Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 400/2008. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI

ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 400/

Ședința publică din 17 decembrie 2008

Completul de judecată constituit din:

PREȘEDINTE: Irina Bondoc

JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici

JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă

Grefier - - -

Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă G, cu domiciliul procesual ales la avocat, în B, sector 3,-, -.1,.5,.20, împotriva deciziei civile nr. 354, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13 iunie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii domiciliați în M,-,.14,.B,.3, domiciliată în localitatea,-, județul B, domiciliat în C,-, -.A,.25, domiciliată în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, cu sediul în, județul C și COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR C, cu sediul în C, având ca obiect succesiune.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03 decembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, a apreciat că se impune amânarea pronunțării la data de 10 decembrie 2008 și, respectiv, 17 decembrie 2008, în vederea atașării dosarul nr. R 2273/2002 al Judecătoriei Mangalia, în care a fost pronunțată încheierea din data de 06 noiembrie 2003, cât și a dosarului nr- (nr. în format vechi 506/C/2004) al Curții de APEL CONSTANȚA, în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 715/2004, prin care a fost respins ca tardiv formulat recursul formulat de reclamanta G împotriva încheierii de admitere în principiu din 06 noiembrie 2003 Judecătoriei Mangalia.

La data de 17 decembrie 2008, Curtea, după atașarea dosarelor mai sus menționate, a soluționat astfel:

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința civilă nr.1361/C din 29 iunie 2007 Judecătoria Mangaliaa admis excepția inadmisibilității cererii de completare a titlului de proprietate nr. 18470/268/2.12.1992 cu numele defunctei, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în cererea de anulare a actului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 22159/28.06.1993 și a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 422/23.12.1999 și excepția prescripției dreptului de a cere anularea contractului de vânzare - cumpărare nr. 22159/28.06.1993.

admis excepția neacceptării în termen a succesiunii defunctei de către reclamanta G și pârâții, și, a constatat că unicul moștenitor al defunctei este G, că masa succesorală nu cuprinde bunuri imobile care să fie supuse partajării, a respins excepția neacceptării în termen a moștenirii defunctului G de către reclamanta G și pârâții și și a admis-o cu privire la pârâtul.

A constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului G numiții, soție supraviețuitoare, cu o cotă de din masa succesorală, G, și, în calitate de fiice, fiecare cu o cotă de 3/12 din masa succesorală, legatar testamentar conform testamentului autentificat sub nr.16356/24.06.1992 pentru suprafața de 1 ha teren arabil extravilan, legatar testamentar conform testamentului autentificat sub nr. 16356/24.06.1992 pentru suprafața de 2 ha teren arabil extravilan situat în comuna, județul C, legatar universal pentru întreaga avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii și că moștenitori ai defunctei sunt numiții și, în calitate de descendenți, fiecare cu câte o cotă de din masa succesorală.

A constatat nulitatea absolută legatului instituit prin testamentul autentificat sub nr. 16356/24.06.1992 - privind suprafața de 1 ha teren arabil extravilan situat în comuna, testată în favoarea pârâtei - și nulitatea absolută și totală a legatului instituit în favoarea pârâtei prin testamentul autentificat sub nr. 24915/4.07.1994, privind întreaga avere mobilă și imobilă a defunctului G, a constatat că rezerva soțului supraviețuitor este de 1/8 din masa succesorală a defunctului G, că rezerva descendenților defunctului este de 21/32 din masa succesorală, că rezerva totală din masa succesorală rămasă de pe urma acestuia este de 25/32, că defunctul putea dispune de o cotitate disponibilă de 7/32 din masa succesorală, iar cotitatea disponibilă specială a soției supraviețuitoare este de 11/32 din masa succesorală.

A constatat că bunurile care compun masa succesorală, în funcție de care se calculează rezerva și cotitatea disponibilă specială, sunt 4,6 ha teren arabil extravilan situat în comuna - readus la masa succesorală ca urmare a nulității absolute a testamentelor autentificate sub nr. 16356/24.06.1992 și 24915/4.07.1994, instituite în favoarea pârâtei - 2 ha teren arabil extravilan testat în favoarea soției supraviețuitoare prin testamentul autentificat sub nr.16356/24.06.1992 și că valoarea totală a masei de calcul este de 59.400.000 lei.

A constatat că rezerva soțului supraviețuitor este de 1/8 din masa succesorală, reprezentând valoric 7.425.000 lei, că rezerva totală a descendenților, respectiv G, și, este de 21/32 din masă, reprezentând valoric 38.981.250 lei (7/32 pentru fiecare descendent, cu o valoare de 12.993.750 lei) și că rezerva totală a soțului supraviețuitor și a descendenților este de 1/8 + 21/32 = 25/32 din masa succesorală, iar valoric reprezintă 46.406.250 lei.

A constatat că valoarea cotității disponibile este 12.993.750 lei, iar cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor este de 7/32 + 1/8 = 11/32 din masa succesorală, respectiv suma de 20.418.750 lei, precum și că suprafața testată în favoarea soțului supraviețuitor este de 2 ha teren arabil, care au o valoare de 18.000.000 lei.

A mai constatat că masa succesorală rămasă după defunctul G este compusă din 4,6 ha teren extravilan situat în comuna, că soția supraviețuitoare are o cotă de 1/4 din masa succesorală, iar descendenții câte o cotă de 3/12 din masa succesorală, că masa succesorală rămasă după decesul soției supraviețuitoare este compusă din 2 ha teren arabil extravilan, testat prin testamentul autentificat sub nr.16356/24.06.1992 și din masa succesorală rămasă după defunctul G, precum și că descendenților acesteia, numiții și, le revine câte o cotă de 1/2 din masă.

A dispus ieșirea din indiviziune prin formare de loturi conform cotelor

cuvenite, astfel: lotul nr.1, în suprafață de 1,1500 ha s-a atribuit reclamantei G, lotul nr.2, în suprafață de 1,1500 ha s-a atribuit pârâtei, lotul nr.3, în suprafață de 1,1500 ha s-a atribuit pârâtei, lotul nr. 4, în suprafață de 0,5750 ha s-a atribuit pârâtului, iar lotul nr.5, în suprafață de 0,5750 ha, s-a atribuit pârâtei.

A respins cererile referitoare la:

- completarea titlului de proprietate nr. 18470/268/2.12.1992,

- anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 442/23.12.1995,

- anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 22159/28.06.1993,

- constatarea nulității titlului de proprietate nr.18470/268/2.12.1992 - ca urmare a omisiunii menționării numitei în calitate de proprietară a 3 ha teren arabil extravilan, ce face parte din suprafața de 10 ha teren arabil extravilan, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate doar în beneficiul defunctului G,

- constatarea caracterului de bun comun al părinților reclamantei pentru imobilul situat în comuna, compus din casă de locuit și dependințe, plus terenul aferent în suprafață de 4000.

