, să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului, decedat la data de 17.02.1985, să constate calitatea de moștenitor legal a reclamantei, ca fiică a defunctului și mamei acestei, să constate că masa succesorală se compune din cota indiviză de 1/2 din apartamentul nr.7,.1, - 7, din- (fostă nr.16), sector 3, B, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta susținut că la data de 17.02.1985 a intervenit decesul tatălui reclamantei, singurii moștenitori ai acestuia la acel moment fiind,în calitate de soție supraviețuitoare și, în calitate de fiică. Masa succesorală rămasă de pe urma decesului se compune din cota indiviză de 1/2 din apartamentul nr.7,.1, - 7, din- (fostă nr.16), sector 3, După deces, mama reclamantei a rămas să locuiască în apartamentul menționat, s-a comportat ca proprietară, a permis și altei persoane să locuiască în imobil, a continuat să achite în întregime impozitul și chiar a efectuat demersuri în vederea deschiderii succesiunii de pe urma defunctului. În acest sens a solicitat CEC-ului adeverința nr. 17612/30.07.1985 în vederea deschiderii succesiunii notariale. Ulterior decesului lui, mai exact după câteva luni, reclamanta s-a întors în țară și a luat mobila și alte lucruri din casa tatălui său. S- susținut că certificatul de vacanta succesorala fost încheiat în frauda drepturilor reclamant ei și ale mamei sale, întrucât, deși la momentul la care a fost eliberat atât aceasta cât și mama sa efectuaseră acte de acceptare a succesiunii defunctului, în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, în cuprinsul certificatului se retine că acestea sunt străine de succesiune,prin neacceptare, nesocotindu-se în acest fel, prevederile legale de ordine publica și normele de conviețuire sociala că și obligația pe care avea notarul public de a cita pe cele doua moștenitoare și de a proceda la inventarierea bunurilor succesorale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 653, 689 Cod civil, art. 111 Cod procedură civilă, Legea nr. 36/1995.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 31 lei și timbru judiciar de 0,6 lei.
În dovedire, au fost depuse, în copii, certificatul de moștenitor nr.1512/09.12.1988, cererea reclamantei adresată notarului, adeverința eliberată de CEC, contractul nr. 7438, adeverința eliberată de Consiliul Popular al Municipiului B, certificatul de deces și certificatul de naștere al reclamantei.
La data de 26.06.2008, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală.
În motivare, pârâtul a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală în raport de dispozițiile art. 700 Cod civil, potrivit cărora dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, respectiv de la data decesului defunctului, 17.02.1985. Admiterea acțiunii lasă fără aplicabilitate dispozițiile art. 700 Cod civil, care instituie un termen special de prescripție în materia succesiunilor, raportate la prevederile art. 651 Cod civil. În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Potrivit art. 701 Cod civil, care prevede că în tot timpul în care prescripția dreptului de a accepta nu este dobândită în contra erezilor ce au renunțat, ei au încă facultatea de a accepta succesiunea, daca succesiunea nu este deja acceptată de alte erezi. Nu se pot vătăma însă drepturile care ar fi dobândite de alte persoane asupra bunurilor succesiunii, sau prin prescripție, sau prin acte verbale, făcute de curatorele succesiunii vacante.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 din Decretul nr. 167/1958, art. 651 și 700 Cod civil.
În ședința publică din data de 26.09.2008, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției de prescripție a dreptului de opțiune succesorală ca nefondată.
În motivare, s-a arătat că, potrivit art. 653 Cod civil, descendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului, așadar reclamanta, în calitate de fiică a defunctului este moștenitor sezinar. Reclamanta a efectuat, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 Cod civil, o serie de fapte materiale ce echivalează cu o acceptare tacită a succesiunii. A precizat că, din cauza regimului politic din acea perioada, i-a fost cu neputință să se întoarcă în țară la momentul decesului tatălui său. Reclamanta a solicitat nulitatea certificatului de vacanță succesorală nr. 1512/09.12.1988, motivat de faptul că s-a ignorat existența moștenitorilor, vocația succesorală și drepturile succesorale ale acestora. În acest certificat s-a reținut in mod abuziv și nereal că există moștenitori străini de succesiune în condițiile în care mama reclamantei a rămas să locuiască în apartament după moartea tatălui reclamantei, a plătit impozit la stat și a permis altei persoane să locuiască în imobil. Mai mult, soția supraviețuitoare a defunctului a efectuat demersuri în vederea deschiderii succesiunii.
