Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 303/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA
SECȚIA CIVIL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVIL NR. 303
Sedința public din 25 martie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: -
GREFIER:
La ordine fiind pronunțarea privind recursul declarat de pârâtul recurent împotriva Deciziei civile nr. 956/16.11.2007 pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr- și a Încheierilor de ședinț, respectiv, din 02.11.2007 și din 09.11.2007 și împotriva Sentinței civile nr.6700/21.06.2007 pronunțat de Judec toria Timi șoara în dosar nr- și a încheierilor pendente, în contradictoriu cu reclamanta intimat, având ca obiect succesiune - recurs împotriva încheierii.
La apelul nominal fcut în ședinț publica, au lipsit prțile.
Dezbaterile si concluziile prților au fost consemnate în Încheierea de ședința din 18 martie 2009, care face parte integranta din prezenta hotrâre si potrivit creia pronunțarea a fost amânata la data de 25 martie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr. 6700, dat, la 21.06.2007 în dosar nr-, s-a admis cererea principal precizat și formulat de reclamanta in contradictoriu cu paratul. S-a respins cererea reconvențional. S-a constatat c la imobilul înscris în cartea funciar nr. 906, nr. top 719 - 720, situat în,-, reclamanta a adus îmbuntțiri și extinderi (constatate prin raportul de expertiz tehnic ce face parte integrant din prezenta) în valoare de 100.871,4 lei. S-a dispus sistarea strii de coproprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 906 nr. top 719 - 720 reprezentând cas și teren în suprafaț de 4384 mp, în valoare total de 273.182,2 lei, prin atribuirea acestuia ctre reclamant. A fost obligat reclamanta s plteasc pârâtului contravaloarea cotei sale de coproprietate 136.591,1 lei. A fost obligat pârâtul s plteasc reclamantei suma de 5872 lei cu titlu de cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut urmtoarele:
Potrivit extrasului din cartea funciar nr. 906, asupra imobilului aici evidențiat, cu numrul topografic 719-720 reprezentând teren în suprafaț de 4.384 mp și casa cu nr. 347, sunt coproprietari în cote egale reclamanta și pârâtul.
Invocând dispozițiile art. 728 Cod civil, art. 673 Cod procedur civil și art. 480 Cod civil, reclamanta a solicitat sistarea strii de indiviziune asupra imobilului și totodat s se constate c a adus o serie de îmbuntțiri pe care le-a enumerat în cuprinsul actului procedural.
Articolul 728 cod civil prevede c nimeni nu poate fi silit s rmân în indiviziune confirmând dreptul oricrui coproprietar s cear sistarea acestei stri, operațiune care sub aspectul procedural este reglementat de dispozițiile art. 673 și urm. Cod procedur civil.
În cauz a fost efectuat o expertiz prin care a fost determinat atât valoarea imobilului înscris în cartea funciar cât și existența extinderilor și îmbuntțirilor pe care reclamanta a afirmat c le-a adus imobilului. A rezultat c valoarea de circulație a imobilului din comuna,- (înscris în cu 906 ) este în total de 707.816,3 lei din care 459.763,3 lei valoarea construcțiilor și 248.880,0 lei a terenului.
În ce privește imobilul înscris în cartea funciar, acesta are o valoare de 273.182, 2 lei.
Din declarațiile martorilor, - a reieșit c dup anul 1989 reclamanta și soțul acesteia au adus imobilului o serie de îmbuntțiri, iar în ce îl privește pe pârât, acesta nici mcar nu a fost vzut de ctre cei doi martori (apropiați ai familiei reclamantului și a antecesoarei comune prților ) nici mcar venind în vizit ori la înmormântarea acesteia.
Deși s-a vehiculat de ctre pârât ideea existenței unei stri conflictuale vechi între prți, care ar face explicabil lipsa acestuia, pârâtul invocând chiar c i s-a interzis accesul în imobil, din probele administrate nu s-a putut reține acest aspect.
În consecinț, prin coroborarea probelor testimoniale și a concluziilor lucrrii de specialitate se va reține și se va constata c la imobilul supus partajrii, reclamanta a adus o serie de îmbuntțiri (cele enumerate în raportul de expertiz ce face parte integrant din prezenta) în valoare total de 100.971,4 lei, valoare ce nu va fi inclus în masa partajabil.