- constatarea faptului că suprafața de 3 ha teren arabil extravilan - din cele 1o ha pentru care s-a emis titlul de proprietate nr.18470/268/2.12.1992 - a aparținut numitei, prima soție a defunctului G, iar 7 ha au aparținut lui G,

- constatarea calității de moștenitori ai defunctei în favoarea reclamantei și a pârâților, și,

- reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 24915/4.07.1994 până la cotitatea disponibilă,

- reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 16356/24.06.1992, ca urmare a nulității absolute a legatului instituit în favoarea pârâtei pentru suprafața de 1 ha teren,

- constatarea caducității dispozițiilor testamentului autentificat sub nr.16356/24.06.1992, în care este inclusă și soția supraviețuitoare, întrucât testamentul autentificat sub nr.24915/4.07.1994 o exclude de la calitatea de succesor testamentar,

- inexistența semnăturii defunctului G pe testamentul autentificat sub nr. 24915/4.07.1994,

- constatarea faptului că imobilul situat în comuna, județul C include și un grajd demolat, pentru care nu există titlu de proprietate,

- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 442/23.12.1995 ca urmare a menționării în calitate de vânzător și a numitei, alături de G,

- reducerea testamentului autentificat sub nr. 24915/4.07.1994 pentru averea testată pârâtei, ca urmare a depășirii rezervei succesorale,

- constatarea că în masa succesorală rămasă de la defuncta intră din dreptul de proprietate privind casa de locuit situată în localitatea, județul C, plus dependințe și 3 ha teren arabil extravilan situat în localitatea, județul C,

- constatarea că asupra masei succesorale rămasă de pe urma defunctei numiții G, și soțul supraviețuitor G au următoarele cote: de 3/8 din imobilul situat în localitatea (casă) și de 3/4, respectiv 1/4 pentru soțul supraviețuitor, cu privire la terenul arabil,

- constatarea compunerii masei succesorale rămasă de pe urma defunctului G, respectiv cota de 5/8 din dreptul de proprietate asupra casei de locuit situată în localitatea, cota de din cele 3 ha teren arabil ce au aparținut defunctei, și 7ha teren arabil extravilan reprezentând bun propriu al acestuia,

- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a cotei corespunzătoare din sumele încasate de la Asociația Agricolă în perioada anilor 2002 -2004.

Totodată, a constatat că pârâtul este străin de moștenirea defunctului

La pronunțarea hotărârii s-au avut în vedere următoarele:

- părinții reclamantei, defuncții G și, s-au căsătorit la 18 mai 1935 și au avut patru copii, respectiv G, și.

- în timpul căsătoriei, aceștia au edificat o casă de locuit pe un teren în suprafață de 4 000 mp atribuit de autoritățile locale; în evidența registrului agricol al localității, defunctul G este înscris ca persoană împroprietărită în perioada 1920 - 1935 de Consilieratul Agricol C cu suprafața de 5 ha teren agricol, iar în anul 1948 același autor apare înscris cu o suprafață totală de 16 ha.

- mama reclamantei, defuncta, a decedat la 25.11.1955, iar copiii acesteia nu au solicitat dezbaterea succesiunii nici în timpul minorității și nici după împlinirea vârstei majoratului și nu au făcut acte de acceptare a moștenirii.

Totodată, după adoptarea Legii fondului funciar, nici un descendent nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care defuncta le-a posedat anterior, iar singurul moștenitor acceptant al succesiunii a fost soțul supraviețuitor G, care a rămas în posesia tuturor bunurilor mobile și imobile, a făcut ulterior acte de dispoziție prin înstrăinarea unor asemenea bunuri și a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, urmare a căreia i s-a eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C titlul de proprietate nr. 18470/268/2.12.1992, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 9,6 ha teren arabil extravilan și 4 000 mp teren intravilan.

- la 23.07.1973 G s-a recăsătorit cu numita, care avea doi copii dintr-o altă căsătorie, pe numiții și, și împreună cu aceasta a renovat casa de locuit, a înlocuit acoperișul și a edificat câteva anexe gospodărești.

- Gat estat sau a înstrăinat în timpul vieții bunurile mobile și imobile care îi aparțineau, în favoarea unor terțe persoane, astfel: prin testamentul autentificat sub nr. 16356/24.06.1992 a testat soției sale 2 ha teren arabil, iar fiicei acesteia, pârâta, suprafața de 1 ha teren arabil, care făceau parte din suprafața totală de 9,6 ha situată în localitatea; prin contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 22159/28.06.1993 a înstrăinat suprafața de 3 ha teren arabil pârâților și, în schimbul unui preț de 100.000 lei, achitat în întregime la data întocmirii actului, și a obligației de întreținere cu tot ce este necesar pe toată durata vieții, inclusiv cheltuielile de înmormântare; prin testamentul autentificat sub nr. 24915/4.07.1994 a lăsat totalitatea bunurilor mobile și imobile existente la data deschiderii succesiunii pârâtei, pe care a instituit-o legatar universal; prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 442 din 23.12.1995 vânzătorii G și au vândut pârâților și imobilul situat în localitatea, județul C, compus din casă de locuit și teren în suprafață de 4000 mp, iar în cuprinsul actului au menționat că terenul a fost dobândit de vânzătorul G prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, conform titlului de proprietate nr. 18470/268/2.12.1992, iar casa de locuit prin "stăpânirea în fapt" de peste 20 de ani și că prețul înstrăinării a fost de 1.000.000 lei.

- excepțiile invocate de pârâți au fost soluționate prin încheierea de admitere în principiu din 6.11.2003, pronunțată în dosarul civil nr. 2273/2002, unde s-a reținut că este întemeiată excepția inadmisibilității capătului de cerere privind completarea titlului de proprietate nr. 18470/268/2.12.1992 cu numele defunctei motivat de faptul că aceasta a decedat la 25.11.1955, anterior emiterii actului, și nu a putut formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că persoanele îndreptățite să formuleze o asemenea solicitare erau moștenitorii ei; cum descendenții defunctei nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, care ar fi echivalat și cu o acceptare a moștenirii, singurul beneficiar al Legii nr.18/1991 a fost soțul supraviețuitor G, conform titlului de proprietate nr. 18470/268/2.12.1992.

