Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 287/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.287
Ședința publică din 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și pârâtul împotriva deciziei civile nr.692/A din 22 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în prezenta cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 martie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta deciziei și prin care a fost amânată pronunțarea cauzei la data de 19 martie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la udecătoria Lugoj sub nr. 1930/252 din 24.08.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul și a solicitat să se constate că masa succesorală rămasă în urma defunctei,decedată la data de 23 octombrie 2005 se compune din imobilul înscris în CF 321 nr. top. 226,227,228 și 229 compus din casa cu nr. administrativ 16 cu C, în suprafață de 105. grădină în intravilan de 87. grădină în intravilan de 87. loc de casă cu C în suprafață de 105. precum și încă o casă nou construită în perioada 1972 - 1979, situată în terenul din același CF 321, neînscrisă în CF compusă din bucătărie, 2 camere, baie, antreu și de alimente, ce urmează a fi identificată prin expertiză; înscrierea acesteia în același CF, sub nr. cadastral identificat în baza expertizei, în vederea completării masei succesorale; să se includă în masa succesorală a defunctei casa nou construită după înscrierea ei prealabilă în același CF; să se constate că din aceeași masă succesorală mai face parte extratabular suprafața de 5700. teren arabil situată în extravilanul localității, constând în parcela nr. top 612/9 din tarlaua 612 dobândită în temeiul Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr. 25462/41 emis la 12.10.1995; să se dezbată succesiunea după defuncta, și să se înscrie dreptul de coproprietate al pârâților asupra masei succesorale.
Prin sentința civilă nr.1070 din 19 mai 2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Lugoj, admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului, constatându-se că proprietara tabulară a imobilului evidențiat în CF 321 nr. cadastral 226, 227, 228, și 229, casă și C de 105 mp; grădină intravilan de 87 mp; grădină intravilan de 87 mp și loc de casă, C de 105 mp, în cotă de 1/1 părți, prin cumpărare și moștenire este defuncta, decedată la 23 oct. 2005.
S-a dispus radierea casei vechi de pe nr. cadastral 226 al CF 321, unificarea nr. cadastrale 226, 227, 228 și 229 și înscrierea casei noi pe-, compusă din 2 corpuri și anexe, pe numele defunctei, în cotă de 1/1, prin moștenire și cumpărare, conform raportului de expertiză, efectuat de expert, care face parte integrantă din hotărâre.
S-a constatat că reclamantul și pârâtul au calitatea de moștenitori ai defunctei, în calitate de fii.
S-a constatat că din masa succesorală a defunctei face parte imobilul edificat pe nr. cadastrale unificate 226-227-228 și 229, compus din 2 corpuri și anexe, din CF 321, de 384 mp și din terenul de 5700 mp reconstituit prin titlul de proprietate 25462/41 eliberat la 12. 1995.
S-a constatat că părțile sunt unicii moștenitori legali acceptanți ai defunctei, în calitate de descendenți de gradul I (fii), fiecăruia revenindu-i câte o cotă de părți, prin moștenire, dispunând intabularea în CF 321 conform celor de mai sus.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept că reclamantul și pârâtul sunt moștenitori legali ai defunctei, în calitate de descendent de gradul I (fii).
Proprietara tabulară a imobilului evidențiat în CF 321 nr. cadastral 226, casă cu C de 105 mp; 227, grădină intravilan de 87 mp; 228, grădină intravilan de 87 mp și 229, loc de casă cu C de 105 mp este defuncta decedată la 23 octombrie 2005.
Pe terenul înscris în CF 321 este construită o casă, neînscrisă în CF compusă din 2 camere, bucătărie, hol, de alimente și baie, constituind corpul 1 și corpul 2 compus din bucătărie de vară, baie, magazie și antreu, casa care este înscrisă efectiv în CF 321 pe nr. top 226 nu mai există.
Acest fapt este constatat prin raportul de expertiză depus în cauză, expertul propunând radierea casei vechi de pe nr. top 226 cu unificarea nr. top. 226, 227, 228 și 229 cu înscrierea casei noi compusă din 2 corpuri și anexe, urmând ca înscrierea dreptului de proprietate asupra acesteia să se dispună de către instanță.
Față de concluziile expertului, reclamantul a formulat precizarea de acțiune în sensul menționat.