În ceea ce privește sistarea strii de coproprietate, aceasta va fi efectuat în limitele impuse de concluziile raportului de expertiz. Potrivit acestuia (fila 70 dosar) imobilul nu este comod partajabil în natur deoarece construcțiile noi ridicate, respectiv atelierul mecanic și service auto, hala utilaje agricole, cocinile și patulele ocup efectiv toat lțimea terenului, construcțiile fiind lipite una de alta. Expertul mai reține c nu se pot face dezmembrri cu hotare care s taie cldirile existente.
Deși pârâtul a insistat asupra posibilitții partajrii în natur a imobilului invocând faptul c pentru construcțiile care determin imposibilitatea unei atare împrțeli, nu ar exista autorizație de construcție, aspectul nu a putut fi reținut ca relevant în contextul în care, în calitate de coproprietar acesta nu a promovat nici o acțiune separat nici nu a solicitat în cadrul acțiunii pendinte un petit prin care s cear celeilalte prți s sisteze lucrrile și s demoleze construcțiile astfel edificate, fr consimțmântul s
Nici din probele administrate nu a reieșit c pârâtul s-ar fi împotrivit ridicrii noilor construcții și c ar fi fcut cunoscut opoziția sa.
În concluzie, în vederea sistrii strii de indiviziune bunul imobil a fost atribuit în acord cu dispozițiile art. 67310și art. 6739Cod procedur civil, reclamantei.
S-au avut în vedere aspecte legate de faptul ridicrii construcțiilor de ctre aceasta, a faptului c a locuit și înainte de stabilirea strii de coproprietate asupra imobilului și ulterior pân în prezent în acesta, achitând taxele eferente, așa cum a rezultat din înscrieri depuse la dosar.
Întrucât s-a reținut c parte din valoarea actual a imobilului este dat de îmbuntțirile pe care s-a constatat c reclamanta prin mijloace proprii le-a adus imobilului, urmeaz ca valoarea masei partajabile s fie cea de 273.182,2 lei și la aceasta va fi raportat contravaloarea cotei de proprietate (de 1/2) pe care reclamanta va trebui s o achite pârâtului.
Astfel aceasta a fost obligat s plteasc pârâtului, cu acest titlu, suma de 136.591,1 lei.
Pe calea cererii reconvenționale (rmas s se judece în acest dosar dup disjungerea cererii reconvenționale privind dezbaterea succesiunii dup defuncta ), pârâtul a solicitat ca reclamanta s fie obligat s îi plteasc suma de 22.000 lei reprezentând despgubiri pentru folosinț prții sale de proprietate de care a fost lipsit, în cei trei ani anteriori formulrii cererii.
Prima instanț a reținut c, circumscriindu-se specificului strii de coproprietate, actele de folosinț pot fi exercitate de ctre toți coproprietarii, ceea ce înseamn c ei pot utiliza bunul și pot culege fructele produse de acel bun, potrivit cotei fiecruia.
juridic și practica judiciar au conturat regula general potrivit cu care folosința material a bunului poate fi exercitat chiar numai de ctre unul dintre coproprietari, dar cu respectarea a dou condiții: s nu împiedice exercițiul concurent și simultan al folosinței celorlalți coproprietari, s nu schimbe destinația și modul de utilizare a lucrului.
Totuși, în lipsa oricrei dispoziții legale coproprietarii pot consimți ca numai unul dintre ei s exercite atributul folosinței bunului comun.
S-a confirmat c o astfel de înțelegere formal a existat și între prți în contextul în care nu a rezultat din probele administrate c reclamantul reconvențional ar fi emis pretenții legate de folosința bunului.
Pe de o parte acesta nu a dovedit c ar fi pretins s exercite acte de folosinț asupra bunului și ar fi fost oprit de ctre coproprietara pârât reconvențional și nici c ar fi existat o înțelegere ca în schimbul acceptului ca doar aceasta din urm s foloseasc bunul și s fie pltit contravaloarea lipsei de folosinț.