Prin încheierea din data de 24.10.2008 instanța a luat act de precizarea acțiunii, reclamanta arătând că, în principal, solicită nulitatea absolută, invocând frauda la lege și cauza ilicită, iar, în subsidiar, nulitatea relativă a certificatului de vacanță succesorală, întrucât a luat cunoștință de acest act în aprilie 2008.
Cererea precizatoare a fost motivată în drept, pe dispozițiile art. 88 alin.1 din Legea nr. 36/1995.
În cauză, s-au solicitat și au fost încuviințate proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii și (filele 48-89).
Prin sentința civilă nr. 2344/27.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 3 Bac alificat cererea ca nulitate relativă (anulare) a certificatului de vacanță succesorală; a admis excepția prescripției extinctive pe capătul 1 de cerere; a admis excepția lipsei de interes pentru capătul 2 și capătul 4 de cerere; a respins cererile având ca obiect anularea certificatului de vacanță succesorală nr.1512/1988 formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca prescrise, a respins cererea având ca obiect constatare deschiderii succesiunii și cererea având ca obiect constatare masei succesorale ca lipsite de interes și a respins cererea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Cu privire la calificarea juridică a cererii de desființare a certificatului de vacanță succesorală, instanța a constatat că este nulitate relativă.
S-a constatat că reclamanta nu a participat la dezbaterea succesorală care s-a soldat cu eliberarea certificatului de vacanță succesorală. Reclamanta are calitatea unei persoane care se consideră vătămată în drepturile ei prin emiterea certificatului de moștenitor în sensul art.88 din Legea nr.36/1995.
Acțiunea reclamantei este prescriptibilă extinctiv în condițiile în care are caracterul unei petiții de ereditate, ținând cont și de restul cererilor reclamantei, nefiind numai o acțiune în constatare.
Instanța a constatat că termenul de prescripție extinctivă poate să curgă din momentul în care reclamanta a știut de existența certificatului de vacanță succesorală.
Deși reclamanta susține în repetate rânduri că a aflat de înscris abia în aprilie 2008, se constată, dintr-o simplă lectură a notificării făcute în temeiul Legii nr.10/2001 că știa de conținutul certificatului nr.1512/9.12.1988 încă din data notificării -18.09.2001 (fila 52). Reclamanta menționează că anexează notificării certificatul menționat.
Cum prezenta cerere s-a formulat în data de 28.05.2008, cu mult peste termenul prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, văzând dispozițiile art.88 din Legea nr.36/1995 instanța a admite excepția prescripției extinctive pentru cererea având ca obiect anularea certificatului de vacanță succesorală și a respins această cerere ca prescrisă.
În condițiile în care instanța a respins cererea de anulare a certificatului de vacanță succesorală, instanța a constatat că reclamanta nu justifica un interes în cererea având ca obiect constatare deschiderii succesiunii și cererea având ca obiect constatarea masei succesorale, în condițiile în care aceste două aspecte sunt deja soluționate în cuprinsul certificatului de vacanță succesorală.
Cu privire la cererea precizată (filele 2, 50) având ca obiect constatarea că reclamanta și soția supraviețuitoare a defunctului sunt moștenitoare ale acestuia, instanța a constatat-o neîntemeiată, în condițiile în care potrivit certificatului de vacanță succesorală nr.1512/9.12.1988 moștenitorul defunctului este Statul R (fila 5), iar potrivit art.88 teza a ll-a din Legea nr.36/1995 până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei la prima instanță, spre rejudecare; să se constate că în mod greșit, prima instanța a calificat cererea ca fiind o cerere în constatarea nulității relative - și nu a nulității absolute, cum a solicitat atât prin cererea introductivă cât și prin cererea precizatoare - și, soluționând cauza, fără a intra în cercetarea fondului, pe admiterea unor excepții, respectiv: pe excepția prescripției extinctive, capătul 1 din cerere, și a lipsei de interes pe capetele 2 și 4 din cerere.
