Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECZIA CIVILĂ Nr. 29/
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile de apel nr. 249/A/13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, precum și a sentinței civile nr. 6171/13.05.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar cu același număr, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent, avocata, iar pentru reclamanții intimați, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent avocat solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, care nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale formulate în dosar nefiind soluționat petitul referitor la rescunoașterea testamentului, susținând că este posibilă și moștenirea testamentară, alături de moștenirea legală, dacă nu se încalcă rezerva succesată.
Reprezentanta reclamanților intimați, avocata solicită respingerea recursului, menținerea în întregime a hotărârii instanței de apel, potrivit motivelor prezentate în întâmpinarea de la dosar, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, susținând că recurentul a optat doar pentru succesiunea legală.
A,
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea civila inregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr.923/325/16.06.2006, (in urma desfiintarii Sentintei civile nr.2445/2005 a Judecatoriei T cu trimitere spre rejudecare aceleiasi instante in baza Deciziei civile nr.239/2006 a Tribunalului T), reclamanta-parata, in nume propriu si in calitate de reprezentanta legala a reclamantilor-parati minori si a chemat in judecata pe paratul-reclamant -, solicitand instantei sa dezbata succesiunea dupa defunctii - si, sa constate calitatea de mostenitori a reclamantilor-parati, sotie si copii ai fiului predecedat -, cu cotele lor succesorale, sa constate masa succesorala, compusa din imobilul situat in T,-/a, inscris in CF nr.- T, nr.top 22757/1 si sa dispuna iesirea din indiviziune a partilor cu privire la acest bun prin formarea a doua parcele corespunzatoare cotelor succesorale, atribuirea lor in natura si inscrierea in cartea funciara cu numere topografice noi.
In motivare s-a aratat ca reclamantii-parati au acceptat expres succesiunea sotului, respectiv tatal lor, defunctul decedat la data de 02.03.1998, autorul lor fiind fratele paratului-reclamant si fiul defunctilor () si (). Cu ocazia deschhiderii succesiunii in notarului public partile nu s-au inteles fiind indrumate la proces pentru stabilirea cotelor succesorale si pentru realizarea partajului succesoral.
In drept: art.651, 653, 659 si 728.civil.
Prin intampinarea si cererea reconventionala depusa la dosar de catre paratul-reclamant a solicitat in principal respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala, in subsidiar a solicitat admiterea in parte a actiunii, in sensul atribuirii imobilului catre paratul-reclamant, cu sulta corespunzatoare catre reclamantii parati si anularea incheierii din 12.11.2001 pronuntata de notar public in dosarul succesoral nr.130/2001.
In motivare, paratul-reclamant a aratat ca imobilul situat in T,-/a, inscris in F nr.13431, nr.top 22757/1 a intrat in patrimoniul defunctei in anul 1995 in urma sentintei civile nr.255/PI/1995 si nu a facut obiectul dezbaterii succesorale in dosarul nr. 3085/1994 in care s-a eliberat certificatul de mostenitor nr. 2705/17.11.1994 si s-au partajat casa cu curte situate in T,- si un teren arabil de 10 ha. Prin testamentul autentificat la BNP sub nr.13799/1994, defuncta a aratat modul in care isi imparte proprietatile intre cei doi fii, respectiv toate celelalte imobile ce se vor gasi in patrimonial meu, cu exceptia casei de pe- si a diferentei de 4 ha de teren", le-a lasat paratului-reclamant. In anul 2000 reclamantii-parati au contestat calitatea paratului reclamant de mostenitor si valabilitatea testamentului autentic al defunctei, ulterior renuntand la judecata care a facut obiectul dosarului nr.21447/2000 al Judecatoriei Paratul-reclamant a acceptat tacit succesiunea cu privire la acest teren pe care il foloseste neintrerupt, achitand impozitele si plantand pomi fructiferi si de vie, partajarea in natura a terenului nefiind posibila din cauza ca ar duce la distrugerea plantatiilor si ar impune instituirea de servituti de trecere si vedere asupra imobilului invecinat. Avand in vedere modalitatea in care au fost partajate celelalte bunuri succesorale ale defunctei lor mame, nu s-ar incalca rezerva succesorala a autorului recamantilor parati. Anularea incheierii din 12.11.2001 din dosarul succesoral nr.130/2001 al notarului public este intemeiata pe dispozitiile art.81-83 din Legea nr. 36/1995 din cauza faptului ca vizeaza stabilirea calitatii de mostenitori a reclamantilor-parati, desi in dosarul nr.3085/1994 fusesese deja dezbatuta aceasta succesiune.
