Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 331/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 26.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 331/
Ședința publică din 1 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea în recursul declarat de pârâtele și împotriva deciziei civile nr. 24/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele intimate și și cu pârâta intimată, pentru succesiune.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 martie 2009, când pronunțarea a fost amânată pentru data de 01.04.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Arad, reclamantele și au chemat în judecată pârâtele, și, solicitând instanței să constate calitatea de moștenitori legali acceptanți după defunctul (tatăl lor), decedat la data de 14.09.1997, a reclamantelor (născută ) și, a numitului (în prezent decedat), a pârâtei, în calitate de fii și a numitei (în prezent decedată), în calitate de soție supraviețuitoare; să constate calitatea de moștenitor legal acceptant după defunctul (fratele lor), decedat la data de 07.12.1999, a pârâtei, în cota de 1/1 parte- în calitate de fiică; să constate calitatea de moștenitori legali acceptanți după defuncta, decedată la data de 14.08.2006, în cotă de 1/3 parte fiecare, a pârâtelor, în calitate de fiice, și a pârâtei, în calitate de nepoată de fiu predecedat; să constate că imobilul situat în A,-, înscris în CF 15652 A, cu nr. top 2354/a este bun comun al soților (una și aceeași persoană cu ) și al soției, decedată la data de 14.08.2006, cu cota de participare la dobândirea acestuia de 100% și 0%; să constate că masa succesorală rămasă după defunctul se compune din cota de 1/1 din imobil; să dispună predarea masei succesorale în cote legale de câte 3/16 parte pentru, 3/16 parte pentru, 3/16 parte pentru - în calitate de fiice; cota de 3/16 parte pentru - în calitate de nepoată de fiu și cota de 4/16 pentru defuncta, în calitate de soție supraviețuitoare; să constate că masa succesorală rămasă după defuncta se compune din cota de 4/16 parte din imobil și să dispună predarea masei succesorale în cotele legale, 1/3 parte către pârâtele de ordinul II și III în calitate de fiice și 1/3 parte către pârâta de ordinul I- în calitate de nepoată de fiu predecedat; să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul mai sus menționat, prin atribuirea acestuia către reclamante în cota de parte fiecare, cu obligarea acestora la plata echivalentului cotei celorlalți coproprietari către aceștia; să dispună îndrumarea Biroului CF din cadrul OCPI A să facă cuvenitele mențiuni în CF 15652
În motivare, au invocat calitatea de moștenitori ai defuncților a părților din cauză precum și dobândirea imobilului al cărui partaj se solicită exclusiv prin contribuția defunctului.
Pe cale reconvențională, pârâtele și au solicitat să se constate că imobilul a fost dobândit în cote egale de defuncții soți; au solicitat stabilirea corespunzătoare a cotelor de moștenire cuvenite părților de pe urma defuncților; în fine, au solicitat ca imobilul să le fie atribuit lor, urmând a-i dezdăuna pe ceilalți moștenitori.
În motivare, au invocat că imobilul a fost dobândit cu contribuția comună și egală a defuncților și că, în prezent, ele sunt cele care se ocupă de administrarea lui, pârâta având aici și domiciliul.
Pârâta a solicitat și ea ca imobilul să-i fie atribuit, obligându-se la achitarea sultelor corespunzătoare.
Prin sentința civilă nr. 6125/18.09.2008, instanța a admis în parte cererea principală și tot în parte cererea reconvențională.
În consecință, instanța a constatat că sub durata căsătoriei, defuncții soți au dobândit cu o contribuție de 69,5% și 30,5%, imobilul situat în A,-, evidențiat în CF 15652 A, valoare de circulație 130.000 Euro; că masa succesorală de pe seama defunctului, decedat la data de 14.09.1997 se compune din 69,5% din imobilul descris anterior și a dispus predarea masei succesorale către copii acestuia:, în cotă de părți, câte 3/16 părți pentru fiecare copil, fiecăruia revenindu-i procentul de 13,03125 din masa succesorală și către soția supraviețuitoare în cota de părți, acesteia revenindu-i procentul de 17,375% din masa succesorală;că masa succesorală de pe urma defunctului, decedat la data de 07.12.1999 se compune din procentul de 13,03125% din imobilul descris mai sus și a dispus predarea masei succesorale către fiica acestuia în cota de 1/1 părți; că masa succesorală de pe urma defunctei, decedată la data de 14.08.2006 se compune din procentul de 47,875% din imobilul litigios și a dispus predarea masei succesorale către fiicele acesteia, respectiv nepoatei de fiu predecedat în cota de 1/3 părți fiecare, fiecăreia urmând a-i reveni procentul de 15,-% din imobil; a sistat starea de indiviziune, atribuind imobilul supus partajării reclamantelor reconvenționale și, în cote egale, obligându-le pe acestea să plătească celorlalte părți următoarele sume cu titlu de sultă: 16.940 Euro, 16.940 Euro, 37.686 Euro. Din sulta totală în cuantum de 71.566 Euro, reclamanta reconvențională va achita suma de 27.313 Euro, iar reclamanta reconvențională va achita suma de 44.253 Euro; a îndrumat Biroul CF al OCPI A la efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF 15.652 A, în sensul celor de mai sus.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că nu s-a contestat calitatea de moștenitori după defunctul, decedat la data de 14.09.1997 a copiilor acestuia:, și, precum și a soției supraviețuitoare și nici cotele de părți, respectiv părți, în care moștenesc copii, respectiv soția supraviețuitoare. De asemenea, nu s-a contestat nici calitatea de moștenitoare după defunctul, decedat la data de 07.12.1999, a fiicei acestuia în cota de 1/1 părți.