În motivarea apelului, apelanta consideră că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a calificat cererea ca fiind o cerere în constatarea nulității relative și nu a nulității absolute, astfel cum a solicitat atât prin cererea introductivă cât și prin cererea precizatoare.
Apelanta arată că instanța de fond a dat o calificare greșită cererii, de natură să o prejudicieze.
În situația în care a calificat-o ca o nulitate relativă, prescriptibilă în termen de 3 ani de la data la care a luat la cunoștință, care a mai fost scopul administrării probei cu martori și interogatoriu, având în vedere că la dosar a fost depusă copia notificării adresate Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, în care era menționat și certificatul de vacanță succesorala nr.1512/09.12.1988, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 B, astfel că instanța avea posibilitatea să se pronunțe pe excepția prescripției dreptului la acțiune fără a mai administra alte probe.
Solicita să se constatate că deși s-a administrat proba cu martori, instanța, în cuprinsul hotărârii, nu menționează cum a apreciat declarațiile martorilor sau în situația în care a înlăturat declarațiile martorilor să arate motivele pentru care le-a înlăturat. Arata că a solicitat proba cu martori tocmai pentru că a considerat-o necesară și utilă pentru dovedirea faptului că atât apelanta,în calitate de fiică cât și mama sa, în calitate de soție supraviețuitoare, au acceptat tacit succesiunea, în condițiile art. 689 și art.700 Civil, prin săvârșirea de acte materiale ce sunt asimilate cu o acceptare tacită a succesiunii: au continuat să plăteasca impozit, mama apelantei a locuit în imobil și chiar a permis, cu acordul fiicei sale, și altei persoane să locuiască în apartament, au luat bunuri mobile din apartament.
Din declarațiile martorilor (filele 48 și 49) rezultă acest fapt, al acceptării tacite, mai mult martorul a depozitat câteva bunuri din apartament la solicitarea reclamantei. Solicită să se constatate că nu este posibil acceptarea în parte a moștenirii doar pentru bunuri mobile, astfel că odată cu preluarea unor bunuri, de valoare, s-a făcut o acceptare și cu privire la bunurile imobile ce au aparținut defunctului (principiul indivizibilității).
Instanța de fond nu a luat în considerare, în aprecierea cererii ca fiind în constatarea nulității absolute, nici faptul că mama reclamantei a înaintat, conform procedurii succesorale, cerere (fila 6 din dosar) către Notariatul de Stat al Sectorului 3 B prin care solicita deschiderea procedurii succesorale privind pe tatăl apelantei, decedat la data de 17.02.1985, indicând atât moștenitorii cât și masa succesorală în cuprinsul căreia intra și apartamentul situat în B,- (fostă nr.16), - 7,.1,.1,.7, sector 3, cerere datată 05.08.1985, în termenul de șase luni.
Or, acestă cerere, adresată notarului șef reprezintă o manifestare neîndoielnică de acceptare a succesiunii, și implicit o declarație de acceptare a succesiunii întrucât conținutul cererii confirma voința moștenitorului de a-și valorifica drepturile succesorale.
Faptul că acestă cerere nu s-a concretizat cu dezbaterea, în fapt a succesiunii nu are relevanță, cunoscut fiind faptul că numai dreptul de opțiune succesorală este limitat în timp, dezbaterea succesiunii nefiind supusă unui termen.
Solicită să se constate că tot în scopul deschiderii succesiunii le-a fost eliberată, adeverința CEC nr. 17612 din 30.07.1985, pe care moștenitoarele au solicitat-o, prin care se constată că a fost achitat creditul contractat în vederea achiziționării apartamentului, necesar la radierea ipotecii și s-au efectuat legalizări de acte (certificat de căsătorie, certificat de naștere, certificat de deces) necesare la depunerea cererii pentru deschiderea succesiunii.
Apelanta consideră ca certificatul de vacanță succesorală nr.1512/09.12.1988, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 B, a fost eliberat prin fraudarea legii, ignorându-se existența moștenitorilor legali, vocația lor succesorală în scopul prejudicierii drepturilor succesorilor.