- este întemeiată excepția lipsei calității procesuale active reclamantei G în cererea referitoare la anularea contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 22159/28.06.1993 - prin care defunctul Gav ândut pârâților și suprafața de 3 ha teren arabil extravilan - pentru fictivitate și preț neserios pentru că fictivitatea este o cauză de nulitate relativă care poate fi invocată numai de părțile contractante, ori reclamanta este terț față de contractul încheiat. Totodată, prețul stabilit de părți la nivelul anului 1993 nu poate fi socotit neserios în raport cu natura juridică a contractului încheiat, de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere.

- este nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei G în cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 442/23.12.1995, prin care defuncții G și au vândut pârâților și imobilul situat în localitatea, județul C, deoarece nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes, ori interesul reclamantei rezultă din faptul că, în calitate de descendent al defunctului G, a solicitat ieșirea din indiviziune asupra succesiunii acestuia și a nominalizat în compunerea ei și imobilul format din casă de locuit și teren aferent; cu toate acestea, reclamanta nu a prezentat vreun titlu care să ateste calitatea de proprietar a defunctei sale mame, astfel că singurul proprietar al terenului în suprafață de 4000 mp este defunctul G, conform titlului de proprietate nr. 18470/268/2.12.1992, în timp ce pentru casa de locuit s-a consemnat ca modalitate de dobândire "stăpânirea în fapt".

- este neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiunea în anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 22159/28.06.1993, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei în formularea acestui capăt de cerere.

- este întemeiată excepția neacceptării în termen a succesiunii defunctei de către reclamanta G și pârâții, și deoarece defuncta a decedat la 25.11.1955, când parte din descendenții săi erau minori, iar aceștia nu înțeles să facă acte de acceptare a succesiunii după împlinirea vârstei majoratului și nici nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defunctei lor mame în temeiul Legii nr.18/1991.De altfel, singura persoană care a uzat de procedura actului normativ menționat a fost defunctul G, dar nu în calitate de moștenitor, ci în nume propriu, acesta având și posesia și dispoziția bunurilor succesorale și, totodată, calitatea de unic moștenitor acceptant al succesiunii defunctei.

- este nefondată excepția neacceptării în termen a succesiunii defunctului G de către reclamanta G și pârâții și întrucât aceștia au solicitat deschiderea procedurii succesorale în termenul de 6 luni de la decesul defunctului lor tată și au declarat expres că acceptă succesiunea în dosarul notarial 136/1998. Singurul descendent care nu s-a prezentat la notar și nu a făcut acte de acceptare a fost pârâtul, pentru care s-a admis excepția neacceptării în termen a succesiunii tatălui său.

- masa succesorală rămasă după defuncta nu cuprinde bunuri imobile care să fie supuse partajării.

- moștenitorii defunctului G sunt numiții, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de din masa succesorală, reclamanta G și pârâtele și, în calitate de fiice, cu câte o cotă de 3/12 din masa succesorală, și, în calitate de legatari testamentari cu titlu particular și universal.

- moștenitori ai defunctei - decedată la 12.12.2002 - sunt și, în calitate de descendenți, cu câte o cotă de din masa succesorală.

- legatele instituite prin testamentele autentificate sub nr. 16356/24.06.1992 și nr. 24915/4.07.1994 - privind suprafața de 1 ha teren arabil extravilan și întreaga avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul defunctului la data deschiderii succesiunii, lăsate în favoarea pârâtei - sunt lovite de nulitate absolută în condițiile art.940 alin.2 din Codul civil pentru că este vorba de liberalități făcute cu intenția de fraudare a drepturilor descendenților defunctului, în favoarea descendenților soțului din a doua căsătorie.

- calculul rezervei și al cotității disponibile - efectuat conform art.849 din Codul civil - relevă că rezerva soțului supraviețuitor este de 1/8 din masa succesorală a defunctului G, iar rezerva descendenților este de 21/32 din masa succesorală, câte 7/32 pentru fiecare. Prin urmare,cotitatea disponibilă a defunctului G este de 7/32 din masa succesorală, iar cotitatea disponibilă specială a soției supraviețuitoare este de 11/32 din masa succesorală.

- bunurile care compun masa succesorală, în funcție de care se calculează rezerva și cotitatea disponibilă specială, sunt 4,6 ha teren arabil extravilan situat în comuna, readus la masa succesorală ca urmare a nulității absolute a testamentelor autentificate sub nr.16356/24.06.1992 și sub nr.24915/4.07.1994, 2 ha teren arabil extravilan testat în favoarea soției supraviețuitoare prin testamentul autentificat sub nr.16356/24.06.1992, iar valoarea masei de calcul este de 59.400.000 lei.

- masa succesorală rămasă după defuncta este compusă din 2 ha teren arabil extravilan testat prin testamentul autentificat sub nr.16356/24.06.1992 și din masa succesorală rămasă ca urmare a decesului defunctului G, iar cotele cuvenite celor doi copii ai defunctei, numiții și, sunt de câte din masa succesorală.

- sistarea stării de indiviziune este posibilă prin formare și atribuire de loturi corespunzătoare cotelor succesorale deținute de părți.

- nu se poate reține nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.442/23.12.1995 - prin care defuncții G și au vândut pârâților și imobilul situat în localitatea, județul C, compus din casă de locuit și dependințe, plus terenul în suprafață de 4.000 mp - întrucât fictivitatea, ca formă a simulației, presupune existența unui contraînscris încheiat anterior sau concomitent cu actul aparent, a cărui existență nu a fost dovedită în cauză, și este o cauză de nulitate relativă care poate fi invocată doar de părțile contractante, ori reclamanta este terț față de contractul încheiat. În ceea ce privește prețul neserios s-a apreciat că suma de 1.000.000 lei, stabilită drept preț la nivelul anului 1993, nu poate fi considerată derizorie în raport de natura relațiilor dintre părțile contractante.

- nu se poate reține nulitatea absolută a aceluiași contract ca urmare a faptului că la rubrica "vânzători" apare și numita, care nu era proprietara imobilului, pentru că reclamanta nu a depus nici un titlu care să ateste existența dreptului de proprietate al mamei sale; prin urmare, nu se poate reține situația vânzării bunului altuia, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul contractului este menționată ca modalitatea de dobândire a casei de locuit posesia de 30 de ani, termen care se împlinise în raport cu data încheierii căsătoriei lui G cu, respectiv 23.07.1973, iar pe de altă parte, cei doi soți au renovat construcția, au înlocuit acoperișul și au construit câteva anexe gospodărești.

- pentru aceleași argumente a fost respinsă și cererea de anulare contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.22159/28.06.1993, pentru fictivitate și preț neserios, reținându-se atât natura juridică a convenției de înstrăinare, cât și faptul că prețului stabilit de părți i s-a adăugat și obligația de întreținere pentru tot restul vieții, inclusiv cheltuielile de înmormântare.