In drept art: 846, 858, 728,.civil, art 242, 673 indice 1.proc.civila.
Prin raspunsul la intampinare formulat de catre reclamantii-parati, s- aratat ca au solicitat un supliment de mostenire, deoarece imobilul din litigiu nu a facut obiectul dezbaterii succesiunii in fostului notariat de Stat in anul 1994, au solicitat respingerea cererii reconventionale si partajarea terenului in natura deoarece in speta nu se discuta dreptul de servitute sau de trecere iar plantatiile de pe teren nu sunt relevante.
La termenul de judecata din 31.10.2006, reclamantii-parati au formulat raspuns la intampinare si la cererea reconventionala prin care au solicitat inlaturarea sustinerilor paratului reclamant ca neintemeiate si respingerea cererii reconventionale, cu motivarea ca, in cadrul dezbaterii succesiunii notariale, paratul-reclamant a uzat de procedura succesiunii legale, finalizata cu eliberarea certificatului de mostenitor, pe care nu l-a contestat; prin urmare, si complinirea masei succesorale trebuie sa urmeze calea succesiunii legale.
S-a invederat ca, in cazul in care instanta va trece peste principiul evocat, se impune dezbaterea intregii mase succesorale cuprinse in testament, cu obligarea paratului la aducerea la masa succesorala si a terenului agricol de 4 ha, testat de defuncta in favoarea fiului ei, autorul reclamantilor, predecedat, teren aflat in posesiunea exclusiva a paratului-reclamant; s-a aratat ca, desi intre parti s-a incheiat o tranzactie cu privire la acest teren, nu corespunde adevarului ca reclamantii ar fi primit suma de 10.000 DM, ci numai 8000 DM.
In ce priveste cererea de anulare a incheierii notariale, a fost invocata tardivitatea acesteia, fiind depasit termenul de 3 ani in interiorul caruia putea fi formulata, ca si netemeinicia acesteia, intrucat incheierea notariala reprezinta doar o indrumare la proces, mostenitorii neajungand la un consens in notarului cu privire la un imobil ce formeaza masa succesorala suplimentara, cuprinsa in certificatul de mostenitor initial.
La termenul de judecata, din 6 mai 2008 instanta de fond, din oficiu, cu respectarea exigentelor art.137 alin.1 proc.civ.si in temeiul art.81-83 din Legea nr.36/1995, a invocat exceptia de inadmisibilitate a cererii de anulare a incheierii notariale pronuntata la data de 12.11.2001 de notarul public in dosarul succesoral nr.130/2001, formulata de paratul-reclamant pe calea cererii reconventionale.
Prin sentința civilă nr.6171/13.05.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost admisă cererea principala formulata in principal de reclamantii-parati, si - impotriva paratului-reclamant -.
A fost admisă exceptia de inadmisibilitate.
A fost respinsă cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant impotriva reclamantilor-parati.
S-a constatat ca din masa succesorala ramasa dupa defuncta, decedata la 06.06.1994, cu ultimul domiciliu in T,-, jud.T, face parte si imobilul situat in T,-A compus din gradina in suprafata de 2647 mp, inscris in CF nr.13431 sub numar top 22757/1, bun propriu dobandit cu titlu de restituire anterior mostenire in temeiul sentintei civile nr. 255/1995 a Tribunalului T, irevocabila, pe langa bunurile imobile cuprinse in certificatul de mostenitor nr.2705/17.11.1994 eliberat de fostul Notariat de Stat al Judetului T, dobandit de in calitate de sot supravietuitor in cota de 2/8 si de - si de paratul-reclamant -, in calitate de descendenti de gradul I, in cote de 3/8 fiecare.
S-a constatat ca dupa defunctul decedat la data de 10.03.2002 cu ultimul domiciliu in- T, au calitatea de succesori paratul-reclamant in calitate de descendent de gradul I, in cota de 2/4 si reclamantii minori si - in calitate de descendenti de gradul I de fiu predecedat (, decedat la data de 02.03.1998), in cote de cate fiecare.