Pârâtul a fost de acord cu acțiunea formulată, fapt consemnat în încheierea de la primul termen de judecată, acesta nu a formulat o cerere reconvențională prin care să solicite o eventuală întregire a masei succesorale cu bunuri mobile (lei) sau cu alte bunuri imobile și nu a făcut dovada unei contribuții personale mai mari la edificarea construcției noi.
După cumpărarea imobilului, părinții reclamanților cu contribuție egală au edificat o construcție nouă, așa cum reiese din raportul de expertiză, în extrasul de carte funciară defuncta fiind proprietară pe 1/2 din imobil prin cumpărare și 1/2 prin moștenire.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că acțiunea formulată este întemeiată reținând dispozițiile Codului civil în materia succesiunii, precum și dispozițiile Legii 115/1938, și nu în ultimul rând poziția părților.
Instanța de fond a constatat că proprietară tabulară a imobilului evidențiat în CF 321 nr. cadastrale 226, 227,228 și 229, casă și C de 105 mp; grădină intravilan de 87 mp, grădină în intravilan de 87 mp, loc de casă cu C în suprafață de 105 mp, în cotă de 1/1 părți, prin cumpărare și moștenire este defuncta decedată la 23 octombrie 1995.
Prima instanță a dispus radierea casei vechi de pe nr. cadastral 226 al CF 321, unificarea nr. cadastrale 226, 227, 228 și 229 și înscrierea casei noi pe- compusă din 2 corpuri și anexe, pe numele defunctei, în cotă de 1/1 prin moștenire și cumpărare, conform raportului de expertiză efectuat de expert, care face parte integrantă din hotărâre.
Judecătoria Lugoja mai constatat că reclamantul și pârâtul au calitatea de moștenitori ai defunctei în calitate de fii.
S-a constatat de către prima instanță că masa succesorală a defunctei se compune din imobilul edificat pe nr. cadastrale unificate 226, 227, 228 și 229 compus din 2 corpuri și anexe din CF 321, de 384 mp și din terenul de 5700 mp reconstituit acesteia prin titlul de proprietate 25462/41 eliberat la 12.10.1995.
Judecătoria Lugoja mai constatat că părțile sunt unicii moștenitori legali acceptanți ai defunctei în calitate de descendenți de gradul I (fii) fiecăruia revenindu-i câte o cotă de 1/2 părți prin moștenire, dispunând intabularea în CF 321, conform celor de mai sus.
Reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată, dar având în vedere poziția pârâtului la primul termen de judecată, instanța de fond nu a acordat aceste cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civil, atât reclamantul, cât și pârâtului au declarat recursuri - recalificate ca apeluri de către instanța de apel - și prin decizia civilă nr. 692/A/22.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 1070/19.05.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-.
Admite apelul declarat de reclamantul, împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința pe care o completează în sensul că obligă pârâtul la 250 lei cheltuieli de judecată în primă instanță, către reclamant.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apelul reclamantului, în ce privește cheltuielile de judecată este fondat, întrucât pârâtul trebuie obligat la din onorariul de expert, achitat, în sumă de 500 lei, deoarece această sumă reprezintă o cheltuială care profită ambelor părți, în calitate de moștenitori legali, cu cote egale, restul cheltuielilor de judecată pretinse de reclamant nefiind dovedite.
Referitor la apelul pârâtului, aceeași instanță de apel l-a respins, reținând că, acesta, conform încheierii de ședință, de la primul termen de judecată de fond, din 08.10.2008, a fost de acord cu admiterea acțiunii formulată de reclamant, fără ca la termenele de judecată ulterioare să invoce pretenții noi sau să formuleze probe ori alte cereri în apărare și numai la ultimul termen de judecată, la dezbaterea în fond a apelurilor, prin concluziile sale orale s-a apărat cu aceea că masa partajabilă de bunuri ar cuprinde și bunuri mobile(bani), fără însă a indica în concret situația acestora, susținând că i se cuvine o cotă mai mare, decât J, dar acest pârât nu a solicitat nici redeschiderea dezbaterilor pentru aceste chestiuni și nici nu a solicitat termen pentru a depune - eventual - cerere reconvențională, neformulând în cauză nici măcar întâmpinare, acest pârât, având, practic, o atitudine pasivă, în tot cursul procesului, de care s-a dezinteresat.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recursuri, atât reclamantul, solicitând majorarea cheltuielilor de judecată, pe care le pretinde la suma totală de 3134,50 lei, precum și pârâtului, susținând în esență că nu este mulțumit de modul în care a fost dezbătută succesiunea mamei lor decedate,.