- nulitatea titlului de proprietate nr.18470/268/2.12.1992 ca urmare a nemenționării mamei reclamantei în calitate de titular al înscrisului atacat nu este întemeiată deoarece la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 aceasta era decedată și nu putea face cerere de reconstituire, iar o asemenea solicitare nu a fost formulată nici de descendenții ei, în favoarea cărora se putea emite titlul de proprietate.

- cererile având ca obiect constatarea caracterului de bun comun al defuncților G și pentru imobilul din comuna, jud. C și de bun propriu al defunctei pentru suprafața de 3 ha teren arabil, din totalul de 10 ha reconstituit prin titlul de proprietate 18470/268/2.12.1992, sunt lipsite de temei juridic și nesusținute probator cu nici un înscris din care să rezulte calitatea de proprietar a mamei reclamantei.

- calitatea reclamantei și a pârâților, și, de moștenitori ai defunctei, nu poate fi reținută ca urmare a admiterii excepției neacceptării în termen a acestei succesiuni. Pe cale de consecință, au fost respinse și cererile referitoare la constatarea masei succesorale rămasă de pe urma defunctei, a cotelor succesorale ce revin descendenților acesteia și soțului supraviețuitor, a faptului că în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului G intră doar cota de 5/8 din casa de locuit situată în comuna, cota de din cele 3 ha teren arabil ce au aparținut defunctei și 7 ha teren arabil extravilan, ca bun propriu al acestuia.

- este nefondată cererea de constatare a nulității testamentului autentificat sub nr. 24915/4.07.1994 pentru lipsa semnăturii testatorului deoarece prin raportul de expertiză grafologică s-a concluzionat că înscrisul a fost semnat de dispunător.

- nu poate fi primită cererea de obligare a pârâtei la plata cotei corespunzătoare din sumele încasate de la Asociația Agricolă pentru anii 2002, 2003 și 2004 deoarece probele administrate de reclamantă sunt contradictorii și nu precizează în concret suma cuvenită.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamantă a fost respins de Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr. 354/13.06.2008, în considerentele căreia s-au reținut următoarele:

Acțiunea reclamantei, astfel cum a fost completată cu solicitarea de reducțiune a testamentului autentificat sub nr.24915/1994, a fost inițial rezolvată prin încheierea de admitere în principiu din 23.02.2000, prin care s-a admis excepția neacceptării în termen a succesiunii defunctului G, s-a respins cererea de reducțiune a testamentului, s-a stabilit masa succesorală rămasă de pe urma defuncților G și, calitatea de moștenitori a părților și cotele ce li se cuvin.

Prin sentința civilă nr.1448/2000 a Judecătoriei Mangalias -a admis în parte acțiunea reclamantei, s-a admis excepția neacceptării în termen a succesiunii defunctului G de către, G, și și s-a constatat că aceștia sunt străini de moștenire, s-a constatat că, și nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991, s-a respins cererea de completare a titlului de proprietate nr.18470/268/2.12.1992 cu numele coproprietarei, s-a respins cererea de reducțiune a testamentului autentificat sub nr.24915/1994 și a celui autentificat sub nr.16356/1992, s-a respins cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.22159/1993, s-a constatat masa succesorală rămasă după defuncta, calitatea de moștenitori a numiților, și și s-a dispus ieșirea din indiviziune.

Prin decizia civilă nr.2366/04.12.2000 Tribunalul Constanțaa admis apelurile formulate împotriva hotărârii menționată anterior și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere cu soluționarea cărora a fost investită.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 720/2001 la udecătoria Mangalia, care prin încheierea de ședință din 22.01.2002 a disjuns soluționarea cererilor formulate la punctele 1 - 5 din acțiune; prin sentința civilă nr.230/29.01.2002 aceeași instanță s-a pronunțat asupra cererilor disjunse, respectiv a respins excepția netimbrării fiecărui capăt de cerere ca rămasă fără obiect, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 22159/1993, a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei în cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 442/23.12.1995 pentru fictivitate și preț neserios, a admis excepția inadmisibilității cererii de completare a titlului de proprietate nr. 18470/268/2.12.1992 cu numele coproprietarei, a admis în parte cererea de constatare a dreptului de coproprietate al defuncților și G asupra imobilului situat în comuna, compus din teren în suprafață de 4000 mp și construcție, a constatat că defunctul Gad obândit, în codevălmășie și prin accesiune imobiliară artificială, dreptul de proprietate asupra casei compusă din 4 camere și dependințe situată în comuna, iar defuncta - prin construire pe terenul proprietatea soțului său, a respins cererea de constatare a dreptului de proprietate al defunctei asupra celor 3 ha teren extravilan incluse în titlul de proprietate nr. 18470/268/2.12.1992.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamantă a fost respins de Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr.904/2002.

Prin decizia civilă nr.1132/23.10.2002 Curtea de APEL CONSTANȚAa casat decizia tribunalului, sentința judecătoriei și încheierea de admitere în principiu pronunțată de instanța de fond și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță pentru încălcarea dispozițiilor art.165 din Codul d e procedură civilă cu ocazia disjungerii celor 5 capete de cerere.

În fond, după casare, litigiul a fost înregistrat sub nr. R 2273/2002, iar prin încheierea de admitere în principiu din 06.11.2003 Judecătoria Mangaliaa admis excepția inadmisibilității cererii de completare a titlului de proprietate nr. 18470/268/2.12.1992 cu numele coproprietarei, a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei în cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.22159/1993, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 442/23.12.1995, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune în cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 22159/1993 - ca urmare a lipsei calității procesual active a reclamantei G - a admis excepția neacceptării în termen a succesiunii defunctei de către reclamanta G și pârâții, și, a constatat că unicul moștenitor acceptant al defunctei este G, că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei nu cuprinde bunuri mobile și imobile care să fie supuse partajului, a respins excepția neacceptării în termen a succesiunii defunctului G de către reclamanta G și pârâții și și a admis această excepție în raport de pârâtul, a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului G, numita, în calitate de soție supraviețuitoare, reclamanta G și pârâții și, în calitate de descendenți, precum și și, în calitate de moștenitori testamentari, a constatat că bunurile defunctului G au fost înstrăinate sau testate în timpul vieții și a constatat că moștenitorii numitei sunt și, în calitate de descendenți.

Apelul declarat împotriva acestei încheieri de reclamantă a fost respins ca tardiv formulat de Curtea de APEL CONSTANȚA, prin decizia civilă nr. 715/C/18.06.2004, soluție menținută în recurs prin decizia civilă nr. 216/C/04.04.2005 a aceleiași instanțe.