S-a constatat ca partile au dobandit imobilul in litigiu in urmatoarele cote: reclamanta-parata, in calitate de sotie supravietuitoare a defunctului -- cota de 6/64 (2/8 din 3/8), reclamantii-parati minori si -- cote de cate 13/64 fiecare (cate 9/64 dupa autorul si cate 4/64 dupa autorul prin reprezentare) si paratul-reclamant- cota de 32/64 ( 24/64, dupa si 8/64, dupa ).
A fost respinsă cererea reclamantilor-parati de introducere in compunerea masei succesorale ramase dupa defuncta si a terenului agricol in suprafata de 4 ha.
S-a dispus sistarea starii de indiviziune potrivit variantei a-II-a a raportului de expertiza tehnica intocmit de expert ethnic judiciar, care face parte integranta din prezenta hotarare.
S-a atribuit in deplina proprietate si linistita posesie paratului-reclamant lotul nr.1 compus din teren intravilan situat in T,-/A, in suprafata de 1324 mp, cu nr.top 22757/1/1, iar reclamantilor-parati lotul nr.2 compus din teren intravilan cu aceeasi locatie, in suprafata de 1323 mp, cu nr.top 22757/1/2.
S-a dispus inscrierea dreptului de proprietate exclusiva asupra loturilor susevidentiate in CF nr.13431-T, in favoarea paratului-reclamant si intr-o carte funciara noua, in favoarea reclamantilor-parati, cu titlu de sistare stare de indiviziune.
A fost obligat paratul-reclamant la plata cheltuielilor de judecata catre reclamantii-parati in suma de 834,7 lei.
Pentru a pronunța această sentință civilă, prima instanță a reținut în fapt și drept ca prin testamentul autentificat sub nr.13 799/18.03.1994 de fostul Notariat de Stat al Judetului T, antecesoarea partilor, -, a lasat paratului-reclamant toate bunurile imobile ce vor exista in patrimoniul acesteia la data decesului, cu exceptia casei situata in T,- si a 4 ha teren din totalul de 10 ha asupra carora i se stabilise dreptul de proprietate prin adeverinta nr.352/1991 a Comisiei Locale T si prin Sentinta civila nr.11216/1992 a Judecatoriei T, cele 4 ha de teren fiind testate in favoarea celuilalt fiu,.
In data de 06.07.1994, s-a inregistrat decesul antecesoarei partilor, succesiunea fiind dezbatuta in cadrul dosarului succesoral nr.3085/1994 al fostului Notariat de Stat T, finalizata cu eliberarea certificatului de mostenitor nr.2705/17.11.1994, prin care s-a constatat ca au calitatea de mostenitori legali sotul defunctei, cu o cota succesorala de 2/8 si fiii - si -, cu cote de cate 3/8 fiecare, paratul-reclamant neprocedand la exhibarea testamentului susmentionat si nici la contestarea ulterioara a certficatului de mostenitor.
In data de 21.03.1998, s-a inregistrat decesul autorului reclamantilor-parati, fiul defunctei, -, iar la data de 10.03.2002, s-a inregistrat decesul sotului defunctei,.
La data de 12.11.2001, in dosarul succesoral nr.130/2001 al BNP" "-T, a fost pronuntata, in temeiul art.78 lit.b) din Legea nr.36/1995, incheiere de suspendare a procedurii succesorale si de indrumare a partilor la solutionarea cauzei pe cale judecatoreasca, la solicitarea expresa a acestora.
Privitor la încheierea notariala mentionata, instanta de fond a admis exceptia de inadmisibilitate a cererii de anulare a acesteia formulata de catre paratul-reclamant pe calea cererii reconventionale (cu consecinta respingerii acestei cereri ca inadmisibila), intrucat prevederile art.81-83 din Legea nr.36/1995 nu reglementeaza regimul nulitatii acestui act de procedura notariala, iar cauza de nulitate invocata in sustinerea cererii nu se incadreaza in cele expres si limitativ reglementate de art.52 rap. La art.49 din lege.