Este evidentă nulitatea absolută a acestui certificat pentru frauda la lege întrucât la încheierea actului, s-au făcut mențiuni false în scopul eludării unor dispoziții legale imperative.
Mai mult, acest certificat de vacanță succesorală are o cauza ilicită și imorală, a căror sancțiune este tot nulitatea absolută, regimul comunist nu a făcut decât să se răzbune pentru faptul că era stabilită deja în Italia și a înțeles să o lipsească de drepturile legale, ocrotite în orice stat de drept.
Apelanta susține că atât notarul care a autentificat certificatul cât și reprezentanții Statului aveau obligația să respecte drepturile moștenitorilor legali, de care aveau cunoștință, astfel că mențiunile din certificat, în sensul că atât apelanta - reclamantă, cât și mama sa sunt străine de succesiune prin neacceptare, sunt false, un motiv cert de nulitate absolută a respectivului certificat.
Conform art. 12 din Decretul nr.40/21.01.1953, în vigoare la data dezbaterii succesiunii, Notarul de stat avea obligația să "cheme înaintea sa pe toți moștenitorii presupuși.", fapt care nu s-a întâmplat.
In drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 282 - 289, Cod procedură civilă, Legea nr. 36/1995, Decretul nr.40/21.01.1953 - abrogat în prezent, art. 111 Cod civil, art. 653 cod civil și art. 689 Cod civil.
Prin decizia civilă nr.1162/30.10.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr.2344/27.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în contradictoriu cu intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că în mod corect prima instanța a calificat acțiunea reclamantei în întregul său ca fiind o petiție de ereditate. Astfel, petiția de ereditate este acea acțiune prin care un moștenitor având vocație succesorală legală sau testamentară universală sau cu titlu universal solicită să i se recunoască această calitate în scopul de a dobândi bunurile succesorale deținute de un terț, care pretinde a fi adevăratul moștenitor al defunctului. În speță, apelanta - reclamantă tocmai acest din urmă scop urmărește: dobândirea bunurilor succesorale deținute de pârât prin recunoașterea calității sale de adevărată moștenitoare a defunctului.
În acest context, tribunalul a reținut că petiția de ereditate este o acțiune prescriptibilă în termenul general de prescripție de trei ani. Termenul de prescripție în acest caz nu curge de la data deschiderii succesiunii, ci de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actele prin care pârâtul contestă drepturile succesorale ale reclamantului care se pretinde moștenitor. Prin urmare, în mod corect în cauză prima instanța a stabilit ca moment al începutului termenului de prescripție extinctivă data la care reclamanta a cunoscut existența certificatului de vacanță succesorală emis pe numele statului român.
Față de cele de mai sus, tribunalul a apreciat că susținerile apelantei potrivit cărora instanța în mod greșit a calificat cererea ca fiind o acțiune în nulitate relativă și nu una în nulitate absolută sunt astfel neîntemeiate, atât timp cât judecătoria, așa cum a arătat mai sus, a calificat acțiunea reclamantei ca fiind o petiție de ereditate și nu o acțiune în nulitate absolută sau relativă.
În ceea ce privește critica potrivit căreia instanța nu a ținut cont de declarațiile martorilor privind momentul la care reclamanta a luat la cunoștință despre existența certificatului de moștenitor, aceasta este de asemenea neîntemeiata.
Astfel, din cuprinsul notificării nr.1344/2001 BEJ rezultă că la data redactării acestei notificări, respectiv 18.09.2001, reclamanta cunoștea nu numai că statul român era moștenitorul defunctului său tată, dar și faptul că după decesul acestuia se emisese certificatul de moștenitor nr. 1512/09.12.1988, a cărui nulitate o solicita prin cererea ce face obiectul dosarului de față. Din declarațiile martorilor rezultă că nu s-au adus alte elemente care să ducă la concluzia că reclamanta a luat la cunoștință ulterior notificării despre existența certificatului de vacanță succesorală. Mai mult decât atât, tribunalul nu a putut reține apărarea apelantei în sensul că nu aceasta personal, ci avocatul său a avut cunoștință despre existența certificatului de vacanță succesorală, atât timp cât notificarea este redactată în numele apelantei - reclamante.