Prin urmare, dispozițiile din încheierea de admitere în principiu menționată au devenit irevocabile, deci au intrat în puterea lucrului judecat, și nici o instanță nu mai are posibilitatea să stabilească, printr-o altă hotărâre judecătorească, contrariul.

După disjungerea celor cinci capete de cerere, dispusă prin încheierea de ședință din 22.01.2002 pronunțată de Judecătoria Mangalia, cauza ce avea ca obiect celelalte solicitări care au constituit obiectul dosarului inițial a fost înregistrată sub nr- și a fost suspendată în temeiul art.244 pct.1 din Codul d e procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr. R 720/2001 al Judecătoriei Mangalia.

Urmare a casării încheierii de ședință din 22.01.2002 pronunțată în dosarul nr.720/2001, Judecătoria Mangaliaa conexat - prin încheierea de ședință din 23.06.2005 - dosarul civil nr. R 2273/2002 la dosarul nr-, litigiul având astfel ca obiect toate capetele de cerere care au format obiectul acțiunii inițiale, înregistrată sub nr.2760/1998.

Reținând că dispozițiile încheierii de admitere în principiu din 06.11.2003 sunt irevocabile și fac parte integrantă din sentința atacată cu apel în prezenta cauză, tribunalul a constatat că, față de cele dispuse prin această hotărâre judecătorească, sunt nefondate criticile referitoare la inadmisibilitatea cererii de completare a titlului de proprietate nr.18470/268/02.12.1992 cu numele coproprietarei, la modul în care instanța a trecut peste existența certificatului de moștenitor nr.2113/05.11.1993 emis de fostul notariat de Stat C, la reținerea eronată a faptului că apelanta și frații săi sunt străini de moștenirea defunctei, ca și cea referitoare la inadmisibilitatea constatării unei alte situații de fapt decât cea atestată de cei îndreptățiți a moșteni.

A constatat tribunalul că la soluționarea excepției de neacceptare în termen a succesiunii instanța de fond de la acea dată a avut în vedere aspectele invocate de reclamantă în motivele de apel analizate în prezenta cauză, respectiv existența certificatului de moștenitor nr.2113/05.11.1993 emis de fostul Notariat de Stat C și mențiunile cuprinse în acesta, și le-a înlăturat prin încheierea de admitere în principiu intrată în puterea lucrului judecat.

Urmare a caracterului irevocabil al dispoziției referitoare la inexistența masei succesorale de pe urma defunctei s-a constatat că sunt neîntemeiate și criticile care vizează neincluderea în această succesiune a imobilului situat în comuna, jud. C, compus din construcție și teren - pentru că nu există titlu de proprietate prin care să se fi transmis în proprietatea lui un asemenea drept, iar după intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991 singurul care a formulat cerere de reconstituire pentru terenul de 4000 mp situat în localitatea, a fost numitul G - și a suprafeței de 3 ha teren arabil - pentru că cererea de completare a titlului de proprietate referitor la acest teren a fost respinsă ca inadmisibilă în mod irevocabil, iar reclamanta nu a solicitat la instanța de fond să se constate nulitatea absolută parțială a acestui act ca urmare a faptului că suprafața de teren în litigiu ar fi constituit bunul propriu al numitei și ar fi fost inclusă greșit în titlul de proprietate emis pe numele

Critica referitoare la nepronunțarea asupra tuturor mijloacelor de apărare și asupra tuturor dovezilor administrate a fost înlăturată cu motivarea că prin încheierea de admitere în principiu din 06.11.2003 s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei nu cuprinde bunuri mobile și imobile care să fie supuse partajului, iar cea referitoare la respingerea greșită a cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.442/23.12.1995 pentru cele trei cauze de nulitate, ca urmare a faptului că s-a stabilit deja, în mod irevocabil, că în succesiunea defunctei nu intră bunuri mobile sau imobile care să fie supuse partajului, că nu se poate dispune completarea cu numele acestei defuncte titlului prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului G pentru suprafața de 4000 mp, că reclamanta și pârâții, și nu au acceptat în termen succesiunea defunctei și că unicul moștenitor al defunctei este G, care are calitatea de unic proprietar al terenului vândut prin contractul menționat.

A mai constatat instanța că este lipsită de relevanță juridică menționarea în contract a numitei, în calitate de coproprietar al construcției, pentru că acest imobil a ieșit din patrimoniul singurei persoane care ar fi putut pretinde că este bunul său propriu, respectiv numitul G, prin act cu titlu oneros și cu consimțământul acestuia și, pe cale de consecință, nu se mai poate transmite pe cale succesorală către moștenitorii săi.

Referitor la încheierea de admitere în principiu pronunțată la 22.01.2002 în dosarul /2001 al Judecătoriei Mangalia, prin care s-a constatat calitatea de coproprietari a defuncților și G asupra imobilului compus din casă de locuit și teren în suprafață de 4000 mp situat în localitatea, calitate dobândită prin accesiune imobiliară artificială, s-a reținut că nu își mai poate produce efectele ca urmare a casării, indiferent de cauzele de nelegalitate sau netemeinicie care au atras această sancțiune.

În ceea ce privește caracterul neserios al prețului s-a apreciat că suma de 1.000.000 lei stabilită la nivelul anului 1995 nu poate fi considerată derizorie pentru că părțile sunt libere să stabilească prețul, cu atât mai mult cu cât acesta nu se confundă cu valoarea bunului înstrăinat, iar referitor la caracterul fictiv al acestuia s-a reținut că există când prețul nu a fost cerut și nici plătit și că asemenea aspecte nu au probate nici la instanța de fond și nici în apel.

Cum imobilul înstrăinat nu face parte din masa succesorală a defunctei a fost respinsă cererea de includere a bunului vândut în lotul celor care l-au înstrăinat și de obligare a acestora la plata sultei compensatorii corespunzătoare, formulată de reclamantă.

La respingerea criticii referitoare la nulitatea contractului prin care Gav ândut 3 ha teren în extravilanul comunei s-a avut în vedere că motivele invocate - fictivitate și preț neserios - constituie cauze de anulare a actului, nu de nulitate și s-a constatat că în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pentru acest capăt de cerere prin încheierea din 06.11.2003, definitivă și irevocabilă. S-a reținut și că în cauză nu a intervenit o vânzare a lucrului altuia întrucât reclamanta și frații acesteia nu au acceptat moștenirea de pe urma defunctei, astfel că nu se poate susține că actul a fost încheiat fără consimțământul pretinșilor moștenitori.