Nici în privința defunctei, decedată la data de 14.08.2006, nu s-a contestat calitatea de moștenitori a fiicelor acesteia:, respectiv a nepoatei de fiu predecedat în cote de 1/3 părți fiecare.
Calitățile de moștenitori ale părților, rezultă din actele de stare civilă aflate la dosar.
În privința valorii de circulație a imobilului de împărțit, părțile nu au avut de obiectat după ce această valoare a fost stabilită printr-un raport de expertiză tehnică judiciară de către expertul, la valoarea de 130.000 Euro. De asemenea, părțile au fost de acord cu concluzia expertului, potrivit căreia imobilul nu este comod partajabil în natură.
În ceea ce privește contribuțiile defuncților la dobândirea imobilului, instanța a reținut că a avut o contribuție de 69,5%, în timp ce soția sa, una de 30,5%.
Astfel, a înstrăinat imobilele proprii înscrise în CF 501 I și, respectiv CF 1405 I. Pe de altă parte, imobilul în litigiu a fost cumpărat cu prețul de 50.000 lei, din care la data redactării contractului de vânzare-cumpărare de către av. (31.10.1969) s-au achitat 35.000 lei, restul de 15.000 lei achitându-se la data autentificării contractului de vânzare- cumpărare (19.08.1971).
Imobilele proprietatea defunctului (mai sus- menționate) au fost înstrăinate de acesta în 1972 și, respectiv, în 1976, însă prețul a fost încasat anterior, în ambele situații, conform contractelor de vânzare-cumpărare.
Coroborând aceste înscrisuri cu declarațiile martorilor audiați, instanța a conchis că prețul total al imobilelor proprietate a defunctului (19.500 lei) a fost folosit de acesta la achiziționarea imobilului în litigiu și a reprezentat contribuția sa exclusivă.
Prin raportarea acestei sume la prețul achitată pentru imobilul supus împărțelii, instanța a stabilit cotele de contribuție mai sus arătate.
Reclamantelor reconvenționale le rămân procente mai mari din succesiune, iar pârâta locuiește în prezent în imobil împreună cu familia, astfel că, față de dispozițiile art. 6739Cod procedură civilă și având în vedere cererea reconvențională formulată în acest sens, imobilul a fost atribuit pârâtelor și, cu obligarea acestora la dezdăunarea celorlalți comoștenitori.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtele și, care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea ei în parte, în sensul stabilirii contribuției egale a defuncților soți la dobândirea imobilului, consecința fiind recalcularea sultelor datorate.
Prin decizia civilă nr. 24/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, apelul a fost admis, iar sentința- schimbată în parte.
În consecință, instanța a stabilit că defuncții au avut o contribuție de 60% și 40% la dobândirea imobilului; a dispus că masa succesorală rămasă după defunctul se predă către copiii acestuia, - nepoată de fiu predecedat și, în cotă de 3/4 părți, câte 3/16 fiecărui copil revenindu- câte un procent de 11,25 % din masa succesorală, respectiv câte 14.625 Euro, iar soției, cota de, respectiv 15 % din masa succesorală reprezentând 19.500 Euro; că masa succesorală rămasă după defuncta se compune din procentul de 55 % din imobil care se predă fiicelor acesteia, și nepoată de fiu predecedat în cota de câte 1/3 părți fiecăruia revenindu-i 18,33 % din imobil, respectiv cota de 23.833 euro; a menținut celelalte dispoziții privind sistarea stării de indiviziune și atribuirea imobilului, schimbând doar sumele care se vor plăti cu titlu de sultă în favoarea lui de 14.625 Euro, 14.625 Euro și de 38.458 Euro; din totalul sultei de 67.709 Euro reclamanta reconvențională urmând să achite suma de 26.542 Euro, iar suma de 41.167 Euro; au fost menținute dispozițiile privind efectuarea mențiunilor în cartea funciară.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a avut în vedere că defunctul a avut o contribuție proprie de 10.000 lei, sumă rezultată din vânzarea din anul 1972 imobilului înscris în CF 501 I, respectiv de 20% din valoarea imobilului.