Pe de alt parte, în cazul în care ar fi avut de contestat modalitatea în care s-a exercitat folosința bunului asupra cruia poart starea de coproprietate, reclamantul reconvențional ar fi avut la îndemân ( și ar fi trebuit s exercite) acțiunea în sistarea acestei situații juridice).
Or, în speț, reclamantul reconvențional a rmas în pasivitate, pârâta reclamant reconvențional (dețintoarea folosinței) fiind cea care a avut inițiativa sistrii strii de coproprietate.
În acest context, nu s-a putut reține culpa pârâtei reconvenționale în producerea prejudiciului pe care afirm c l-a invocat reclamantul reconvențional, nici existența unei fapte ilicite din care acesta s decurg, dup cum acesta din urm nu a dovedit nici extinderea acestuia și nu a furnizat date care s indice reperele ce au stat la baza cuantificrii sale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 728 și urm. Cod civil, art. 998 - 999 Cod civil, cererea reconvențional a fost respins.
În considerarea dispozițiilor art. 274 Cod procedur civil pârâtul a fost obligat s plteasc reclamantei 5872 lei cu titlu de cheltuieli de judecat reprezentând contravaloarea taxelor judiciare de timbru (3272 lei), a onorariului avocațial 1.000 lei -achitat potrivit chitanței nr. -/04.11.2005 și 1.600 lei contravaloarea onorariului achitat expertului.
Împotriva acestei hotrâri, în termenul legal conferit de legea procedural, pârâtul - reclamant reconvențional, a declanșat calea de atac a apelului, solicitând desființarea sentinței apelate, cu consecința rejudecrii cauzei și a admiterii cererii sale reconvenționale. În susținerea cii de atac, formulat critici referitoare la imparțialitatea judectorului ce a soluționat cauza în prim instanț, împrejurarea c i s-a refuzat administrarea unui probatoriu (fr face precizri concrete). A mai fost criticat hotrârea atacat, pe calea concluziilor orale susținute cu ocazia acordrii cuvântului pe apel, și reiterate în scris, pentru neocncordanțele existente între minut și dispozitivul sentinței (în ceea ce privește îmbuntțirile aduse la imobil și a datei la care s-a pronunțat sentința supus cii de atac), solicitându-se în consecinț, constatarea nulitții acesteia. De asemenea, în opinia pârâtului-apelant cea de-a doua cerere de recuzare era admisibil iar modalitatea în care i-a fost respins i-a înclcat dreptul de acces la o instanț independent.
Prin Decizia civil nr. 956/16.11.2007 Tribunalul Timi șar espins apelul declanșat de ctre pârâtul - apelant, contra sentinței civile nr. 6700 dat, la 21.06.2007, în dosar nr- (nr. în format vechi 227/2006), de Judec toria Timi șoara, în contradictoriu cu intimat.
Instanța de apel a reținut în considerentele hotrârii urmtoarele:
Prima instanț a fcut aplicarea criteriilor legale de atribuire reglementate de dispozițiile art. 673 ind.9 apartenente legii procedural civil, raportându-se la situația de fapt reținut în mod corect în urma probelor administrate, ajunând la concluzia judicioas c acestea pledeaz în favoarea reclamantei-intimate și nu a pârâtului-reclamant reconvențional. În același context, se privește a fi legal și temeinic și soluția primei instanțe dat petitului (din cererea reconvențional a reclamantului-apelant) vizând plata contravalorii lipsei de folosinț a imobilului suspus partajrii. Și aceasta pentru c reclamanta-intimat a folosit imobilul în litigiu în virtutea dreptului fiecrui coindivizar de a efectua materiala supra bunurilor indivize, fr consimțmântul celorlalți, cu condiția de a le respecta drepturile celor din urm (ori, în speț, pârâtul-apelant nu a dovedit c i-ar fi afectat în vreun fel cota sa ideal din dreptul de proprietate asupra bunului). Din moment ce nu s-a dovedit c reclamanta-intimat ar fi închiriat imobilul altor persoane în schimbul unei chirii de care s beneficieze în exclusivitate, pretenția pârâtului-apelant de a i se plti contravaloarea lipsei de folosinț a imobilului (corespunztoare cotei sale de coproprietate) este neîntemeiat.
formale invocate de apelant cu ocazia dezbaterile în fond și reiterate prin concluziile scrise sunt de asemenea nefondate.