Critica referitoare la lipsa semnăturii defunctului G de pe testamentul autentificat sub nr.24915/1994, prin care a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă în favoarea pârâtei, a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că prin raportul de expertiză criminalistică nr. 245/31.05.1999 întocmit de Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice B s-a stabilit că înscrisul a fost semnat de titularul lui, ori reclamanta nu a contestat concluziile acestei lucrări de specialitate nici la termenul acordat de instanța de fond în acest scop, nici în fața instanței de apel, unde nu a reiterat solicitarea cu ocazia discutării probelor cerute în apel.

S-a respins și cererea de înscriere în fals împotriva semnăturii defunctului G de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.442/1995 reținându-se că reclamanta nu a solicitat instanței de fond constatarea nulității absolute a acestui act pentru lipsa consimțământului vânzătorului la perfectarea lui; prin urmare, solicitarea reprezintă o cerere nouă, formulată direct în apel, care nu poate fi primită în raport de dispozițiile art.294 alin.1 din Codul d e procedură civilă.

Susținerea referitoare la lipsa de obiect a cererii de constatare a caducității testamentului autentificat sub nr.16356/1992, determinată de constatarea nulității absolute a testamentului autentificat sub nr.24915/1994, a fost înlăturată cu motivarea că soluția de constatare a nulității nu are influență asupra cererii de caducitate a testamentului, iar pe de altă parte, pentru că nici unul din motivele de caducitate nu este incident în cauză.

Constatările instanței de fond referitoare la nerevocarea testamentului autentificat sub nr.16356/1992 și la examinarea cauzelor de nulitate absolută și în raport de acest act, ca și cele privind coexistența celor două testamente au fost apreciate ca întemeiate pentru următoarele considerente:

Prin testamentul autentificat sub nr.16356/1992, numitul Gal ăsat soției sale, numita, 2 ha teren arabil, iar fiicei soției acesteia, numita, un ha teren arabil situat în comuna, din suprafața totală de 9,6 ha.

Prin testamentul autentificat sub nr.24915/4.07.1994 același testator a lăsat întreaga sa avere mobilă și imobilă, existentă la data deschiderii succesiunii, numitei, pe care a instituit-o legatar universal.

unui testament nou constituie un caz de revocare tacită numai dacă testamentul nou a fost întocmit cu respectarea formelor solemne prevăzute de lege pentru testamente, iar testatorul a avut capacitatea de a testa și consimțământul neviciat.

Prin urmare, dacă testamentul nou este lovit de nulitate - ca în speța de față - nici revocarea tacită pe care o implică nu se poate produce, iar dispozițiile art.922 din Codul civil nu sunt incidente în cauză deoarece vizează situațiile în care legatele din testamentul anterior devin caduce din cauzele menționate expres prin aceste dispoziții legale, ori caducitatea legatelor nu are nici o influență asupra revocării tacite.

Referitor la coexistența celor două testamente s-a reținut că prima instanță nu a apreciat că ele coexistă, ci a constatat că testamentul autentificat sub nr.24915/4.07.1994 este nul absolut și, reținând că acesta nu determină revocarea testamentului autentificat sub nr. 16356/1992, a analizat condițiile lui de validitate atât pe fond cât și sub aspect formal și a dispus nulitatea absolută a legatului cu titlu particular ce a avut ca obiect suprafața de 1 ha teren, instituit în favoarea numitei; totodată, reținând încălcarea art.940 alin.2 din Codul civil, a constatat nulitatea absolută a acestui testament în partea referitoare la legatul mai sus menționat.

Nu s-a reținut nici încălcarea prin testamentul autentificat sub nr.16356/1992 a cotității disponibile speciale prevăzută de art.939 din Codul civil cu motivarea că rezerva succesorală și cotitatea disponibilă se stabilesc valoric, iar nu individualizat pe bunuri, astfel că depășirea cotității disponibile se raportează la valoarea bunurilor succesorale pentru care testatorul a dispus prin testament, iar nu la bunurile individualizate; prin urmare, nu are nici o relevanță faptul că soția supraviețuitoare a primit prin legat suprafața de 2 ha, iar copilul numai 1,5 ha atâta timp cât bunul primit prin legat nu depășește, valoric, cotitatea disponibilă, ori în speță cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor este 20.418.750 lei, iar suprafața de teren testată în favoarea sa este în valoare de 18.000.000 lei.

A fost respinsă ca neîntemeiată și critica privind neexaminarea distinctă a celor trei succesiuni, în ordinea deschiderii lor, reținându-se că judecătoria a dezbătut mai întâi succesiunea defunctei - și a constatat că a avut ca unic moștenitor pe soțul supraviețuitor G și că în patrimoniul acesteia nu se aflau, la data decesului, bunuri mobile sau imobile care să fie supuse partajului - apoi, în ordinea deceselor, pe cea a defunctului G - stabilind care sunt moștenitorii acestuia, cotele lor succesorale și masa bunurilor de împărțit - după care a dezbătut succesiunea defunctei, procedând în aceiași modalitate.

Susținerea referitoare la necesitatea reactualizării valorii bunurilor succesorale s-a înlăturat cu motivarea că moștenitorilor li s-au atribuit bunurile ce compun succesiunea în natură, în suprafețe egale, corespunzătoare cotelor succesorale, iar evaluarea acestora a fost utilă doar pentru stabilirea cotității disponibile și a rezervei succesorale.

Prin urmare, o nouă expertiză ar fi fost necesară numai dacă instanța de apel ar fi inclus în masa succesorală imobilul compus din teren și construcție situat în comuna și suprafețele de teren înstrăinate sau dacă ar fi considerat că reclamanta și frații acesteia au acceptat în termen moștenirea defunctei și că în patrimoniul autoarei lor au existat bunuri partajabile.

A fost înlăturată și critica referitoare la existența unor fructe civile produse de terenul agricol care compune masa succesorală și la necesitatea partajării acestora ca urmare a lipsei probatoriilor din care să rezulte cu certitudine cuantumul acestor pretenții.

Eficiența juridică a certificatului de moștenitor nr. 2113/05.11.1993 emis de fostul Notariat de Stat C, cu privire la care apelanta a arătat că nu a fost desființat, a fost înlăturată pentru argumentele expuse în analiza motivului de apel care a vizat excepția neacceptării în termen a succesiunii defunctei, iar critica referitoare la examinarea mai multor cereri decât cele formulate de părți a fost respinsă cu motivarea că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor solicitări cu care nu a fost investită și nu a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta G și a criticat-o pentru nelegalitate conform art.304 pct.6 și 9 din Codul d e procedură civilă invocând, în esență, următoarele:

- interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art.6736din Codul d e procedură civilă prin calificarea eronată a încheierii din 06.11.2003 a Judecătoriei Mangalia ca fiind încheiere de admitere în principiu.