Prin incheierea pronuntata in sedinta publica din 16.01.2007, in ce priveste compunerea masei succesorale ramase dupa defuncta, caracterul succesiunii si intinderea drepturilor succesorale ale partilor, in raport de probatoriul administrat in cauza, respectiv: extras CF nr.1343 T, certficat de mostenitor nr.2705/17.11.1994 eliberat de Fostul Notariat de Stat in dosarul succesoral nr.3085/1994, testamentul cu titlu particular autentificat nr.13799/18.03.1993, sentinta civila nr. 255/1995 a Tribunalului T irevocabila, acte de stare civila, declaratiile reclamantilor -parati de acceptare a succesiunii autentificat sub nr. 4082/01.09.1998 de catre BNP " "- T, nr.1340 si nr. 1341/26.08.2002 de catre BNP " "-T, dispozitiile nr. 2151 si nr.2152/27.08.1998 ale Primariei Municipiului T, chitante doveditoare achitare impozit si avand in vedere caracterul indivizibil al actului de optiune succesorala ( paratul desi beneficiar al testamentului susmentionat lasat de antecesoarea, in cadrul dezbaterii succesiunii ramase de pe urma acesteia in cadrul dosarului succesoral nr.3085/1994, nu a procedat la exhibarea testamentului, acceptand sa-i fie aplicabile regulile devolutiunii succesorale legale, desi in certificatul de mostenitor nr. 2705/1994 au fost cuprinse si bunurile testate de antecesoare in favoarea sa; prin urmare, in speta fiind vorba doar de o complinire a masei succesorale, se impune aplicarea acelorasi reguli), ca si regulile devolutiunii succesorale legale, respectiv art. 650 si ur. civil cu privire la succesiunile deferite descendentilor, art.1 din Legea nr.319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, ca si art.685, 687 si 689.civil cu privire la acceptarea succesiunii si avand in vedere caracterul subsidiar al cererii de introducere in compunerea masei succesorale si a terenului in suprafata de 4 ha de luarea in considerare a regulilor devolutiunii succesorale legale, in temeiul art. 673 indice 5 si art.673 indice 6.proc.civila, instanta a constatat ca din masa succesorala ramasa dupa defuncta, decedata la 06.06.1994, cu ultimul domiciliu in T,-, jud.T, face parte si imobilul situat in T, str.-, mr.15A compus din gradina in suprafata de 2647 mp, inscris in CF nr.13431 sub numar top 22757/1, bun propriu dobandit cu titlu de restituire anterior mostenire in temeiul sentintei civile nr. 255/1995 a Tribunalului T, irevocabila, pe langa bunurile imobile cuprinse in certificatul de mostenitor nr.2705/17.11.1994 eliberat de fostul Notariat de Stat al Judetului T, dobandit de in calitate de sot supravietuitor in cota de 2/8 si de - si de paratul-reclamant -, in calitate de descendenti de gradul I, in cote de 3/8 fiecare; ca dupa defunctul decedat la data de 10.03.2002 cu ultimul domiciliu in- T, au calitatea de succesori paratul-reclamant in calitate de descendent de gradul I, in cota de 2/4 si reclamantii-minori si - in calitate de descendenti de gradul I de fiu predecedat (, decedat la data de 02.03.1998),in cote de cate fiecare; ca partile au dobandit imobilul in litigiu in urmatoarele cote: reclamanta-parata, in calitate de sotie supravietuitoare a defunctului --cota de 6/64 (2/8 din 3/8), reclamantii- parati minori si -- cote de cate 13/64 fiecare (cate 9/64 dupa autorul si cate 4/64 dupa autorul prin reprezentare) si paratul-reclamant cota de 32/64 ( 24/64, dupa si 8/64, dupa ), admitand in principiu actiunea succesorala.
In ce priveste cererea de partajare a imobilului, luand in considerare prevalenta principiului partajarii in natura, dedus din prevederile art.673 ind.5 si 673 ind.10 proc.civ. ca si concluziile raportului de expertiza tehnica-care face parte integranta din prezenta hotarare, potrivit carora terenul este comod partajabil in natura, vazand si dispozitiile art.728 civ. cu privire la imprescribilitatea dreptului de a cere sistarea starii de indiviziune, instanta de fond a dispus sistarea acestei stari si a procedat la partajarea terenului potrivit variantei a-II-a a raportului de expertiza, pe care a apreciat-o ca fiind cea mai avantajoasa pentru partile litigante, intrucat asigura o configuratie care ridica valoarea ambelor loturi, egale ca suprafata si cu dimensiuni, de asemenea avantajoase, potrivit aprecierilor expertului tehnic, incorporate in raportul de expertiza.
