Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 389/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 389/
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Solea
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil declarat de pârâții, prin reprez., prin reprez. împotriva deciziei civile nr.61/02.02.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- (Nr.în format vechi 3409/2006).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11.06.2008, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 13.06.2008, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acținea formulată reclamantul - a chemat in judecată pe pârâții, - și, Orașul prin Primar și Consiliul Local al orașului pentru a se constata existența dreptului de proprietate al acestuia asupra părții de construcție amplasat pe terenul în suprafață de 377 mp. ce formează lotul 2 din pateul F, situate în, sector lotizare, str. jud.
In considerentele cererii de chemare în judecată reclamantul a susținut că a concesionat, împreună cu defunctul său frate, două loturi de teren alăturate, convenind cu acesta din urmă să edifice, cu mijloace proprii, o construcție-casă de locuit pe ambele suprafețe de teren. După edificarea construcției frații urmau să reglementeze situația juridică a imobilului, fapt ce nu s-a mai realizat datorită decesului lui. A mai susținut reclamantul că a edificat construcția în exclusivitate, din mijloace bănești proprii.
In apărare pârâții Consiliul Local și Orașul au formulat întâmpinare prin care aui solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă întrucât dispozițiile art.492 Cod civil, invocate de către reclamant, nu sunt incidente în speță, terenul pe care este situată construcția fiind proprietatea pârâților-autorități locale - iar reclamantul are doar calitatea de concesionar al acestuia. Au mai susținut pârâții că regimul concesiunii este diferit de C al proprietății.
Pârâta, în nume propriu și ca reprezentant al pârâților minori - și, a formulat și ea întâmpinare prin intermediul căreia a susținut excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la prevederile art.111 pr.civilă, întrucât reclamantul are la dispoziție acțiunea în realizare a dreptului său. Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, pârâții arătând că edificarea construcției s-a realizat de ambii frați, cu venituri egale, provenite din AF Auto CN.
La termenul din 01.03.2005 reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând să se constate existența dreptului de proprietate comună asupra imobilului-construcție-edificată pe terenul situat în localitatea,-+2, jud,C, contribuția sa exclusivă la edificarea imobilului și ieșirea din indiviziune, prin atribuirea acestuia.
A fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei și al pârâtei, proba cu înscrisuri, proba cu martori și proba cu expertiza tehnică de specialitate.
Prin sentința civilă nr.5273/02.06.2006 Judecătoria Constanțaa admis în parte cererea de chemare în judecată, a constatat că reclamanții și pârâții, în calitate de moștenitori ai defunctului, sunt proprietari ai imobilului- construcție, edificată pe teren concesionat în suprafața de 812 mp. situat în orașul,-+2, jud.C, a constatat că părțile au o contribuție egală la edificarea construcției, a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului către reclamant și obligarea acestuia la sultă, în valoare de 72.940 lei către pârâții.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că din susținerile părților, declarațiile martorilor și răspunsul la interogatorii a rezultat că locuința din urma să fie în întregime a reclamantului, acesta fiind și C care s-a ocupat efectiv de edificarea construcției, autorul pârâților urmând a deveni proprietarul casei părintești situate în Convenția părților nu a fost materializată într-un înscris și nici nu și-a produs efecte, situație față de care instanța de fond a apreciat că frații au devenit proprietarii devălmași ai construcției edificate pe loturile de teren concesionate, fără determinarea cotelor cuvenite fiecăruia. A mai reținut instanța de fond cota de contribuție egală la dobândirea bunului raportat la împrejurarea că frații dețineau împreună o asociație familială în cadrul căreia și-au împărțit atribuțiile, participarea efectivă a reclamantului la edificarea construcției fiind compensată cu preocuparea defunctului pentru probleme asociației.
Impotriva acestei soluții a declarat apel reclamantul care a criticat hotărârea instanței de fond din perspectiva greșitei analizări a probatoriului administrat în cauză cu privire la cota sa de contribuție. In acest sens se arată că instanța de fond nu a valorificat declarațiile pârâtei din cuprinsul interogatoriul și depozițiile martorilor care au fost înlăturate fără argumentație, precum și aprecierea eronată a veniturilor de care a dispus reclamantul și soția acestuia pentru edificarea construcției.
