Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 312/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 312/
Ședința publică din data de 19 mai 2009
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 3: Irinavicepreședintele Curții de Apel
Grefier - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâta împotriva deciziei civile nr. 23/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta, în acțiune civilă pentru partaj succesoral.
La apelul nominal au răspuns pentru recurenta-pârâtă lipsă av. - în baza împuternicirii avocațiale nr. 67/2009 și intimata-reclamantă personal și asistată de av. - în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că este primul termen de judecată în recurs; recursul civil este declarat și motivat în termen; netimbrat.
Av. - pentru recurenta-pârâtă depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru; nu are alte cereri de formulat în cauză.
Av. - pentru intimata-reclamantă depune la dosar certificatul de grefă din care rezultă că pe rolul Judecătoriei Brăila se află înregistrat dosarul nr- cu termen de judecată la data de 4 iunie 2009, în acțiune civilă având ca obiect anulare certificat moștenitor formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta. Nu are cereri de formulat în cauză.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentei-pârâte pentru motivele de recurs aflate la dosar, apreciază hotărârea pronunțată de Tribunalul Brăila în apel ca fiind nelegală, întrucât nu are la bază un argument juridic, încercându-se pronunțarea unei hotărâri bazate pe "echitate". Hotărârea este nulă nefiind motivată în drept, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unei probe importante în cauză, respectiv certificatul de moștenitor nr. 2/11.01.2007, din care rezultă că pârâta este singura care are calitatea de moștenitor. Acest certificat de moștenitor nu a fost atacat în justiție fiind singurul act care poate face dovada calității de moștenitor în cauză.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Apărătorul intimatei-reclamante apreciază că decizia tribunalului care s-a pronunțat pe excepție, ca fiind temeinică și legală; s-a făcut dovada vocației succesorale.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4474/9.07.2008 Judecătoriei Brăila pronunțată în dosarul nr-, s-a respins acțiunea principală formulată de reclamanta, domiciliată în B,-, -.3,.3,.49, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în B,-, -.7,. 51.
S-a respins cererea reconvențională.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că dispozitivul sentinței civile nr. 35/9 ianuarie 1969 stabilit ca tată al minorei (născută la 15 iulie 1968) pe și a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în certificatul de naștere al copilului. În afară de numele tatălui, hotărârea nu cuprinde nici un fel de mențiuni menite să ducă la identificarea în concret a acestuia (data nașterii, locul nașterii, numele părinților, etc.)
Din relațiile solicitate de la SPCLEP a rezultat că autoritățile competente nu dețin alte date despre numitul.
De altfel, instanța a reținut că reclamanta nu a propus și administrat nici un fel de probe din care să rezulte că tatăl său ar fi fost una și aceeași persoană cu defunctul (născut la 6 ianuarie 1944 și decedat la 9 noiembrie 2006), tatăl pârâtei.
Identitatea de nume dintre aceștia doi nu poate da naștere decât unei prezumții simple în sensul celor afirmate de reclamantă, care însă necoroborată cu alte probe nu este de natură să formeze convingerea instanței că reclamanta și pârâta ar fi avut același tată.
Față de această concluzie, rezultă cu evidență că reclamanta, în lipsa oricărei relații de rudenie cu defunctul tată al pârâtei, nu poate avea nici calitatea de moștenitor al acestuia astfel că instanța a respins acțiunea ca nefondată sub acest aspect.
În ce privește capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune, instanța a reținut că, față de soluționarea dată primului capăt de cerere, față de care ieșirea din indiviziune are caracter accesoriu, se impune și respingerea acestuia, ca și a cererii reconvenționale.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta, dar care a fost calificat drept apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că din toate probele administrate în fața primei instanțe, dar și din cele ce vor fi produse, rezultă că este fiica defunctului și ca atare are vocație succesorală la moștenirea lăsată de acesta.
Intimata nu a depus întâmpinare, dar oral prin apărător a susținut că apelul reclamantei nu este fondat, înscrisurile depuse nefăcând dovada că ar avea vreun drept la succesiunea tatălui său,.
În apel, la cererea apelantei a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv copie a sentinței civile nr. 5015/7.06.1993, copie carte de muncă a defunctului, copie fișă de angajare, adresă de la SC SA B privind salarizarea acestuia, copia unei cereri, relații de la Serviciul de evidență informatizată a populației.
În urma analizării probelor administrate, prin decizia civilă nr. 23/05.02.2009 Tribunalul Brăilaa admis apelul reclamantei și desființând hotărârea primei instanțe a trimis cauza spre rejudecare motivat de faptul că din întreg materialul probator rezultă că apelanta-reclamantă are vocație succesorală la averea defunctului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a susținut că este singura moștenitoare a tatălui său, în sprijinul afirmației sale invocând dispozițiile cuprinse în certificatul de moștenitor nr. 2/11.01.2007.
Analizând recursul de față prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, al probelor administrate cât și al susținerilor părților, Curtea îl consideră nefondat pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Din probele administrate în cauză, respectiv sentința civilă nr. 35/09.01.1969 pronunțată de Judecătoria Brăilas -a constatat că numitul este tatăl minorei iar prin sentința civilă nr. 5015/07.06.1993 acesta a fost obligat la plata unei pensii majorate către fiica sa.
Din verificările făcute de către instanța de apel, respectiv domiciliile pe care le-a avut în decursul timpului numitul a rezultat faptul că acesta este aceeași persoană cu defunctul din prezenta cauză a cărui succesiune se dezbate.
În acest context, în mod legal s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță care urmează să aibă în vedere la judecarea cauzei și calitatea de fiică a defunctului.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 312 în referire la art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către pârâta împotriva deciziei civile nr. 23/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. GP/28.05.2009
decizie VM/29.05.2009
2 ex./29.05.2009
Fond: Judecătoria Brăila - judecător:
Apel: Tribunalul Brăila - judecători:
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Viorica Mihai Secuianu, Irina