In ce priveste obiectiunile la raportul de expertiza depuse de catre paratul-reclamant dupa dezbateri, la data de 06.05.2008, instanta de fond a apreciat ca nu se impune redeschiderea dezbaterilor in vederea comunicarii catre expertul tehnic, intrucat acestea au fost formulate tardiv -la al doilea termen dupa depunerea raportului de expertiza.
Pe cale de consecinta, instanta de fond a atribuit in deplina proprietate si linistita posesie lotul nr.1, constand in teren (gradina) in-/A in suprafata de 1324 mp, cu nr.top 22757/1/1, in favoarea paratului-reclamant si lotul nr.2, constand in teren cu aceeasi destinatie si locatie, in suprafata de 1323 mp, cu nr.top 22757/1/2, in favoarea reclamantilor-parati.
de solutia de admitere a exceptiei de inadmisibilitate, de includere a imobilului in litigiu in masa succesorala si de partajare a acestuia in natura, pentru considerentele susevidentiate, instanta de fond a respins cererea reconvenționala formulată de paratul-reclamant.
In temeiul art.34 din Legea nr.7/1996, instanta de fond a dispus inscrierea dreptului de proprietate exclusiva in CF nr.13431-T, in favoarea paratului-reclamant asupra parcelei cu nr.top 22757/1/1 si intr-o carte funciara noua, in favoarea reclamantilor-parati asupra parcelei cu nr.top 22757/1/2, in ambele cazuri cu titlu de sistare stare de indiviziune.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul, reproșând primei instanțe greșita interpretare și aplicare a legii, în sensul că un succesor se poate prevala atât de moștenirea legală, cât și cea legală, cu respectarea rezervei succesorale și că greșit nu a fost luat în considerare testamentul întocmit de mama sa și ca atare tot greșit s-au inclus și aceste bunuri din testament în masa succesorală, dar prin decizia civilă nr.249/A/13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, se respinge acest apel declarat de pârâtul mai sus.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apelantul în calitate de beneficiar al testamentului lăsat de defuncta sa mamă, putea opta diferit: să renunțe la succesiunea legală, acceptând-o pe cea testamentară, sau invers, ori să le accepte pe amândouă în dubla sa calitate de moștenitor legal și de legatar; cea din urmă fiind veritabilă excepție de la principiul indivizibilității dreptului de opțiune succesorală.
În speță, apelantul și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în anul 1994 în fața notarului public, optând pentru succesiunea legală; că este așa rezultă din certificatul de moștenitor, succesorii defunctei dezbătând inclusiv bunurile lăsate de defunctă prin testament. Dacă apelantul ar fi vrut să se prevaleze și de calitatea de moștenitor testamentar, avea obligația să exhibe acest testament și să se prevaleze de el în fața notarului public. Cum nu a înțeles să facă acest lucru, devine obligatorie concluzia că apelantul și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală, în sensul acceptării moștenirii legale după defuncta sa mama.
Or, așa stând lucrurile, devine obligatorie și concluzia că odată exercitat dreptul de opțiune succesorală, într-un sens sau altul(în speță alegerii succesiunii legale), succesibilul nu mai poate reveni asupra alegerii făcute. fiind că acest principiu operează cu caracter absolut, în cazul acceptării și simple a moștenirii.
Împotriva acestei decizii civile de apel și sentinței civile nr.671/13.05.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, solicitând în principal casarea ambelor hotărâri și rejudecând să se respingă acțiunea reclamanților, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei în fața instanței de fond, acest subsidiar fiind susținut și oral, la termenul de astăzi, invocându-se în drept art. 304 pct. 5,8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său, pârâtul susține că nici una din părțile litigante nu au contestat împărțeala de ascendent făcută prin act juridic pentru cauză de moarte, respectiv testamentul întocmit de defuncta, care deci nu a fost contestat, dar ambele instanțe de judecată au dat un înțeles greșit cererii reconvenționale și poziției pârâtului, care a invocat în apărare faptul că voința testatoare a reprezentat-o transmiterea moștenirii descendenților săi, în mod divizat, pe calea unei împărțeli de ascendent apreciindu-se greșit și că bunurile sunt dobândite de moștenitori în stare de indiviziune, neexistând, așadar, pronunțare asupra temeiurilor de drept invocate de pârât, respectiv asupra calificării acțiunii sale ca fiind o împărțeală de ascendent, conform art. 795 Cod Civil.