Pârâții, - și au formulat întâmpinare prin intermediul căreia au arătat că se impune respingerea apelului declarat de către reclamant, probele administrate în fața instanței de fond fiind în mod corect apreciate de către aceasta.
Prin decizia civilă nr.61/02.02.2007 Tribunalul Constanțaa admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă și a constatat contribuția exclusivă a reclamantului la edificarea construcției situată în orașul, str.nr. jud.
A înlăturat dispoziția referitoare la plata sultei și a menținut restul dispozițiilor
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Reclamantul împreună cu defunctul său frate au concesionat, prin contractele nr.3952/23.05.2000 și nr. 6250/23.08.2000 două loturi de teren învecinate situate în orașul in vederea edificării unei construcții, fapt ce se menționează chiar în cuprinsul contractelor.
Pe aceste terenuri s-a ridicat o singură construcție, cu destinația de casă de locuit, în baza autorizației de construire nr.29/02.04.2001.
La data de 10.11.2002 a decedat.
Instanța de apel a apreciat că răspunsul pârâtei este edificator cu privire la înțelegerea și contribuția fraților la edificarea construcției ce face obiectul litigiului.
Astfel pârâta a menționat la interogatoriu că scopul concesionării a două terenuri învecinate a fost acela de a se construi o locuință unică de reclamant pe întreaga suprafață. In acest scop defunctul l-a ajutat pe reclamant, concesionând, în nume propriu o suprafață de teren, dar nu cu intenția de a construi pentru sine. Pârâta a mai recunoscut că înțelegerea părților a fost ca pe locul concesionat de către defunctul reclamantul să-și edifice o locuință, în schimbul acestui ajutor, ea împreună cu soțul său urmând să dobândească în proprietate casa părintească din
Din aceste răspunsuri instanța a reținut că intenția defunctului nu a fost niciodată aceea de a deveni coproprietar asupra construcției edificate, ci numai aceea de a se asigura, prin actele încheiate și pe numele său, în modalitatea coproprietății, ca reclamantul -, nu va avea nici un fel de pretenții la dobândirea în proprietate exclusivă a imobilului părintesc din In acest sens sunt și discuțiile dintre pârâta și defunct, relatate de către martorul cu privire la actele de proprietate.
Că este așa reiese și din precizarea pârâtei care a arătat că nu era de acord să se mute în localitatea. Prin urmare, dacă pârâta nu dorea să se mute, nu se justifica rațiunea pentru care defunctul intenționa să devină coproprietar asupra casei de locuit, destinată potrivit proiectării să satisfacă doar condițiile de locuit ale unei singure familii, respectiv cea a fratelui său, și să investească bani în edificarea acesteia. In acest sens converge și răspunsul la interogatoriu al pârâtei (întrebarea nr.9, 10, 16-21) care arată că obținerea documentației a fost rezultatul eforturilor reclamantului și nu cunoaște nimic despre configurația casei sau alte elemente de ordin general.
Este adevărat că pârâta a arătat, tot în cuprinsul răspunsurilor la interogatoriu, ca mijloacele financiare cu care au fost edificată clădirea proveneau din veniturile asociației familiale, însă aceste afirmații trebuiesc coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, de vreme ce sunt contestate de către partea adversă.
In ceea ce privește depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că într-adevăr, judecătorul fondului nu s-a preocupat pentru analiza detaliată a acestora și nici nu a menționat pe care dintre declarații își întemeiază raționamentul și pe care le înlătură.
In susținerea afirmațiilor anterioare manționate și reținute din răspunsul la interogatoriu al pârâtei vine și declarația martorului propus de către pârâtă,. Din depoziția acestuia rezultă că preponderent, la edificarea construcției, a fost efortul reclamantului, frații înțelegându-se ca imobilul să fie proprietatea lui Acesta a mai relatat instanței ca în perioada în care se efectuau lucrările la imobilul din, respectiv 2002, defunctul efectua și lucrări de amenajare a imobilului din C care urma să devină proprietate exclusivă, potrivit înțelegerii cu reclamantul.