Față ce aceste considerente, tribunalul a apreciat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, astfel încât în temeiul art. 297 Cod procedură civilă, a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs reclamanta, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția III a Civilă, sub nr-.
În dezvoltarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 alin 9 Cod procedură civilă, se susține că atât sentința instanței de fond cât și decizia instanței de apel sau dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în speță încălcarea dispozițiilor legale privitoare la cauzele de nulitate absolută a actului juridic civil în speță ale a certificatului de vacanța succesorală nr.1512/09.12.1998, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3
Arată recurenta că a chemat în judecata Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, solicitând instanței de judecată, ca prin hotărârea ce va pronunța, să constate nulitatea absolută a certificatului de vacanță succesorală nr.1512/09.12.1988, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 B, să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctului, decedat la data de 17.02.1985, calitatea de moștenitoare legală a reclamantei, ca fiica a defunctului și să constatate că masa succesorală se compune din cota indiviza de din apartamentul nr. 7,. 1, - 7, din-, (fosta nr. 16), Sector 3,
Atât instanța de fond cât și instanța de apel făcând o aplicare greșită a legii, au calificat cererea recurentei - reclamante ca fiind o "petiție de ereditare, ținând cont și de restul cererilor reclamantei, nefiind numai o cerere în constatare", prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani.
Instanțele sunt investite să judece cererea de chemare în judecată și să se pronunțe cu privire la fiecare capăt de cerere în parte: în cauza de față instanțele au calificat cererea prin prisma capetelor de cerere subsidiare și nu pe fiecare capăt de cerere în parte.
Or, ce se poate înțelege că în situația în care ar fi solicitat doar constatarea nulității absolute a Certificatului de vacanță succesorală nr.1512/09.12.1998, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 B, pentru cauză imorală și ilicită și frauda la lege, cererea reclamantei ar fi fost admisibilă (într-o asemenea cererea i s-ar fi opus excepția lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de interes.)
Capătul principal al acțiunii a fost constatarea nulității absolute, celelalte capete de cerere sunt o consecință juridică firească a desființării certificatului de moștenitor.
Nulitatea absolută este de ordine publică putând fi invocată de oricine are un interes și este imprescriptibilă.
Or, ambele instanțe nesocotind motivele de nulitate absolută care au stat la baza emiterii Certificatului de vacanță succesorală nr.1512/09.12.1988, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 B, făcând o aplicare greșita a legii, au respins acțiunea recurentei - reclamante.
Motivele de nulitate absolută invocate sunt dovedite de reclamantă și consideră că instanța trebuia să le aibă în vedere: eliberarea Certificatului de vacanță succesorală nr. 1512/09.12.1998, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 3 B s-a făcut cu fraudarea legii, nesocotindu-se drepturile moștenitorilor de drept care acceptaseră succesiunea înăuntrul termenului de opțiune succesorală de șase luni.
Consideră că au fost încălcate reglementari legale prevăzute în Decretul nr. 40/21.01.1953, în vigoare la data eliberării Certificatul de vacanță succesorală nr. 1512/09.12.1988.
Este evidentă nulitatea absolută a acestui certificat pentru frauda la lege întrucât la încheierea actului, s-au făcut mențiuni false în scopul eludării unor dispoziții legale imperative.
Învederează că a solicitat proba cu martori tocmai pentru că a considerat-o necesară și utilă pentru dovedirea faptului că atât recurenta, în calitate de fiică cât și mama acesteia, în calitate de soție supraviețuitoare, au acceptat tacit succesiunea, în condițiile art. 700 Cod Civil, prin săvârșirea de acte materia e ce sunt asimi ate cu o acceptare tacită a succesiunii: au continuat să plătească impozit, mama sa a locuit în imobil și chiar a permis, cu acordul fiicei sale, și altei persoane să locuiască în apartament, au luat bunuri mobile din apartament. Din declarațiile martorilor rezultă acest fapt, al acceptării tacite, mai mult martorul a depozitat câteva bunuri din apartament la solicitarea reclamantei.