Potrivit dispozițiilor art.258 pr. civ. rezultatul deliberrii se consemneaz într-o minut care reprezint dispozitivul hotrârii ce se redacteaz ulterior. Așa cum se observ din redactarea textului de lege, sancțiunea nulitții opereaz numai dac minuta nu este semnat de toți judectorii ce au participat la deliberare. A devenit, astfel, îngduit concluzia c numai nesemnarea minutei de judector atrage nulitatea acesteia, nu și discordanțele între data pronunțrii existente între aceasta și dispozitivul hotrârii redactate ulterior. Mai mult, doctrina și practica jurisprudențial au statuat în mod constant, c art.258 pr. civ. prevede obligativitatea pronunțrii dispozitivului în ședinț public, nu îns și a menționrii acestui aspect în minut. Ca atare, nici eroarea material strecurat cu ocazia întocmirii minutei, în ceea ce privește data pronunțrii, nu este de natur s atrag nulitatea absolut acesteia ( mai ales c nu i-a produs nici-o vtmare apelantului-pârât, care nu a pierdut termenul de apel datorit acestei erori). Aceast concluzie este întrit și de dispozițiile art. 261 pct.8 pr. civ. care prevd, sub sancțiunea nulitții absolute, obligativitatea menționrii c pronunțarea s-a fcut în ședinț public, în cuprinsul hotrârii redactate ulterior. Pe cale de consecinț, trebuie reținut ca fiind cea corect data pronunțrii din hotrârea redactat ulterior, și nu cea din minut.
De asemenea, apelantul-pârât nu a justificat un interes în a invoca neregularitți între minut și dispozitivul hotrârii, legate de sumele reținute de prima instanț cu titlu de îmbuntțiri efectuate de reclamant intimat. Și aceasta pentru c îmbuntțirile au fost sustrase din masa succesoral, în raport de care s-a stabilit sulta ce urmeaz a fi achitat pârâtului. fcând de acest aspect, și tot nu se putea reține nulitatea hotrârii atacate pentru acest motiv, deoarece neregularitatea semnalat de apelant putea fi îndreptat pe calea procedurii de îndreptare a erorilor materiale, din oficiu, sau la cererea reclamantei-intimate, potrivit dispozițiilor art. 281 apartenente legii procedurale civile.
Cea de-a doua cerere de recuzare a completului de judecat a fost, în mod corect, respins, ca fiind inadmisibil, raportat la exigențele art.28 alin.3 din Codul d e procedur civil ( "pentru aceleași motive de recuzare nu se poate formula o nou cerere împotriva aceluiași judector") și care, pentru corecta lor interpretare și aplicare se cer a fi puse în corelație cu cele ale art. 30 alin.4 pr. civ. potrivit crora, "cererile de recuzare inadmisibile potrivit art.28 se soluționeaz de instanța în fața creia au fost formulate."
Pentru cele expuse, tribunalul a apreciat c prima instanț pronunțat o hotrâre legal și temeinic,
Împotriva Deciziei civile nr. 956/16.11.2007 a Tribunalului Timi ș precum și împotriva Încheierilor din 2.11.2007 și 9.11.2007 a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul, criticând -o pentru nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut c între minut și dispozitiv exist neconcordanț, artând, în acest sens, c, raportat la art. 258 alin.1 Cod procedur civil, minuta trebuie s aib același conținut ca și dispozitivul hotrârii.
De asemenea, s-a criticat modul de soluționare a celei de -a doua cereri de recuzare fr a se argumenta.
O alt critic privea greșita aplicare a dispozițiilor art. 6739Cod procedur civil, c nu s-a reținut prejudicierea pârâtului prin faptul c imobilul în litigiu a fost închiriat, c acesta este comod partajabil în natur, c a fost subevoluat și nu au fost acceptate obiecțiunile la raportul de expertiz.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 -9 Cod procedur civil.
Prin întâmpinare reclamanta intimat a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând recursul, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate cu aplicarea dispozițiilor art. 299 u Cod procedur civil, raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedur civil, a constatat c este nefondat.