Nici unul dintre recurenții de mai sus nu au indicat vreun temei de drept de nelegalitate, în recursurile lor scrise, dintre cele prevăzute în art. 304 sub pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, în mod expres și limitativ și pentru care se poate cere în recurs modificarea sau casarea unei hotărâri judecătorești.
Ca atare, verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de fapt invocate în recursuri, față de starea de fapt din dosar și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că ambele recursuri formulate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, deoarece bine și cu temei a fost admis apelul reclamantului, în modul arătat și respectiv respins apelul pârâtului, de către instanța de apel.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale, precitate referitoare la materia succesiunii din codul civil, (respectiv art. 650, 659,669,685,700, etc), când a pronunțat soluția de mai sus, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul pârâtului și admis apelul reclamantului, în modul arătat și pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în ambele recursuri fiind neîntemeiate, iar motivele de fapt invocate nu pot fi încadrate în nici unul din cazurile - expres și limitativ - indicate în art. 304 sub pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, ambii recurenți invocând motive formale și în mod generic, fără o fundamentare și susținere concretă și detailată, ori dezvoltarea lor, cu argumente separate, contrar art. 302/1 pct. 3 Cod procedură civilă, care prevede că cererea de recurs trebuie să cuprindă - sub sancțiunea nulității, prin alte mențiuni - motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
Astfel, în ce privește recursul reclamantului, prin care solicită majorarea cheltuielilor de judecată pretinse și acordate la suma arătată, Curtea stabilește că prin nici o probă-legală, concludentă și pertinentă cauzei acest reclamant nu a dovedit cuantumul majorat al acestor cheltuieli de judecată, deși potrivit art. 1169 Cod civil, era dator s-o facă.
Afirmațiile acestui reclamant recurent, în sensul că onorarul de expert ar fi mai mare ori că i se cuvine și cheltuieli de transport sau contravaloarea zilelor pierdute la proces sunt simple susțineri, fără nici un suport probator în dosar și astfel aceste cheltuieli de judecată majorate și pretinse în recurs, nu-i pot fi acordate, căci nu sunt dovedite cu nici un fel de mijloc de probă, ele neputând fi subînțelese, cum eronat pretinde acest recurent, care se află și într-o confuzie procesuală, când solicită pentru prima dată în recurs - și echivalentul stresului ori transformarea sumei cerute în 1000 EURO, la cursul de schimb - fiind deci cazul respingerii recursului acestui reclamant.
Referitor la recursul pârâtului Curtea, de asemenea îl va respinge, ca total nefondat, acesta fiind declarat în mod și mai generic li formal, câtă vreme acest recurent nu a formulat în cauză nici întâmpinare și nici acțiune reconvențională, în înțelesul art. 115 și respectiv 119 Cod procedură civilă și în condițiile în care, încă de la prima zi de înfățișare a fost de acord cu admiterea acțiunii reclamantului, având ca obiect dezbaterea succesiunii după defuncta lor mamă, acest recurent pârât dezinteresându-se total de mersul prezentului proces, în care nu a propus nici un fel de probă în apărare, nu a formulat cereri în apărare și nici nu a solicitat pretenții noi, în litigiu, încât deci susținerile lui privind altă componentă a masei succesorale ori vreo altă modalitate legală de dezbaterea succesiunii după această defunctă, Curtea nu le poate găsi întemeiate.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în aceste recursuri nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să le facă admisibile și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri formulate de reclamant și de pârâtul de mai sus, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, nici unul dintre recurenți, nedovedind incidența în cauză a vreunui motiv de recurs, de nelegalitate, dintre cele enumerate - expres și limitativ - în art. 304 sub pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse, pe larg de
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul și de pârâtul împotriva deciziei civile nr.692/A din 22 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-,de de Tribunalul Timiș - secția civilă -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /24.03.2009
Tehnored /09.04.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