Cu privire la această înțelegere a relatat și celălalt martor audiat la solicitarea pârâtei din mărturia acestuia reieșind că reclamantul s-a ocupat singur de edificarea construcției. In ceea ce privește depoziția acestuia cu privire la proveniența sumelor de bani folosite la edificarea construcției, instanța le-a înlăturat raportat la faptul că acesta nu cunoștea nici veniturile asociației familiale și nici modul de repartizare a sumelor între membrii acesteia.
In fine, despre resursele materiale folosite la edificarea construcției, instanța de apel a apreciat că acestea au aparținut reclamantului și au provenit atât din vânzarea unui autoturism cât și din asociația familială, pentru munca depusă de acesta în asociație și de părinții săi, și nu din veniturile cuvenite fratelui său.
Pentru a reține astfel, instanța de apel a avut în vedere, în primul rând, ca frații nu au fost singurii membrii ai asociației familiale. Din asociație făceau parte și părinții reclamantului.
In al doilea rând, majoritatea înscrisurilor depuse la dosar, reprezentând facturi fiscale de achiziționare a materialelor de construcții aparțin reclamantului. S-au depus și facturi ce evidențiază cumpărarea de materiale de construcții în numele AF Auto CN însă, din coroborarea cu celelalte probe administrate în cauză, nu a reieșit cu prisosință că materialele respective au fost folosite la edificarea casei din, în condițiile în care chiar martorii au arătat că asociația s-a ocupat și cu edificarea altor tipuri de construcții (stație ).
In al treilea rând chiar în timpul edificării casei din, defunctul s-a ocupat de renovarea imobilului din C, împrejurare relatată de martori, menționată anterior, fapt pentru care instanța a apreciat că parte din materialele de construire facturate pe numele defunctului au fost folosite pentru această destinație.
In ultimul rând, instanța a învederat și împrejurarea că, din analiza evidențelor asociației familiale depuse la dosar, rezultă că membrii acesteia aveau obiceiul să înregistreze în contabilitate toate cheltuielile, atât cele personale ale membrilor asociației, cât și cele aferente activității comerciale desfășurate (în acest sens sunt facturile și chitanțe plătite pentru, aliment, SC -cofetărie, facturi frecvente Metro, asociația de locatari, Universitatea Saguna, SC - alimentara, Asigurări etc.).
Chiar și în măsura în care reclamantul s-ar fi folosit de utilaje ce aparțineau asociației familiale, cum susțin în apărare pârâții, în măsura în care asociația avea patru membrii, ar trebui să se discute despre contribuția tuturor și nu numai a defunctului. De asemenea faptul că defunctul trecea pe la imobilul din sau că a păzit imobilul într-o noapte nu este de natură a conduce la concluzia contribuției sale la dobândirea bunului, comportamentul acestuia putând fi pus pe seama relației de rudenie apropiată cu reclamantul.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții susținând că în mod greșit instanța de apel a calificat acțiunea ca fiind partaj judiciar când în realitate aceasta era acțiune în constatarea dreptului de proprietate exclusiv asupra unui imobil.
De asemenea, instanța a invocat texte de lege care nu au legătură cu cauza și nici cu înscrisurile depuse la dosar,cum sunt autorizația de construcție procesul verbal de recepție semnat de cei doi frați și raportul de expertiză tehnică judiciară acte care stabilesc clar că imobilul și a fost edificat de ambii frați.
Au mai susținut recurenții că toată motivarea instanței se bazează pe declarațiile unor martori care sunt mai mult sau mai puțin plauzibile și pe răspunsul la interogatoriu al recurentei.
În mod greșit s-a înlăturat declarația martorului pârâților cu motivarea că nu avea cum să cunoască veniturile familiei și modul de repartizare a sumelor între membrii acesteia; această martora este nașa defunctului și cunoștea acest lucru mai bine decât martorii reclamantului care erau niște străini.
S-a mai reținut in motivarea deciziei de apel că reclamantul a folosit resursele sale financiare la construirea imobilului deși acesta avea un salariu minim pe economie și nu putea să edifice imobilul din litigiu.