A arătat recurenta că, reținând caracterul irevocabil, cu autoritate de lucru judecat, al hotărârii judecătorești menționate anterior, instanța de apel a omis faptul că judecătoria a revenit asupra ei prin încheierea din 25.07.2005, care cuprinde toate elementele stabilite de art.6736din Codul d e procedură civilă și a fost pronunțată în urma conexării dosarului civil nr./2002 la dosarul nr-, măsură dispusă la termenul din 23.06.2005, în vederea soluționării tuturor capetelor de cerere care au format obiectul acțiunii introductive.

În raport de această ultimă încheiere, atacabilă cu apel odată cu fondul, cea pronunțată la 06.11.2003 nu mai poate fi considerată ca fiind de admitere în principiu, conformă prevederilor art.6736din Codul d e procedură civilă, iar instanța de apel avea obligația să analizeze cauza sub toate aspectele, deci inclusiv cu privire la cele stabilite prin hotărârea din 25.07.2005.

- greșita soluționare a apelului prin prisma autorității de lucru judecat a încheierii din 06.11.2003, ceea ce a determinat ca toate criticile aduse sentinței fondului să fie în mod nelegal înlăturate doar în considerarea caracterului irevocabil al acestei încheieri.

- greșita neincludere a fructelor civile produse de terenul agricol ce constituie bun succesoral, cu ignorarea înscrisurilor depuse la instanța de fond și cea de apel sub acest aspect, referitoare la cuantumul sumelor încasate de intimata pârâtă în perioada 2000-2006, pentru terenul în suprafață de 9,6 ha.

A arătat recurenta că procedând astfel, instanța de apel a lăsat nesoluționat un capăt de cerere, asemeni judecătoriei, deși în apel s-a solicitat desființarea hotărârii de la fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru rezolvarea tuturor cererilor părților și stabilirea corectă a compunerii masei succesorale, dat fiind faptul că asemenea solicitări nu pot fi rezolvate pentru prima dată în apel sau recurs.

- greșita soluționare a excepției neacceptării în termen a succesiunii defunctei în condițiile în care există certificatul de moștenitor nr.2113/05.11.1993 emis de Notariatul de Stat C - prin care a fost dezbătută succesiunea acesteia și s-au constatat calitatea de moștenitori și cotele succesorale ale reclamantei și pârâților, și - certificat care nu a fost anulat sau declarat nul prin hotărâre judecătorească, deci care are forța probantă a unui înscris autentic și își produce pe deplin efectele.

A arătat recurenta că existența și efectele certificatului menționat nu pot fi înlăturate, cum în mod nelegal s-a arătat în hotărârea din apel, de caracterul irevocabil al soluției dată excepției de neacceptare în termen a succesiunii defunctei prin încheierea din 06.11.2003, în condițiile asupra acestei încheieri s-a revenit prin cea din 25.07.2005, și că, pe cale de consecință, se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare în scopul pronunțării unei alte încheieri de admitere în principiu care să fie conformă, în ceea ce privește moștenitorii și masa succesorală, și certificatului de moștenitor din 1993, prin care a fost deja dezbătută succesiunea defunctei.

- acordarea a mai mult decât s-a cerut prin dezbaterea, în hotărârea atacată, și a succesiunii defunctei, care a decedat în cursul procesului, deși instanța de fond nu a fost investită cu o astfel de cerere, iar ca urmare a decesului părții avea doar obligația introducerii în cauză a moștenitorilor ei, în scopul continuării demersului judiciar.

Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:

Din dispozițiile art. 6731. pr. civ. rezultă că judecarea oricărei cereri de împărțeală privind bunuri asupra cărora părțile au un drept indiviz de proprietate trebuie să se facă potrivit dispozițiilor din Codul d e procedură civilă, în afara cazurilor în care legea stabilește o altă procedură.

Din modul de redactare a acestei norme legale rezultă că prevederile prin care este reglementată procedura împărțelii judiciare au caracter imperativ, iar instanțele de judecată au obligația să îndeplinească actele procedurale potrivit celor impuse în mod expres de legiuitor, sub sancțiunea anulabilității lor, conform art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă.

În speță, instanța de fond a respectat toate fazele procedurale reglementate de art. 6731-14din cod în realizarea partajului succesoral cu soluționarea căruia a fost investită, iar critica referitoare la încălcarea art. 6736din cod prin calificarea greșită a încheierii din 06.11.2003 și ignorarea celor dispuse prin încheierea pronunțată de aceeași instanță la 25.07.2005, nu este întemeiată.

Astfel, conformitatea încheierii din 06.11.2003 cu dispozițiile art.6736din Codul d e procedură civilă rezultă în mod neechivoc din faptul că aceasta cuprinde toate elementele la care face referire art.6735din același cod, în sensul că a stabilit calitatea de moștenitori a părților și cotele lor succesorale, precum și bunurile supuse împărțelii.

În raport cu dispozițiile procedurale în vigoare la data pronunțării sale, respectiv art.6738din Codul d e procedură civilă în forma anterioară modificării lui prin Legea nr.219/2005, încheierea menționată a fost atacată cu apel și recurs de partea interesată și a fost menținută ca atare de instanța de control judiciar, intrând în puterea lucrului judecat.

Pe cale de consecință, după reluarea judecății asupra partajului succesoral, cele stabilite prin această încheiere interlocutorie nu mai puteau fi schimbate decât, eventual, în condițiile art.6737din cod, în măsura în care o asemenea necesitate rezulta în urma conexării capetelor de cerere disjunse anterior pronunțării sale, conexare dispusă de instanța de fond prin încheierea de ședință din 23.06.2005.

Cum o asemenea încheiere nu a fost pronunțată în cauză nici la solicitarea părților, nici din oficiu, de către instanță, în mod corect s-a reținut prin decizia atacată că soluția dată cererilor reclamantei - sub aspectul calității de coproprietari a părților și a bunurilor aflate în indiviziune - prin încheierea de admitere în principiu din 06.11.2003 are caracter irevocabil și nu putea fi schimbată prin încheierea din 25.07.2005, cum în mod nefondat susține recurenta, câtă vreme această din urmă încheiere nu intră sub incidența art.6737din cod întrucât dispune asupra acelorași aspecte pentru care au avut loc dezbateri contradictorii la data pronunțării celei din 06.11.2003, iar dispozițiile sale sunt conforme măsurilor stabilite prin încheierea anterioară.