Intimații reclamanți -, și, prin întâmpinările de la dosar (fila 14-16) solicită respingerea recursului pârâtului.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar ca și de probele administrată în cauză, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin, 3 și 5, să admită recursul de față al pârâtului de mai sus și să dispună casarea ambelor hotărâri judecătorești sus indicate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, la aceeași primă instanță, respectiv Judecătoria Timișoara, care urmează să se pronunțe pe fond și asupra cererii reconvenționale formulate în dosar de către recurent, (ceea ce n-a făcut, ocazionându-se astfel motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, care atrage casarea acestor hotărâri judecătorești).
Într-adevăr, din studiul dosarului, Curtea constată că pârâtul recurent prin cererea reconvențională (fila 37-40 dosar fond) solicită atribuirea lui a imobilului în litigiu, în calitate de moștenitor, cu obligarea la plata unei sulte corespunzătoare cotelor de proprietate și anularea încheierii din 12.11.2001 a notarului public din dosarul succesoral nr. 130/2001, motivând în esență că are calitatea de fiu față de defuncta ( decedată la 6.07.1994) și (decedat la 10.03.2002, antecesorul reclamanților, decedat la 2.03.1998), fiind fratele sau și fiu al defuncților menționați, imobilul în litigiu intrând în patrimoniul mamei sale, în anul 1995, în urma pronunțării sentinței civile rn.255/PI/1995 și nu a format obiectul dezbaterii succesorale al dosarului nr. 3085/1994, în care s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 2705/17.11.1994 și s-a partajat imobilul casă și curte în T str. - nr. 17 și un teren de 10 ha arabil, asupra tuturor acestor bunuri mama sa și antecesorul reclamanților dispunând însă prin testament autentificat la BNP sub nr.13799/18.03.1994, prin care a arătat modul în care își împarte proprietățile între cei doi fii, adică pârâtul recurent și antecesorul reclamanților.
În ceea ce privește toate celelalte imobile ce se vor găsi în patrimoniul defunctei ( cu excepția casei de pe- și a diferenței de 4 ha de teren), recurentul susține că îi sunt lăsate lui, întrucât o îngrijește cu toate cele necesare, cu o afecțiune deosebită astfel că recurentul are calitate de moștenitor legatar ( cu titlu universal) față de acest imobil.
Reclamanții au contestat recurentului pârât, atât calitatea de moștenitor, stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 2705/17.11.1994, cât și valabilitatea testamentului autentic al mamei sale, defuncta dar reclamanții au renunțat la acțiune, conform sentinței civile nr. 8733/23.05.2001.
Același pârât recurent, mai arată în cuprinsul cererii sale reconvenționale că a acceptat tacit succesiunea asupra acestui imobil, pe care îl folosește neîntrerupt de la decesul mamei sale, aspect dovedit atât prin plata impozitelor aferente către stat, cât și prin faptul că există în prezent pe acest teren agricol, plantație de pomi fructiferi și de vie, el singur ocupându-se de întreținerea și exploatarea lui, efectuând lucrări de investiții, instalații de irigat și puțuri.
În fine, pârâtul recurent mai susține că drepturile succesorale ale fratelui său -, autorul reclamanților - nu au fost prejudiciate și de asemenea că nu s-a încălcat rezerva succesorală în ceea ce-l privește pe defunctul său frate de mai sus, venit la moștenirea mamei lor, prin reprezentare, întrucât bunurile care au existat la dezbaterea succesorală asupra a două acestor importante imobile au fost deja partajate cu reclamanții, opunându-se partajării în natură a terenului, întrucât aceasta nu este posibilă în speță, datorită configurației deosebite a acestui imobil. ( 8 ferestre, ce reclamă instituirea unei servituți de vede și de trecere, prin distrugerea unei părți semnificative din plantații).