Practic instanța de apel a făcut o selecție a probelor administrate la fond și in motivarea deciziei sale s- referit doar la cele care îl avantajează pe reclamant, hotărârea fiind astfel părtinitoare.
Prin concluziile scrise depuse la dosar reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului cu motivarea că din probele administrate în cauză, rezultă împrejurarea că imobilul in litigiu a fost edificat cu efortul financiar propriu spre a fi folosit exclusiv de reclamant și familia sa.
Contrar susținerilor recurenților raportul de expertiză nu a stabilit că imobilul a fost edificat de ambii frați. Instanța de judecată valorificat corect răspunsul la interogatoriu al recurentei pârâte reținând că intenția defunctului nu a fost niciodată aceea de a deveni coproprietar asupra construcției edificate ci numai aceea de a se asigura că reclamantul nu va avea nici un fel de pretenții la dobândirea in proprietate exclusivă a imobilului părintesc.
A mai susținut intimatul că instanța de apel a analizat toate declarațiile martorilor precum și toate actele depuse la dosar.
Cauza a fost strămutată la Curtea de APEL GALAȚI unde s-a înregistrat sub nr-.
La această instanță recurenta prin apărător a precizat temeiul juridic al recursului ca fiind art. 304 pct.7 (decizia de apel cuprinde motive contradictorii trecând chiar peste recunoașterea din acțiunea modificatoare in sensul existenței convenției dintre frați pentru ca în considerente să se refere la declarația pârâtei) și pct. 8 Cod procedură civilă (constând în interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății-respectiv convenția părților și numai in al doilea rând discutarea aportului și ulterior ieșirea din indiviziune).
Recursul de față nu poate fi primit.
Nici unul din temeiurile de drept invocate de către apărător nu se regăsesc în dezvoltarea motivelor de fapt ale recursului. Astfel în dezvoltarea motivelor de recurs depuse în termenul legal recurenții au criticat decizia de apel cu privire la greșita calificare a obiectului acțiunii și interpretarea greșită a probelor administrate.
Curtea apreciază că instanța de apel nici nu a reținut greșit obiectul dedus judecății și nici nu l-a interpretat greșit pentru că așa cum rezultă din acțiunea modificată instanța a fost sesizată cu o cerere în constatarea existenței dreptului de proprietate comună asupra imobilului construcție edificată pe terenul situat în localitatea -+2, contribuția exclusivă a reclamantului la edificarea imobilului și ieșirea din indiviziune prin atribuirea acestuia.
Or, instanța de apel in limita acestui obiect s-a pronunțat atunci când a schimbat în parte sentința și a constatat contribuția exclusivă a reclamantului la edificarea construcției.
Este adevărat că în situația de față reținându-se contribuția exclusivă a reclamantului la edificarea construcției nu se mai putea invoca art. 728 cod civil și art.673 ind.9 Cod procedură civilă care vizează ieșirea din indiviziune asupra unei coproprietăți însă aceasta nu determină admiterea recursului.
Ambele instanțe au reținut existența unei convenții intre cei doi frați precum și recunoașterea reclamantului privind existența acesteia.
Insă această convenție și recunoașterea ei de către reclamant nu conferă pârâților dreptul la o cotă parte din construcția din litigiu.
Efectul acestei convenții constă în aceea că reclamantul nu mai poate pretinde în contra pârâților vreun drept asupra casei părintești ce a făcut obiectul înțelegerii frățești.
Cu privire la analiza greșită probelor administrate in cauză Curtea constată că această critică nu poate constitui motiv de recurs nefiind prevăzută in nici unul dintre cazurile reglementate de art. 304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâții, prin reprez., prin reprez., toți cu domiciliul în C,- bis împotriva deciziei civile nr.61/02.02.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr- (Nr. în format vechi 3409/2006).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
Red.AI-24.06.2008
Dact.MH-25.06.2008/2 ex.
Fond: jud.
Apel: jud.-
Președinte:Luminita SoleaJudecători:Luminita Solea, Viorica Mihai Secuianu, Anica