A fost înlăturată contribuția de 19% reținută de prima instanță a rezultând din vânzarea celuilalt imobil, având în vedere data la care imobilul a fost înstrăinat (anul 1976), raportată la declarația martorei, care a arătat că plata prețului integral al imobilului în litigiu s-a făcut până în anul 1970.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs pârâtele și, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 312 alin. 3 Cod procedură civilă, admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece modificarea hotărârii nu este posibilă fără administrarea de probe noi, iar în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul de a se dispune ieșirea din indiviziune prin vânzarea imobilului la licitație publică.
Astfel, în dezvoltarea motivelor de recurs au învederat că se impune efectuarea unei noi expertize tehnice cu privire la valoarea de circulație a imobilului, care să stabilească prețul actual al acestuia, având în vedere criza imobiliară pe care o traversează România.
Că, în condițiile actuale, dată fiind această criză, prețul imobilului în cauză a scăzut foarte mult, iar valoarea de 130.000 euro, care a fost stabilită prin expertiza efectuată în luna mai 2008, nu mai corespunde în prezent.
Recurentele au mai invocat greșita reținere a contribuției autorilor la dobândirea imobilului ( 60%, iar soția 40%), aspect care nu rezultă din probele administrate, în realitate ei având o contribuție egală de 50%, în raport de care trebuia să predea succesiunea moștenitorilor.
Intimații din această cauză au fost citați cu mențiunea de a formula întâmpinare, însă nu au dat curs solicitării instanței.
În urma examinării deciziei atacate în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 304 pct. 9, 312 alin. 3 și 6736Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul declarat de pârâte este întemeiat în partea referitoare la casarea cu trimitere și neîntemeiat în privința criticii contribuției autorilor părților la dobândirea imobilului, pentru argumentele ce succed.
În aplicarea principiului egalității copartajanților, la efectuarea partajului trebuia luată în considerare valoarea bunului de la data judecății, iar nu valoarea existentă în momentul nașterii stării de indiviziune.
Astfel, diminuarea valorii de piață a bunului, ca și sporul de valoare al acestuia- care nu sunt rezultatul activității vreunuia dintre coproprietari - se impută asupra drepturilor tuturor copartajanților sau, dimpotrivă, le profită tuturor, iar nu unuia singur dintre ei.
Cu alte cuvinte, pentru se asigura deplina echitate în efectuarea partajului unei locuințe, respectiv pentru a asigura un deplin echilibru între cota transmisă și contravaloarea acestuia, evaluarea trebuie să fie făcută la valoarea de circulație din momentul partajului.
Această soluție este acceptată și de doctrină care, în principiu, acceptă teoria impreviziunii, care se fundamentează pe căutarea unui just echilibru între prestațiile părților unei convenții, în condițiile schimbării împrejurărilor economice (ca o cerință a justiției comutative).
Or, în speța de față, menținerea valorii imobilului de 130.000 euro, stabilită în luna mai 2008, pentru efectuarea partajului succesoral, ar fi profund inechitabilă, prin aceea că nu se realizează un just echilibru între cota transmisă și contravaloarea ce trebuie plătită cu titlu de despăgubire, fiind de notorietate că din luna mai 2008 și până în prezent, valoarea de piață a imobilelor a scăzut cu zeci de procente.
În ceea ce privește critica stabilirii contribuției autorilor părților la dobândirea imobilului, precum și a cotelor, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece, deși imobilul înscris în CF nr. 501 Iaf ost vândut de către la 01.03.1972, în cuprinsul contractului s-a făcut precizarea că prețul de 10.000 lei a fost achitat cu doi ani în urmă, așa încât acesta a putut să contribuie la imobilul din A, așa cum corect a stabilit instanța de apel.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 304 pct.9 și 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtelor, va casa decizia atacată și va trimite cauza la Tribunalul Arad spre rejudecarea apelului, ocazie cu care se va suplimenta raportul de expertiză pentru determinarea valorii de piață actuală a imobilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtele și împotriva Deciziei civile nr. 24 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Casează decizia atacată și trimite cauza la Tribunalul Arad spre rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
- - G - - -
Cu opinie separată
în sensul respingerii
recursului pârâtelor
GREFIER,
- -
Opinia separată a domnului judecător
Apreciez că recursul pârâtelor este nefondat și se impune respingerea lui ca atare, pentru următoarele considerente:
Recurentele au solicitat reevaluarea imobilului în litigiu invocând faptul că, dată fiind criza imobiliară ce afectează România, "prețul imobilului în cauză a scăzut foarte mult, iar valoarea de 130.000 Euro care a fost stabilită prin expertiză în luna mai 2008 nu mai corespunde în prezent" (fila 3 dosar).