Instanța de fond cât și cea de apel nu a luat în considerare, în aprecierea cererii ca fiind în constatarea nulității absolute, nici faptul că mama reclamantei a înaintat, conform procedurii succesorale, cerere (fila 6 din dosar) către Notariatul de Stat al Sectorului 3 B prin care solicita deschiderea procedurii succesorale privind pe tatăl recurentei, decedat la data de 17.02.1985, indicând atât moștenitorii cât și masa succesorală în cuprinsul căreia intra din apartamentul situat în B,-, -7,. 1,. 1,. 7, Sector 3, cerere datată 05.08.1985, în termenul de șase luni. Or, această cerere, adresată notarului șef, reprezintă o manifestare neîndoielnică de acceptare a succesiunii, și o declarație de acceptare a succesiunii, întrucât conținutul cererii confirma voința moștenitorului de a-și valorifica drepturile succesorale.
Nesocotind toate aceste motive evidente de nulitate absolută, instanțele anterioare aplicând greșit legea au respins cererea de chemare în judecată pe excepția prescripției extinctive a cererii de chemare în judecată.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept, dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și de prevederile legale incidente în cauză, curtea constată recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
O primă constatare ce se impune a fi făcută în cauză vizează faptul că prin criticile formulate în calea de atac a recursului, recurenta invoca nelegalitatea deciziei civile recurate, din perspectiva incorectei calificări a acțiunii civile al cărei titular este reclamanta.
Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii civile al cărei titular este reclamanta, astfel cum a fost precizată, aceasta a solicitat pe de parte să se constate, în principal nulitatea absolută a certificatului de vacanță succesorala nr. 1512/1988 eliberat de Notariatul de stat al sectorului 3 B, pentru cauza ilicită și fraudă la lege iar în subsidiar nulitatea relativă a aceluiași certificat, să se constate calitatea sa și mamei sale, de moștenitori legali al defunctului și calității de bun succesoral pentru cota de din apartamentul nr. 7, situat în sector 3, str. - - -, nr. 10, - 7,.1.
Ambele instanțe de fond au procedat la calificarea demersului judiciar al reclamantei, reținând că acțiunea astfel promovată are natura unei petiții de ereditate, acțiune pe care au considerat- prescriptibilă extinctiv.
Pe de altă parte, deși prima instanță efectuat astfel de calificare în cuprinsul considerentelor, ulterior, a procedat la dezlegarea acțiunii, nu în mod unitar, prin raportare la această calificare ci, a procedat la calificarea nulității certificatului de vacanta succesorala ca fiind cauza de nulitate relativă si, raportându-se la capetele de cerere cu care a fost sesizată, a pronunțat pentru fiecare capăt, soluție distinctă, instanța de apel, apreciind că aceasta modalitate de soluționare a cauzei este corectă din perspectiva calificării acțiunii ca fiind petiție de ereditate.
Curtea reține însă, că, așa cum s- consacrat pe cale doctrinară, petiția de ereditate, a fost concepută ca fiind mijlocul juridic prin intermediul căruia reclamantul solicită să i se recunoască în contradictoriu cu cel care stăpânește patrimoniul succesoral,calitatea sa de moștenitor și recunoașterea dreptului de a intra în posesia bunurilor succesorale deținute de acesta din urmă, fără drept, solicitând obligarea celui care se pretinde de asemenea moștenitor universal și care deține aceste bunuri în aceasta calitate, la restituirea bunurilor succesorale, drepturile pretinse de cele două părți, fiind inconciliabile.
Caracteristic petiției de ereditate este faptul că prin intermediul acesteia se pune în discuție însuși titlul de succesor al moștenitorului deținător al succesiunii, pe aceasta cale urmărindu-se restituirea în total sau în parte bunurilor ce compun, respectiv posesiunea patrimoniului succesoral, cu precizarea, just efectuată în doctrina de specialitate, că petiția de ereditate poate fi alăturată unei acțiuni în anularea certificatului de moștenitor, eliberat pe numele pârâtului, reușita sa, depinzând intrinsec de soarta unei astfel de acțiuni.
Plecând de la aceste caracteristici ale petiției de ereditate, atunci când se solicită doar constatarea vocației succesorale la o anumită succesiune și a calității unui bun de a aparține sau nu patrimoniului succesoral, o atare petiție de ereditate este în realitate simpla acțiune în constatare, fiind deci imprescriptibilă extinctiv - calificare însușita de altfel atât de practica instanței supreme cât și de doctrina de specialitate.