În ce privește anularea încheierii notariale menționate, reclamantul susține că cererea este întemeiată, întrucât ea vizează stabilirea calității de moștenitor, deși în dosar nr. 3085/1994 fusese deja dezbătută aceeași succesiune, în urma defunctei, emițându-se cu acel prilej certificatele de moștenitor, în speță nr. 2705/17.11.1994.
În raport de cele de mai sus redate, Curtea stabilește că prin cererea sa reconvențională, pârâtul a înțeles să invoce testamentul defunctei, autentificat sub nr.13.799/ 18.04.1994, prin care această defunctă - mama lui - i-a lăsat în favoarea sa toate bunurile imobile ce vor exista în patrimoniul acesteia, la data decesului ( cu excepția sus - indicată - fila 45 dosar ), acest act juridic încheiat pentru cauză de moarte, în înțelesul art. 795 Cod civil, ( prin care testatoarea antecesoare a pârâților menționați a stabilit ce bunuri revin fiecăruia dintre descendenții săi) având, așadar, caracterul unei împărțeli de ascendent, realizată pe calea unui testament, dar asupra acestei împărțeli de ascendent prima instanță nu s-a pronunțat pe fond, în nici un fel, iar instanța de apel a confirmat soluția primei instanțe, ceea ce atrage casarea ambelor hotărâri judecătorești anterioare și rejudecarea pricinii în vederea asigurării unei judecăți unitare și pentru a nu fi private părțile litigante de un grad legal de jurisdicție, legalitatea soluționării cauzei, fiind afectată, cu conotații în fondul acesteia rămas necercetat și nerezolvat în întregime sub aspectul recunoașterii valabilității testamentului în discuție și implicit asupra împărțelii de ascendent realizată prin acesta.
Așadar, este dovedit în dosar că părțile nu au contestat împărțeala de ascendent realizată prin testamentul mai sus - indicat și nu s-au probat în cauză elemente care să atragă ineficacitatea acesteia, ea nefiind declarată nulă până în prezent, nefiind identificate nici cauze generale de nulitate, pentru nerespectarea condițiilor de formă, în sensul prevederilor art.797 cod civil și ca atare testamentul nefiind contestat,este cazul să fie examinat prin prisma faptului dacă el aduce atingere părții legitime, adică dacă încalcă rezerva succesorală, pentru că, într-adevăr există posibilitatea dezbaterii unei succesiuni legale, alături de o dezbatere a unei succesiuni testamentare, dar tocmai cu condiția neîncălcării rezervei succesorale, aspecte nu au fost verificate de către instanța de fond și nici de cea de apel.
Prin urmare, cu prilejul reluării judecății se va analiza acțiunea reclamanților nu doar prin prisma unei simple dezbateri succesorale legale, ci se va avea în vedere și cererea reconvențională a pârâtului recurent, prin care s-a invocat împărțeala de ascendent, în temeiul dispozițiilor art. 794 și 795 Cod civil, derivată din voința defunctei antecesoare părților, care a lăsat recurentului pârât toate bunurile imobile ( cu excepțiile indicate mai sus - casa situată în T- și a diferenței de 4 ha. teren), ce se vor găsi în patrimoniul său, la data decesului ei ( fila 45 dosar de fond nr. 5001/2004).
Este deci clar dovedit în dosar că instanțele de judecată anterioare nu s-au pronunțat asupra tuturor temeiurilor de drept invocate de pârâtul recurent, respectiv asupra calificării cererii sale reconvenționale ca fiind o împărțeală de ascendent, în înțelesul prevederilor art. 795 Cod civil, în care context faptic și juridic se impune soluția ce se va indica în dispozitivul prezentei decizii, căci prima instanță nici măcar nu a amintit că pârâtul invocat această împărțeală de ascendent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile de apel nr. 249/A/13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, precum și a sentinței civile nr. 6171/13.05.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar cu același număr, pe care le casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, la aceeași primă instanță, respectiv Judecătoria Timișoara.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. TP/ 19.01.2010
Dact NF/19.01.2010
Ex.2
Tribunalul Timiș. Președinte
Judecător.
Președinte:Trandafir PurcărițaJudecători:Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat, Cristian Pup