Așa fiind, în mod corect a apreciat tribunalul că aspectele referitoare la calitatea de moștenitori a părților pentru fiecare succesiune dedusă judecății, ca și cele ce privesc întinderea cotelor lor succesorale și bunurile supuse împărțelii, nu mai pot face obiect al controlului judiciar în prezenta cauză deoarece au fost în mod irevocabil stabilite prin încheierea interlocutorie pronunțată de Judecătoria Mangalia la 06.11.2003, hotărâre intrată în puterea lucrului judecat ca urmare a menținerii ei în căile de atac exercitate conform dispozițiilor procedurale sub imperiul cărora a fost pronunțată.

Urmare a caracterului irevocabil al acestei hotărâri judecătorești se reține ca neîntemeiată și critica referitoare la excepția neacceptării în termen a succesiunii defunctei de către reclamantă și frații acesteia pentru că soluția dată excepției prin încheierea din 06.11.2003 a intrat în puterea lucrului judecat și este rezultatul dezbaterii contradictorii a tuturor părților litigiului, inclusiv persoanele desemnate ca moștenitori ai defunctei prin certificatul de moștenitor nr. 2113/05.11.1993 emis de Notariatul de Stat Reclamanta și pârâții, și nu au prezentat instanței actul menționat - care le recunoștea calitatea de moștenitori acceptanți ai succesiunii defunctei lor mame - înainte de soluționarea irevocabilă a acestui aspect al procesului, iar în aceste condiții nu exista nici o îngrădire a dreptului părților adverse de a administra probe și a demonstra că defunctul Gaf ost singurul moștenitor al primei sale soții și că defuncta nu a avut calitatea de coproprietar al bunurilor aflate în patrimoniul soțului său supraviețuitor la data decesului.

Nu prezintă relevanță în soluționarea acestei critici măsurile stabilite prin încheierea din 25.07.2005 a Judecătoriei Mangalia, cum în mod nefondat susține recurenta, pentru că încheierea nu dispune asupra succesiunii defunctei, iar pe de altă parte, pentru că excepția neacceptării în termen a acestei succesiuni de către reclamantă și pârâții, și a fost soluționată tot în sensul admiterii prin hotărârea finală a judecătoriei, care a constituit obiect al controlului instanței de apel.

Nu poate fi reținută în cauză nici încălcarea principiului disponibilității prin dezbaterea succesiunii defunctei deoarece, pe de o parte, o asemenea solicitare a fost formulată în cauză de către pârâții descendenți ai acestei defuncte, iar pe de altă parte, pentru că această critică nu a fost invocată în fața instanței de apel.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art.304 din Codul d e procedură civilă. El poate fi exercitat numai pentru motive care au fost analizate de instanța anterioară și care, implicit, au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a fost menținută în apel. Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea că efectul devolutiv al apelului se limitează la ceea ce a fost apelat, iar în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel.

Cum în speță reclamanta G nu a invocat și în apel, în calitate de titulară a acestei căi de atac, critica ce vizează depășirea de către judecătorie a limitelor investirii prin dezbaterea succesiunii defunctei, examinarea ei direct în recurs ar reprezenta o încălcare a principiul dublului grad de jurisdicție pentru că ar conduce la situația ca această susținere să fie analizată pentru prima oară de instanța investită cu calea extraordinară de atac.

Nerespectarea limitelor investirii nu poate fi reținută nici sub aspectul nesoluționării de către instanța de fond și cea de apel a cererii referitoare la fructele civile produse de terenul agricol inclus în succesiunea defunctului G pentru că această solicitare a reclamantei a fost analizată de fiecare dintre cele două instanțe, fiind respinsă pentru insuficiența materialului probator administrat cu privire la existența și cuantumul sumelor încasate de pârâta cu acest titlu.

Eroarea instanțelor sub acest aspect vizează, însă, această din urmă modalitate de apreciere pentru că din înscrisurile aflate la filele 124-127 din dosarul de apel și cel aflat la fila 215 din dosarul de fond rezultă că în perioada 2000-2006 pârâta a încasat pentru suprafața de 9,6 ha teren agricol care a aparținut defunctului G suma totală de 158.414.720 lei (ROL), cu titlu de contravaloare cupoane sau produse agricole.

Cum masa succesorală rămasă de pe urma defunctului G include doar 4,6 ha teren agricol, iar existența și cuantumul fructelor civile rezultă fără echivoc din probele administrate, se impune ca în succesiunea rămasă de pe urma autorului reclamantei să fie inclusă și suma reprezentând fructele civile aferente suprafeței menționată, respectiv 79.207.360 ROL. Urmare a completării masei succesorale și având în vedere că pârâta a avut calitatea de beneficiar exclusiv al acestei componente a succesiunii, instanța o va obliga la plata către reclamantă a sumei de 19.801.840 lei (ROL), reprezentând fructe civile corespunzătoare cotei de 3/12 pe care aceasta o deține din succesiunea defunctului său tată.

Pentru considerentele expuse și în temeiul art.312 alin.3, coroborat cu art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi admis și se va modifica decizia atacată în sensul admiterii apelului reclamantei și schimbării sentinței și încheierii din 25.07.2005 pronunțate de instanța de fond în sensul celor menționate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul civil formulat de recurenta reclamantă G, cu domiciliul procesualalesla avocat, în B, sector 3,-, -.1,.5,.20, împotriva deciziei civile nr. 354, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13 iunie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambii domiciliați în M,-,.14,.B,.3, domiciliată în localitatea,-, județul B, domiciliat în C,-, -.A,.25, domiciliată în M,-, județul C, domiciliat în M,-, județul C, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, cu sediul în, județul C și COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR C, cu sediul în C, având ca obiectsuccesiune.

Modifică decizia civilă recurată, în sensul că admite apelul reclamantei G.

Schimbă în parte sentința instanței de fond și încheierea pronunțată de Judecătoria Mangalia la 25 iulie 2005, în sensul că stabilește că în compunerea masei succesorale rămasă de pe urma defunctului G intră și suma de 79.207.360 lei ROL, reprezentând fructe civile aferente terenului inclus în masa succesorală, pentru perioada 2000 - 2006.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 19.801.840 lei ROL, reprezentând fructe civile corespunzătoare cotei sale succesorale.

Menține restul dispozițiilor sentinței și încheierii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 decembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

Pt. Grefier,

- -

aflată în concediu de odihnă

potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2

Cod procedură civilă, semnează

Grefier șef secție,

jud. /5.02.2009

Președinte:Irina Bondoc
Judecători:Irina Bondoc, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

    Comentarii despre Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 400/2008. Curtea de Apel Constanta