Deși nu este expres formulată, cererea recurentelor are natura unei excepții de la principiul forței obligatorii a convențiilor consacrate de art. 969 al. 1 Cod civil, respectiv excepția reprezentată de teoria impreviziunii.
de doctrină, această teorie este de natură de a preîntâmpina ca efectele actului- astfel cum au fost asumate de părți- să fie altele decât cele pe care acestea au înțeles să le stabilească și care să fie obligatorii pentru ele.
În cauza de față, pârâtele recurente au solicitat ca imobilul în litigiu să le fie atribuit în natură, fiind de acord cu obligarea lor la plata unei sulte reprezentând contravaloarea cotei celorlalți coproprietari (fila 31 dosar fond).
De această manifestare de voință a luat act prima instanță care a dispus în sensul celor solicitate; pe de altă parte, pe calea apelului, pârâtele nu au criticat modalitatea de sistare a stării de indiviziune, ci au invocat greșita reținere a cotelor în care foștii proprietari ai imobilului au contribuit la dobândirea acestuia.
Instanța apreciază că, deși teoria impreviziunii se raportează la puterea obligatorie a convențiilor încheiate între părți, ea este incidentă și în speță: pârâtele recurente și-au manifestat voința în sensul aproprierii imobilului, însușindu-și obligația de dezdăunare a reclamantelor- intimate care nu s-au opus la consacrarea pe cale judecătorească a acestei manifestări de voință.
Pentru ca recurentele să poată invoca în favoarea lor teoria impreviziunii este necesar ca efectele obligației asumate să fie, la data executării ei, altele decât cele avute în vedere la momentul la care s-au obligat, respectiv să fie atât de împovărătoare încât, dacă ar fi fost cunoscute, recurentele nu ar fi solicitat atribuirea imobilului întrucât sulta datorată ar fi avut un cuantum exagerat. Această condiție nu este îndeplinită, însă, în prezenta fază a procesului civil.
Astfel, chiar dacă este notorie recesiunea ce afectează piața imobiliară în general, recurentele nu au produs vreo dovadă- chiar extrajudiciară- din care să rezulte că valoarea de circulație a imobilului în litigiu a suferit o scădere într-un asemenea cuantum încât echilibrul contraprestațiilor să fie atât de grav afectat încât teoria impreviziunii să poată fi incidentă.
Pe de altă parte, acest echilibru trebuie să existe la data la care recurentele vor trebui să-și îndeplinească obligația de achitare a sultei către reclamantele- intimate. Or, în cauză, instanțele nu au stabilit un termen de plată și nici nu s-a făcut dovada că recurentele ar fi fost somate în sensul îndeplinirii obligației de plată.
În consecință, cum la data soluționării prezentului recurs nu s-a dovedit că sus-arătatul echilibru ar fi afectat, cererea de efectuare a unei noi expertize nu poate fi primită.
Pârâtele recurente sunt îndreptățite, însă, să invoce teoria impreviziunii pe calea contestației la executare în situația în care o eventuală executare silită va fi pornită împotriva lor într-un moment în care îndeplinirea obligației ar avea ca efect ruperea echilibrului între contraprestații.
Cererea de sistare a stării de indiviziune prin vânzare la licitație publică formulată de recurente are natura unei cereri noi în sensul art. 316 Cod procedură civilă raportat la art.294 al. 1 Cod procedură civilă, astfel că nu poate fi primită.
Criticile vizând greșita stabilire a contribuțiilor autorilor părților la dobândirea imobilului în litigiu nu se constituie în motive de modificare a deciziei recurate, ele vizând o afirmată greșeală în interpretarea probelor administrate, motiv ce nu mai este reglementat de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
JUDECĂTOR,
- -
Red. OG- 13.04.2009; tehnored. - 21.04.2009; 2 ex.
Opinia separată:ed. - 30.04.2009; tehnored. - 30.04.2009; 2 ex.
Prima instanță: Judecătoria Arad; judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Arad; judecători:;
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