În speță,verificând acțiunea civilă formulată de reclamantă prin cererea dedusă judecății, (având în vedere obiectul și petitul acesteia), se observă că recurenta reclamantă solicită pe lângă constatarea nulității certificatului de vacanță succesorală, recunoașterea calității sale de moștenitor al defunctului și constatarea apartenenței la masa succesorală cotei de din apartamentul situat în B,-, -7,. 1,. 1,. 7, Sector 3. Așadar, prin aceasta acțiune, reclamanta nu a înțeles să formuleze un petit distinct prin care să solicite posesiunea patrimoniului succesoral, corespunzător cotei ce îi revine în această calitate.
Intenția reclamantei dedusă din modul în care aceasta și-a configurat exercițiul dreptului de acces la instanța de judecata, în scopul valorificării pretenției sale concrete, a fost aceea de obține pe cale judiciară, recunoașterea calității sale de moștenitor al defunctului, și, respectiv constatarea unei cauze de ineficacitate a certificatului de vacantă succesorala, opus acesteia de către pârât, astfel că, deși este corectă aprecierea instanțelor de fond în sensul că scopul final al demersului său procesual este intrarea în posesia bunurilor succesorale, acțiunea civilă pe care a formulat-o nu putea fi calificată decât din perspectiva petitului și scopului său concret și actual, în temeiul art. 129 alin. 6 din Codul d procedură civilă, care consacră principiul disponibilității, instanțele de fond, neputând în nici un caz să se considere îndreptățite să analizeze și să pronunțe o soluție cu depășirea limitelor devoluțiunii.
Situația de fapt a dosarului, foarte clar precizată de reclamantă in expunerea de motive a cererii introductive de instanța și în cadrul cererilor precizatoare, configurează așadar pe deplin caracterul acțiunii cu care aceasta a înțeles să sesizeze instanțele de judecată, pentru valorificarea pretinsei stări de lucruri a dosarului -ca fiind o acțiune în constatarea calității sale de moștenitor al defunctului și a întinderii și compunerii masei succesorale.
Tot astfel, câtă vreme unul dintre capetele de cerere cu care a fost sesizată prima instanța, a vizat constatarea nulității certificatului de vacanță succesorală, reclamanta susținând că atât aceasta cât și mama sa au calitatea de moștenitori ai defunctului, întrucât pe de parte, înăuntrul termenului de 6 luni de opțiune succesorală reclamanta efectuat acte de acceptare tacită a moștenirii acestui defunct prin luarea în posesie a unor bunuri mobile aparținând defunctului și a permis unei persoane străine să locuiască acolo, comportând-se ca proprietar asupra acestui bun, iar pe de altă parte că mama sa- a cărei moștenitoare este, a continuat să locuiască în imobilul în cauză, să achite în întregime impozitul aferent acestui apartament, și chiar a făcut demersuri pentru deschiderea succesiunii defunctului, inclusiv prin formularea unei cereri în acest sens, către Notariatul de stat, în mod corect au apreciat instanțele de fond că se impunea cu prioritate calificarea nulității astfel invocate.
Se retine totodată că instanțele de fond au calificat cauza de nulitate astfel invocata ca fiind o nulitate relativă, raportându-se exclusiv la prevederile art. 88 alin. 1 din legea nr. 36/1995.
Aceasta apreciere este eronată, în primul rând, prin raportare la greșita soluționare a cauzei exclusiv prin raportare la aceasta prevedere legală, cauza de nulitate invocată de reclamanta vizând nerespectarea prevederilor legale în vigoare la momentul dezbaterii succesiunii defunctului, or, din aceasta perspectivă se impunea ca în analiza naturii nulității instanțele de fond să se raporteze la prevederile înscrise în art. 12 și 23 din decretul 40/1953.
Curtea reține totodată că în susținerea acestui petit, reclamanta,prin cererile precizatoare formulate, a invocat faptul că are calitate de moștenitor al defunctului, în urma exercitării dreptului de opțiune succesorală, în termenul defipt de lege, în sensul acceptării moștenirii - ca și faptul că la momentul dezbaterii succesiunii, notariatul care eliberat certificatul de vacanța succesorală nu a respectat prevederile legale care impuneau citarea reclamantei și mamei acesteia.