Susținerea pârâtului recurent, potrivit creia între minut și dispozitiv exist neconcordanț, nu poate fi primit, deoarece, analizându - le, sub aspectul datei pronunțrii, aceasta poart data de 16.11.2007.
De altfel, o asemenea eroare, în ceea ce privește data pronunțrii, nu este de natur a atrage nulitatea hotrârii.
Așa cum a rezultat din textul art. 258 Cod procedur civil, invocat ca motiv de nulitate, nulitatea opereaz doar dac dispozitivul hotrârii nu este semnat de judectorii care particip la deliberare și nu pentru motivul invocat de recurent.
Pe de alt parte, din dispozițiile art. 105 Cod procedur civil, se desprind condițiile pentru a opera nulitatea, respectiv, numai dac s-a produs o vtmare iar vtmarea sa nu poate fi înlturat în alt mod decât prin anularea actului.
Pârâtului, îns, nu i s-a produs nicio vtmare a vreunui drept. Dup cum se poate observa de la fila 139 dosar fond, lui, comunicarea hotrârii primei instanțe s-a fcut la data de 1 august 2007, în conformitate cu art. 266 alin. 3 Cod procedur civil iar dup aceast dat, în termen de 15 zile putea s - și exercite dreptul de a apela hotrârea. Mai mult, pronunțarea hotrârii s-a fcut în ședința public din 21.06.2007, fapt consemnat și în condica de termen a Judec toriei Timi șoara, care a pronunțat hotrârea.
Privitor la motivele legate de modul de soluționare a cererilor de recuzare a judectorului, care a soluționat cauza în prim instanț, acestea sunt nefondate.
În ședința public din 3.05.2007 depune o cerere de recuzare a președintelui completului de judecat, întemeiat pe dispozițiile art. 27 alin. 1 și 7 Cod procedur civil ( fila 121 cerere de recuzare și fila 124 Încheierea din 3.05.2007).
Cererea de recuzare a fost soluționat prin încheierea din 25.05.2007, fiind respins ca neîntemeiat.
La termenul din 26.06.2007 a depus o nou cerere de recuzare a aceluiași magistrat, întemeiat tot pe dispozițiile art. 21 alin. 1 și 7 Cod procedur civil.
Prima instanț a aplicat corect dispozițiile art. 28 alin. 3 Cod procedur civil, considerând cererea inadmisibil, deoarece, pentru aceleași motive de recuzare, nu se poate formula o nou cerere de recuzare împotriva aceluiași judector. Iar, potrivit art. 30 alin. 4 Cod procedur civil, cererile de recuzare inadmisibile se soluționeaz de instanța în fața creia au fost formulate.
Formularea oral, dup ce i -a fost respins cererea de recuzare, a unei noi cereri de recuzare, pentru aceleași motive, a fost respins în mod corect, ca inadmisibil pentru aceleași motive invocate mai sus.
Referitor la criticile vizând administrarea și aprecierea probatoriului, Curtea apreciaz c pârâtul abordeaz netemeinicia, aspect ce nu poate constitui obiect al controlului în calea extraordinar de atac a recursului.
În ceea ce privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 6739Cod procedur civil, Curtea constat c motivul de recurs prevzut de art. 304 pct. 9 Cod procedur civil nu are incidenț, soluția pronunțat în cauz fiind legal, sub acest aspect.
Faț de menționate mai sus Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul recurent împotriva Deciziei civile nr. 956/16.11.2007 pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr- și împotriva Încheierilor din 2.11.2007 și 9.11.2007 în contradictoriu cu reclamanta intimat.
În ceea ce privește cererea reclamantei intimate de obligare a pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecat, urmeaz a fi respins, întrucât nu s-a fcut dovada sumei achitate, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul recurent împotriva Deciziei civile nr. 956/16.11.2007 pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr- și împotriva Încheierilor din 2.11.2007 și 9.11.2007 în contradictoriu cu reclamanta intimat.
Respinge cererea reclamantei intimate de obligare a pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecat, ca fiind nedovedit.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 25 martie 2009.
Președinte Judector Judector
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.N/27.03.2009
DACT.S/2ex/02.04.2009
Inst.fond - - Judec toria Timi șoara
Inst.apel- - - Tribunalul Timi ș
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup, Erica