Suntem așadar în prezenta unei acțiuni prin care reclamanta, care în cauză, se pretinde fi un terț față de certificatul de vacanță succesorală-susținând că nu a fost legal citată la momentul desfășurării procedurii în urma cărei actul contestat a fost eliberat, invoca încălcarea drepturilor sale,născute și actuale în legătură cu succesiunea astfel dezbătută", drepturi care au fost deduse judecații, prin formularea petitului doi al acțiunii.
Or, într-o astfel de situație, cauza de nulitate a certificatului de moștenitor nu este determinată de eventuala viciere a consimțământului succesorilor participanți la procedura succesorala notariala, ci, este dedusă din omisiunea citării tuturor succesibililor la dezbaterea moștenirii, în fața notarului public, în condițiile stabilite de art. 12 din decretul 40/1953, pe aceasta cale invocându-se nerespectarea obligației legale, de ordine publică, ce revine notarului public investit cu dezbaterea unei succesiuni, de cita toți moștenitorii și de proceda la dezbaterea succesiunii, doar după îndeplinirea acestor cerințe - echivalând cu omisiune a reclamantei și a mamei acesteia de la împărțeală, sancționată cu nulitatea absoluta de art. 797 din Codul civil, calificare aflată de altfel în deplina concordanta cu imprescriptibilitatea extinctiva a titlului de moștenire, opozabil tuturor.
În atare situație, în măsura în care se dovedește că titularul acțiunii a acceptat în termen succesiunea, acesta este socotit ca proprietar al bunurilor succesorale de la data deschiderii succesiunii și, în consecință poate cere oricând emiterea certificatului de moștenitor prin care să se constate drepturile sale după cum poate cere oricând anularea lui, din moment ce i-au fost lezate drepturile sale succesorale, neputându-i-se opune prezumția de validitate dedusă din prevederile art. 88 alin. 1 din legea nr. 36/1995, potrivit cu care certificatul de vacanță succesorală contestat face dovada deplină până la proba contrară.
Pe de altă parte, referitor la prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea acțiunii în nulitatea certificatului de moștenitor/ vacanța succesorală, trebuie să se aibă în vedere faptul că o asemenea acțiune nu este acțiune de sine stătătoare, ci o acțiune grefată pe acțiunile care sancționează direct drepturile moștenitorilor, astfel încât este supusă regulilor în materie de prescripție extinctivă aplicabilă acelor acțiuni, din acest punct de vedere, considerentele anterior expuse referitoare la calificarea acțiunii deduse judecații și la prescriptibilitatea acesteia fiind pe deplin aplicabile și acestui petit.
În raport de considerentele anterior expuse, curtea apreciază ca recursul este fondat, în cauza fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 din Codul d procedură civilă și art. 304 pct. 9 din Codul d procedură civilă.
În temeiul art. 312 din Codul d procedură civilă, curtea va admite recursul, va casa decizia civila recurată, în sensul că va admite apelul formulat de apelanta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr.2344/27.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, va desființa sentința apelată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Sectorului 3 B, urmând ca în rejudecare, să se stabilească cu prioritate legitimarea procesuală activa reclamantei, procedându-se la analiza împrejurărilor de fapt si de drept pe care aceasta le invocă în susținerea capătului de cerere prin care solicită să se constate calitatea de moștenitor acceptant al succesiunii defunctului, prin raportare la prevederile art. 88 din legea nr. 36/1995, titular al acțiunii în anularea certificatului de moștenitor, putând fi numai persoana cu vocație succesorală efectivă, ale cărui drepturi succesorale au fost vătămate prin eliberarea certificatului de moștenitor în favoarea altei persoane, cu nesocotirea vocației sale succesorale efective universale sau cu titlu universal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1162/30.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Casează decizia recurată.
Admite apelul formulat de apelanta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr.2344/27.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond - Judecătoria Sectorului 3
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - MARI -
GREFIER
- -
Red.
./
2 ex./22.03.2010
TB-5 -;
Jud.3 -
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Ionelia Drăgan, Ilie
